Misterele planetei Marte

Primul eşantion de sol marţian colectat de sonda americană Phoenix a demonstrat că Marte este propice vieţii. În viitor, când Terra nu va mai putea susţine viaţa, omenirea îşi va găsi refugiul pe Planeta Roşie.

Dat fiind nutrienţii minerali conţinuţi de solul marţian, viaţa a fost posibilă şi în trecut şi va fi posibilă şi în viitor, după cum a subliniat Samuel Kounaves. Solul conţine magneziu, potasiu, sodiu şi clorură de sodiu. Aciditatea acestuia este mai ridicată, prezentând un pH de 8-9, dar nu într-atât încât să afecteze creşterea plantelor.

„Solul de pe Marte este de acelaşi tip cu acela care se găseşte pe ogorul dumneavoastră şi în care puteţi planta sparanghel fără probleme”, a susţinut Kounaves într-o conferinţă de presă. Asta este chiar o veste bună, mai ales de când studiile au demonstrat că sparanghelul scade colesterolul până la limitele normale! Aşadar, viitorii colonişti marţieni vor duce o viaţă sănătoasă.

Albă ca Zăpada

Rezultatele preliminare ale analizei solului demonstrează că “apa în stare lichidă a fost prezentă pe solul marţian la un anumit moment în istoria sa şi ar putea fi în prezent sub scoarţa marţiană”. De altfel, era un lucru bănuit dintotdeauna şi ştiut cu certitudine de când Phoenix a excavat, la 15 iunie, un şanţ în solul arctic de pe Marte.

Opt bucăţele dintr-un material strălucitor au fost identificate de către cercetătorii de la NASA ca fiind gheaţă, când au observat, patru zile mai târziu, că fragmentele s-au evaporat.

“Bucăţile de material au dispărut complet pe parcursul a câtorva zile, dovadă perfectă că este vorba de gheaţă. Iniţial, unii au crezut că putea fi sare, însă aceasta nu ar fi trecut prin procesul de sublimare”, a declarat dr. Peter H. Smith de la Universitatea din Arizona, coordonatorul-şef al misiunii.

Teoria este susţinută şi de o altă săpătură, în care braţul robotizat al sondei Phoenix s-a ciocnit de o suprafaţă dură, despre care se credea că ar fi un strat de gheaţă, care nu a putut fi străpunsă nici după trei încercări.

Noul şanţ a fost numit sugestiv “Albă ca Zăpada 2″, iar suprafaţa dură pe care o adăposteşte se află la acelaşi nivel, sub solul marţian, cu fragmentele albe găsite anterior. Cercetătorii NASA plănuiesc acum să străpungă această suprafaţă cu un burghiu aflat în dotarea sondei, pentru a obţine câteva mostre.

Phoenix a ajuns pe Marte pe 25 mai, găsirea dovezilor că există gheaţă pe Planeta Roşie fiind cel mai important obiectiv, după ce, în 2002, măsurătorile realizate de sonda Odyssey au sugerat că solul din regiunea arctică marţiană ascunde, la doar câţiva centimetri dedesubt, cantităţi masive de apă în stare solidă.

Clima marţiană este în prezent prea rece pentru a permite prezenţa apei în formă lichidă, însă, în trecut, dacă axa planetei s-ar fi înclinat ocazional, regiunile polare ar fi putut înregistra temperaturi de peste zero grade Celsius.

Vântul solar interacţionează direct cu ionosfera marţiană, din această cauză atmosfera fiind mai rarefiată decât în mod normal. Presiunea atmosferică la suprafaţă are o valoare de doar 0,7-0,9 kPa, în comparaţie cu cea a Pământului, de 101.3 kPa.

Compoziţia atmosferei este de 95% dioxid de carbon, 3% nitrogen, 1,6% argon, conţinând urme de oxigen şi apă. Viaţa la suprafaţa planetei ar fi posibilă doar în condiţii amenajate, iar ingredientul esenţial este apa.

Oamenii de ştiinţă cred că zona în care se află acum sonda Phoenix ar fi putut fi, cândva, un mediu capabil să susţină forme de viaţă, iar acestea ar fi putut să-şi continue existenţa dacă s-ar fi adăpostit în subsol atunci când planeta şi-a pierdut magnetosfera. Este posibil să se fi întâmplat aşa.

Viaţă subterană

Scanerele de pe Mars Odyssey au descoperit un complex de şapte peşteri, ale căror intrări au fost fotografiate în detaliu.

Ele se află în zona vulcanică “Arsia Mons” şi ar putea fi, conform specialiştilor de la NASA, singurele adăposturi naturale care ar putea proteja dezvoltarea unor forme de viaţă primitive şi ar putea adăposti apă în formă lichidă.

Cu deschizături verticale, având adâncimi de la 80 de metri la 130 de metri, cele şapte peşteri sunt ferite de particulele de energie care bombardează suprafaţa planetei, de radiaţiile ultraviolete, variaţiile bruşte de temperatură de la 20oC la –140oC, păstrând condiţii constante pentru un habitat subteran.

Marte are cele mai puternice furtuni de nisip din sistemul solar, care se stârnesc, cu predilecţie, când planeta este în poziţia cea mai apropiată de Soare, crescând temperatura la sol.

Trecutul lui Marte, descifrat în particulele de gheaţă

Existenţa metanului indică faptul că pe planetă a existat şi există o sursă de viaţă bazată pe carbon. Sursa generatoare de metan ar putea fi, conform cercetătorilor de la NASA, microorganisme, ca metanogenele. Cert este că poveştile cu marţieni care au existat întotdeauna în folclorul popoarelor pot avea un sâmbure de adevăr.

Oamenii de ştiinţă sunt încrezători că vor afla trecutul Planetei Roşii studiind particulele de gheaţă. Dacă gheaţa conţine impurităţi, acest lucru poate oferi informaţii despre trecutul climatic. Marte s-a format, ca şi Pământul, în urmă cu 4,6 miliarde de ani.

Este posibil ca ea să fi trecut şi printr-o perioadă umedă, propice unei vieţi diversificate la nivelul solului. Alţi doi roboţi americani, Opportunity şi Spirit, care explorează suprafaţa lui Marte la ecuator, au descoperit indicii ale prezenţei apei în trecutul planetei.

Anotimpurile marţiene

Marte are anotimpuri care se aseamănă celor de pe Pământ, însă sunt de două ori mai lungi, iar distanţa mai mare faţă de Soare face ca anul marţian să fie de aproape două ori mai mare ca al planetei noastre, iar ziua marţiană durează cu o jumătate de oră mai mult decât ziua terestră.

În lunile de iarnă, când polii sunt permanent în umbră, suprafaţa îngheaţă, iar 25-30% din întreaga atmosferă se condensează în bucăţi groase de gheaţă din CO2. Totuşi, geografia planetei arată că a avut o activitate tectonică, vulcanică, iar oceanele acopereau o mare parte din planetă, polii fiind acoperiţi cu gheaţă, ca Terra.

În 1840, după 10 ani de studiu, Mädler desena prima hartă a planetei. Un crater mic, numit “Airy-0″, localizat în “Sinus Meridiani”, a reprezentat punctul prin care trece meridianul de 0.0° longitudine. Suprafaţa planetei prezintă câmpii plane, acoperite cu praf şi nisip bogat în oxid de fier roşiatic, considerate “continente”, cărora li s-au dat nume ca “Arabia Terra” sau “Amazonis Planitia”.

„Şesurile”, considerate “mări”, poartă denumiri ca “Mare Erythraeum”, “Mare Sirenum” şi “Aurorae Sinus”. Scutul vulcanic este format din mai mulţi vulcani, dintre care “Olympus Mons” (Muntele Olimpus), este cel mai înalt munte cunoscut din sistemul solar. Are 25 km înălţime şi o bază de 600 km în diametru.

În aceeaşi regiune se află alţi trei vulcani, “Arsia Mons” (17 km înălţime), “Pavonis Mons” (14 km înălţime) şi “Ascraeus Mons” (18 km înălţime), şi cel mai mare canion, “Valles Marineris”, lung de 4.000 km şi adânc de 7 km. Pe Marte sunt şi numeroase cratere de impact. Cel mai mare crater de pe Marte este “Hellas Planitia”, care are 2.000 km în diametru şi 6 km adâncime.

Sfinxul fotografiat de Viking

Conform studiilor cu tehnologie ultramodernă, la “faţa locului” s-a aflat că înfăţişarea roşiatică a planetei se datorează oxidului de fier de la suprafaţă. Este uimitor cum, încă din antichitate, astrologii ştiau că Marte era asociată cu fierul, astfel guvernând sistemul sanguin.

În plus, astrologii considerau că Planeta Roşie guvernează capul şi faţa (!!). Să fi ştiut astrologii despre figura Sfinxului de pe Marte, fotografiat de sonda Viking în 1976? De ce nu, din moment ce din mitologia antică ne parvin povestiri despre o civilizaţie misterioasă, venită de pe altă planetă, Nibiru, care construise pe Marte un avanpost.

Survolând sectorul “Cydonia”, o întinsă suprafaţă plană din emisfera nordică, sonda Viking a fotografiat o suprafaţă asemănătoare cu un chip uman, foarte bine conturată, ce părea să scruteze spaţiul, având o lacrimă pe obrazul stâng. Conturul oval avea doi ochi, nas, gură, bărbie, frunte şi un păr care încadra faţa, ca în picturile egiptene.

Cercetătorii de la NASA au negat existenţa unui asemenea chip, spunând că era vorba de un joc de lumini şi umbre, aparatura fotografică a sondei spaţiale nefiind foarte performantă. Imaginile surprinse în 1998 de Mars Global Surveyor, sub o lumină diferită şi cu o rezoluţie mult mai bună, arătau un Sfinx care îşi pierdea conturul precis, deşi, prelucrate cu profesionism, chipul aducea mult mai bine cu Sfinxul egiptean.

Însă fotografiile publicate de NASA ilustrau doar o masă amorfă, un munte cu nişte “cratere” foarte ciudate ca poziţionare. Specialiştii NASA sunt zgârciţi cu explicaţiile despre Cydonia, de aceea pare bizar că s-a născut un folclor fabulos legat de această regiune.

Nu departe de “faţa care plânge”, transmiţând parcă un mesaj disperat către alte vieţuitoare ale galaxiei, Viking a fotografiat o altă formă de relief ciudată, o piramidă, care poartă numele “D&M”, după numele celor care au pus-o în evidenţă, DiPietro şi Molenaar.

Aceştia au concluzionat, în urma analizării fotografiilor, că nu era o piramidă obişnuită, ci una cu cinci feţe, părea ca să fie rodul eroziunilor vântului turbat de pe Marte. Nebunia de-abia acum începea. Foarte aproape de piramidă, DiPietro şi Molenaar au „descoperit” şi ruinele unui oraş, dar şi pe cele ale unei fortăreţe.

Cydonia se părea că fusese în “antichitatea” Planetei Roşii un oraş de câmpie foarte activ. Cea mai mare ciudăţenie e faptul că întregul complex este poziţionat după aceleaşi coordonate ca şi cel de la Gizeh.

Staţia marţiană a zeilor sumerieni

Mitologia sumeriană, prima mărturie scrisă din istoria omenirii, începe cu întâmplări de pe altă planetă, Nibiru, a zecea din sistemul nostru solar, de unde “zeii” au coborât pe Pământ. În drumul lor spaţial, Pământul era considerat a şaptea planetă, numită ŞU.GI. Ei au lăsat coordonatele numerice ale “căii lui Enlil” pe un astrolab găsit în ruinele bibliotecii de la Ninive şi aflată acum la Muzeul Britanic din Londra.

Astrolabul indică şi “primul popas” al călătoriei spaţiale dintre Nibiru şi Terra, pe planeta Marte (indicată de steaua cu şase colţuri, fiind considerată a şasea planetă spre Terra). Sumerienii o numeau planeta APIN, care, prin traducerea semnelor pictografice, înseamnă “acolo unde se stabileşte calea cea bună”. Calea lui Enlil, “Stăpânul Comenzii”, printre planete este descrisă pe planisferă în opt segmente, care conţin instrucţiuni clare de zbor.

Detaliile despre traseul printre planete sunt conţinute de chiar denumirea lor: Pluto – “Paznicul lui ŞU”, unde ŞU indică porţiunea de spaţiu care cuprinde cele şapte planete importante, Pluto fiind prima pe “calea” zeilor, Neptun -”Cea cu vegetaţie mlăştinoasă” (!!), Uranus – “Planeta care este dublă”, părând a fi sora geamănă a planetei Neptun, care era descrisă ca “planeta strălucitoare a vieţii verzi”.

Dincolo de Uranus, gigantica planetă Saturn, cu un câmp gravitaţional uriaş, era numită “Marele Ucigaş”, pentru că, aşa cum descrie un alt text, “din cauza furtunilor sale înşelătoare, Zburătorul Suprem s-a zdrobit de ea şi toţi şi-au găsit moartea”. Urma Jupiter, BARBARU, “strălucitoarea”, “călăuza cea bună din ceruri”, după care urma “brăţara” de asteroizi care “desparte apele cerului de sus de apele cerului de jos”.

În sfârşit, Marte, “lumina de la poarta apelor”, “Primul Popas”, “unde se stabileşte calea cea bună” spre Şu.Gi, a şaptea planetă, Terra. Unii istorici spun că aceste “metafore şi epitete” ţin de cosmogonia sumeriană, dar specialişti în aeronautică sunt de părere că este vorba de un zbor spaţial, mai ales datorită coordonatelor numerice, nedescifrate încă, deoarece nu se ştiu unităţile de măsură folosite de “zeii” sumerieni.

O plăcuţă de lut, cu o vechime de 4.500 de ani, care acum poate fi găsită într-un muzeu din St. Petersburg, Rusia, descrie legătura dintre Pământ şi staţia de pe Marte. Zeul Enlil (indicat de semilună, simbolul său), aflat pe Pământ (indicat de cele şapte cercuri) se află într-o legătură de comunicaţie cu un personaj de pe Marte (indicată de steaua cu şase colţuri), personaj al cărui costum îl arată un zeu al adâncurilor.

E posibil ca şi pe vremea zeilor sumerieni, planeta Marte să fi avut ocean subteran şi acolo să fi fost staţia “zeilor”. Între cei doi se află un desen stilizat care seamănă cu un satelit, iar la mijloc ceva ce seamănă cu o staţie orbitală, dotată cu panouri solare şi antene.

Misiunea anunakilor

Conform descifrării textelor sumeriene de către istoricul şi arheologul Zacharia Sitchin, planeta Nibiru, de unde veniseră zeii sumerieni, reprezentată de o cruce cu raze, face parte tot din sistemul nostru solar. Nibiru are, însă, o orbită eliptică foarte alungită şi îi trebuie 3.600 de ani pământeni pentru a efectua o rotaţie completă în jurul Soarelui, iar atunci când se apropie de Terra, stârneşte multe cataclisme.

Scrierile sumeriene îi numesc pe cei sosiţi de pe Nibiru “anunaki”, care se traduce literalmente prin „cei care au venit din cer pe pământ”. Dat fiind ritmul biologic al planetei lor, aveau o viaţă foarte lungă şi păreau nemuritori pentru pământeni, de aceea i-au şi crezut zei, deşi textele sumeriene arătau exact cine erau şi de unde veniseră.

Şi mai ales de ce – să caute aur, pentru că atmosfera planetei lor se deteriorase, ceea ce se pare că s-a întâmplat şi cu Marte, şi o puteau reface prin pulbere de aur. Enki, fratele lui Enlil, şi sora lor, Ninharsag, au amestecat ADN-ul primatelor găsite pe Pământ cu ADN-ul lor, creând astfel omul, lucrare povestită în multe epopei care arată câte greşeli genetice şi câte experienţe au făcut până au obţinut oameni “după chipul şi asemănarea” anunakilor, “înalţi, cu piele albă, blonzi”.

Numărul anunakilor pare a fi fost 900, 600 veniţi pe Pământ în grupuri de câte 50, în “şemuri”, aparate de zbor, alţi 300 fiind numiţi după funcţia lor, “igigi”, “cei care văd şi se rotesc în jurul Terrei”, probabil aflaţi pe staţii orbitale. Mai târziu, spre supărarea lui Enlil, anunaki le-au găsit foarte atrăgătoare pe fiicele oamenilor, şi s-au căsătorit cu ele, însă, din unirea lor, s-au născut uriaşii din vechime.

Anunaki le-au dat copiilor lor informaţii privind crearea sistemului solar, date astronomice, i-au învăţat agricultură, cum să-şi construiască oraşe, i-au uns regi şi unora le-au dat chiar şi aparate simple de zbor, dar, ce era mai important, i-au învăţat, la un moment dat, că există un singur Dumnezeu, pe care îl venerau şi ei. Apoi au plecat. Sau nu. Unde se încheie misiunea anunakilor, începe misiunea pământenilor.

Agenţia Spaţială Europeană speră să trimită oameni pe Marte prin 2030-2035. Dar înainte de asta, agenţia va lansa o misiune de recunoaştere, ExoMars, în 2013. De asemenea, astronauţi vor fi trimişi pe Lună între 2020 şi 2025.

Iniţial, ESA plănuise să fie o misiune comună cu SUA, dar legile americane interzic transmiterea de informaţii legate de tehnologia spaţială, ceea ce a determinat o competiţie între cele două. De ce această competiţie? Poate că renumitul om de ştiinţă Stephen Hawking avea dreptate: “Nu cred că specia umană va supravieţui în următorii 1.000 de ani dacă nu începem să călătorim în spaţiu. Sunt prea multe accidente care se pot întâmpla pe o singură planetă şi care pot duce la extincţie”.

Nu există nimic în sol care să împiedice existenţa vieţii, acesta fiind lipsit de toxicitate
Samuel Kounaves, responsabil al sistemului Thermal and Evolved Gas Analyzer (TEGA)

iulie 25, 2008 Scris de 2012en | Enigmele Sistemului Solar, Zona Crepusculara | asteroizi, Baalbek, centura van hallen, Coloana Ashoka, cranii de cristal, crestinism, cristal skull, desenele rupestre, divinitate, Drumurile incaşe, dumnezeu, egipt, enigme, et, evrei, extraterestri, faraon, giganti, hristos, incasi, infern, Insula Paştelui, iscarioteanul, istorie, iuda, jupiter, keops, luna, marte, mayasi, mercur, mister, mistery, MIT, Mitologie, mumie, neptun, paradis, paranormal, peru, piramide, piramide martiene, planete, pluto, Poarta Soarelui, ra, rai, Religie, saturn, sfinxul martian, soare, terra, tradare, univers, venus, zei, zeus | 3 Comentarii

Piramida lui Keops – detalii

Constitue piramida lui Kheops un mesaj peste veacuri asa cum ne sugera Diderot înca de acum 200 de ani?

Piramida a fost construita în timpul dinastiei a IV-a (acum 4500-4700 de ani),si face parte din complexul de la Giseh, oras egiptean situat in apropierea orasului Cairo. Alaturi de Marea Piramida, din complex mai fac parte: piramidele lui Khefren si Mykerinos si Marele Sfinx.

Printre interesantele caracteristici ale Marii Piramide este situarea ei precisa fata de punctele cardinale: laturile de N-S au o abatere de numai 2′28″, cele de la V-E de 5′30″ si respectiv 2′30″.

Cel caruia i se atribuie deschiderea piramidei lui Kheops este fiul lui Harun al Rasid, califul arab al-Mamum, care a adus la poalele piramidei, pe atunci inca placata cu stralucitoare placi lustruite, o intreaga armata de cioplitori, arhitecti si forta de munca. Se spune ca intre placile invelisului piramidei nu putea fi introdusa nici macar varful unei lame damaschinate. Scopul califului era sa descopere tezaurul faraonilor, dar mai ales, armele inoxidabile, sticla incasabila si alte minuni despre care se credea ca ar fi abundat in camera mortuara. Desi Strabon spunea ca pentru a intra in piramida trebuia sa:”ridica lespedea de pe partea laterala a piramidei, la o inaltime nu prea mare de sol, si sub ea ai sa dai de intrarea care duce la mormant”, lucrurile nu au fost atat de simple. Au durat luni de zile de munca asidua pana cand au perforat in piramida un culoar de treizeci de metri.

Iar culoarul relizat ducea intr-un coridor ingust ce facea parte dintr-un adevarat labirint, care i-a condus, pana la urma, la un sarcofag gol, din granit, asezat in camera mortuara. Unii cronicari arabi afirmau insa ca sarcofagul continea “corpul unui barbat acoperit cu o cuirasa de aur, incrustata cu diferite pietre pretioase; pe piept era asezata o sabie de o valoare inestimabila, iar in apropierea capului se gasea un rubin cat un ou de gaina”, iar altii ca ar fi continut doar”un cadavru descompus de timp”. Dar cei mai multi oameni de stiinta considera aceste afirmatii nefondate. Una din ipotezele emise ar fi ca mormantul sa fi fost jefuit inca din timpul construirii sale. Dar faptul ca ii lipsea capacul si ca nu existau urme de efractie in jur, ar indica mai bine ca mormantul n-ar fi fost folosit niciodata.

Alti faraoni din dinastia a patra (2600-2480 i.C.) – Khefren si Mykerinos – si-au construit piramide proprii, inconjurate, dupa modelul Marii Piramide, cu altele mai mici pentru sotii si cu morminte destinate marilor dregatori.

Cele trei mari piramide seamana nu numai la infatisarea exterioara, dar si prin structura interna, cel putin in ceea ce priveste culoarul descendent si camera subterana. In piramida lui Kheops ea are o destinatie necunoscuta, in cea a lui Khefren serveste drept capela mortuara, la fel ca si in piramida lui Snefru (intemeietorul dinastiei a V-a 2723-2563 i.C.), construita in jurul anului 2600 i.C. Dar cea mai complicata arhitectura interioara, prin dispunerea complexa a spatiului este tocmai Piramida lui Kheops.

Schema interiorului, aceeasi pentru cateva din cele mai importante piramide, ridica indoieli serioase in ceea ce priveste parerea generala, dupa care ele ar fi monumente funerare inaltate deasupra unui mic cavou si avand scopul de a proteja ramasitele pamantesti ale faraonului, pentru ca spiritul (corpul astral) – Ka – sa nu paraseasca trupul. Pare bizara, astfel, lipsa de inventivitate in gasirea unei solutii de inchidere a incaperilor mortuare, care se multumesc sa copieze modelul celei mai vechi piramide, a lui Snefru; si cel mai curios este ca nu au zidit macar culoarul catre camera mortuara.

Amplasarea intrarilor, pare de altfel dictata de considerente rituale, mai mult decat de ratiuni de securitate. Inca de la prima piramida – de tip mastaba – construita in jurul anului 2700 i.C. de Imhotep pentru faraonul Zoser, culoarele de acces si cele de iesire erau orientate spre Steaua Polara

Ipoteza conform careia piramidele ar fi fost “observatoare astronomice perfectionate, cu temperatura constanta, create in camera mortuara”, nu sunt foarte reusite, locul neoferind lucruri cu adevarat interesante.

Mai corecta pare totusi ideea piramide=monumente funerare extrem de fastuoase. Mai ales ca, dupa vechile credinte egiptene (ipotetic), in lumea de dincolo muritorul ar fi putut lua cu el tot confortul posibil: servitorii (sub forma unor statuete care, insuflandu-li-se viata, puteau sa-l serveasca pe raposat), obiecte uzuale si de fast, sau alimente de cea mai buna calitate.

Conform estimarilor, construirea piramidelor ar fi costat foarte mult, dar numai in mormantul din Valea Regilor a faraonului, nu foarte important, Tutankhamon, s-a descoperit o imensa cantitate de obiecte pretioase: numai valoarea sicriului interior, facut in intregime din aur. Daca acest rege, in timpul domniei caruia: decazuse credinta in zei, existau numeroase conflicte interne, si alte catastrofe, valoarea tezaurului era atat de mare, dar la ceilalti faraoni, mai bogati si mai puternici?

Un argument contra ipotezei mai sus numite este acela ca in nici o piramida nu s-au gasit ramasitele pamantesti ale faraonului, nici chiar atunci cand se sconta pe prezenta lor.

Astfel, in Marea Piramida a disparut capacul sarcofagului, si nu sarcofagul in sine care este din granit rosu. Sau poate nu a fost niciodata asezat la locul sau.

In piramida lui Khefren, in care a patruns, in 1818, se credea pentru prima data cineva, tot printr-o deschizatura, Giovani Bathista Belzoni, desi mormantul era acoperit pe jumatatede o placa grea de piatra, se gaseau inauntru cateva vase si o inscriptie araba care dovedea ca nu Belzoni fusese primul. Dar camera mortuara era goala, iar sarcofagul cu greu ar fi putut fi scos prin usa pe jumatate zidita, si nici nu existau urme de efractie.

Egiptologul Zaharie Gonem, directorul santierului arheologic din Saqqara a descoperit in noiembrie 1953 o piramida noua, necunoscuta pana atunci, a unui faraon necunoscut. Pe drumul pana la camera mortuara s-au gasit o multime de obiecte de cult si podoabe, cara ar fi putut fi luate de jefuitorii de morminte care ar fi putut intra mai inainte in piramida, fapt ce a intarit speranta descoperirii unui mormant nejefuit. Dupa cartusul din jurul semnelor hieroglife parea sa fie vorba intr-adevar de un faraon: Sekemkhet. Culoarul principal se termina in fata unui zid intact, in spatele caruia a aparut camera mortuara cu “un splendid sarcofag alb din alabastru transparent, care stralucea ca soarele”, care la prima vedere parea un monolit. Pa acesta se mai vedeau inca resturi din “coroana de inmormantare”. Dar, la deschidere, s-a dovedit ca sarcofagul era gol.

Ipoteza inmormantarii simbolice in sarcofag doar a spiritului faraonului Ka, ridica numeroase semne de intrebare, izvorate mai ales din interpretarea credintei vechi egiptene. Desi credinta ca imbalsamarea se facea tocmai pentru a asigura existenta lui Ka, faptul ca invelisul fizic, trupul, cu creierul, si organele interne depuse in “canope”, este descompus morfologic, inseamna ca nu poate exista nici Ka, trupul astral. Egiptologul ceh Lexa spune ca:”Afirmatia lui Herodot, potrivit careia spiritul – in credinta vechilor egipteni – traieste cata vreme cadravul ramane intact, este inexacta. Nu am gasit pana acum nici o referire in acest sens in vechile texte egiptene. Ca existenta spiritului nu depinde de starea trupului lipsit de viata, ne-o arata textul Pir.653…”

Dupa credinta vechilor egipteni, se putea ca spiritul sa fie insuflat, prin ritualuri magice, unei statui, ce ar fi reprezentat persoana defuncta. Dovada o gasim pe peretele de nord al piramidei lui Zoser, intr-o incapere de mici dimensiuni, “serdab”, unde se afla statuia faraonului. De ce atunci o piramida?

Sub piramida lui Zoser, in labirintul coridoarelor, se afla un basorelief ce-l reprezinta pe faraon alergand. Este vorba probabil de reprezentarea artistica a sarbatorii “seda”, initiata cu prilejul comemorarii jubiliare a 30 de ani de domnie a unei dinastii, prilej cu care fiecare faraon, dupa scurgerea “mandatului de functionare”, trebuie sa faca dovada conditiei sale fizice si a fertilitatii sale. In epoci mai vechi, faraonul care nu facea fata la probele respective era suprimat. In timpul lui Zoser se renuntase la acest obicei.

Desi cei care “sponsorizau” construirea piramidelor, erau preotii, tot ei erau cei carora le era supusa aprobarea construirii, si acceptau. De ce?

Pe masura ce Egiptul si istoria sa devin tot mai cunoscute, piramidele sunt considerate, pe rand: un “bilant de piatra” al succeselor curtezanei Rhodopis”, iubitii ei trebuind sa contribuie fiecare cu cate o piatra; ca monumente in memoria atragerii lui Sufis(Kheops) la dreapta credinta (idee venita pustnicului Syncellus in secolul 8); ca hambare de cereale ale biblicului Iosef; ca monument al victoriei tribului hicsosilor asupra Egiptului; ca o previziune cifrata a viitorului lumii; ca sculpturi de proportii desavarsite; ca observatoare astronomice.

Pornind de la constatarea ca erau mai multe piramide decat faraoni-domnitori in perioada construirii acestor monumente, fizicianul englez Kurt Mendelsohn apreciaza ca motivele trebuie sa fi fost de ordin economic. Prin construirea continua s-au evitat crizele economice, framantarile sociale, si eventual, participarea la o lucrare comuna, unifica si centralizeaza triburile.

S-a ajuns mai apoi la intrebarea daca mumificarea nu avea ca scop conservarea unor tesuturi, intr-o anumita stare care sa permita clonarea acestei culturi de tesuturi pe un individ, in primul rand faraonul. Dupa ce s-a dat publicitatii stirea, mai putin demna de incredere, dupa care biologii de la Universitatea din Oklahoma ar fi descoperit in luna martie a anului 1963, la mumia printesei egiptene Mene, celule epiteliale capabile de a fi revitalizate.

Ritualurile de inmormantare ale tuturor popoarelor, totusi, nu urmaresc si nu incearca sa asigure defunctului o viata fizica viitoare, ci dimpotriva, vor sa previna revenirea lui, orice forma ar fi imbracat ea. Cu atat mai putin o dinastie domnitoare al carei urmas abia asteapta sa ajunga pe tron.

Interpretarea autorului arab Abdul Ali Masudi atribuie actiunea de construire a piramidelor regelui Surid, caruia astrologii i-ar fi destainuit taina unei proorociri asupra viitorului sumbru al lumii. Astfel el a dat ordin sa se ridice piramidele, adaposturi rezistente chiar si incazul impactului cu stele cazatoare. Ca in tainite ascunse ar fi depozitate: tezaurul vechii intelepciuni egiptene, al aritmeticii si geometriei, astrologiei si medicinii, instrumente din otel inoxidabil, sticla flexibila, licoarea nemuririi si otravuri groaznice, a fost o urmare fireasca a evolutiei ipotezei.

Tocmai in scopul descoperirii acestor tainite au fost amplasate sub piramida lui Kheops calculatoare ultrasensibile, actionate de particule de radiatie cosmica, ce inlocuiau intr-o anumita masura razele roentgen. Astfel s-a obtinut imaginea tridimensionala a interiorului piramidei.

Sectiunea prin Marea piramida prezinta un mare interes. Felul in care sunt dispuse incaperile din interior fac dovada celei mai mari ingeniozitati si complexitati: interiorul ei destinat – dupa pareri unanime – a adaposti trupul faraonului mort, sau macar a simula acest lucru, demonstreaza cu totul altceva: spatiile interioare erau construite pentru a servi unor oameni vii.

Ele sunt aerisite prin doua guri de ventilatie, ce comunica la nord si la sud cu cele mai spatioase incaperi interioare, desi pastrarea lor ridica o problema serioasa constructorilor. In plus, daca prototipul, piramida din Meidum, are doar un coridor simplu care respectand schema initiala, porneste din extremitatea nordica, trece exact pe sub centrul bazei si de aici, urmand o linie ascendenta, da intr-o incapere spatioasa la nivelul bazei piramidei, Marea Piramida prezinta un mecanism foarte complicat, compus in esenta din 3 nivele: unul la mare adancime, sub baza piramidei, altul putin deasupra bazei si al treilea cam la jumatatea inaltimii. Ipotezele dupa care aceste spatii ar constitui un labirint ce ar avea ca scop ratacirea, si in ultima instanta moartea eventualului profanator, sunt putin romantice. Astfel s-a adoptat ipoteza unanima ca ar fi vorba de spatii construite in interiorul piramidei din motive pur tehnice, acelea de a micsora suprasolicitarea. Ludvik Soucek sustine ca din contra acestea ar fi ridicat probleme pe care o piramida compacta nu le-ar fi pus.

Astfel ca afirmatia lui Masudi poate contine si un graunte de adevar – poate ca piramida ar fi trebuit sa salveze viata faraonului in caz de primejdie. Acest fapt ar explica si amplasarea pirmidelor in imediata apropiere a palatelor faraonilor.

Constructii asemanatoare mai sunt in imprejurimile Egiptului si in zona Marii Mediterane, dand nastere unei ipoteze conform careia ar fi aparut in urma socului provocat in trecut de o catastrofa a carei recidiva ameninta ca sabia lui Damocles.

Se mai vehiculeaza ideea conform careia coridorul de acces in Marea Piramida are un unghi de inclinatie astfel incat sa se orienteze spre Alfa Dragonis, fapt care ar fi putut sa se intample sau in 3400 i.C. sau in 2100 i.C., ambele date fiind departe de anii domniei dinastiei a patra. Problema deschisa (daca intr-adevar orientarea era dupa Alfa Dragonis).

Despre piramide s-au emis si ipoteze mai simpliste, si poate de aceea mai adevarate. Se afirma ca acestea precizeaza pentru prima oara în istoria agriculturii aparitia unor norme, “legiferari”, bazate pe o îndelungata practica agricola, obligatorii pentru intreaga populatie: “In ziua in care locuitorii din Delta Nilului vedeau in timpul pranzului ca fata de nord a piramidei este umbrita, insemna ca se putea incepe semanatul. Fenomenul se petrecea la 14 octombrie, data care si astazi determina in Egipt inceputul muncilor campului” (dupa lucrarea arhitectilor Georgeta si Traian Chitulescu: “Sapte monumente celebre”).

In aprilie 1977 la congresul de astronomie de la Acapulco profesorul J.J.Hurtak a prezentat pentru prima oara in public 2 imagini senzationale, facand parte din setul trimis de sonda spatiala americana Mariner 9, inca din 1972, dar uitate. Obtinute la un interval de 6 luni, sub unghiuri diferite dovedeau ca pe solul martian se afla un ansamblu de 4 piramide tetraedrice, cu fetele si muchiile regulate, identice ca aspect cu piramida lui Kheops, insa de 10 ori mai mari. Langa ele, un chip uman urias, sculptat intr-o stanca avand 1500 m. diametru si 500 m. inaltime, care priveste spre cer cu un zambet prietenesc.

Explicatiile oferite de NASA atunci au fost: aglomerare de stanci sculptate de vant. In 1976 statia automata Viking-Orbiter a fotografiat “complexul piramide-sfinx” sub un unghi diferit si de la o inaltime mai mica. Richard Hoagland spune ca fotografiile reprezinta “indicii serioase privind prezenta unor vechi civilizatii martiene”

iulie 23, 2008 Scris de 2012en | Piramidele egiptene | Baalbek, Coloana Ashoka, cranii de cristal, crestinism, cristal skull, desenele rupestre, divinitate, Drumurile incaşe, dumnezeu, egipt, enigme, et, evrei, extraterestri, faraon, giganti, hristos, incasi, infern, Insula Paştelui, iscarioteanul, istorie, iuda, keops, marte, mayasi, mister, mistery, MIT, Mitologie, mumie, paradis, paranormal, peru, piramide, piramide martiene, planete, Poarta Soarelui, ra, rai, Religie, sfinxul martian, tradare, univers, zei, zeus | 1 comentariu

Constructii gigantice si antice

PIRAMIDE. Una dintre intrebarile ce continua sa-i preocupe pe cercetatorii contemporani este procedeul prin care au fost construite piramidele egiptene. Fiecare bloc al Piramidei lui Keops cantareste intre 15 si 1.000 de tone. Tavanul dormitorului regal este construit din blocuri monolitice de granit rosu, cantarind 70 de tone fiecare si marcat cu precizie. Lucratorii din antichitate au depasit performantele celor contemporani, ce lucreaza cu blocuri de 300 de ori mai usoare. Istoricii francezi sustin ca transportul unei pietre funerare de la un mormant din Luxor la Paris a durat doua luni, numerosi muncitori participand la operatiune. Piatra respectiva era mult mai usoara decat blocurile folosite in cazul piramidelor. Aceeasi piatra funerara pare “”subtire”" in comparatie cu aglomerarile monolitice de la Machu Pichu si Saksahu-Amane din Peru. Fiecare dintre aceste pietre gigantice, lunga de 6 metri si lata de 3 metri, este pefect pozitionata in raport cu celelalte. Precizia este atat de mare, incat, potrivit cercetatorului american Siegfried Hunter, cu greu poate fi crezut ca au fost realizate cu 500 de ani in urma.

GIGANTII DIN BAALBEEK. Blocurile de piatra din Peru par nesemnificative in comparatie cu structurile uriase de piatra folosite la constructia Templului din Baalbeek, pe teritoriul Libanului de astazi. Cateva dintre bucatile de monolit utilizate la fundatie cantaresc peste 750 de tone. Potrivit dovezilor istorice si arheologice, constructorii nu cunosteau betonul sau roaba. Cum au reusit ei sa transporte uriasele blocuri de piatra de la cariere si sa le aseze unele langa altele? Cu ani in urma, un savant sovietic facea o presupunere referitoare la constructia templului. El sustinea ca sanctuarul ar fi fost construit de extraterestri, spatiul interior fiind folosit drept rampa de lansare pentru OZN-uri. Cateva fragmente din Biblie si extrase dintr-un manuscris descoperit, in 1947, pe tarmul apusean al Marii Rosii vin in sprijinul ipotezei sale. Teoria corespunde cu o alta descoperire facuta de cercetatorul sovietic A.P. Kazantzev in Peru. El a gasit picturi rupestre in pesteri care ilustrau, in culori foarte vii, motoare sau nave spatiale.

OBSERVATORUL STRANIU. Exista constructii gigantice si in alte regiuni ale lumii. Cea mai importanta este Complexul Stonehenge, din Anglia, vechi de 4.000 de ani. Potrivit unor analize recente, monumentul megalitic, construit din cateva sute de blocuri de piatra de marimi diferite, reprezinta un observator astronomic unic in lume. Blocurile cantaresc aproape 30 de tone fiecare, fiind transportate de la o distanta de 400 km. Pe de alta pare, fiecare bloc a fost pozitionat si ridicat intr-un anume loc. Cercetatorii ii cunosc pe locuitorii stravechi ai acelor teritorii, fiind constienti ca ei nu erau capabili sa ridice o constructie de o asemenea complexitate. Pe de alta parte, nivelul celorlalte dotari tehnologice nu era atat de avansat. Locuitorii nu aveau nevoie de un observator. Se pune intrebarea: de ce l-au construit si ce tehnologie au folosit?

iulie 23, 2008 Scris de 2012en | Piramide in lume, Piramidele egiptene | Baalbek, Coloana Ashoka, cranii de cristal, cristal skull, desenele rupestre, Drumurile incaşe, egipt, enigme, et, extraterestri, faraon, giganti, incasi, Insula Paştelui, istorie, keops, mayasi, mister, mistery, MIT, Mitologie, mumie, paranormal, peru, piramide, planete, Poarta Soarelui, ra, Religie, univers, zei, zeus | 1 comentariu

Piramide Antice pe Teritoriul Romanesc.

Sona este un sat uitat de lume, asezat pe malul stang al Oltului, in apropiere de Fagaras. Singura deosebire intre Sona si celelalte sate din Tara Fagarasului consta in ciudatele ridicaturi de pamint de la marginea asezarii. Satenii s-au obisnuit cu “guruietii”, numele pe care l-au pus movilelor uriase de pe platoul de langa fostul CAP. Au incercat chiar sa le afle secretele, starniti de cele cateva evenimente spectaculoase ce se petrec in apropierea acestora. Prin sat se zice ca, daca se pune o lama de ras la o treime de baza, aceasta se ascute singura. Apa asezata in acelasi loc capata proprietati curative, iar carnea nu intra in putrefactie. Curiosi sa afle ce ascund inauntru, localnicii au incercat sa sape in movile, dar n-au fost lasati de autoritati. Nici arheologii chemati de ei n-au reusit inca sa dezlege misterele guruetilor, nefacand altceva decat sa alimenteze imaginatia iubitorilor de mituri.

Legenda Uriasilor

Cele opt movile de pamant sunt asezate pe un deal din apropierea satului. Candva au avut o forma piramidala, dar vantul si ploile le-au erodat. Sunt asezate pe doua linii paralele, la marginea unei terase lungi de aproximativ un kilometru. De departe nu-ti poti da seama de marimea lor, dar, ajuns la baza, te coplesesc. Obisnuiti cu prezenta movilelor, localnicii au incercat totusi de-a lungul anilor sa-si explice ce e cu acei munti de pamint, inalti de 20-30 de metri, ridicati chiar in mijlocul unei terase. Una dintre cele mai populare legende spune ca, pe vremuri, niste uriasi au venit dinspre muntii Fagaras si au trecut Oltul. Pentru ca s-au umplut de noroi, cind au ajuns pe locul unde se afla piramidele, si-au scuturat incaltarile. Bucatile de pamant au format damburile. Alta legenda spune ca piramidele au fost ridicate de turci. Cand mergeau spre apus, otomanii isi lasau din turbane pamantul adus din Turcia. Chiar daca legendele care circula n-au facut decit sa le stirneasca si mai mult curiozitatea, localnicii n-au indraznit niciodata sa sape si sa vada ce ascund “piramidele” de la marginea satului.

Cercetatori din Basarabia

De-a lungul anilor, din vorba in vorba, povestea guruietilor de la Sona a ajuns si la urechile unor arheologi. La prima vedere, fiind acoperite de vegetatie, piramidele de la Sona pot fi asemuite cu tumulii sub care celtii si scitii isi ingropau capeteniile, impreuna cu un intreg tezaur de arme si podoabe. Cum aceste popoare au trecut si pe teritoriul tarii noastre, prima tendinta a arheologilor a fost sa le identifice cu tumulii. Mai mult, in jurul guruetilor de la Sona, arheologii au gasit ceramica din epoca tirzie a bronzului si din perioada Hallstat, de acum 1.200 de ani.
Printre cei mai pasionati arheologi atrasi de misterul guruietilor de la Sona s-a numarat si profesorul universitar Gavril Budau. Arheologul a adus aici doi cercetatori basarabeni, care au scris mai multe carti despre daci. Gavril Budau isi aminteste prima impresie cind a urcat pe una dintre movile: “Am vazut gauri de vulpi si pamintul nu era scos in afara, cum stiu eu, ca vinator, ci era cazut inauntru, deci poate exista un gol”. Unul dintre basarabenii veniti sa cerceteze movilele de la Sona este Andrei Vartic. Fizician de formatie, acesta a cercetat aproape toate cetatile dacice din Muntii Orastie. El crede ca piramidele au fost ridicate sau folosite de daci. Arheologii brasoveni sustin insa ca in zona nu au gasit decat putine bucati de ceramica dacica.

Mormantul lui Decebal?

Alte patru piramide asemanatoare exista la marginea unui sat apropiat de Sona, la Halmeag. Acestea, insa, nu sint asa de bine conturate, fiind erodate de vint. Si langa satul Bunesti exista, de asemenea, guruieti. In apropierea lor s-au gasit urme de locuire dacica si o terasa asemanatoare celei de la Sona. Cercetatorul Andrei Vartic spune ca, pe harta, piramidele constituie virful unui triunghi dreptunghic ale carui laturi unesc varful Omu, dupa unii istorici muntele sacru al dacilor, si sanctuarul de la Racos. O ipoteza spectaculoasa a lui Vartic: dupa aranjamentul teraselor din jur, nu este exclus ca piramidele sa adaposteasca mormintul lui Decebal

iulie 22, 2008 Scris de 2012en | Mistere din Romania, Piramide in lume | Baalbek, Coloana Ashoka, cranii de cristal, cristal skull, daci, decebal, desenele rupestre, Drumurile incaşe, egipt, enigme, et, extraterestri, faraon, giganti, incasi, Insula Paştelui, istorie, keops, mayasi, mister, mistery, MIT, Mitologie, mumie, paranormal, peru, piramide, planete, Poarta Soarelui, ra, Religie, univers, zamolxe, zei, zeus | Niciun comentariu până acum.

Piramida antica descoperita in Bosnia

O echipa de arheologi a descoperit in luna martie 2008 mai multe blocuri de piatra netezite care, sustin ei, compun baza unei piramide in terase ascunse sub un deal in Bosnia, singura piramida descoperita vreodata pe teritoriul Europei, informeaza Associated Press.

Echipele de arheologi au inceput sapaturile in zona localitatii Visoko din centrul Bosniei pentru a explora teoria ca unul dintre dealurile din zona, ce masoara aproximativ 650 de metri, ar ascunde o piramida in trepte. “Acestea sunt fragmente din blocurile de piatra ce compun baza piramidei”, a declarat Semir Osmanagic, un arheolog bosniac specializat in studierea piramidelor sud-americane. “Putem observa ca suprafata acestora este perfect plana, fapt ce constituie o prima dovada ca avem de-a face cu descoperirea primei piramide de pe teritoriul european”, a mai adaugat el.

Osmanagic crede ca, dupa ce va fi descoperita in intregime, aceasta piramida se va dovedi cu cel putin o treime mai inalta decat Marea Piramida a lui Keops de pe platoul Giza din Egipt.

Giganticele blocuri de piatra descoperite miercuri sunt taiate in cuburi si foarte bine netezite pentru o cat mai buna imbinare. “Este evident ca suprafetele netede ale acestor blocuri de piatra sunt facute de oameni”, a mai completat arheologul bosniac.

Fotografiile realizate din satelit asupra zonei au mai identificat doua dealuri mai mici in forma unor piramide in valea Visoko, fapt care ar putea duce la descoperirea primului complex european de piramide ce ar rivaliza cu cele egiptene si sud-americane. De asemenea, intre aceste trei dealuri pare sa existe un sistem de galerii subterane de comunicare. Unul dintre aceste tunele a fost deschis si explorat pe o anumita portiune, facandu-i pe arheologi sa afirme cu certitudine ca este vorba din nou de o constructie si nu de rezultatul unui proces natural.

Santierul arheologic de la Visoko, aflat la aproximativ 30 de kilometri de Sarajevo, va fi deschis timp de sase luni. In cursul lunii mai sunt asteptati sa soseasca la fata locului si doi experti egipteni in piramide.

iulie 22, 2008 Scris de 2012en | Piramide in lume | Baalbek, Coloana Ashoka, cranii de cristal, cristal skull, desenele rupestre, Drumurile incaşe, egipt, enigme, et, extraterestri, faraon, giganti, incasi, Insula Paştelui, istorie, keops, mayasi, mister, mistery, MIT, Mitologie, mumie, paranormal, peru, piramide, planete, Poarta Soarelui, ra, Religie, univers, zei, zeus | 1 comentariu

Misterioasa piramida din adancuri

Pana nu demult, arheologii au considerat ca cele mai vechi constructii gigant din lume, avand o certa complexitate arhitecturala, sunt piramidele din Egipt, care nu au mai mult de 5000 de ani. In momentul in care cercetatorul american John Anthony West si echipa sa a ajuns la concluzia ca Sfinxul de pe platoul din Gizeh are o vechime mai mare de 10000 de ani, arheologii “oficiali” au protestat vehement. Si asta pentru ca existenta unei structuri arhitecturale sofisticate de o asemenea varsta ar fi tulburat conceptele consacrate legate de istoria veche.Cu toate astea, marturii ale existentei superstructurilor antice au continuat sa apara si in alte locuri de pe glob, cum ar fi, de pilda, unele ruine de pe inaltimile Anzilor (Machu Pichu) sau cele din apropierea coastelor japoneze. Mai exact, un zigurat rectangular din piatra, descoperit pe fundul Marii Japoniei, care ar putea fi prima marturie a existentei unei civilizatii necunoscute din epoca de piatra, de la sfarsitul ultimei ere glaciare. Monumentul are 183 m latime si 27 m inaltime si este vechi de aproximativ 8000-10000 de ani. Structura a fost descoperita in urma cu 10 ani de catre scufundatori niponi, care au crezut ca e vorba de o constructie naturala.

Profesorul Masaki Kimura, geolog la Universitatea Ryukyu din Okinawa, primul om de stiinta care a studiat situl subacvatic, a ajuns la concluzia ca misterioasa structura cu cinci etaje a fost construita de om. Descoperirea unui drum care inconjoara constructia constituie o dovada in plus in acest sens. Robert Schoch, un geolog de la Universitatea din Boston, care a efectuat cercetari la fata locului in 1998, a subliniat faptul ca structura prezinta o serie de trepte, fiecare avand o inaltime de 1 metru. Pare o piramida aflata intr-o stare avansata de degradare, si asta in urma eroziunii hidraulice combinate cu un proces de fracturare si de surpare a rocii.

O alta dovada a naturii artificiale a structurii o constituie descoperirea unor gorgane submarine cu o inaltime de 2 metri si o largime de 10 metri. Nu se stie cine a ridicat aceasta constructie. Probabil o populatie necunoscuta, care a pus la punct o tehnologie ce nu se regaseste la nici o cultura veche de 10000 de ani. De retinut faptul ca primele urme de civilizatie din Japonia sunt vechi de 9000 de ani, intr-o epoca in care indivizii erau vanatori-culegatori, lipsiti de cunostinte tehnice, incapabili de a construi o astfel de structura.

Sursa: Revista Magazin

BLESTEMUL CRANIULUI DE CRISTAL

Cioplit in marime naturala intr-un bloc de cristal, \”Craniul malefic\” inca ramane un mister insondabil, pentru ca nimeni n-a reusit sa-i descopere originea, sa explice modul de realizare sau straniile fenomene care-i sunt asociate. Povestea lui, dar si alte lucruri ciudate legate de realizarile civilizatiilor pierdute in negura timpului, toate le puteti afla din cartea \”intelepciunea pierduta a vechilor civilizatii\” (foto), scrisa de faimosul scriitor si cautator de raspunsuri la enigme ale istoriei Erich von Daniken si aparuta la Editura Lucman. Conform lui von Daniken, misteriosul craniu de cristal, adevarata opera de arta a unui necunoscut artist al unei civilizatii inca neidentificate, a fost, de la aparitia sa in \”ochii\” marelui public, o adevarata sursa de speculatii. Originea sa e controversata si azi. A captat atentia lumii secolul trecut, la mijlocul anilor \’50, datorita aventurierului si arheologului britanic, Frederick Mitchell-Hedges. Dupa marturia acestuia, craniul a fost descoperit in anii \’20 intr-un altar din vechea cetate mayasa din Lubaantum, din Hondurasul britanic (astazi Belize). Chiar fata lui Mitchell-Hedges, Anna, care a mostenit obiectul de la tatal ei, a pretins ca ea ar fi fost cea care l-a gasit. Dar e putin probabil, spune Daniken, sa fie vorba de un obiect precolumbian. Nici un alt craniu descoperit in America Centrala nu prezinta o finisare atat de perfecta. in plus, cristalul din care a fost taiat provine din California, unde existau formatiuni asemanatoare de cristal de stanca. Unii specialisti cred ca acest craniu dateaza dintr-o perioada mai recenta, desi nu pot explica prezenta lui printre ruinele mayase. Cei mai sceptici inclina sa creada ca este vorba de o farsa, ca arheologul si exploratorul britanic Frederick Mitchell-Hedges ar fi ingropat craniul sub altar ca sa-i faca o surpriza fiicei sale adoptive, Anna, care participa la sapaturi. Dar teoria nu se bucura de unanimitate. Unii cercetatori sustin ca obiectul nu a fost gasit la Lubaantum, de unde Anna lipsea in ziua descoperirii sale. Ei afirma ca Mitchell-Hedges a cumparat craniul, in 1944, la o licitatie organizata in Londra de prestigioasa casa Sotheby\’s, proprietarul initial fiind un englez, Sydney Burney. Pe de alta parte, altii cred ca Mitchell-Hedges ar fi inventat povestea cu Anna, ca sa atraga atentia asupra obiectului si sa-i confere o aura de mister. in plus, acestia nu cred declaratia lui Mitchell-Hedges conform careia craniul \”era folosit de un mare preot mayas in sedinte de magie neagra\”. Craniul malefic\”, cum a fost denumit de Mitchell-Hedges, nu inceteaza sa exercite aceeasi fascinatie asupra privitorilor sai. Frank Dorland, eminent restaurator de arta, l-a studiat timp de sase ani, declarand ca acesta si-a modificat uneori culoarea si era invaluit intr-un fel de ceata. Dorland pretinde ca, uneori, in jurul craniului plutea \”un parfum straniu\” si ca din el rasunau clinchete ciudate. Sustine, de asemenea, ca ar fi vazut defiland in interiorul acestuia imagini de munti, temple si altele, ca o aura ar fi aparut intr-o zi in jurul craniului timp de cateva minute. O alta particularitate absolut de neinteles a craniului este aceea ca isi pastreaza temperatura constanta, de aproximativ 37-38 grade Celsius, chiar daca este introdus intr-un frigider! Unii cercetatori care au examinat craniul in acele vremuri afirma ca au constatat si ei fenomene asemanatoare, care ar fi avut ca efecte accelerarea pulsului, amortirea membrelor si uneori intepaturi in ochi. Oricate controverse ar exista in jurul descoperirii sale, \”blestemul\” craniului a parut sa loveasca multe persoane care au intrat in contact cu el, dar nu au crezut in fortele sale tenebroase. Oricum, craniul nu si-a gasit linistea, el \”mutandu-si resedinta\” de multe ori. Dupa ce a stat o vreme in seifurile Bancii Americii din Milk Valley, prin 1972, Anna Mitchell-Hedges il plasase in Muzeul Indienilor Americani din New York. Din 1987, in incercarea de a strange fonduri pentru realizarea unui adapost adecvat acestuia, ea a organizat turnee prin orasele americane, in care orice doritor putea admira craniul contra sumei de 5 $.

Sursa : Libertatea

iulie 22, 2008 Scris de 2012en | Crystal Skulls | Baalbek, Coloana Ashoka, cranii de cristal, cristal skull, desenele rupestre, Drumurile incaşe, egipt, enigme, et, extraterestri, faraon, giganti, incasi, Insula Paştelui, istorie, keops, mayasi, mister, mistery, MIT, Mitologie, mumie, paranormal, peru, piramide, planete, Poarta Soarelui, ra, Religie, univers, zei, zeus | Niciun comentariu până acum.

Noi nu suntem urmaşii Romei

“Noi nu suntem urmaşii Romei” – un interviu de Gheorghe Budeanu

pentru a citi cartea, click aici

Napoleon Savescu s-a nascut la 24 iunie 1946 la Bucuresti. A absolvit Medicina. Acum 22 de ani a parasit Romania, dominata de comunismul lui Nicolae Ceausescu si s-a stabilit la New York. Acolo a perseverat in domeniul medicinei, astazi fiind desemnat printre primii 100 cei mai buni doctori internisti din SUA.

Dr. Napoleon Savescu este presedinte si fondator al societatilor “Dacia Revival International Society Inc.” si “The Romanian Medical Society of New York”. Este una dintre cele mai cunoscute personalitati ale comunitatii romano-americane. De mai multi ani, dr. Savescu se straduieste sa reinvie preistoria poporului nostru daco-roman, aparuta in bazinul Carpato-Danubian cu mii si mii de ani inainte de nasterea lui Hristos. In cartea “Noi nu suntem urmasii Romei”, el demonstreaza nu numai originea mai putin cunoscuta a poporului nostru, dar si expansiunea in timpurile uitate ale preistoriei.

Ultima data dr. Savescu a venit la Chisinau la sfarsitul lunii iulie, cu ocazia prezentarii aici a cartii sale “Noi nu suntem urmasii Romei”.

In 1976 am depus flori la monumentul lui Stefan cel Mare

- Domnule Savescu, cine sunt parintii dumneavoastra?

- Tatal meu a fost colonelul Savescu, fost sef al apararii antiaeriene a Bucurestiului in timpul razboiului. Si-a facut studiile in Germania – matematica superioara, astronomie si balistica. Pe vremea lui Hitler, lucra in Germania. Cand a vazut ca lucrurile s-au incurcat mult, s-a intors in Romania, unde s-a casatorit si a avut doi copii: pe mine si pe sora mea, Aida Savescu, cantareata de opera.

Pe linia tatalui, sunt moldovean get-beget. Bunicul era dintr-o comuna de langa Iasi, care se numea Saveni. Avea o moara, la care venea lume multa.

- Numele Savescu de la comuna vi se trage?

- S-ar putea sa fie… Mai tarziu, Savenii au fost inghititi de Iasi, au disparut. Bunica era si ea moldoveanca, dar din partile acestea, de la Ivancea. In 1976, am incercat sa vad locurile bunicii. Am ajuns la Chisinau. Mi-a placut, dar mi se parea ca nimeni nu mai vorbeste romaneste pe aici. Aveam un ceas american care canta muzica scotiana la fiecare ora. Am intalnit o tiganca care vorbea romaneste. Vindea flori in centrul Chisinaului. M-a intrebat daca nu vreau sa-i vand ceasul. I-am spus ca nu. “Iti dau toate florile”, zice ea. Si m-a dus undeva in parc, langa statuia lui Stefan cel Mare. Mi-a dat trei cosuri cu foarte multe flori. Venisem din Romania cu un autobuz, impreuna cu 41 de doctori. Si le-am spus: “Am toate florile astea, le ducem la Stefan cel Mare”. Imediat a aparut la toti sentimentul patriotic. Am poze foarte frumoase de atunci: un cortegiu de medici din Romania care inunda cu flori spatiul din jurul monumentului.

Anii au trecut si l-am cunoscut pe ambasadorul Republicii Moldova la ONU, Tudor Pantaru, un om deosebit, pe care l-am respectat si am ramas prieteni. Datorita lui, am revazut, acum trei ani, Chisinaul. Azi, lucrurile mi se par schimbate. La aeroport, peste tot lumea vorbeste romaneste. Unii vorbesc si ruseste. Evident, nu poti sa le interzici, caci aici s-au nascut…

- Si americanii educa sentimentul internationalist?

- Americanii au scoli pentru toate nationalitatile din lume. Toate sunt insa pana la un punct. In momentul in care vrei sa ocupi o pozitie intr-un sistem in care sa primesti bani americani, daca nu stii engleza, nu poti sa intri.

- Atunci, in 1976, n-ati ajuns la Ivancea?

- Nu, nu mi-au dat voie sa ies din Chisinau. Aveam un ghid care vorbea perfect romaneste. L-am intrebat: esti roman? Mi-a raspuns cu un fel de ura: “Nu”. Am mers mai departe. Am ajuns la Bender. Nu ne-au dat voie sa fotografiem cetatea. Aveam un aparat foto si am facut cateva poze. Ghidul s-a uitat la mine, dar n-a zis nimic. A fost un om amabil, cine stie ce probleme avea si el… Anul trecut, m-am reintors la Chisinau. Tudor Pantaru a vrut sa ma duca la Cricova, sa vad cramele. Am refuzat: am venit pentru o zi si vreau sa vad Ivancea, Orheiul. Am ajuns acolo si el mi-a facut cunostinta cu Andrei Vartic. Am ramas impresionat de acest om si de ceea ce a facut el. Mi se pare ca a facut mai mult decat multi romani din Romania si de pretutindeni pentru neamul romanesc. Pastrez legaturile cu el.

- Ati gasit la Ivancea rude?

- Nu, au disparut.

In America, inteligenta m-a ajutat sa fac bani

- Cand ati plecat in America?

- In 1977. Am simtit ca situatia din Romania te ingradea si nu mai puteai face nimic. Era un plafon peste care nu mai puteai trece. Devenisem un chirurg bun, dar asta nu ma salva. Ca sa plec, m-a ajutat Ambasada americana din Bucuresti. O persoana de la ambasada m-a inclus pe o lista speciala, pe care Ceausescu a semnat-o cu scarba: “Sa plece astia din tara!” Si am plecat. Dupa ani de zile, l-am intalnit pe acel om de la ambasada, David Fandenberg, ajunsese congresman. L-am ajutat in campaniile electorale cu bani. Intr-o zi, a venit din Carolina de Nord la New York ca sa vada cine e omul care il ajuta cu atatia bani si de ce. Si i-am spus adevarul: “Tu ai fost cel care mi-ai schimbat viata cand eram in Romania si nu puteam sa plec. L-am dus la Societatea doctorilor romani “Pan America”. Colegii m-au intrebat: “De ce il onorezi?”. Le-am raspuns: “Am fondat aceasta societate si cu ajutorul acestui congresman”.

- Dar de unde avea Napoleon Savescu bani ca sa-l ajute pe viitorul congresman?

- Din inteligenta.

- Ati lucrat ca chirurg in SUA?

- In SUA am fost, initial, chirurg la un spital, apoi am facut medicina de urgenta – traumatologie, dupa asta – medicina interna. Am fost nominalizat de curand printre cei mai buni 100 de doctori internisti din America. Datorita clinicilor mele medicale, sunt mai bine stabilit din punct de vedere material decat ati crede.

- Locuiti la New York?

- Da.

- E adevarat ca, in America, sunteti presedinte a doua societati?

- Da, una din ele a fost fondata pe baze medicale. Cand am sosit in America, n-am gasit pe cineva care sa ma ajute. A trebuit sa ma catar singur in piramida vietii. In momentul cand mi s-a parut ca am ajuns pe o platforma buna, am hotarat ca romanii trebuie sa fie ajutati. Sunt oameni inteligenti care, atunci cand sosesc intr-o tara straina, nu le este usor. Asa am fondat Societatea doctorilor romani din America, care a devenit, in momentul de fata, mai mult decat prestigioasa. Este considerata cea mai puternica organizatie romaneasca profesionala peste granitele Romaniei. L-am avut ca invitat si pe Emil Constantinescu, in momentul cand candida la presedintie. I-am facut si dansului un “fine leasing”. Nu ne-a uitat. De cate ori vine in America, ne intalnim. La fel, cand vin eu in Romania. Acum doua zile, m-a invitat la Cotroceni, unde i-am prezentat cartea mea “Noi nu suntem urmasii Romei”. A fost surprins: “Va ocupati si de altceva in afara de medicina?” A doua societate pe care am facut-o a fost Reinvierea Daciei. Cred ca in spiritul acesta trebuie sa actionam si sa gandim cu totii.

As renunta la medicina ca sa ma ocup de preistoria poporului roman

- Ati scris “Noi nu suntem urmasii Romei”. Premiera mondiala o faceti la Chisinau. Cum s-a intamplat ca un medic are o atractie deosebita fata de preistoria dacilor?

- Tot timpul am fost curios sa stiu cine sunt strabunii nostri si de unde au venit ei. Niciodata nu s-a spus clar. Eram in clasa a patra elementara cand ni se spunea ca limba romana este o limba slava. Ca la dumneavoastra. Astazi – cu putine influente latine. Intre timp, spre ghinionul conducatorilor de atunci ai Tarii Romanesti, au aparut niste cantece italiene ale lui Domenico Modunio, in care limba italiana semana atat de mult cu limba romana, incat mi se parea ca nu mai are rost nici pentru un copil din clasa a patra elementara sa gandeasca ca am fi de origine slava. Lucrurile in Romania au evoluat si ni s-a spus apoi ca noi, de fapt, ne-am trage de la Roma. Am crezut si asta, dar tinand cont de ceea ce mi s-a intamplat la o varsta frageda, am avut dubii. Au trecut anii. Eram student la medicina. Un coleg de-al meu, ungur, a hotarat sa se duca la bunici, la Targu Mures, ca sa se pregateasca de examene. Era o vara caniculara. M-a invitat si pe mine cu el. Sigur ca in acel moment Loti nu a stiut ce face. M-a dus la Targu Mures, unde familia lui nu vorbea romaneste. Bunicul lui, care infiintase Biserica adventista a Ardealului, avea o singura carte romaneasca printre miile de carti unguresti. Era o carte a lui Densuseanu – “Dacia preistorica”. Si atunci mi-am zis: “Domnule, mai sunt si alte opinii despre istoria poporului roman!”

- Intamplarea a facut sa va deschideti ochii?

- Faptul ca am ajuns in America si ca am o situatie materiala confortabila m-a ajutat sa-mi dezvolt aceasta pasiune. In America, fiecare grup etnic are mandria lui. Grecii au mandria lor, sunt foarte puternici. In America ai posibilitati nelimitate de a deveni destept peste noapte. Te duci la o librarie, spui doar cuvantul “Dacia” si astia iti dau indata mii de subiecte despre Dacia. Ti le aduc din Elvetia, din Franta, de peste tot. In felul acesta am devenit destept. Dintr-o pasiune mica, m-am trezit asa de mult preocupat in problema asta, incat imi vine uneori sa renunt la medicina si sa ma ocup doar de preistoria poporului roman.

- Faceti opinie in societatea americana privind preistoria romanilor?

- Sunt invitat la conferinte, in special – de macedoromanii din America. Lumea este interesata de aceasta noua prezentare a poporului daco-roman. Datele pe care le-am adus in plus apartin cercetatorilor impecabili din toata lumea, care sustin de ani de zile ca spatiul carpato-danubian a dat nastere Europei. Romania este vatra Europei. Cand Europa a fost acoperita de doua ori de o hala de gheata, cum a fost ultima, cea alpina, singura arie ramasa neacoperita era cea din Carpatii de Jos. Or, nu putea sa apara o civilizatie in aria Germaniei, aflata atunci sub calota de gheata.

In plus, marile civilizatii au aparut la gura de varsare a marilor fluvii: chinezii – la gura Fluviului Galben, indienii – a Gangelui, egiptenii – a Nilului. In acest context, nu puteau occidentalii sa apara la gura de varsare a Rinului, Senei sau sub gheata. Sa fim oameni seriosi, ca si prostia are o limita. Sunt si alte teorii care ne ajuta. Bunaoara, “teoria sarii”. Popoarele au aparut in ariile unde predomina sarea. Sa ne amintim ca soldatii romani erau platiti nu cu aur, ci cu sare.

- Care este esenta cartii “Noi nu suntem urmasii Romei”?

- Cartea mea are trei capitole distincte. In primul capitol, “Noi nu suntem urmasii Romei”, arat clar si convingator de ce trebuie sa renuntam la ideea impusa de un preot care se numea Miron Costin si care a spus: “Noi de la Ram ne tragem”. Ideea a fost preluata de Scoala Ardeleana care, din mandrie nationala si dorind sa apartina unui grup important, in lupta contra ungurilor, a zis: “Sigur, noi suntem urmasii Romei!”. Bogdan P. Hasdeu s-a opus acestei idei si a zis: “Nu distrugeti istoria acestui popor!”. Multa lume nu l-a ascultat si am ajuns unde am ajuns.

- Si Iorga, nu numai Hasdeu, a sustinut acelasi lucru…

- Absolut.

Capitolul doi, “Epopeea poporului carpato-danubian”, este unul mai delicat. Grecii au epopeea lor. Romanii, prin “Eneida” lui Virgiliu, a lor. Singurul popor mare si important din Europa care nu are epopeea sa este cel roman. Si atunci am scris “Epopeea poporului carpato-danubian”, bazata pe date noi.

- Cum ati adunat aceste date, sunt ele convingatoare?

- Cand am scris despre alesul zeilor, Alexandru Macedon, imi trebuia sa stiu cum a fost vremea in Irak in anul 317 i.e.n, in cutare zi. Am gasit cu ajutorul computerului: batea vantul…

Pe Columna de la Roma putem vedea chipuri de daci care numai a fi cotropiti nu par. Sunt oameni mandri, inteligenti, imbracati frumos, curati. Se pare ca civilizatia dacica, prin unele personalitati, a influentat mult timp inainte civilizatia moderna, cel putin pana la Constantin cel Mare.

Cand Herodot a spus cine sunt dacii, ei traiau de mult pe acest pamant. Erau cei mai viteji dintre toti tracii. Vorbeau o limba clara. Ii place, nu-i place lumii, dar asa e scris peste tot in istorie: dacii au fost primii locuitori ai Europei. Apoi au venit peste ei grecii. Mai tarziu – slavii, ungurii, care au reusit sa patrunda in Transilvania abia in sec. XI. Si toate aceste popoare s-au gasit acuma ca sunt la ele acasa si ne pun conditii de intrare in Europa! Noi nu avem nevoie sa intram in Europa. dar Europa noi am fondat-o si nu trebuie sa rugam pe nici un cotropitor ca sa ne primeasca in tara noastra. Aici ne-am nascut, aici suntem si aici vom fi.

Eminescu ar spune: totul trebuie dacizat

- Care e atitudinea oficiosilor de la Bucuresti fata de teoria dvs?

- Deschideti cartea la pagina doi. Acolo este raspunsul nostru pentru toti oficiosii care vor s-o citeasca. Credeti ca ne vor da dreptate, dupa ce au muncit ani de zile si au dat teze de doctorat pe o ipoteza care nu e adevarata? Cum sa arunce ei toata munca lor la gunoi? Ei nu au mila si nu trebuie sa-i condamnam.

- Dar ce zic americanii, bunaoara?

- La New York pana si portarii stiu ca noi nu suntem urmasii Romei.

- Ce-ar spune Eminescu?

- Ar spune frumos: totul trebuie dacizat.

In ultima calatorie facuta in Carpati, impreuna cu o echipa din 15 oameni, printre care generalul Spiroiu, fostul ministru al Apararii, actualul reprezentant al Romaniei la ONU, si consilierul principal al societatii “Reinvierea Daciei”, senatorul Boiangiu, alte personalitati din Romania, am umblat zece zile pe la cetatile dacice. Trebuie sa stiti ca este un acces foarte greu la aceste cetati. Drumuri nu exista sau sunt drumuri forestiere, trebuie sa mergi cate 10-15 km pe jos. Muntii Carpati sunt furiosi, demoleaza cararile, zilnic ploua…

- Aveati calauze?

- De multe ori, calauza e Andrei Vartic si cativa oameni, stalkeri din zona, care stiu sa vorbeasca si cu ursul, si cu albina, si cu muntele.

- Aceste zone ar putea deveni turistice?

- Sigur. Poate ca ultima intalnire cu domnul Emil Constantinescu va misca lucrurile din loc.

- Dar nu credeti ca ele sunt pentru cercetari serioase?

- Va reproduc cuvintele pe care le-a spus generalul Spiroiu: “Dupa ce am vazut aceste locuri, consider ca fiecare dintre cei ce vor sa candideze pentru o functie guvernamentala si, in special, pentru functia de presedinte, trebuie sa viziteze Sarmisegetusa”. Aceste cuvinte spun totul.

- De ce in ultima calatorie in Carpati ati mers cu militari, cu persoane de stat, si nu cu oameni de stiinta?

- Pentru ca oamenii de stiinta, ca Glodaru, Ferenz, sunt de mult timp acolo si fac ceea ce n-ar trebui sa faca: intra cu buldozerul in zidurile dacice fara sa le pese, le distrug, isi construiesc cabane arheologice, smulgand pietre din zidurile dacice. Vin acolo pentru 2 saptamani. Daca ploua, stau in cort, beau o tuica, se imbata, ies afara si… au scris lucrarea. Apoi se intorc la universitate.

Cu doua saptamani de cercetare nu faci nimic. Am pus in carte o poza, in care trei sunt cu sapa, doi – cu mapa, iar doi – cu roaba. Nu se face arheologie cu sapa. Mie mi-a placut ce a spus Andrei Vartic: arheologia se face pe grupuri pluridisciplinare. Trebuie sa aduci specialisti din toate grupurile ca sa intelegi care a fost situatia militara oferita de Sarmisegetusa. Gasesti pe aici pietre din granit fasonate de peste 10 tone, ramase prin rapi salbatice. Ele au fost baza unei Columne, facute de niste tarani daci care au fost mandri si bucurosi sa-i afle pe romani si sa-i invete ce sa faca cu banii. Iar romanii, cu banii furati de la daci, au facut cea mai lunga serbare din istoria omenirii. Sarbatoarea romanilor, cu placinte, vin si distractii luate pe gratis de la daci, a durat 123 de zile. De fapt, Traian nu ne-a iubit niciodata. El a venit, ne-a furat tezaurul si a plecat. Ca el au procedat si alti barbari, mai tarziu, de cateva ori. E foarte usor sa distrugi un popor, sa-i schimbi istoria. Timpul trece si poporul habar nu are cine au fost stramosii lui. Cred ca voi, basarabenii, intelegeti foarte bine aceste lucruri.

Dar e greu sa convingi oamenii ca ipotezele mele din “Noi nu suntem urmasii Romei” pot fi adevarate. A trebuit sa depun eforturi, bunaoara, ca sa-l conving pe generalul Spiroiu, care acum e stabilit la New York. Sa vedeti, azi el este avocatul cel mai puternic al acestei istorii.

- E o carte care vrea sa ne spuna ca noi, romanii, ar trebui sa ne cunoastem istoria adevarata?

- Da. Adevarul are nevoie de doua lucruri: cineva sa-l rosteasca si cineva sa-l asculte.

Nu poti sa traiesti mereu ca un leu care crede ca este oaie

- In Romania este cunoscut numele tatalui dvs?

- Tatal meu a fost Vitalie Savescu, un om inteligent, deosebit. A fost un parinte bun si l-am iubit foarte mult. Am sa va spun ce l-a salvat de la moarte, ca ar fi fost impuscat odata cu schimbarea regimului, dupa razboi. Cand romanii au intors armele impotriva germanilor, niste generali nemti, stiind ca el este un filogerman, au venit si i-au spus: “Romanii sunt tradatori, trebuie sa distrugem Bucurestiul. Tata i-a arestat. Asta l-a salvat. Apoi a fost luat sa lucreze la constructia Canalului.

- Unde este ingropat?

- La New York, in libertate. Mama traieste cu mine. Cu ei alaturi, America a devenit a doua mea casa. Cand m-am intalnit cu Hillary Clinton, i-am vorbit foarte frumos despre Romania. Ea imi zice: “Dar, de fapt, esti un american. Pe cine iubesti mai mult, pe romani sau pe americani?” I-am raspuns foarte iute: “Romania este mama mea, iar America – sotia mea”. Ea a ras si a spus: “O sa tin minte aceasta expresie”. America este tara care mi-a dat voie sa progresez si sa-mi iubesc si mai mult Romania, locul unde m-am nascut si unde ii am ingropati pe toti strabunii mei.

- Ce inseamna Societatea “Reinvierea Daciei”?

- Am anuntat-o prin ziare in mai, anul acesta. Au venit rapid vreo 160 de romani stabiliti in America. Nu incapeau in sala si unul dintre ei a propus: “Am eu o sala mai incapatoare. Am numit-o “Sala Eminescu”. V-o pun la dispozitie”. Un preot mi-a propus si el ceva asemanator. Cu ei discutam si propagam istoria poporului daco-roman. In America, oamenii sunt ocupati, n-au timp de vorba goala, dar cand au auzit de istoria lor…

Scriu articole, le public in ziarele de acolo. E greu sa-i convingi la sfarsitul sec. XX pe oameni ca singurul popor care n-a venit de nicaieri in Europa suntem noi, daco-romanii. Noi n-am migrat de nicaieri. Aici ne-au gasit alte popoare, care au venit peste noi. La 2-3 metri sub pamant avem o civilizatie deosebita. Dacii aveau o tehnologie a metalurgiei foarte avansata cu 200-300 de ani inaintea lui Hristos. Exista mostre de fier foarte perfecte din acele timpuri, pe cand cealalta Europa era cu mult in urma dacilor. In America, prin ceea ce facem noi, aceasta idee este cu mult mai incetatenita decat in Romania.

- Privind, din universul dvs dacic, realitatea de la Chisinau, nu vi se face scarba de urmasii dacilor?

- Chiar sunt foarte mandru. Venind la Chisinau, am gasit un oras foarte frumos, curat, plin de verdeata. Cam peste tot auzi limba noastra dacica. Mi se pare ca si aici sentimentul patriotic trebuie sa se dezvolte. Pentru ca nu poti sa traiesti tot timpul ca un leu care credea ca este oaie. E timpul sa stiti ca sunteti lei, sa stati drept si sa va mandriti de asta. Dar nu inseamna ca trebuie sa calcati peste alti oameni din jurul vostru.

- Ati putea sa strangeti mana unui conducator de la Chisinau si sa-i spuneti:”Buna ziua, pui de dac”?

- De ce vreti sa ma bagati in discutii politice pe care nu le inteleg? Stiu ca seful statului este Petru Lucinschi. Cand a fost la New York a dat un interviu pentru statia romaneasca de televiziune de acolo si mi s-a parut un mare patriot, mai mare decat unii din Romania. Cand l-au intrebat ce crede despre Unire, el a raspuns: “Daca poporul vrea si daca o sa fie momentul, unirea trebuie sa se faca”.

- Sunteti crestin?

- Eu sunt ceea ce sunt. Sunt vedic. Ati auzit vreodata de esenieni, acel popor ciudat de la care a pornit Biblia si toata credinta? Se spune ca esenienii se trag de aici, din spatiul nostru. Daca nu ne vom mandri noi cu aceasta, sa stiti ca nu va veni nimeni sa zica: “Mandriti-va, voi, romanilor, ca sunteti cei mai frumosi si cei mai destepti, ca voi ati inventat roata!” La noi a aparut cel mai vechi scris al lumii. Sa dam fiecarui popor in parte ceea ce merita, dar sa nu uitam si de noi. Sa stim cine suntem si sa fim mandri. Cu aceasta demnitate sa-i tratam pe toti de la nivelul la care ne gasim din punct de vedere spiritual.

- Acesta e mesajul cartii dvs?

- Sigur. Dar scriind cartea, eu am inchegat intre paginile ei ceea ce se cunoaste fragmentar despre trecutul nostru.

- Daca traiti de 22 de ani in America, cum de vorbiti atat de bine romaneste?

- Romanii care o fac pe americanii sunt niste mizerabili care vor sa-i impresioneze cu accentul lor pe cei de acasa. Plecand din America, un tanar m-a rugat sa le transmit salutari la ai sai, dar m-a implorat sa nu le spun ce lucreaza. Cand ai lucrat acasa inginer si acolo cari cu roaba, te simti lezat in mandria ta personala. Dar nu-i corect. Am un coleg, Serban Cocioaba, care si-a pus in sala de asteptare a pacientilor o poza de-a lui de pe cand lucra ca sudor. Zice: “Asa am inceput viata in America”. Nu este o rusine sa muncesti si sa perseverezi.

- Sunteti un om bogat?

- Cand m-am dus in America aveam in buzunar 99 de dolari, plus 2 valize. Pe una mi-a pierdut-o pe drum compania aeriana. Dar timpul a fost foarte bun cu mine. In 3,5 luni mi-am luat toate examenele. M-am intalnit cu secretara Ambasadei sud-africane si ea mi-a zis: “Vino in tara mea ca doctor si o sa fii un rege”. Era sa plec, dar am mai dat un examen, dupa care m-am trezit ca am dreptul sa lucrez in orice spital din New York.

- Cum faceti de aratati atat de tanar? Fumati?

- In New York, nici in spitale, nici in alte institutii, nici in restaurantele care au mai mult de 4 mese nu se permite ca cineva sa fumeze. Acolo, cei care fumeaza ii insulta pe cei care nu fumeaza. Pana la 36 de ani, n-am baut nici macar o lingurita de bere. Acum cativa ani, am aflat ca un pahar de vin rosu prelungeste viata si am zis: de ce sa mor atat de devreme?

- N-ati uitat ca sunteti si medic?

- Am cateva clinici medicale in New York si, cum v-am mai spus, sunt nominalizat printre primii 100 dintre cei mai buni internisti din America. Mai mult decat atata nu se poate atinge, cel putin in momentul de fata.

- Cu ce se deosebeste un spital din New Yok de unul din Chisinau?

- Este mai usor sa lucrezi acolo, pentru ca ai totul la indemana. Aici, bunaoara, in loc sa-ti stabileasca bine diagnosticul, daca te jelui de stomac, iti taie burta, ca sa vada ce ai acolo, apoi te coase la loc si-ti spun ca n-ai avut nimic.

Acolo exista o tehnologie fantastica. Eu am adus la Institutul Oncologic din Chisinau un mamograf. Dar peste tot doctorii sunt oameni cu problemele lor, si aici si acolo. Oricum, doctorii nostri, daca ajung in America, dau dovada de o buna pregatire. Eu asa zic: “Oamenii nostri au in sangele lor internetul dacilor”.

pentru a citi cartea, click aici

iulie 21, 2008 Scris de 2012en | Mistere din Romania | contradictii, daci, enigme, incredibil, Ipoteze, istorie, legenda, mistary, mister, mistery, MIT, pareri, reorie, roma, romani, socant, supozitii, teorie | Niciun comentariu până acum.

Piramida lui Keops – 2

Piramida lui Kheops

Locaţie: Platoul Gizeh – oraşul Gizeh, necropola anticului Memphis, actualmente parte a capitalei Cairo.

Aceasta este singura minune a lumii ce nu necesită descrieri ale istoricilor din antichitate sau ale poeţilor. Este singura minune a lumii asupra căreia nu se fac speculaţii referitoare la formă, mărime şi prezentare. Este cea mai veche şi totuşi singura care a supravieţuit timpului. Contrar părerii generale, numai Marea Piramidă a lui Khufu (Cheops), nu toate cele trei Mari Piramide, se află pe lista celor şapte minuni ale lumii antice.

Marea Piramidă din Gizeh a fost cea mai înaltă construcţie din lume mai mult de 43 de secole, până în secolul al XIX-lea în 1889 când a fost construit Turnul Eiffel. Avea, la început, 146 m (azi 138 m) înălţime, latura de 227 m şi cuprinde 2.521.000 m cubi de piatră. Feţele piramidei erau placate cu plăci şlefuite din granit. A fost construită de faraonul Khufu din a IV-a Dinastie, în jurul anului 2.560 î.e.n. pentru a servi drept mormânt acestuia.

Tradiţia construirii de piramide a început în Egiptul antic ca o sofisticare a ideii de “mastaba” sau “platformă” ce acoperea mormântul regal. Mai târziu, au fost folosite mai multe “mastaba”, fapt dovedit de primele piramide, cum este Piramida în Trepte a Regelui Zoser (Djoser), construită de faimosul arhitect egiptean, Imhotep.

După cum ne informează Herodot, construcţia ei a durat peste douăzeci de ani, lucrând 100.000 de oameni. Întâi a fost pregătit locul de amplasare şi au fost transportate blocurile de piatră. Atunci era folosit un proiect pentru exteriorul piramidei, o şlefuire ce a dispărut de-a lungul timpului. Deşi încă nu se ştie exact cum au fost aşezate blocurile de piatră, au existat mai mult teorii: una din aceste teorii se referă la construirea unei rampe drepte sau în spirală, ce era înălţată pe măsură ce se ridica piramida. Această rampă, îmbrăcată cu noroi şi apă, uşura transportarea blocurilor împinse (sau trase) la locul lor. O altă teorie sugerează că blocurile de piatră erau puse la locul lor folosind pârghii lungi.

Când au cucerit Egiptul, in anul 641, arabii au găsit piramida intactă şi după ce au deschis-o, căutând comoara lui Keops, sarcofagul era gol.

De-a lungul istoriei, piramidele de la Gizeh au stimulat imaginaţia oamenilor, aceştia numindu-le “Grânarele lui Iosef” sau “Munţii Faraonului”. Când Napoleon a invadat Egiptul în 1798 mândria resimţită de el atunci a fost exprimată în faimosul citat: “Soldats! Du haute de ces Pyramides, 40 siècles nous contemplent” (Soldaţi! 40 de secole ne privesc din vârful piramidei).

În ultimii ani s-au mai descoperit înca trei sau patru camere, în apropiere de camera funerară, într-una fiind corabia regală, iar celelate sunt în curs de explorare, dezvăluind poate ultimele secrete ale Marii Piramide: tezaurul şi mumia faraonului.

Astăzi, Marea Piramidă este inclusă, împreună cu celelalte piramide şi cu Sfinxul, în regiunea turistică a Platoului Gizeh. De asemenea, în zona aceasta se află muzeul ce găzduieşte misterioasa Barcă Solară, descoperită abia în 1954, lângă partea de sud a piramidei. Această barcă se presupune că a purtat corpul lui Khufu în ultima sa călătorie, înainte de a fi înmormântat în piramidă. Se poate de asemenea să fi servit şi ca mijloc de transport în viaţa de apoi, conform credinţelor antice egiptene.

Descriere

Atunci când a fost construită, Marea Piramidă avea 145,75 m înălţime. De-a lungul timpului, a mai pierdut 10 m din vârf. Era acoperită cu piatră şlefuită (o parte se mai vede în vârful piramidei lui Khefren). Unghiul sub care e construită este de 54 de grade şi 54 de minute. Fiecare parte a ei este orientată atent spre unul din punctele cardinale ale busolei, adică nord, sud, est şi vest. Perimetrul orizontal al fiecărei secţiuni în piramidă descrie un pătrat. Cea mai mare eroare între lungimile laterale este, uimitor, mai mică de 0,1%.

Fiecare bloc de piatră din cele două milioane în total cântăreşte mai mult de 2 tone. S-a sugerat faptul că în cele trei piramide sunt suficiente blocuri de piatră pentru a construi un zid gros de 30 cm şi înalt de 3 m care să înconjoare Franţa. Suprafaţa ocupată de Marea Piramidă poate înghiţi Catedrala Sf. Petru din Roma, catedralele din Florenţa şi Milano şi Catedralele Westminster şi Sf. Paul din Londra, toate laolaltă.

Pe faţeta din nord se află intrarea în piramidă. Coridoarele şi galeriile duc fie spre camera mortuară a regelui, fie au avut alte funcţii. Camera regelui se află în inima piramidei, putând fi accesată numai prin Marea Galerie şi un coridor ascensional. Sarcofagul regelui este făcut din granit roşu, ca şi pereţii interiori ai camerei. Cea mai impresionantă este piatra cu laturi foarte fin şlefuite de deasupra intrării, lungă de peste 3 m, înaltă de 2,4 m şi groasă de 1,3 m. Toate pietrele din interior se potrivesc aşa de bine, încât nu poţi strecura nici un card între ele. Sarcofagul este orientat conform direcţiilor busolei şi este cu numai 1 cm mai mic decât intrarea în cameră. Probabil a fost introdus în timpul construcţiei.

Au fost propuse noi teorii referitoare la originea şi scopul piramidelor de la Giza… Observaţii astronomice… Locuri de venerare.. Structuri geometrice construite de o civilizaţie demult dispărută… Chiar şi teorii legate de extratereştri au fost propuse, fără dovezi clare… Dar dovezile istorice şi ştiinţifice copleşitoare sprijină în continuare concluzia că, ca şi alte mici piramide din regiune, Marea Piramidă a fost construită de civilizaţia egipteană de pe malul vestic al Nilului, pentru a servi ca morminte regilor lor. Morminte unde Khufu, Khefren şi Menkaure puteau să-şi înceapă călătoria mistică în viaţa de apoi.

Herodot a spus că piramida a fost construită în 20 de ani, adică 7300 zile, (Khufu a domnit vreo 23 ani) astfel, toate cele 2521000 blocuri de piatra de peste 2 tone fiecare au fost urcate pe piramidă în acest timp. Asta înseamnă că, dacă s-a lucrat tot anul în fiecare zi pe întreaga durată de 20 ani, atunci, în medie au fost adăugate 345,4 blocuri de piatră pe zi. Dacă s-a lucrat 8 ore pe zi, atunci s-au adăugat 43,2 blocuri de piatră pe oră, adică aproape 1 piatră de peste 2 tone pe minut. Daca s-a lucrat 24 ore pe zi, ceea ce e mai puţin probabil, atunci s-au adăugat în medie 14,4 pietre pe oră. Pietrele însă au trebuit tăiate în forma pe care o au, şi aduse la faţa locului, unele de la câteva sute de kilometri distanţă. În încăperea regelui au fost folosite mai multe pietre de până la 80 tone fiecare, şi probabil nu a fost uşor pentru egipteni să le ridice până în inima piramidei la 50 metri peste sol. Majoritatea pietrelor au însă în jur de 2500 kilograme, aşa că dacă s-au înghesuit 20 de persoane în jurul pietrei care are în medie 127cm x 127cm x 71cm [1], şi fiecare a ridicat 125 kilograme, atunci cele 20 persoane cărând 125 kilograme fiecare au trebuit să urce treptele de 71cm înălţime pentru a urca piatra pe piramidă. Deşi în Egipt sunt peste 60 piramide, doar cele 3 piramide de la Gizeh sunt construite cu pietre aşa mari.

sursa : Wikipedia

iulie 21, 2008 Scris de 2012en | Piramidele egiptene | Baalbek, Coloana Ashoka, desenele rupestre, Drumurile incaşe, egipt, enigme, et, extraterestri, faraon, giganti, incasi, Insula Paştelui, istorie, keops, mayasi, mister, mistery, MIT, Mitologie, mumie, peru, piramide, planete, Poarta Soarelui, ra, Religie, univers, zei, zeus | Niciun comentariu până acum.

Piramida lui Keops – 1

Misterul marelui mormant

Inca si astazi piramidele sunt considerate de oamenii de stiinta (dar nu si de cei care cunosc simbolistica si mistica – conceptul lor religios) ca fiind morminte construite pentru faraoni.

A fost oare construit acest colos egiptean pentru a conserva mumia faraonului?
Au fost taiate mai mult de 80 milioane de picioare cubice din calcar de Turah si in granit adus de departe de la Syene pentru a satisface capriciul unui rege?
Atat cat stiu istoricii prudenti nu s-a gasit in marea Piramida nici un aparat funerar. Pe peretii laterali interiori piramida nu contine inscriptii ori sculpturi reprezentand scene din viata defunctului asa cum adapostesc toate celelalte bolte ale mormintelor egiptene. Tot spatiul interior este gol, lipsit de obisnuitele ornamente ce placeau faraonilor. Nici urma de ornamentatie in unul din cele mai importante morminte din Egipt.

O alta evidenta concludenta pentru egiptologi este receptacolul gol de granit rosu neacoperit, pus in camera regelui. Partile laterale ale acestuia nu contin textele, memorialul grafic si figurile religioase ce apar de obicei in situatii similare. De ce s-au amenajat canalizari de aerisire intre cavou si aerul exterior? Aerul deterioreaza mumiile si nimeni nu ar fi avut voie sa mai intre acolo, ori mortii nu respira. S-a plasat totodata o a doua camera, “camera reginei” aproape de prima, cand niciodata, faraonii nu erau inmormantati cu sotiile lor iar aceasta a doua camera este de asemenea absolut goala lipsita de ornamentatii or scrieri, dotata cu conducte de aerisire.

Primul care a reusit sa intre in piramida a fost califul Al Mamun, aducandu-si cei mai buni oameni, ingineri si arhitecti, el a deschi piramida in anul 820. Dupa cum consemneaza scrierile arabe ale acelor vremuri descriind amanuntit incursiunile oamenilor lui Al Mamun, inauntru nu se afla numic. Prima si unica scriere ce s-a descoperit vreodata in piramida de catre colonelul britanic Vyse, era formata din …trei cuvinte. Acestea erau semnele imprimate de taietorii in piatra pe suprafata bruta a dalelor. Ele purtau numele a trei suverani (?) – Khufu, Khnem-Khufu si Khnem.
Ele erau trasate cu o vopsea rosie ca toate semnele zidarilor din Egipt. Egiptologii sustin de spre Khufu ca ar fi faraonul din cea de-a patra dinastie Cheops. Statuia lui Cheops nu a fost gasita niciodata in interiorul piramidei.

Dar la ce foloseau oare piramidele? Ele aveau un rol foarte profund in intreaga religie a egiptului reprezentand cele 3 stele din braul lui Orion si nu intr-un songur ritual funerar al unui rege. Precum Sfinxul, ele erau consacrate ritualurilor luminii caci numele pe care vechii egipteni la-au dat piramidei era “Lumina” si erau facute dupa niste calcule astronomice foarte exacte. Experientele realizate recent de piramidologi moderni au descoperit ca o forma piramidala perfecta (ce respecta proportia numarului de aur) precum in cazul marii piramide din Egipt, prezinta capacitati uimitoare. Gordon Hughes, un cunoscut piramidolog american realizeaza de mult in atelierul sau din Dorset experiente cu mici piramide. Sub efectul piramidei, o lama tocita asezata banal in mijlocul ei se reascute dupa cateva ore. Ea are un efect uimitor asupra cresterii plantelor, imbunatateste gustul alimentelor, reda prospetimea apei etc.

Egiptenii cunosteau efectul de piramida ca dovada, proportiile si amplasamentele interioare exacte in locul cu efect maxim. Psihanaliza confirma pe deplin pe baza textelor existente a constructiilor, a artelor, tehnologiei si stiintelor respectivelor timpuri ca acei oameni nu ar fi cheltuit atata energie doar ca sa se iluzioneze. Toti anticii ii admirau pentru intelepciunea lor. Istoricii vechi si istoria confirma ca egiptenii erau un popor pe care nu il puteai duce de nas. Toate marile scoli ale lumii antice erau in Egipt. Cei care intr-adevar cunosc Textele Piramidelor, simbolistica, mistica si religia acordand-o cu vechile lor stiinte care sunt vii si astazi, hermetismul (alchimia), astrologia, tarotul etc. spun ca prin natura lor egiptenii erau ezoterici. Niste “parapsihologi”. Ei stiu ca piramidele erau folosite in experimentarea starilor de modificare a constiintei exact cum experimentau daunazi calugarii yoghini, tibetani fiecare cu mijloace proprii. In scrierile egiptene s-au gasit mantre ori posturi pe care azi inca le folosesc mistici tibetani pentru acelasi lucru. Pentru a obtine “iluminarea” – vechiul ideal al adoratorilor lui Ra, Zeul Luminii.

Ipoteze şi argumente privind prezenţa extratereştrilor pe Terra.

Fundamentarea ipotezei paleoastronautice.

Ipoteza prezenţei reprezentanţilor unei civilizaţii nepământene pe Terra se bazează pe cercetarea enigmelor istoriei şi anume a monumentelor materiale inexplicabile, a tradiţiilor popoarelor (mai ales a vechilor popoare), a miturilor astrale, precum şi a înscrisurilor descoperite, cum ar fi calendarele criptice (rituale) ale civilizaţiilor protoistorice, mitologiile şi simbolurile.

Teoria existenţei unui contact între două civilizaţii cosmice este susţinută de cercetările ştiinţifice din domeniul arheologiei, a fenomenelor geologice dar şi din domeniul psihologiei, parapsihologiei, a istoriei şi protoistoriei. De asemenea desvoltarea ştiinţelor: biologie, cibernetică, IT, fizică nucleară şi cuantică precum şi tehnologiilor moderne din ce în ce mai performante folosite în cercetări, au permis fundamentarea acestei teorii.

Există numeroşi susţinători ai tezei vizitelor făcute de extratereştrii dar sunt şi tradiţionalişti, conservatori şi convenţionalişti care neagă aceste ipoteze.

Materialul ce a stat la baza ipotezelor şi argumentelor privind posibilitatea prezenţei extratereştrilor pe Pământ este cuprins în cărţile arătate la bibliografia articolului în care se face referire la 258 de titluri de lucrări şi opere, inclusiv ale gânditorilor şi scriitorilor antici.

Inceputurile civilizaţiei umane.

Prima organizare a civilizaţiei protoistorice omeneşti ar fi început acum cca 34.500 de ani. Aceasta rezultă din calculul făcut de preotul egiptean Manethon din sec.III î.e.n. privind existenţa primei dinastii divine.

Calendarele egiptean, asirian, indian şi maya pornesc numărătoarea de la epoca marilor evenimente catastrofale din sistemul nostru solar cunoscute sub numele generic de p o t o p. Toate calculele acestor calendare au un început ce se situează între anii 11.542 î.e.n. (calendarele egiptean şi asirian) şi 11.653 î.e.n. (calendarele indian şi maya). Această extraordinară suprapunere în timp a civilizaţiilor dezvoltate la mari depărtări una de alta, fără a avea posibilitatea să se influenţeze reciproc, fundamentează ipoteza existenţei unor cunoştinţe ce depăşesc nivelul de atunci al oricărei societăţi. O parte a cercetătorilor şi specialiştilor în domeniu apreciază că aceste cunoştinţe le-au fost date de extratereştri.

Până la apariţia lui Homo Sapiens – om inteligent, dotat cu creativitate, cu spirit artistic, cu etică şi morală – nu se poate vorbi de o organizare socială a oamenilor; cu atât mai puţin despre morală, gândire, viaţă spirituală.

Organizarea socială, cunoştinţele, intelectul, morala, religia, spiritul oamenilor au evoluat în ritm din ce în ce mai accelerat in decursul celor 45,000 – 40,000 de ani când a apărut Homo Sapiens , pe măsura creşterii experienţei, dar mai ales a inventivităţii şi inteligenţei oamenilor care au creat posibilităţi tehnice de mărirea gradului de civilizaţie. O ipoteză verosimilă este şi aceea care susţine că de-a lungul istoriei omenirii am fost ajutaţi de entităţi mult mai dotate ca oamenii timpurilor respective, ceea ce înseamnă că am fost vizitaţi pe Pământ de fiinţe raţionale care s-ar putea să facă parte dintr-o specie din care face parte şi omul, însă aflate pe o treaptă de evoluţie mult superioară celei în care a ajuns omenirea.

Argumente privind prezenţa extratereştrilor (ET)

În sprijinul acestei ipoteze sunt dovezi – apreciate că sunt evidente de unii specialişti în materie – ale existenţei extratereştrilor ca şi a prezenţei lor pe Pământ. În principal se iau în considerare marile enigme ale civilizaţiei umane care, pentru sintetizarea argumentelor, au fost sistematizate (grupate) în:

Dovezi materiale

piramidele, vechi de 4500 ani atât din Egipt cât şi din Mexic precum şi Sfinxul care a fost construit în anul 10.500 î. Hr. Din unele studii din ce în ce mai aprofundate ale monumentelor de la Giseh (Egipt) – piramidele şi Sfinxul, rezultă că acestea au fost proiectate şi construite folosindu-se cunoştinţe şi tehnici mult superioare stadiului vremii respective (orientarea, dimensiunile, îmbinările blocurilor de piatră, transportul şi ridicarea coloşilor de piatră, forma piramidală care determină fiinţelor şi obiectelor aflate în piramide profunde transformări structurale şi aşa mai departe). Apreciindu-se că piramidele sunt mesaje lăsate de E.T., aceste mesaje precum şi scopurile pentru care au fost ridicate nu se cunosc nici acum.

Astfel, piramida lui Keops a fost orientată pe axele geografice cu o perfectă exactitate; are o înălţime de 146,6 metri, lungimea bazei de 230,30 metri (peste 5,3 ha suprafaţă) cu o înclinare a pereţilor laterali de 51 de grade şi 51 de minute. Înălţimea piramidei multiplicată de un milion de ori reprezintă distanţa de la Pământ la Soare. Este constituită din 2.500.000 de blocuri de piatră de peste 2,5 tone fiecare adică are 6.250.000 tone. Blocurile de piatră sunt perfect şlefuite, contactul între ele se realizează pe întreaga suprafaţă fără a fi necesară folosirea de liant.

construcţiile uriaşe de tip „bază spaţială” din deşertul peruan, lucrări gigantice, de tip piste de aterizare / decolare, semnale vizibile de la foarte mare distanţă, unele ce pot fi desluşite numai dacă sunt privite de la mare înălţime.

terasa de la Baalbek ( munţii Antiliban) cu dimensiuni de 134 m x 113 m alcătuită din blocuri de piatră de 25 x 4,6 x 4,6 m cu greutatea medie de 0,75 tone şi cu greutatea maximă de 2000 tone;

desenele în care apar vehiculele spaţiale nepământene (Ellora – India), pe vase străvechi de bronz (provincia chineză Yuaman şi din San Salvador, în descrierile din Ramayana – India, în picturile icoanelor din Biserica lui Bucur, biserica Sfântul Spiridon din Bucureşti şi Biserica Domnească din Târgovişte, în mânăstiri din Iugoslavia, în picturile din Catedrala Gotică din Cuenca (Spania), în tablouri ale pictorilor celebri cum sunt: Filipo Lippi din secolul XV, pictorul veneţian Carlo Crivelli din secolul XV, pictorul flamand Bert De Gelder din sec. XVIII, aflat sub îndrumarea artistică a lui Rembrandt.

desenele rupestre din peşterile de la Tassili (Sahara) , din grota Altamira (Spania) a căror vechime este de 20,000 de ani, picturi murale dintr-o peşteră din munţii Kimberley – Australia cu o vechime estimată la 10,000 – 30,000 de ani, picturile din peşterile din Uzbekistan şi din munţii Pirinei; toate reprezintă obiecte zburătoare şi figuri paleoastronautice;

Desenele şi basorelieful de pe lespedea funerară din piramida de la Palenque (Mexic) în care sunt înfăţişate rachete.

marile statui din Insula Paştelui (insulă vulcanică situată la 3000 de km de coastele statului Chile, cu o populaţie de maximum 3000 de suflete) ; unele statui cântăresc 50 de tone şi au mai mult de 20 m înălţime. Reprezentările uriaşe (statuile) numite Moai nu au fost niciodată sculptate acolo, ci transportate după realizarea lor; trăsăturile capetelor nu seamănă cu nici o rasă de pe Pământ. Probabil că această insulă a fost, cândva, unul din locurile înalte ale lumii şi, poate, un punct de contact cu alte civilizaţii nepământene; altfel: de ce acolo, de ce statui uriaşe, cum altfel s-au sculptat şi transportat ? ( istoricul Francis Mazière)

Figurile colosale de la Cambridge (Anglia) care se consideră a fi dispuse ca un marcaj special de semnalizare aero care nu se pot vedea plastic decât de la foarte mare înălţime;

Coloana Ashoka din complexul Qutub Minar din Delhi, India, aflată în curtea templului mare din Delhi (India), veche de 4000 ani, făcută un bloc de fier masiv. Până în prezent coloana nu prezintă nici o urmă de alterare sau ruginire, rămânând tot timpul inoxidabilă ;

Poarta Soarelui monolitul de 9 tone şi înalt de 3 metri de lângă Tiahuanaco (Oraşul Morţilor) – lângă lacul Titicaca – din Peru al cărui frontispiciu poartă, în basorelief, inscripţii hieroglifice, care, după ce a fost descifrate au relevat un calendar foarte complex care provenea dintr-o epocă mult anterioară epocii terţiare şi care corespunde cu ciclurile planetei Venus.

Drumurile incaşe de pe platoul peruvian Nazga din Peru situat pe un înalt pisc andin, care nu duc nicăieri, sfârşindu-se toate, brusc, pe buza prăpastiei ; acestea capătă forme uluitoare privite de la mare altitudine şi s-a concluzionat de cercetători că există un raport direct între traseele lor şi traiectoriile diferiţilor aştri sau că indică precis poziţia unor constelaţii.

Capetele din jungla mexicană foarte fin sculptate în bazalt, de 3 metri înălţime, fiecare de 20 tone, transportate pe o distanţă de peste 100 km, într-o epocă în care olmecii (popor din protoistorie) nu cunoşteau nici roata, nici leagănul de transport, nici utilizarea metalelor (drept unelte); în prezent, cu unelte de oţel, bazaltul se lucrează foarte greu. Un astfel de cap poartă o stranie cască rotundă, aplatizată ce seamănă cu o cască pneumatică din zilele noastre.

Anomalii geologice şi meteorologice.

Au existat pe Terra mari anomalii geologice care, până în prezent nu au putut fi explicate, elucidate prin / de teoriile clasice cunoscute, cu toate strădaniile oamenilor de ştiinţă. Aceste fenomene geologice neexplicate, presărate în timp şi spaţiu de-a lungul evoluţiei planetei Pământ, sunt consemnate a fi petrecute începând din perioada protoistorică în marile cărţi ale omenirii (Biblie, Coran, Ramayana etc.) cât şi in istoriografia modernă şi contemporană care consemnează inclusiv anomaliile petrecute în contemporaneitate. Astfel:

Există în regiunea Tungusk – Rusia, de-a lungul fluviului Ienisei un teritoriu cu o rază de cca. 100 km în care pădurea (taigaua) a fost devastată, iar vegetaţia a fost arsă pe o rază de 48 km. La data de 30 iunie 1908 locuitorii au văzut un glob imens de foc şi imediat au auzit o explozie a cărei undă de şoc a fost înregistrată până şi de seismografele din Anglia; s-a constatat o căldură de 1000 grade C care a fost determinată şi la 60 km distanţă precum şi o trepidaţie corespunzătoare unui cutremur de pământ înregistrată la o distanţă de 960 km iar norii radioactivi au fost observaţi la Londra. Până de curând s-a acreditat ipoteza unui meteorit, însă nu s-a descoperit nici un crater, nici o urmă de corp venit din spaţiu extraterestru.

Locuitorii au murit ulterior de boli necunoscute în epocă, prezentând aceleaşi simptome cu cei expuşi mai târziu radiaţiilor atomice. Locuitorii au declarat că au văzut pe cer o ciupercă uriaşă; explozia din teritoriul Tungusk a echivalat cu 300 mil. tone combustibil.

S-a emis ipoteza că o navă spaţială de pe altă planetă a aterizat / s-a distrus în taigaua rusă.

În Noul Quebec din Canada, s-a descoperit în anul 1950 un crater cu o rază de 108 m şi de 1215 m adâncime – denumit Pământul lui Cain – fără a se depista urme de meteoriţi. Pe malul lacului format în acest crater , s-a constatat o anomalie magnetică, datorată unei materii străine, nepământene. Craterul are dimensiunile celui din Siberia (Tungusk), ceea ce alimentează ipoteza unui accident spaţial, a exploziei unei nave extra terestre.

În deşertul Gobi (Rusia) şi în deşertul din vestul S.U.A. peisajul dezolant lasă loc ipotezei unui cataclism nuclear. Pădurea pietrificată (aflată în Parcul Naţional din Arizona – S.U.A.) are arbori enormi deveniţi piatră, trunchiuri în culori vii asemenea pietrelor preţioase care nu lasă nici o îndoială asupra unui imens cataclism petrecut cu 100 de milioane de ani înaintea erei noastre; nu se poate explica acest fenomen geologic. Manuscrisele mexicane consemnează „un foc venit din cer care smulge ochii, carnea şi intestinele”. Explozie nucleară!?

Concluzii ale unor analize şi realităţi.

La aceste categorii de dovezi, se adaugă şi concluziile unor analize minuţioase ale unor fapte şi realităţi concrete care atestă ipoteze paleoastronautice. Sunt avute în vedere:

- artefacte misterioase şi care ştiinţa de astăzi nu le poate explica;

- trepanaţii craniene;

- prelucrări metalice miraculoase;

- freze de mare precizie;

- cunoştinţe astronomice, matematice şi terapeutice ce uimesc prin exactitate şi calitate, compatibile numai cu nivelul ştiinţei noastre moderne;

- folosirea unor energii neconvenţionale neimaginate în prezent;

- transportul şi asamblarea în opere unice de cantităţi imense de piatră;

toate acestea petrecute şi folosite cu zeci de mii de ani în urmă, sunt tot atâtea argumente pentru cei ce susţin existenţa pe pământ a extratereştrilor, despre o imixtiune străină, despre un aport extern de inteligenţă.

Monumente de literatură, artă, geografie şi teologie – cu autori ca Platon (descrie Atlantida), Lucanus ( are afirmaţii exacte, precise referitoare la clima şi la coordonatele antarctice), Dante (scrie despre unele constelaţii ale emisferei australe), Swift (a determinat numărul, orbitele, dimensiunile şi vitezele sateliţilor planetei Marte) şi alţii care au făcut aceste afirmaţii exacte despre nişte adevăruri descoperite mult mai târziu.

Un element comun scrierilor şi legendelor scrise şi orale îl constituie descrierea unor catastrofe planetare, catastrofe ce pot fi naturale – ciocnirea pământului de către asteroizi, comete, alte corpuri cereşti, dar şi provocate de vizitatorii Pământului din motive rămase necunoscute.
În Pakistan se găsesc ruine ale unor oraşe mari şi complexe care se atribuie a fi fost ale Imperiului Rama, care s-a dezvoltat acum aproximativ 17.000 de ani; acest imperiu a existat cu câteva mii de ani după presupusul început al civilizaţiei atlante. Se presupune că s-a Un episod din poemul naţional indian Mahabhara este invocat drept dovadă a presupunerii că a existat un război între Civilizaţia Atlantă şi Imperiul Rama în care s-au folosit arme nucleare. În acest poem se descrie „un uriaş mesager al morţii care a transformat în cenuşă întreaga rasă”; „un singur proiectil având puterea întregului univers”, „după câteva ore toată hrana era infectată”. La Mohenjondaro, unul din oraşele Rishi ale Imperiului Rama, excavaţiile arheologiice au scos la iveală schelete care zăceau pe străzi ca şi cum un dezastru apocaliptic s-ar fi abătut peste oraş, schelete radioactive, cele mai radioactive resturi umane de la tragedia de la Hiroşima.

Surse paraistorice cum sunt:

-Simbolurile;

- Calendarele criptice (rituale) egiptean, asirian, indian şi mayas; calendarele se referă la marile catastrofe din sistemul nostru solar – cunoscute sub numele generic de potop. Se adaugă ca dovezi spirituale: Vechiul Testament, Biblia, Talmudul, vechile scrieri budiste, incaşe, aztece, sumeriene, chineze etc. care au aceiaşi idee comună de începuturi ale credinţei stirpei lor.

-Mitologiile greacă şi romană, legendele, miturile consemnate în scrierile anticilor, în Vechiul Testament, Biblie (consemnate ca Apocalipse), Coran, Talmud, Mahabharata şi Ramayana (epopei sanscrite – India – din sec. IV î. Ch.), vechile scrieri budiste, incaşe, aztece, sumeriene (locuitori cu o civilizaţie deosebit de avansată pentru acea perioadă ai teritoriului sumer aflat în ţinutul Mesopotamiei în mileniul IV – III î. Ch.), chineze, au aceiaşi idee comună referitoare la începuturile existenţei strămoşilor lor.

În toate sursele paraistorice precum şi în mitologii, legende şi mituri se fac referiri directe şi fără posibilitate de interpretări la fiinţe sosite pe calea aerului, din cer, răpiri de pământeni în alte lumi pentru examinare şi eventual iniţierea oamenilor, consideraţi mai dotaţi, cu unele cunoştinţe ce depăşeau cu mult nivelul de cunoaştere la acea vreme, vehicule spaţiale nepământene, altele asemenea. Aterizările şi decolările acestor vehicule spaţiale sunt descrise, cu evidenta sărăcie de cuvinte şi expresii proprie unei civilizaţii puţin evoluate, dar evident ca fiind foarte asemănătoare cu aterizările şi decolările actualelor navetelor spaţiale moderne.

În toate miturile şi legendele lumii se vorbeşte despre „giganţi”, „zeii albi” care au venit de pe alte planete ca să-i civilizeze pe pământeni. Astfel, un istoric francez pe nume Francis Meziere, a studiat tradiţiile locuitorilor Insulei Paştelui referitoare îndeosebi la colosalele statui. Indigenii au spus că secretele existenţei acestor statui – cele mai vechi din perioada arhaică – au fost pierdute şi nu mai există Mana. Mana este o forţă vitală, magică, ascunsă, pe care iniţiaţii ştiau pe timpuri să o controleze. Cei ce au sculptat Moai (reprezentările uriaşe din Insula Paştelui) dispuneau de tehnici secrete care le permiteau, prin intermediul unei energii vibratoare, a „manei” să mişte şi să sculpteze statuile. Aceste lucrări au fost aduse prin aer, „zeii albi” dirijând deplasarea cu ajutorul unui baston care trimitea o lumină roşie foarte puternică. Insula Paştelui, ca toate insulele Polineziei constituiau un continent locuit de ari, oameni foarte înalţi şi puternici rezultaţi din fecundarea femeilor localnice de către „zeii albi”.

Existenţa uriaşilor, giganţilor s-a demonstrat şi prin descoperirea, în Franţa, unui schelet a unui om ce trăise în secolul I, ce era înalt de 25 picioare ( 7.62 m ! ), precum şi prin existenţa în mai multe locuri din lume a monumentelor ciclopeene cum ar fi: obiecte de piatră (folosite, nu ustensile simbolice) găsite în Moravia a căror dimensiune depăşea 3-4 m şi care cântăreau peste 15 kg fiecare; la Tiahuanaco, în Peru, s-a descoperit un oraş întreg construit pe măsura unor oameni a căror statură normală era de aproximativ 3-4 m.

Existenţa şi apariţia spontană a unor civilizaţii.

- Apariţia spontană a civilizaţiilor sumeriană şi egipteană, „civilizaţii fără copilărie” cu un nivel istoric superior; Se explică prin aceea că extratereştrii au încercat să dea informaţii gazdelor pământene ( know-how ) care nu aveau posibilitatea să le perceapă, din care cauză le-au transmis prin mituri, simboluri, profeţii, calendare, epopei, scrieri inclusiv Vechiul Testament, mitologii inclusiv cea maori, profeţii şi alte asemenea – orale şi în scris.

- S-au dezvoltat două sau mai multe civilizaţii de tip protoistoric, care, în multe sensuri au fost superioare civilizaţiilor de mai târziu, lucru ce nu poate fi explicat decât prin intervenţia unei civilizaţii extraterestre superioare care nu s-a mai manifestat ulterior, lăsând populaţia băştinaşe să evolueze natural, normal. În mai toate miturile stăruie amintirea unei străvechi ere a uriaşilor, (titani, giganţi) care se răscoală împotriva zeilor dar nu-i pot birui.

- Civilizaţia / cultura Masma (numită aşa după numele unei văi şi al unui oraş legendar locuite de huanci), cu o vechime de cel puţin zece milenii, probabil unitară pe pământ, întrucât i se atribuie sculpturi în stânci uriaşe atât pe platoul peruvian Marcahuasi, în aliniamentele de la Stonehenge (Anglia), în simulacrele statuare din Franţa (Fontainebleau), în personajele sculptate de la Somerset, în stâncile modelate de pe râul Nam-U (Laos) sau în monumentele megalitice stranii din Carpaţii meridionali.

- Există şi o altă civilizaţie /cultură de tip atlant, (tot uriaşi), dezvoltată pe teritoriul Atlandidei, posibil o insulă – patrie a belşugului şi fericirii (Edenul?), scufundată urmare unor evenimente catastrofale, căutată şi ne găsită până în prezent. Despre Atlantida se scrie de către Platonşi Solon, precum şi în miturile druizilor din Galia şi Irlanda, în texte egiptene găsite în mormântul lui Ramses III, în scrierea sumeriană „Poemul lui Ghilgameş”.

- Există vechi legende mexicane care vorbesc de civilizaţia hyperboreenilor dezvoltată undeva în ţinuturile arctice unde, datorită unei alte înclinaţii a axei pământeşti, era o zonă cu vegetaţie luxuriantă tropicală.

SURSA : Wikipedia

iulie 21, 2008 Scris de 2012en | Ipoteze, UFO | Baalbek, Coloana Ashoka, desenele rupestre, Drumurile incaşe, enigme, et, extraterestri, giganti, incasi, Insula Paştelui, istorie, mayasi, mister, mistery, MIT, Mitologie, peru, planete, Poarta Soarelui, Religie, univers, zei, zeus | 2 Comentarii

Biblia, cel mai mare instrument de manipulare ..

Biblia, cel mai mare instrument de manipulare al tuturor timpurilor.. cunoscute !

Biblia – instrumentul de spalare de creieri a oamenilor din europa. Cartea “sfinta” a mafiotilor acelor timpuri…. O carte care de vreo 2000 ani a propagat minciuna si falsul.
biblia-biserica-religia-dumnezeii – niste inventii ale profitorilor care au creat cele mai mari retele mafiote al acelor timpuri.

alte comentarii.. mai tarziu

iulie 20, 2008 Scris de 2012en | Stiinta vs Religie | biblie, catolic, credinta, diavol, falsuri, iisus, istorie, manipulare, ortodox | 42 Comentarii

Misterele Ceahlaului: Fenomene paranormale pe muntele lui Zamolxis

Fenomene paranormale pe muntele lui Zamolxis Dincolo de maretia peisajului, menita sa taie pur si simplu respiratia privitorului, Ceahlaul a intrat si a ramas insa in istorie datorita misterelor care il inconjoara. Departe de a a egala prin inaltime alte piscuri din tara, masivul poate fi totusi vazut, in zile senine si in anumite conditii de luminozitate a soarelui, de pe tarmul Marii Negre aflat la aproape 500 de kilometri distanta, sau de pe malul la fel de indepartat al Nistrului.La orele rasaritului, deasupra Ceahlaului se produc jocuri de lumini unice si inexplicabile. Localnicii vad deseori aparitii misterioase pe cer si descopera pe pasunile din jur cercuri perfect trasate, pe care le pun pe seama altor fiinte din Univers. Cei din vechime considerau muntele ca fiind salas al zeului Zamolxis, iar cei de astazi spun ca masivul este strabatut de cea mai puternica axa energetica a globului pamântesc.

Salasul zeilor comparat cu Muntele Athos

Geograful antic grec, Strabon, povestea in scrierile sale despre muntele sfânt Kogaion, unde traia marele preot Zamolxis, devenit, mai apoi, zeu suprem al dacilor locuitori pe acele meleaguri.Legenda spune ca Dochia, fiica lui Decebal , a ales drept loc de refugiu din calea romanilor acelasi Ceahlau al zeului Zamolxis. impresurata de ostile imparatului Traian, ea s-a rugat divinitatii si s-a prefacut in stana de piatra. Stânca Dochiei strajuieste si astazi masivul, fiind considerata de unii cercetatori ca fiind o creatie a mâinii omenesti, asemeni Sfinxului.
Martial povesteste despre „muntele cel faimos din tara hyperboreenilor (identificati a fi stramosii nostri daci –n.r.) unde zeii olimpici se legasera cu juramânt in fata altarului cel mare sa lupte contra gigantilor”. La spusele grecului se adauga o legenda care circula si azi printre localnicii de la poalele Ceahlaului si care istoriseste ca plaiurile acestuia au fost locuite cândva „de un neam de uriasi, grozav de inalti si de tari, care au fost in cele din urma infrânti de urgia cereasca”. Cercetarile arata ca, poate deloc intâmplator, aici s-a facut reala tranzitie intre religia pagâna si crestinismul de la noi, pe Ceahlau fiind ridicate unele din primele altare crestine din tara noastra. Astazi, prin numarul impresionant de biserici si de manastiri inaltate pe cuprinsul lui, Ceahlaul este considerat drept al doilea munte sfânt al crestinatatii ortodoxe, dupa Athos. si poate ca acest lucru nu a fost deloc intâmplator. Poate ca primii crestini din tara noastra s-au conformat unei porunci biblice in care li se spunea sa ridice, pe Ceahlaul considerat sfânt, locuri de inchinare catre Dumnezeu. Fiindca in Biblie, Dumnezeu i s-a aratat lui Ghedeon si i-a spus sa ridice altarul Sau pe stâncile muntelui, in locul altarului lui Baal si-al stâlpului acestuia de inchinaciune (Judecatori -6, 25). Astazi, pe Ceahlaul zilelor noastre, una din frumusetile naturale admirata cu prisosinta de turisti este locul numit Altarul lui Ghedeon, sau Piatra Lata a lui Ghedeon. Iar numele strabun al Ceahlaului este Pion, sau Peon, cuvânt care provine din greaca veche si care, in traducere, inseamna „casa stâlpului” –cu referire la stâlpii de tip obelisc, pe care anticii ii ridicau ca locuri de inchinare la zei.

Holograme ciudate si aparitii luminoase inexplicabile

Ceahlaul nu se ridica, nici pe departe, la altitudinea altor piscuri muntoase din România sau din tarile vecine. Cu toate acestea, in mod paradoxal, el este singurul masiv care poate fi vazut de la sute de kilometri departare. in anumite conditii atmosferice si de luminozitate solara, piscurile Ceahlaului se zaresc cu o deosebita claritate de pe tarmul Marii Negre si de pe malurile Nistrului. Gheorghe Asachi scria despre acest fenomen inca din anul 1859: „Corabierul de pe Marea Neagra vede piscul cel inalt al acestui munte, de la Capul Mangaliei si pâna la Cetatea Alba. Locuitorul de pe tarmul Nistrului vede soarele apunând dupa masa acestui munte, iar pastorul nomad, dupa ce si-a iernat turmele sale pe câmpiile Bugeacului, se intoarce catre casa având in vedere vârful Pionului, sau Ceahlaului”. Acesta nu este, insa, singurul lucru uimitor care se leaga de existenta masivului muntos. Pe Ceahlau se petrec an de an, cu regularitate, doua fenomene optice inexplixabile. in prima decada a lunii august, sub lumina rasaritului de soare, umbrele vârfurilor Toaca si Piatra Ciobanului formeaza, timp de peste o ora si jumatate, o holograma naturala imensa, având forma unei piramide perfecte. Din acest motiv, fenomenul a fost denumit Umbra Piramidei. Tot in aceeasi perioada a anului si tot la rasaritul soarelui, deasupra vârfului Toaca se produce un fenomen optic care dureaza doar câteva minute si pe care localnicii l-au numit, inca din vechime, Calea Cerului. Practic, deasupra muntelui se formeaza un stâlp de o luminozitate intensa si stranie, care se pierde in imensitatea cerului si care este marginit pe laturi de doua benzi intunecate. Unii cercetatori ai respectivelor fenomene sunt de parere ca acestea se datoreaza faptului ca prin Ceahlau, respectiv prin vârful Toaca, trece una din axele energetice ale globului pamântesc.

Varful Toaca, o piramida cu baza patrata
La aceasta teorie trebuie adaugat ca vârful Toaca reprezinta el insusi un mister. Acesta are aspectul unei piramide cu baza patrata, figura considerata a se forma extrem de rar in mod natural. Masuratorile efectuate de specialisti au aratat ca laturile bazei au exact dublul lungimii piramidei lui Keops, din Egipt, iar unghiul pantelor este cu doar 10 grade mai mare decât cel al aceleiasi piramide. Acest lucru ar fi putut fi catalogat doar ca o simpla si intâmplatoare coincidenta, daca la numai 30 de kilometri distanta de Ceahlau nu ar fi fost descoperita celebra cultura Cucuteni, datând din perioada anilor 4.800 inainte de Hristos. Printre vestigiile scoase la iveala s-au gasit nenumarate obiecte din ceramica, ce aveau imprimate proiectii in plan ale unor piramide cu baza patrata si cu diagonalele perfect trasate. in zilele noastre, localnicii din zona Ceahlaului sunt, frecvent, martori ai unor fenomene inexplicabile cu care, deja, s-au obisnuit. Tit Tihon este renumit profesor de matematica in Roman si autor al unor carti de specialitate, deci o persoana a carui credibilitate poate fi pusa greu la indoiala. Originar din Bicaz, localitate aflata la poalele masivului Ceahlau, el se afla in vizita la parinti si a fost martorul unei aparitii luminoase pe cer, chiar in noaptea revelionului acestui an. Profesorul Tihon a surprins fenomenul cu ajutorul unui telefon mobil dotat cu camera foto, insa imaginea de o calitate extrem de slaba nu le-a permis specialistilor, ulterior, sa stabileasca daca este vorba de un obiect neidentificat aflat in zbor sau de o simpla reflexie optica. Alti localnici declara, cu mâna pe inima, ca vad deseori fâsii de lumina strabatând padurile Ceahlaului. Calugarii de la Schitul Durau fac afirmatii asemanatoare, sustinând ca vad, in miez de noapte, când se duc la rugaciune, ploi de luminite albastre pogorându-se deasupra piscurilor muntelui. Ei spun ca acest lucru este harul lui Dumnezeu, care ii indeamna la credinta pe monahii tuturor manastirilor ce impânzesc masivul Ceahlau.

Zona Ceahlaului, vizitata de extraterestri

In vara acestui an, la Trifesti, localitate aflata in zona in care poalele Ceahlaului se pierd pe coame de dealuri, au aparut peste noapte nu mai putin de cinci cercuri perfect trasate pe islaz, sub forma unor inele, fiecare având, cu o regularitate uimitoare, diametrul de 20 de metri si grosimea de 50 de centimetri. Incredintati ca satul lor fusese vizitat de OZN-uri, oamenii locului si-au facut cruce, apoi au chemat autoritatile si specialistii in domeniu. La fata locului au venit reprezentanti ai Agentiei pentru Protectia Mediului si ai organizatiei “Romanian UFO Network”. Acestia au luat probe ale solului ars, au facut masuratori, analize si fotografii, insa nu au reusit sa dea o explicatie plauzibila fenomenului. Faptul a fost catalogat ca inexplicabil, la fel cum au fost, sunt si inca vor fi catalogate toate celelalte fenomene care fac din Ceahlau si din imprejurimile sale un veritabil tarâm al misterelor de nepatruns.

iulie 20, 2008 Scris de 2012en | Mistere din Romania, Zona Crepusculara | bioenergie, calatorie in timp, Cautari Istorice, celsius, daci, Dacia, disparitii, enigme, forte, gaura neagra, istorie, magnetism, mister, MIT, MITURI SAU REALITATI, newton, piramide, Realitate, romania, teleportare, univers, universuri paralele, zamolxe, Zamolxis, Zona Crepusculara | 6 Comentarii

Atlantida – pseudoistorie

Atlantida

Vizavi de misteriosul continent Atlantida exista multe ipoteze, dar toate acestea nu ar fi incepu niciodata daca nu ar fi existat relatarile lui Platon, filozof grec (427-347 i.Hr). In doua dialoguri ale sale el povesteste urmatoarele: Atlantida era o insula mult mai mare decat Asia si Libia luate la un loc si s-ar afla dincolo de coloanele lui Hercule (probabil stramtoarea Gibraltar). Cu 6 milenii inainte de Solon (640-558 i.Hr), Atlantida era un regat puternic cu o civilizatie rafinata o constitutie politica rafinata si cu baze politice ideale. Din cauza decaderii si a dorintei de a cucerii atlantii au starnit mania zeilor si Atlantida a fost scufundata sub ape. Platon spunea ca auzise povestea de la Critias, care o auzise la randul lui de la bunicul lui, iar strabunicul lui Critias o auzise de la Solon insusi.

O poveste similara era cunoscuta si in Egipt (2000-1700 i.Hr). Intr-un papirus se povesteste de intamplarile unui calator naufragiat egiptean, care in timp ce calatorea spre minele faraonului, corabia sa a esuat. Dup ace a fost aruncat pe tarmul unei insule necunoscute, de valuri, acesta a fost tras de catre un dragon in salasul lui, fara insa ai face un rau. Dragonul i-a povestit ca insula era canva locita de 75 de dragoni feiiti, si ca insula ar fi fost un taram al dorintelor implinite si al bogatiei. Dar in present nu mai traia decat el, restul fusesera arsi de o stea cazatoare. Dragonul, dup ace l-a asigurat ca va fi salvat de o corabie egipteana a adaugat ca niciodata nu va mai revedea aceasta insula caci ea va fi inghitita de ape.

O alta poveste despre o fericita si prospera insula care avea sa fie scufundata in mare apare si in Mahabharata, epopeea indienilor, putand fi vorba de un mit comun mai multor popoare sau ca acestea ar fi avut cunostinta sau contact cu Atlantida.

Dovezi istorice recente presupun faptul ca in trecut ar fi existat o astfel de insula, arheologii incercand sa o localizeze in teren. Arheologul grec S. Marinatos, a gasit centrul unui mare oras in care casele s-au conservat cu toate cele 2 sau 3 etaje ale infatisand scene din viata de zi cu zi. Au fost gasite de asemenea aproape intacte mobilierul, vase de ceramica insa nici o urma de oseminte omenesti sau bijuterii. Toate acestea au fost descoperite pe mica insula vulcanica Santorini din Marea Egee. Multi sunt de parere ca acest Vulcan izbucnind ar fi acoperit si scufundat misteriosul continent Atlantida, pentru ca in urma calculelor vulcanologice explozia a fost de 4 ori mai puternica decat cea a vulcanului Cracatoa aflat intre Sumatra si Java. Cenusa scuipata in urma exploziei ar fi putut acoperi anumite portiuni ale insulei cu un strat de 30 de m grosime.

O alta ipoteza a fost lansata de vulcanologul francez Fouque Ferdinand, care a descoperit pe insula Tera in Marea Egee un oras ingropat in cenusa vulcanica peste 3000 de ani in urma. Autorii medievali cosiderau Atlantida drept un loc real, cunoscand povestea Atlantidei de la geografii arabi. Ei considerau Atlantida o insula paradisiacal numita insula fericitilor, insula celor 7 orase sau insula Brendan si erau toate marcate pe hartile secolelor XIV-XV. Vindecatorul si mediumul ameican Edgar Cayce (1877-1945), a profetit ca continenul Atlantidei va incepe din nou sa se ridice de sub ape, precizand chiar si locul, in Bahamas in anul 1968 sau 1969. O extraordinara coincidenta facea ca pilotii unei linii aeriene sa fotografieze in 1968 siluetele unor constructii in largul acestei insule Bimini, din Bahamas iar explorarile submarine au scos la iveala pe fundul marii drumuri pietruite, ziduri ciclopice, piramide si cercuri din pietre. Edgar Cayce credea ca atlantii controlau energia Atomica si cunosteau principiile zborului si ca civilatia ar fi fost distrusa de 3 dezastre nucleare, ultimul in jur de anul 10.000 i.Hr.

Madam Blavatsky sustinea ca Atlantida se afla in Atlanticu de nord si era populate de atlanti foarte rafinati care descindeau din lemurieni ca “a patra rasa originala a omenirii”.

De asemenea alti ocultisti sunt de parere ca atlantii manipulau energia cristalelor si a elementelor naturii folosind tehnologii foarte avansate, bazate pe principiile naturii. Se presupune ca erau finite foarte avansate spiritual, putand comunica telepatic, avand o constitutie bazata pe iubire si toleranta mentinandu-si astfel mult timp imperiul spiritual.

iulie 20, 2008 Scris de 2012en | Atlantis | atlantida, Atlantis, calatorie in timp, cristale, cristale de foc, disparitii, gaura neagra, Ipoteze, mister, mistere, mistery, paranormal, piramide, supozitii, teleportare, triunghi, Triunghiul Bermudelor, univers, universuri paralele | 1 comentariu

Cristalele de foc Atlante

O porţiune de pe suprafaţa Oceanului Atlantic, care este cunoscută ca fiind Triunghiul Bermudelor, este o enigmă totală şi nu are prea multe dovezi lăsate în istorie. După cum se pare, multe întâmplări inexplicabile şi dispariţii au avut loc în această zonă particulară. Nici o explicaţie raţională nu a satisfăcut cerinţele oamenilor de stiinţă pentru a justifica în întregime întâmplările misterioase care au avut loc în Triunghiul Bermudelor de-a lungul multor sute şi sute de ani.

Unde este Triunghiul Bermudelor? Mulţi dintre noi cred că Triunghiul Bermudelor este situat mai mult sau mai puţin în mijlocul Oceanului Atlantic, care a găzduit odată Atlantida. În timp ce mulţi eminenţi cercetători ai Atlantidei exprimă diferite opinii şi idei cât mai precise despre localizarea Atlantidei, noi am prefera să vă oferim ceea ce ne-a lăsat să citim Edgar Cayce, în 1932.
„Poziţia… continentului Atlantidai era între Golful Mexic, pe o parte, şi Marea Mediterană, pe cealaltă parte. Dovezi ale acestei civilizaţii dispărute se pot găsi în Pirinei şi Maroc, British Honduras, Yucatan şi America. Acolo sunt niste porţiuni mai înalte… ce trebuie să fi fost odată o Zonă a acestui mare continent. Indiile Britanice de Vest, sau Bahamas, sunt porţiuni ale aceluiaşi continent, ce pot fi văzute în prezent. Dacă prospectarea geologică ar putea fi făcută în aceste locuri în special, sau mai ales în vecinătatea Golfului Stream şi în Bimimi, acestea ar putea fi încă determinate.”

Este posibil, şi în multe cazuri înclinăm să credem ce a avut de spus Edgar Cayce, că, vorbind în mare, Atlantida a fost situată unde spune Cayce.

Când Atlantida a fost distrusă, ea s-a scufundat în adâncul Oceanului. În timp ce acum templele ruinate găzduiesc jocul diverselor creaturi subacvatice, marile cristale de foc atlante, ce odată furnizau imensa putere şi energie ce se găsea în Atlantida, încă există, şi încă emit puternice raze de energie în Univers. Din nefericire, atunci când s-a produs dezastrul, câteva din cristalele de foc au fost parţial distruse, de unde rezultă că ele sunt capabile în prezent să proiecteze energia razelor lor numai la întâmplare. Ni se spune că fiecare crystal ar fi avut cel putin 20 de picioare înălţime şi mai multe în lăţime. În Atlantida, aceste cristale erau aşezate în serii de câte trei, astfel producând un vortex de energii cosmice de mare putere! Din timp în timp, câmpul de forţă emis de aceste cristale atlanteene „defecte” devine foarte puternic ca urmare a unor inducţii ,,inteligente”, şi orice avion sau navă ce cade sub influenţa lor se dezintegrează şi se transformă în energie pură, sau este transmutat şi teleportat într-o altă dimensiune. De aici provin inexplicabilele şi misterioasele dispariţii pentru care a fost blamată suprafaţa Oceanului cunoscută ca fiind Triunghiul Bermudelor.

Nişte cercetători au avansat teoria că multe dintre avioanele şi navele care au fost pierdute şi au dispărut în raza Triunghiului Bermudelor, au fost transportate printr-un fel de „Gaură Neagră” sau (pânză atemporală), şi teleportate în netimp sau o altă dimensiune. Aceasta este părerea lor, însă noi sugerăm, cu toată puterea, ca fiind simplul adevăr cel formulat în continuare. Acei indivizi care au fost la bordul avioanelor şi navelor cu care au dispărut, „teoretic şi în principiu” s-au întors în lumea spirituală. În câteva rare ocazii, au fost raportate nave care s-ar fi întors; membrii echipajului lăsând impresia că ar fi nebuni, incoerenţi şi murmurând povestiri furioase. Acestea
s-au întâmplat deoarece există anumiţi timpi când câmpul de forţă proiectat de cristale nu este suficient de puternic pentru a produce dezintegrarea totală. În schimb creează dezorientare mentală şi chiar demenţă.

Peste dezastrele cristalelor de foc atlanteene, Cristalul Păstrător al Timpului încă stă de pază în ruinele templului atlant al vindecării. Marele Cristal Păstrător al Timpului nu-şi proiectează energiile în acelaşi fel ca cristalele de foc, pentru că este sigilat Hermetic (codificat mistic). Păstrătorul Timpului aşteaptă răbdător pentru timpul care este încă să vină, când, din nou, va juca rolul său important în evoluţia lumii.

În 1970, Dr. Ray Brown, un practicant naturopathic (fitoterapeut) din Mesa, Arizona, mergând să facă scufundări cu nişte prieteni lângă insula Bari, în Bahamas, aproape de o populară zonă numită Limba Oceanului (ce a fost descrisă în emisiunea TV „În căutarea Atlantidei - făcută în 1979), după una din scufundări, separându-se de prietenii săi, s-a speriat când a ajuns întâmplător lângă forma stranie a unei piramide ce se contura într-o lumină verde-albăstruie. După cercetările ulterioare, Brown a fost surprins cât de netedă şi lucioasă era suprafaţa de piatră a întregii structuri, cu îmbinările dintre blocurile individuale, aproape de nedesluşit. Înotând în jurul cupolei, pe care Brown o credea a fi din lapis lazzuli, a descoperit o intrare şi a decis să-i exploreze interiorul. Trecând printr-un culoar îngust, Brown a ajuns în final într-o mică cameră dreptunghiulară cu tavan piramidal. A fost total uimit că această cameră nu avea alge şi nici corali crescuţi pe zidurile interioare. Erau complet curate. În plus, deşi Brown nu a adus cu el nici o lanternă, el a putut totuşi să vadă tot ce era în încăpere în mod normal. Încăperea era bine luminată, dar nu de la o sursă care să fie vizibilă. Atenţia lui Brown a fost atrasă de o tijă metalică dură, de trei ţoli în diametru, ce era suspendată între vârful camerei şi o piatră preţioasă roşie cu multe faţete, ascuţită spre vârf. Direct sub această vergea şi piatră preţioasă, poziţionată în mijlocul camerei, era aşezată o piatră sculptată, placată cu pietre preţioase pe care erau înscrisuri (scrieri) metalice retuşate cu bronz colorat. Pe această placare, acolo unde se împerechează forţa vieţii în sculptură, mâinile, de culoarea bronzului, apar înnegrite şi arse, ca şi cum ar fi fost expuse la o căldură colosală. Ţinută în mâini, patru picioare mai jos de limita de sus a vârfului pietrei preţioase, se află o sferă de cristal, cu un diametru de 4 inci … Brown a încercat să despridă vergeaua şi piatra roşie, dar nu a reuşit. Întorcându-se spre sfera de cristal, a constatat, spre uimirea sa, că aceasta s-a desprins uşor din mâinile de bronz ce o susţineau. Cu sfera de cristal în mâna dreaptă a plecat din piramidă, făcând cale întoarsă. În timp ce se îndepărta, Brown a simţit o prezentă nevăzută şi a auzit o voce ce i-a spus: „never return!” - să nu te mai întorci niciodată!Datorită fricii ca neobişnuitul său premiu (comoara găsită) să nu-i fie confiscat de Guvernul American, Dr. Brown nu a relatat nimănui întâmplarea cu strania sferă de cristal şi nici despre experienţa sa până în 1975, când a expus-o pentru prima dată la un seminar psihologic din Pheonix. De atunci, sfera de crystal a mai avut doar câteva apariţii publice, dar cu fiecare ocazie oamenii care au văzut-o au avut experienţe stranii, fenomene asociate cu sfera de cristal.

În adâncul formei de cristal priveşti spre trei imagimi piramidale, una în faţa alteia, în mărime descrescătoare. Unii oameni, care intră într-o meditaţie profundă asupra constiinţei, sunt capabili să discearnă 4 piramide în prim-planul celorlalte trei. Elizabeth Bacon, un psiholog din New York,
a afirmat în timpul transei, că „Sfera de cristal a aparţinut odată lui Toth, zeul egiptean, ce este responsabil pentru îngroparea locului secret al cunoştinţelor de la Giza, lângă cele trei mari piramide”. Poate că poziţia celor trei imagini piramidale din sfera de cristal deţine mult râvnita cheie pentru a găsi o a patra, încă negăsită, piramidă subterană ce ne va conduce spre sala Înregistrărilor. Cine ştie! Privind la sferă din alt unghi, imaginile interne se descompun în mii de linii micuţe. Brown consideră că acestea dovedesc electricitatea în natură, precum nişte forme de circuit microscopic. Din alt unghi, şi în condiţii speciale, mulţi oameni pot vedea un mare ochi uman privind fix şi calm spre ei. Acest ochi a fost fotografiat.

Sfera de cristal a Dr. Brown a fost sursă pentru o mare varietate de întâmplări misterioase şi paranormale. Oamenii au simţit o briză sau adiere aproape de ei, sau mândouă, căldură şi frig, înconjurându-i la distanţe variate. Alţi martori au observat fantome de lumină, au auzit voci sau au simţit senzaţii stranii şi furnicături ce îi înconjurau (este şi firesc să se petreacă asemenea fenomene în preajma unui crystal activ, mai ales a unei sfere, codată /codificată să vibreze în raport cu altă dimensiune) (NN). Acul busolei, când este plasat lângă sfera de cristal, se învârte în sensul invers acelor de ceasornic, şi după aceea începe să se învârtă în sens contrar, dacă este mutat numai câţiva inci. Metalele se magnetizează temporar când vin în contact cu sfera. Nu există nici un exemplu de caz în care vindecarea să nu fi avut loc doar prin atingerea Sferei – toţi cei care au făcut-o, s-au însănătoşit.

Noi putem specula doar de ce a fost creată sfera de cristal şi care este rolul ei jucat în piramida subacvatică descoperită de Ray Brown! Dacă, aşa cum bănuim, această suprafaţă a apei a făcut parte din continentul Atlantidei, atunci ce alte comori îngropate îi mai aşteaptă pe viitorii scafandri? Posibilităţile sunt nesfârsite. Cercetările seismografice, făcute în Oceanul Atlantic, au arătat că sunt multe deviaţii şi contururi inexplicabile pe fundul Oceanului.

La această dată, nici o explorare serioasă nu poate promite să găsească cu exactitate ceea ce este dorit a fi găsit pe fundul oceanului. Probabil că Piamida lui Brown din Bahamas era o parte din Atlantida. Este sugerat faptul că această piramidă scufundată atrage, acumulează, şi chiar generează forme ale energiei cosmice. Tija suspendată are rolul de a conduce energiile accumulate în cupolă. Faţetele cristalului roşu de la capătul ei aveau rolul de a concentra şi proiecta energiile spre sfera de cristal aflată sub el. Mâinile înnegrite şi arse ne arată dovezile transferului de energii, probabil eliberarea amplificată a acestor energii, în timp ce sfera de crystal acţiona ca un imens acumulator, dar şi ca instrument de control al acestor energii.

În 1933 Edgar Cayce sugera, în două înregistrări, că atlanţii deţineu nişte forme speciale ale energiei atomice şi forţe radioactive necunoscute omenirii astăzi. Prin aceeaşi formă de foc corpurile indivizilor au fost regenerate prin ardere, prin aplicarea razelor de la piatră (cristal), influenţe care ar fi distructive pentru un organism animal. Deci, corpul era adesea reîntinerit şi reţinut în aceste ţinuturi până la o eventuală distrugere, alăturându-se oamenilor ce făceau rele pe pământ sau alăturându-se lui Belial pentru distrugerea finală a acestui pamânt. În acest fel entitatea pierdea puterea şi vibraţia sa. La început nu au fost folosite cu intenţie şi nici cu scop distructiv. Mai târziu au fost folosite pentru ascensiune şi pentru puterea în sine de către unii preoţi dornici de preamărire.

Şi Cayce a continuat: „Pentru a descrie modul de construcţie al pietrei (cristalului), noi am găsit că a fost un mare cilindru de sticlă (cum am denumi noi azi) modelat în aşa manieră pentru ca cupola sau forţa concentrată între capătul cilindrului şi bolta însăşi… Aşa indică înregistrările despre moduri asemănătoare de construcţie existente în trei locuri de pe pământ, care sunt astăzi: în porţiunea scufundată a Atlantidei, sau Poseidonia, unde o porţiune a templului poate fi descoperită sub nisipul şi algele mării – lânga ceea ce este cunoscut ca Bimini, pe coasta Floridei; (al doilea) în scrierile din templele Egiptului, unde entitatea a acţionat în cooperare cu alţii cu scopul de a conserva înregistrările care veneau de pe pamântul unde au fost păstrate (prin transfer informaţional-energetic); şi (al treilea), înregistrările ce au fost duse unde este acum Yucatanul, în America, unde aceste pietre (despre care se ştie atât de puţin) sunt acum, şi care au fost descoperite în decursul ultimelor luni (20 decembrie 1933).

O particularitate interesantă a informaţiilor de mai sus este referirea la Bimini. În 1969 paşii au fost conduşi pe fundul Oceanului pentru a descoperi Bimini. Aceasta s-a crezut dintotdeauna că face parte din Atlantida, cu toate că ea apare ca o mică depresiune sau loc unde au avut loc explorări (?). Dar realitatea nu este chiar aşa şi nu înseamnă că balanţa probabilităţii este întoarsă spre presupunerea că Atlantida nu a fost decăt o legendă. Aceasta, în realitate, este un fapt istoric.

Între timp, avariatele cristale de foc atlante vor continua, din când în când, să afecteze avioanele şi navele care trec prin zona numită Triunghiul Bermudelor (Bermuda Triangle).

iulie 20, 2008 Scris de 2012en | Atlantis, Bermuda Triangle, Ipoteze | atlantida, Atlantis, calatorie in timp, cristale, cristale de foc, disparitii, gaura neagra, Ipoteze, mister, mistere, mistery, paranormal, piramide, supozitii, teleportare, triunghi, Triunghiul Bermudelor, univers, universuri paralele | 1 comentariu

Pamantul si fortele sale misterioase.

Omul de cand a constientizat spatiul sau de existenta, a acordat pamantului un rol extrem de important. Si astazi noi percepem concret pamantul (ca si omul din paleolitic) ca o platforma solida si imobila, care este suportul nostru si al tuturor fiintelor si obiectelor terestre.

Reprezentarea pamantului ca o uriasa sfera miscatoare ne este posibila, dar numai ca rezultat al unor reflexii, pe marginea afirmatiilor bazate, printre altele, pe circularitatea liniei orizontului si miscarea aparenta a astrelor.

Stiintele pozitive au putut intr-adevar sa precizeze ca pamantul este un obiect ceresc de tipul planetelor, de forma aproximativ sferica, ce se invarteste ca un titirez in jurul axului sau si parcurge (in cursul a 365 de rotatii ale sale) un itinerar in forma de elipsa (cu axa mare de cea. 300 milioane km) care are soarele in unul din focarele sale si cu care (impreuna cu restul planetelor) se deplaseaza vertiginos (cu 620 km pe secunda) pe o orbita intragalactica (pe care o strabate cu o peridiocitate de 30 milioane ani). In momentul de fata pamantul se deplaseaza in directia constelatiilor Hidrei si Centaurului.

Galaxia se antreneaza si ea intr-o complicata miscare de rotatie, in jurul centrului sau, combinata cu o deplasare continua prin uriasele intinderi ale Universului.

Aceleasi stiinte pozitive ne-au invatat ca pamantul este o sfera, usor turtita la poli (din cauza fortei centrifuge provocata de rotatia sa), care are un diametru mediu de cca. 13000 km (deci cu o lungime a unui cerc median, sau a ecuatorului de cca. 4000 km).

Desi sfericitatea pamantului a fost sustinuta inca din antichitate (mai ales de Ptolemeu), scolastica a negat-o cu indarjire. Chiar in epoca lui Columb si a lui Magelan, Curia romana condamna existenta antipozilor. O eronata interpretare a geometriei sacre, se opunea ideii ca oamenii, ia antipozi, pot avea directia “in sus” inversa. Ori, aceasta directie concreta “in sus” era confundata cu localizarea cerurilor (in sens de lume spirituala) care, evident, este metaforica.

Dar vremurile au trecut … Ulterior s-a putut afla nu numai forma pamantului, dar si greutatea sa si faptul ca interiorul sau este plin si cald, caldura sporind intr-un gradient liniar pana la centrul sau, unde ajunge la cca. 28000 grade Celsius.

De asemenea presiunea la care sunt comprimate structurile terestre urca si ea, spre miezul planetei, unde ajunge la valori de ordinul 1,5-3 milioane de atmosfere.

Sfera noastra pamanteasca nu are un interior stabil, fix, ci este sediul unor procese fizice si chimice care implica un continuu tumult energetic. E drept ca samburele pamantului (nucleul intern) este un nucleu gigantic, extrem de dens, metalizat si fierbinte si cu o raza de 1270 km. In jurul acestuia s-a crezut ca se afla straturi sferice, concentrice, mai putin dense si mai putin fierbinti.

Modelul acesta al stratificarii interne a continutului pamantului, se bazeaza pe discontinuitatile observate (in cursul explorarilor cu unde) la adancimi de 50 km, 2900 km si 5100 km (discontinuitatea Gutenberg). In felul acesta s-au separat nucleul intern (deja amintit), nucleul propriu-zis pana la discontinuitatea Gutenberg si mantaua pana la adancimea de 50 km (discontinuitatea Mohorovici). Se pare ca stratificarea respectiva nu este chiar riguroasa (Ramsey) si ca nu ar fi vorba de existenta unor sfere concentrice complet definite. Foarte aproape de suprafata (relativ fata de marimea razei terestre) se afla o patura fluida ce inconjoara toate straturile subiacente, ca un ocean de magma.

Pe acest ocean plutesc niste structuri solide, gigantice, asa numitele placi tectonice, care se misca (e drept, extrem de lent), unele in raport cu altele. Cand se indeparteaza ele antreneaza partea din litosfera, care se sprijina pe ele si determina acea milenara deplasare sau deriva a continentelor. Cand se apropie si se ating, se produc niste acumulari de energie care provoaca incretirea litosferei (si deci formarea muntilor sau abisurilor) sau zguduirile pe care le percepe sub forma cutremurelor (singura miscare terestra pe care o putem detecta senzorial, ca atare).

De circa 4,5 – 5 miliarde de ani pamantul este sediul unor continue activitati interne ale carei semne sunt, in afara de cutremure, eruptiile vulcanice, activitati care explica si fenomenele de metamorfism, curentii de convexiune, s.a. Unul din rezultatele acestei dinamici intraterestre este formarea rocilor de tot felul si toate transformarile pe care le-au suportat, le suporta si le vor suporta inca multe miliarde de ani de aici inainte.

La suprafata sferei terestre solide, fiind reunite o serie de conditii exceptionale, s-a organizat in insiruirea ultimelor milioane de ani, materia vie a carei ansamblu formeaza biosfera.

Limitele planetei noastre nu sunt reprezentate de limitele componentelor sale solide. Pe vaste intinderi gasim hidrosfera (patura lichida a apelor, mari si oceane), iar deasupra tuturor patura gazoasa a atmosferei de cea. 1000 km, in care specialistii au descris troposfera (pana la 40 km) separata prin tropopauza de stratosfera, care se intinde pana la 40 km unde se afla stratopauza (la nivelul careia se gaseste concentratia maxima a vestitei paturi de ozon, fara de care nu am exista). Urmeaza mesosfera pana la cca. 90 km care e separata prin mesopauza de termosfera care ajunge pana la 1000 km de scoarta pamantului. Pe toata intinderea pamantului exista un gradient de rarefiere a gazelor ce o compun, gaze care intre 60 si 600 km sunt ionizate (formand ionosfera). In ionosfera exista un vast camp electric format din straturi concentrice sau paturi de gaze ionizate cu concentratii electronice variabile. Variatiile depind de cicul diurn, ciclul anual si ciclul activitatii solare. Noaptea predomina straturile E si F; ziua patura F se scindeaza in doua paturi distincte (F1 si F2) si uneori apare si patura D. Printre altele ionosfera influenteaza transmisiunile radiofonice. Pe masura ce ne departam de scoarta, temperatura scade progresiv cu 6,5 grade Kelvin pe km pana la mesopauza pentru ca apoi sa urce la cea 500 grade Celsius (care exprima temperatura kinetica a particulelor) (A.N. Nica). Nu trebuie sa uitam ca termosfera este patura aurorelor boreale. Dincolo de atmosfera (dincolo de 1000 km) se afla exosfera care constituie zona marginala a planetei noastre.

Nelinistea continua din interiorul pamantului, miscarile de ansamblu ale nucleului si miscarile regionale creaza curenti electrici telurici. Acestia, la randul lor genereaza in jurul pamantului un puternic camp magnetic (care orienteaza acul busolei) si al carui aspect matematic a fost descris de Gauss. Acest camp este foarte asemanator cu cel al unei sfere obisnuite magnetizate. Axul sau insa nu trece prin centrul pamantului si polii sai nu coincid cu polii geografici (ai axei de rotatie) ai planetei. Polul Nord se afla la 74 grade latitudine nord si 259 grade longitudine est, iar Polul Sud la 68 grade latitudine sud si 144 grade longitudine est).

Intensitatea acestui camp este descrisa in termeni de “elemente magnetice”. Acest camp nu este stabil si sufera o lenta (seculara) variatie. Peste acest camp magnetic se suprapun manifestari magnetice secundare provocate de unii curenti tehnici ce iau nastere in ionosfera si de influenta eruptiilor solare.

Aurorele boreale nu sunt decat evidentieri ale liniilor de forta ale campului magnetic terestru, provocate de unele radiatii corpusculare emise de soare in anumite conditii. Tot emisiunile solare sunt la baza acestor dezordini acute, denumite plastic: furtuni magnetice care rascolesc campul magnetic terestru. Extinderea campului magnetic in altitudine este foarte mica la ecuator. Ea creste pe masura ce ne apropiem de poli.

Prezenta (extensia) pamantului in spatiu se face departe de scoarta terestra si prin inelele sau centurile descoperite in 1958 de J.van Allen. Aceste inele sau centuri sunt dezvoltate circumecuatorial si inexistente la poli. Primul inel este dezvoltat in special la nivelul unei distante de cea 3000km de suprafata pamantului, in timp ce al doilea inel isi are maximul de prezenta la o inaltime de 15.000 – 20.000 km. Acest inel ajunge pana la o inaltime egala cu circa 6 raze ale pamantului (aproximativ 38.000 km).

Prima centura este formata din neutroni, protoni si electroni.

A doua centura cuprinde, mai ales, particule provenite din soare (in special atomi de heliu) aduse de vanturile solare.

Structurarea acestor centuri este determinata de campurile magnetice. E vorba de particule provenind predominent din radiatiile cosmice captate (trapped) de campul magnetic terestru. “Materia” lor este asadar extraterestra. Ele formeaza in fond limitele materiale ale planetei noastre.

La nivelul acestor inele materia terestra vine in contact cu materia siderala, reprezentata de acel praf meteoric, care patrunde in atmosfera si cu care pamantul este permanent bombardat. Nu este vorba numai de meteorii vizibili (stele cazatoare), nici de meteoritii ce cad pe pamant, ci de acele particule minuscule de meteoroizi, cu un diametru mediu de 20 microni. Ele se distribuie de la soare si cele mai multe depasesc cu mult distanta soare-pamant, indreptandu-se spre periferia sistemului solar.

“Agitatia” intraterestra este si izvorul altor fenomene energetice care “iradiaza” din adancurile Terrei. Se cunoaste caldura, se cunosc curentii telurici electrici si se cunosc si unele emisiuni sonore (fenomenele geofonice).

Cel mai important impact il are pamantul prin forta de atractie pe care o exercita masa sa, forta care sta la baza campului gravitational terestru ce determina aderarea corpurilor terestre (si a noastra), la scoarta pamantului, caderea corpurilor si fenomenele de mecanica cereasca, ce conditioneaza cinematica planetei noastre si influenta ei asupra celorlalte componente ale sistemului solar (in special a lunii) si evident asupra rachetelor si satelitilor.

Campul gravitational terestru variaza cu relieful, cu latitudinea (e mai puternic la poli decat la ecuator) si cu altitudinea (un principiu conform legii lui Newton). Forta de atractie a pamantului asupra diferitelor obiecte terestre rezulta din diferenta dintre atractia centripeta, determinata de masa planetei si forta centrifuga creata de rotatia ei.

Inca din antichitate se cunosc oameni dotati si educati special care pot detecta (in general cu o bagheta speciala, numita uneori “virgula lui Mercur”) niste semnale ce provin din pamant, semnale care indica prezenta unor zacaminte minerale, unor ape freatice s.a.m.d. (Din cauza acestei baghete, radiestezistii au mai fost numiti “bacillogiri”). Existenta si posibilitatea de utilizare a acestor semnale nu este acceptata de stiintele conventionale, care le resping. Ele sunt privite ca niste fanteziste pseudoperceptii, a unui fenomen ce nu poate fi obiectivat si masurat cu metodele fizice si ca atare, inexistent. Cu toate acestea, in istoria culturii si a stiintelor neconventionale, se mentioneaza aceasta disciplina denumita de unii radiestezie, de altii rabdomantie si de anglo-saxoni dowsing.

Radiestezia s-a dezvoltat, pana la urma, ca o disciplina cu un caracter marginal fata de stiinta clasica si cu un oarecare parfum de mister. Trebuie pomenit ca unii autori (Rocard) au considerat ca semnalele provenite din pamant sunt de natura electromagnetica, sau magnetica.

Unii teoreticieni ai radiasteziei sustin in general ca la baza ei ar fi o energie speciala inca neidentificata de stiintele exacte. Operatorul detecteaza aceasta energie emanata de la anumite structuri intraterestre, dar totodata emite si el ca un radar aceasta energie pe care apoi, dupa reflectarea ei in componentele telurice o recepteaza; ceea ce e important, e ca aceste emanatii energetice sunt structurate in asa fel incat sunt purtatoare de informatii. De aceea multi vorbesc despre o infoenergie. Evident ca operarea in aceasta infoenergetica presupune fie niste receptori (senzori) speciali (care inca nu au fost descoperiti), fie ca este vorba de o perceptie extrasenzotriala (de natura nedefinita).

Sunt experiente ca cele ale lui Kaufmann (1970) care par a demonstra ca aceasta energie este neasteptat de puternica.

Primii autori care au publicat lucrari mai complete de radiestezie au fost Le Rover (“Traite du baton universel”, 1674) si Matthias Willerius (“De vera virgula Mercurialis relatione”, 1762), iar primul “caz”, devenit subiectul unei anchete celebre urmata de o condamnare la moarte a fost un cocosat din Dauphine, numit J.Aymar(1692).

Cu toate acestea prin 1701 un abate, le Lorrain din Villemont, scrie o carte cu un titlu care subliniaza esenta gandirii sale “La physique occulte ou Traite de la baguette divinatoire”. In ea el face aluzie la interventia “unui efect energetic care vine din persoana” un fel de bioenergie, am zice astazi.

Multi din cei care s-au ocupat de radiestezie, au renuntat la conceptul de energie terestra, si l-au inlocuit cu o bioenergie umana folosita ca un fel de radar, plasand astfel dowsing-ul in campul parapsihologici, alaturi de psihokinezie si de clarviziune.

Sunt explicatii insa, ce considera detectarea apelor, minereurilor, etc, drept o operatie magica, in care intervin forte supranaturale (spirite elementare si elementale). In aceasta acceptiune radiestezia se apropie de vrajitorie si uneori de taumaturgie (caci este folosita si la detectarea bolilor).

Interesant este ca unii specialisti folosesc in loc de bagheta, pendulul.

Oricum, prezenta fenomenului radiestezie ne arata ca imaginea omului despre pamant, a fost mai complexa decat aceea a unei simple platforme.

Traditii universale sustin ca pamantul nu emite numai semnale, ci si forte supranaturale vitalizante. Pamantul este asadar o kratofanie. Este un aspect esential in istoria spirituala a omenirii.

Mitul lui Anteu – care-si pierdea forta cand era ridicat de Hercules si detasat de pamant – ilustreaza pe deplin aceasta convingere, care sta la baza multor ritualuri religioase, dintre care unele s-au pastrat in folclorul popoarelor (inclusiv la romani).

Astfel de ritualuri sau obiceiuri, impun ca prima impreunare a mirilor sa se faca pe pamant si ca mamele sa nasca tot pe pamant (“numi positio”). In felul acesta fatul si apoi noul nascut se impreuneaza cu fortele telurice. In multe parti ale lumii copilul, dupa ce s-a nascut este preluat de tata, care il spala (rit de purificare) si apoi il culca pe pamant, pentru ca sa primeasca de la acesta putere. De asemenea sunt regiuni in care copii sunt pusi sa doarma in santuri sapate in pamant – asa numitele leagane chtonice. In multe tari nordice persista obiceiul barbar de a se tari copiii pe pamant trei vineri succesive, pentru a le conferi tarie (acest obicei a fost suprimat in Anglia, de mult, prin acele vestite “Canones Edgari”).

Puterea emanata de pamant, mai este folosita in caz de boala. Uneori bolnavii sunt culcati pe pamant ca sa capete puterea de a se vindeca; alte ori muribunzii sunt asezati pe pamant, ca sa primeasca taria de a muri usor si cu curaj.

Exista o traditie care afirma ca puterile din interiorul pamantului, acele energii paranormale sau forte supranaturale prin care Terra influenteaza evenimentele ce au loc la suprafata ei, se manifesta dominant pe niste linii de forta trasate pe sol. Este vorba de acele poteci sau sleauri mistice (leys) care leaga intre ele puncte sacre unde se afla menhire, dolmeni, pesteri sacre, temple sau biserici. in lungul acestor itinerarii sacre, surprinzator de rectilinii, s-a mentionat ca exista manifestarile ciudate ale unei “energii” telurice, ca si cand ele ar fi niste canale de scurgere ale unei geoenergii fizice sau transfizice. Reactualizarea ideii de poteci sacre sau drumurile spiritelor se datoreste, in special lui A.Watkins (“The Old Straight Track”, 1925).

Exista o adevarata geografie a acestor poteci sacre, pe traseul carora se gasesc asezate (sau mai degraba aliniate) edificii si monumente religioase (apartinand chiar unor religii profund. diferite). Se sustine ca aceste poteci (leys) sunt detectate constient de initiati, sau inconstient (si poate chiar extrasenzorial) de cei ce au har special. Conceptul de poteci sacre (ceques) se regaseste la vechile culturi din America Latina.

Oricum, ele se impun in istoria spirituala a omenirii, caci explica de ce lacasurile de cult si reperele sacre nu sunt asezate la intamplare, ci intr-o anumita ordine.

Pamantul a fost ierofanizat si chiar epifanizat in aproape toate culturile (Terra-mater, Pamantul-mama). Am vazut ca in scenariile cosmogonice sacre, la un moment dat apare cuplul primordial cer-pamant in care cerul este tatal universal si pamantul Mama cea mare (Gaia, Ge, Cibeles, etc) Acest concept de pamant -Zeita mama – a centrat aproape toate sistemele religioase initiale, inca din paleolitic si a generat numeroase forme de cult. Pamantul, sacralizat si ierofanizat era privit cu dragoste si grija. A fost o vreme cand nu era ingaduit sa-l vatami, sa-l ranesti, in nici un fel, asa cum gasim unele recomandari in vechi texte indiene, citate de Mircea Eliade.

Aparitia agriculturii a schimbat mult pozitia pamantului in panteonul religiilor neolitice si apoi a celor istorice. Pamantul, ca “Zeita-mama”, trece pe un plan secundar (ca si Cerul). In locul lui apar zeitatile agriculturii (ex. Demeter, Ceres, etc) si ale ciclului vegetal (ansamblul ierofanizarilor telurice) care se integreaza intr-un alt sistem sacru, care s-a impus pe masura ce pastorii nomazi, sau seminomazi, au trebuit sa cedeze in fata cultivatorilor de pamant sedentari. (Conflictul dintre Cain si Abel, relatat in geneza, pe langa alte semnificatii complexe, este si o relatare mitica a luptei dintre cultivatori (Cain) si pastori (Abel), ultimii fiind cei invinsi, cei ucisi.

Aparitia agriculturii in neolitic a impus omului o noua viziune asupra periodicitatii vietii cosmice si a adus in atentia vietii sacre fenomenul regenerarii vegetale. Odata cu aceasta a determinat, in cadrul diferitelor culte, rituri speciale (asa numitelor rituri agrare) si bineinteles o mitologie corespunzatoare. Aceste rituri au conferit femeilor un rol special, fecunditatea lor si aceea a pamantului, fiind corelate in contextul a ceea ce Mircea Eliade a numit constiinta agricola. Ca o consecita, mitul ierogamic si orgiile colective s-ati strcturat in societatile agricole. Femeia, fecunditatea, sexualitatea, nuditatea sunt tot atatea centre de energie sacra si puncte de plecare ale unor scenarii ceremoniale. In cadrul acestor ceremoniale apar rituri complexe insotite de sacrificii, in momentul semanaturilor si al recoltelor.

Recolta este privita drept rezultatul interventiei unor forte supranaturale telurice. Aceste forte magice, incluse in recolta, se reflecta in dramaturgiile scenariilor agricole. Exista un respect special pentru primele elemente recoltate si in general o atitudine ambivalenta fata de ultimele (de ex. ultimele spice secerate) care sunt socotite cand benefice, cand malefice. In multe societati, cu aceste ultime spice secerate se realizeaza o efigie cu insusiri magice, numita uneori mosneagul, alteori baba. Aceasta efigie, in final, este arsa in cadrul unui ritual special. Acest obicei este ramasita unor ritualuri mai vechi in care se faceau sacrificii umane inchinate pamantului care a generat recolta. Exista chiar dovezi istorice ale unor astfel de sacrificii la Frigieni, Azteci, unele populatii din Bengal, etc.

Aceste sacrificii sunt pe de o pane o anamneza (rememorare) a cosmogoniei, pe de alta parte o operatie magica pentru reinvigorarea fortelor pamantului, epuizate de efortul facut pentru realizarea recoltei. Fiind vorba de un ritual de regenerare, sacrificiile respective erau insotite de rituri sexuale, in general orgii colective. Cu timpul, aceste sacrificii umane au fost inlocuite cu sacrificii de animale, in cursul carora sangele victimelor era imprastiat pe pamantul care a produs recolta. Totodata, orgiile colective au fost inlocuite prin uniri sexuale cu caracter ierogamic, performate de preoti in sanctuare cu fete sau femei oferite de obste.

Riturile inchinate pamantului, ca generator al recoltelor, implicau si dansuri sacre, de obicei insotite de gesturi obscene, din repertoriul carora unele s-au mai pastrat pana la folclorul zilelor noastre (mai ales sub forma folosirii unor papusi cu o caracterizare sexuala evidenta).
De multe ori dansatorii erau stropiti cu apa, (ca in cazul paparudelor de la noi).

Riturile agrare inchinate pamantului, in momentul semanaturilor sunt insotite de angoasa ca semintele sa piara in pamant, fara sa germineze, dar si de speranta nasterii sau invierii noii recolte. Pamantul, cu fortele sale poate capta si distruge semintele, sau le poate face sa genereze noi plante. De aceea, aceste rituri au adus semanatului si pamantului, cand o conotatie funerara (samanta este ingropata), cand una soteriologica (samanta ingropata reinvie). In mitul Persefonei (cultivat, in special, in cadrul misterelor eleusiene), ea este adusa in adancurile pamantului pentru 6 luni si apoi este readusa la suprafata, la lumina pentru alte 6 luni.

Aici gasim clara analogia fundamentala dintre pamant si femeie: si in unul si in alta, se ingroapa samanta si unul si alta genereaza apoi o noua viata. De aici stravechea paralela intre uter si pamant.

In felul acesta riturile agrare inchinate pamantului, ca si analogia dintre rolul pamantului si sexualitatea combinata cu maternitatea femeii, au permis omului primitiv, sa-si faureasca marea sinteza a viziunii sale cosmologice periodice, si sa-si construiasca stravechiul sau optimism soteriologic (Mircea Eliade, “Traite d’histoire des religions”, Paris, 1986)

Si astazi, chiar in randurile oamenilor de stiinta, mai regasim sub o forma interesanta, persistenta vechiului respect fata de o Terra personificata. in acest sens este caracteristica pozitia lui James Lovelock (medic si biolog, profesor la Londra, Houston si Harvard, cercetator la NASA) care considera pamantul (in special sistemul scoarta-biosfera-atmosfera) ca un sistem integrat, asimilabil cu o fiinta, Gaia (“Gaia: a new look of life on earth”, 1979)

Un efect al arhetipului Pamant-zeita se mentine in unele practici religioase, al caror sens s-au pierdut. Astfel mataniile, in cursul carora credinciosii ingenunchiati isi izbesc fruntea de pamant, sau acele inchinari in care, dupa efectuarea semnului crucii, se atinge pamantul cu mana, nu fac decat sa continue gesturi stravechi legate de venerarea Terrei ca zeita.

Obiceiul de a saruta pamantul si acela de a pastra in casa sau a purta o punga sau o cutie cu pamant (al patriei, al vetrei satului sau de la anumite locuri sacre) nu sunt altceva decat o transformare a cultului “Marei mame”.

Ideea potrivit careia pamantul este o mama, a avut un rasunet adanc asupra gandirii magico-religioase a omenirii. Pornind de la aceasta idee, s-a nascut credinta ca anumite fiinte umane iau nastere in adancul pamantului, unde isi petrec perioada de gestatie ca intr-un uter. Uneori acestui uter chtonic i se atribuie aspectul unei pesteri. Copiii gestati in pamant isi fac intrarea in viata iesind din gura pesterilor sau din apa raurilor, unor lacuri sau chiar a unor fantani: (“Kinderbrunnen, Kinderteichen, Bubenquellen” citate de A.Dietrech in “Muter Erde”, 1925).

Modelul fiintelor umane gestate de pamant este completat de soarta oamenilor dupa moarte, cand corpul lor se reintoarce in pamant. Este modelul Homo-humus, de la care sunt exclusi cei nedemni (criminalii, ereticii, etc) carora li se interzice inhumarea. Evident ca ciclul acesta pamant – om – pamant se refera la corporalitatea umana, care in Geneza se arata ca a fost modelata de Creator din pamant. De aici si afirmatia din Ecleziast “si ca pulberea ce se intoarce pamant cum a fost” (Eccl. 12.7) de unde formula sacramentala catolica din miercurea cenuselor “Pulvis es et in pulverum reverenteris”. Acest model Homo-humus este si un mod de a exprima aparteneta omului la structura cosmosului. Chiar in cazul incinerarii, reciclarea pamant-om-pamant, nu este decat aparent intrerupta. Prin corpul sau omul se integreaza in substanta cosmica si aceasta unificare (fuzionare) cu materia universala, este mijlocita de pamant.

Functia gestatorie a pamantului nu se refera traditional numai la aspectele mitice amintite. Exista o conceptie universala veche de milenii poate chiar de zeci de milenii, potrivit careia in maruntaiele tainice ale Terrei are loc o germinatie si o adevarata ontogeneza a metalelor, pietrelor (pretioase, semipretioase sau banale) si a minereurilor. Aceasta creere si gestatie se face sub efectul fortelor supranaturale ce bantuie in interiorul pamantului. Dar cum pamantul nu este izolat in Univers, aceasta embriogeneza chtonica minerala, se afla si sub influenta tuturor fortelor cosmice, caci in Univers “toate elementele influenteaza toate elementele”. Printre aceste forte, cele astrologice sunt dominante. Un medic, Colbus din Freiberg scria prin sec. XIV o carticica, celebra la vremea ei, despre minerit, in care afirma categoric ca maturatia in pamant a aramei se face sub influenta planetei Venus, a fierului sub cea a lui Marte, a cositorului sub inraurirea lui Jupiter, iar a plumbului sub cea a lui Saturn. Vom vedea ca relatiile descrise se refera la corespondentele magice sustinute de astrologie impreuna cu alchimistii. Fortele telurice (combinate cu cele uraniene) nu asigura insa numai lenta ontogeneza a metalelor ci si transformarea lor unele in altele, transformari sau transmutatii care in final, dupa milenii ar trebui sa prefaca toate metalele in aur. Evident, nu este vorba de transformarile geologice suferite de roci sub influenta presiunilor, miscarilor si temperaturilor intraterestre. Nu este vorba nici de un proces fizic de transmutatii, bazate pe legi stiintifice verificabile. E vorba de un proces supranatural magic, mijlocit de forte supranaturale; e vorba de un proces sacru in cadrul caruia metalele (minereurile) de altfel ca si pietrele, se comporta ca niste fiinte vii si constiente care se misca si se ascund, care au simpatiile antipatiile lor, care seamana intr-un fel cu vanatul.

Aceasta conceptie a constituit scheletul teoretic pentru doua domenii: mineritul, cu metalurgia si alchimia.

Intr-adevar, daca metalele, pietrele si minereurile sunt supuse in interiorul pamantului unui proces sacru de gestatie, minerii interfereaza cu el.

Mineritul, pe de o parte, intrerupe procesul magic care are loc in maruntaiele pamantului si prin aceasta apare ca un factor malefic, negativ ce se opune “planului creatiunii”, pe de alta parte scotand minereurile, metalele si pietrele din. adancul intunecat si aducadu-le la lumina zilei, completeaza (perfecteaza) procesul de gestatie telurica si prin acesta apare ca un factor benefic, pozitiv. Evident ca in ambele cazuri minerul are o contributie magica. Aceasta este intarita de faptul ca el coboara in profunzimile sacre (magice) ale pamantului unde se afla un domeniu straniu, incarcat de forte chtonice – cum vom vedea.

De aceea, odinioara minerii, inainte de a cobori in mina, se supuneau unor practici de purificare (rugaciuni, posturi, abstinenta, etc) ca inaintea oricarei operatii magice, ceea ce conferea mineritului o oarecare caracteristica sacedortala.

De la aceasta conceptie deriva obiceiul ca deschiderea unei mine, sau unei galerii, sa fie precedate de o slujba religioasa si in multe cazuri de o adevarata consacrare a acestora ca un spatiu mistic. Se proceda chiar la botezarea lor cu un nume si asezarea lor sub protectia unui personaj divin (un Sfant, etc)

Minereurile sau metalele, dupa ce sunt scoase din pamant sunt preluate de metalurgisti. Acestia intervin si mai profund asupra destinelor metalelor si minereurilor, caci le supun – cu ajutorul focului – unor transformari, purificari si aliaje. in felul acesta metalurgistii se substituie actiunii demiurgice. Ei accelereaza si modifica soarta minereurilor si metalelor, iar cuptorul in care se petrec aceste operatii, poate fi considerat un obiect sacru, un obiect de cult, un uter magic manuit de metalurgisti care operational sun magi. Operatiile metalurgice, pe vremuri, erau facute in zilele faste (fixate prin traditie, prin semne premonitorii sau de astrologi). Locul unde erau efectuate, si mai ales cuptorul erau supuse unor ceremonii speciale, insotite uneori de sacrificii de animale si chiar de oameni, ceremonii liturgice dar si cosmogonice.

Ca si in cazul minerilor, dar intr-o masura mult mai insemnata, metalurgistii se pregateau pentru “operatiile” lor ca pentra un act religios (sau magic). De asemenea, ei isi invatau profesiunea printr-un program care avea caracterul unei initieri misterice.

In cadrul operatiilor metalurgice, un caracter deosebit il ocupau realizarea aliajelor. Crearea unui aliaj avea caracterul unei uniuni mistice, unei ierogamii. In consecinta metalele au fost impartite in metale masculine si feminine. Existenta unor metale de sexe diferite a impus ideea ca in profunzimea pamantului, aceste metale se impreuneaza in cursul unor adevarate orgii intraterestre, care genereaza noi si noi specii de metale si minereuri. A existat chiar conceptia, potrivit careia toate metalele si minereurile provin dintr-o pereche primordiala reprezentata de sulf (principiul masculin) si mercur (principiul feminin).

Dupa cum se vede, metalurgistii au fost considerati, secole si milenii, drept oameni dotati de cunostinte speciale secrete (care le-au fost candva revelate) si de puteri supranaturale, obtinute in cursul initierii lor. Erau asa numitii oameni ai focului.

In randul metalsurgistilor o pozitie speciala au avut-o fierarii (faurarii). Sunt culturi care provin din civilizatiile fierului, pentru care fierarii sut magicieni benefici. Dar sunt si culturi ce provin din civilizatiile bronzului, care au fost nimicite militar de precedentele, pentru care faurarii sunt malefici, demoniaci. In aceste culturi fierarul era posesorul unei forte de origine infernala. De aceea, in mitologia greco-romana, zeul infernului (Hades, Pluton) este fierar.

Alaturi de metalurgisti, tot ca oameni ai focului trebuie considerati olarii. Si ei preiau ceva din pamant: lutul. Modelarea acestuia este un act creator (unul din primele, daca nu chiar primul din istoria omenirii). El reproduce actul creator al Divinitatii care a plamadit corpul uman din lut. De aici pozitia magica, speciala a plarilor. Mai mult, inca olarii isi sfarsesc opera folosind focul, care este o forta sacralizanta. De asemenea olarii, prin forma creatiunilor lor si mai ales prin ornamentele pe care le realizeaza, manuiesc simboluri cu profunde semnificatii esoterice universale (ca de exemplu vestitele spirale de pe ceramica de la Cucuteni). De aceea, la multe popoare (de ex. Banbara) olarii sunt considerati drept cunoscatorii Revelatiei. Ei sunt maestrii, marii initiati, ierofanitii unei anumite epoci a umanitatii.

Nu trebuie sa uitam ca producerea vaselor rituale si ca insasi obiectele de ceramica folosite in gospodarie intr-o lume sacralizata (cum era lumea neolitica si apoi cea antica) erau si ele incarcate de o semnificatie spirituala (de unde si azi rolul potirului in desfasurarea multor ceremonii religioase).

Am vazut ca pamantul, atat in traditiile religioase, cat si in cele folclorice, este sediul unor forte supranaturale care influenteaza existenta omului, dar care in acelasi timp actioneaza magic asupra unor elemente (metale, minereuri, etc) ce se gasesc in interiorul sau. Aceasta dinamica magica, intraterestra justifica aspectele mistice legate de minerit si de metalurgie si, cum vom arata, ofera o justificare pentru alchimie.

In interiorul pamantului procese fizico-chimice lente au dus la formarea acelor roci din care provin diferitele pietre (simple, semipretioase sau pretioase) pe care oamenii, inca din paleolitic le-au utilizat cu diferite scopuri. Geologii au precizat inventarul acestor roci si pietre, structura lor amorfa sau cristalina, compozitia lor chimica, proprietatile si distributia lor (intocmind chiar harti geologice) si au stabilit ipoteze sau teorii cu privire la formarea lor. In decursul secolelor au fost imaginate diferite metode de extragere si prelucrare a lor si au aparut o serie de profesiuni, ateliere si chiar fabrici care sunt axate pe utilizarea pietrelor (de la atelierele de bijuterii si sculptura, la cuptoarele de var si fabricile de ciment).

Rocile si pietrele, prin duritatea lor, prin perenitatea de care dau dovada, uneori prin stralucirea si coloritul lor, s-au impus imaginatiei oamenilor care le-au atribuit diferite puteri supranaturale. Multe din ele au jucat un rol deosebit in structura diferitelor religii, iar altele s-au impus in numeroase sisteme esoterice, asa cum se poate vedea, de exemplu, din marele “Lexicon al pietrelor magice” a lui Rotsch si Guhr.

Piatra a jucat rolul de a mijloci o legatura – evident de ordin spiritual – intre om si Divinitate, intre pamantul (Terra, Gea) care s-a maturizat si cer (Uranus). De aici obiceiul de a plasa o piatra sau o gramada de pietre in locurile sacre, in punctele considerate un “centru al lumii”, cum ar fi de exemplu “Omphalusul” de la Delphi. Cele mai tipice exemple ale acestui rol, sunt menhirele din culturile megalitice. Pentru a intelege importanta care li se acorda, nu trebuie sa uitam de uriasul efort pe care-l presupune transportul si ridicarea lor, intr-o epoca ce dispunea de o tehnologie primitiva. De aceea e imposibil sa le consideram drept simple repere (pentru orientare). Unele menhire au la baza lor un mormant, dar de asemenea e greu sa le consideram doar simple monumente funerare. Mai degraba mormantul adaposteste o victima sacrificata, cu prilejul inaltarii blocului litic respectiv.

Daca menhirul izolat este un simbol legat de conceptul de “axis mundi”, grupurile de menhire sunt ce ne-au ramas dintr-o torma de cult preistorica, a carei putere mobilizatoare a ingaduit construirea marilor ansambluri megalitice din Bretania si din sudul Angliei.

In Bretania franceza, la Carnac si la recenta descoperita asezare de la Montneuf, ansamblurile de sute de menhire sunt ordonate in siruri paralele, orientate pe axa mistica est-vest. Rolul Pietrei depaseste aici pe cel de ax al lumii. Piatra e folosita intr-o structura magica, evident construita in contextul unei religii cosmice.

Tot in Bretania franceza se gasesc alte ansambluri si mai festive in acest sens, formate din 13 rnenhire dispuse in forma unei elipse cu axul mare orientat in directia N-S (7 menhire pe jumatatea nordica a elipsei si 6 menhire pe cea sudica). La intretaierea axei lungi (N-S) cu cea mica (E-V) se afla al 14-lea (2×7) menhir, mai mare (“axis mundi”). Ansamblul este semnificativ prin forma sa, orientarea si numerologia ce-l caracterizeaza. Astfel de ansambluri au fost numite cromlehuri.

Grupajele circulare de menhire, centrate sau nu de un “menhir axis mundi” sunt prezente in peisajul englez unde intalnim astfel de ansamburi megalitice, cu adevarat tulburatoare, mai ales cand le privesti la rasaritul soarelui sau in amurg. Astfel sunt impresionante cercurile menhirice de la Swinside din nordul Angliei, de.la Calanish din Hebride, la Brodgar sau la Castlerigg. Majoritatea sunt insirate pe niste axe nord-sud din Britania pana in Scotia. Ele sunt asezate in lungul acelor itinerare (“leys”) pe care le-am amintit. Toate apartin unui vast sistem cultural, distribuit in Europa de Vest si Africa de Nord, in special in Anglia, Irlanda, Scandinavia, Franta, Spania, Portugalia si Algeria.

In unele cercuri ca cel de la Avebury – menhirele sunt alternativ sub forma de stalp alungit si de romb (considerate drept semne de masculinitate si feminitate).

De multe ori varfurile a doua menhire sunt legate de o lespede tranversala, formand un complex trilitic numit dolmen. Aceste dolmene uneori se inalta mandre in varful unei coline, unui mamelon sau la marginea unei rape; alteori sunt ingropate in pamant.

Sunt structuri tulburatoare. S-a spus ca energia din pamant, care urca in lungul menhirelor (in care se amplifica printr-un fenomen de rezonanta enigmatic), ajung la lespedea orizontala pe care o fac sa vibreze. Localnicii sustin ca in anumite nopti, aud cantand pietrele dolmenilor.
Oricum, este limpede ca menhirele si dolmenele sunt destinate unor forme de cult cosmic.
Aceasta participare a blocurilor litice la forme de cult cosmice, este evidenta in sudul Angliei, in regiunea de la Salisbury si Amesbury. Aici, pe o raza de cca. 8-10 km se afla o regiune care perioada megalitica a polarizat spiritualitatea populatiilor respective.

Este o zona de necropole cu tumuli (rar citati). La Winterborne Stoke Cross-roads sunt de 22 tumuli grupati in jurul unui tumul central mai mare, iar la Normanton Dawn sunt 26 de tumuli grupati in jurul unuia mai mare. In alte parti gasesti tumuli izolati si imprastiati neregulat, apartinand culturii Wessex. Toti acesti tumuli sunt ca niste antene emitatoare a energiilor pamantului.

La 10 km est de Durrington-Walis (tot in regiunea de mai sus) se afla o serie de gauri – odinioara adapostind blocuri de piatra -dispuse in sase randuri circulare concentrice. Nu departe, spre sud-vest, se afla complexul Woodhenge, tot circular si tot format din sase randuri de gauri, astazi umplute cu cate o coloana scurta de ciment. E limpede ca este vorba de sanctuare, forma lor circulara fiind proprie spatiilor sacre (sau magice).

Teocratia acestei regiuni a reusit sa impuna populatiilor respective realizarea in etape succesive, intre anii 1800 si 1400 i.H., deci la sfarsitul neoliticului si la inceputul epocii de bronz, a celui mai complet si mai impresionant sanctuar preistoric megalitic, cel de la Stonehenge (a pietrelor suspendate), care si astazi ne uimeste prin infatisarea sa si ne starneste admiratia pentru efortul pe care l-a impus ridicarea sa. Nu este vorba numai de problema aducerii, din muntii din apropiere, a blocurilor de piatra si a implantarii lor pe tapsanul de la Salisbury, dar este si aceea a geometriei acestui complex. Elitele teocratiei respective au inscris desigur in aceasta geometrie o serie de cunostinte care faceau parte din tezaurul esoteric al epocii, si care probabil a fost preluat de esoterismul druizilor celti, despre care din nefericire stim prea putin.

Ansamblul de la Stonehenge, evident ca a fost o catedrala neolitica, dar in acelasi timp si un depozit, un receptacol de cunostinte, in special cosmologice. Analiza geometriei acestui
complex, coroborata cu modul cum se infatisa cerul in epoca respectiva (pozitia diferitelor astre) stabilita prin calcul retrospectiv, a permis in urma unor laborioase cercetari, sprijinite de computere, elaborarea unei teorii potrivit careia ansamblul de la Stonehenge era un model astrologic in piatra si un observator astronomic probabil implicat si in stabilirea unui anumit calendar necesar cultului, dar si diferitelor munci agricole ce au aparut in neolitic.

Tot complexul se afla inscris intr-un sant circular, adevarat cerc magic. Pe marginea santului se afla insirati circular 30 de monoliti de gresie de cea 4,15 m inaltime, care suporta pe varfurile lor blocuri orizontale de piatra, asa ca ne aflam in fataunei incinte de dolmene. Distributia lor este in doua hemicicluri de cate 15 monoliti separate de axa nord-sud (Axa est-vest trece prin mijlocul unui monolit care separa fiecare hemiciclu in cate un arc de 7 monoliti).
In centrul acestui cerc de dolmene se afla un alt cerc de 39 de menhire.

Acest dublu cerc magic este inconjurat – la oarecare distanta – de trei centuri circulare, in lungul carora se afla – dinauntru in afara - cate 29, 30 si respectiv 50 de gauri misterioase. Cele 50 de gauri de pe santul exterior au fost numite “gaurile lui Aubrey”, un arheolog din sec, XVII care le-a descris.

Tot acest sistem de santuri cu gauri, de dolmene si menhire, inconjoara sanctuarul propriu-zis care are forma unei potcoave sau unei semilune al carui ax este dirijat spre N-E in directia locului de unde rasare soarele, in ziua solstitiului de vara, asa cum afirma W.Stakeley in 1724, afirmatie confirmata prin calcule de Sir N.Lockyer ca valabila pentru sec. IX a.H. (1901).

Semiluna este formata din cinci dolmene (alcatuite din 10 blocuri vericale de “resie de 6,70 m inaltime, legate doua cate doua de blocuri transversale situate pe crestetul lor). Axul sacru trece exact prin mijlocul dolmenului central.

Semiluna de dolmene e dublata la interior de alta semiluna, formata din 19 menhire de granit (unul asazat pe axul sacru si cate 9 de ambele sale parti).
In semiluna, pe axul sacru se afla un menhir central (axis mundi) care s-a prabusit si este eronat interpretat de unii ca o masa de sacrificii.

Se vede limpede orientarea riguroasa a sanctuarului si organizarea sa numerologica. Este foarte stranie si semnificativa alegerea directiei spre N-E, drept un ax sacru al sanctuarului.
Marele astronom G.S. Hawkins (“Stonehege decodet”, 1965) a inventariat toate cele cca. 200 de alinieri de menhire existente. Dupa aceea a calculat pozitia tuturor rasariturilor, apusurilor si traiectoriile posibile pentru astrele mobile (soare, luna, planete) pe perioada 2000-1000 a.H. Datele au fost inscrise intr-un computer 1BM7094 (poreclit Oscar), programat special care, dupa 40 de secunde a tras concluzia ca Stonehege este un instrument precis de calcul pentru cinetica soarelui si a lunii si pentru precizarea tuturor eclipselor acestor astre.

Hawkins a aratat apoi ca printr-o metoda extrem de simpla, care utilizeaza niste repere mobile (ce trebuie deplasate anual) situate in unele gauri ale lui Aubrey si prin folosirea unui reper fix (heelestone) situat pe axa sacra (N-E) se pot prevede eclipsele de luna si de soare.
Cercetarile lui Hawkins au mai aratat ca Stonehege este situat pe globul terestru exact in punctul unde azimuturile soarelui si lunii – la declinarea lor maxima – fac un unghi de 90. Nu mai exista pe pamant decat un singur punct asemanator, in insulele Falkland.

Un specialist belgian in cultura celtica, P.Mereaux-Tanguy, a gasit in organizarea geometrica a complexului de la Stonehege triunghiuri pitagoreice, stele pentaradiare si raporturi bazate pe numarul de aur.

Trebuie sa subliniem ca ansamblul de la Stonehege nu e important numai pentru rolul pe care il atribuie pietrei ci si pentru ca este o marturie a nivelului cultural si tehnic la care au ajuns populatiile neolitice vest-europene din al doilea milenar i.H.

De aceea sunt autori contemporani care ridica, in legatura cu proiectarea ansamblului megalitic de la Stonehege, ideea ca ar fi opera unor constructori apartinand unei civilizatii disparute (tip Atlantida) sau veniti din alta parte a Universului.

Exista autori care sunt de parere ca blocurile megalitice erau considerate purtatoarele unor forte magice proprii, care se amplificau cand erau reunite mai multe la un loc (printr-un fel de rezonanta, cum am mai spus). Nu trebuie sa uitam ca si marile catedrale vest-europene de piatra, romanice, dar mai ales gotice au fost considerate cutii de rezonanta sacre, de piatra care amplifica vibratiile mistice venite din adancul pamantului, din anumite locuri sacre. in acest sens M.Guigand sustine ca blocurile de piatra izbite cu un instrument metalic (de ex. secera druidica) emiteau un sunet care se amplifica prin ecou si rezonanta in ansamblurile megalitice si realiza un fel de invocare mistica, asemanatoare clopotelor bisericilor noastre. De asemenea, afirma, ca daca blocurile de piatra, mai ales lespezile orizontale ale dolmenilor erau incinse cu un foc ritual, ajungea sa vibreze puternic.

Tot aceste blocuri – mai ales menhirele – creau efecte sonore cand vanturile si furtunile se abateau asupra lor. De aici conceptele de pietre vibrante si de cantecul pietrelor care ne vin probabil din adancurile epocii megalitice.

Vechi legende locale reluate de Geoffrey din Monmouth in “History of the Kings of Britain” (1136) atribuiau megalitilor puteri tainice inexplicabile si sustineau ca legendarul mag Merlin ar fi dezvaluit aceste puteri lui Aurelius Ambrosius, fratele lui Uther Pendragon, vestitul tata al regelui Arthur.

Ansamblul de la Stonehege a fost cunoscut in Evul Mediu sub numele sugestiv de dansul uriasilor, atribuindu-i-se puteri magice izvorate din pamant si legandu-l de vechi si misterioase religii. Pe la jumatatea secolului XVII, J.Aubrey, cel ce a descris sirul de gauri ce constituia limita exterioara a ansamblului, a fost primul care l-a considerat un templu druidic (Monumenta Britannica) idee speculata apoi de W. Stakely (‘”Stonehege, a temple restored to the British Druids”,. 1 759) care s-a bazat si pe vechile descrieri ale ritualurilor druidice, facute de Diodorus Siculus din timpul lui Iulius Cezar si care considera Stonehege un templu apolinic.
La inceputul secolului nostru a aparut ideea ca Stonehege (ca si multe alte monumente megalitice), nu sunt numai monumente votive dedicate fortelor pamantului, ci celor ceresti. Ele au inceput sa fie considerate observatoare astronomice (Sir J.W.Lockyer). In 1965 am vazut ca G.S.Hawkins (“Stonehenge Decodet”) a demonstrat cu diagrame si calcule precise, ca ansamblul megalitic respectiv servea drept baza pentru observatii si calcule astronomice, in special pentru precizarea eclipselor lunare). Aceasta lucrare a facut pe profesorul de astronomie F. Hoyle (autorul unui model cosmologic posteinstenian) sa spuna ca cel care a proiectat Stonehege, trebuie sa fi fost un veritabil Newton sau Einstein al epocii. Prin 1975 “Journal for the History of Astronomy” a publicat rezultatele cercetarilor si calculelor (efectuate cu computere sofisticate) ale lui A. Thom, profesor la Oxford, care a demonstrat ansamblurile megalitice trebuie privite drept repere pentru calcule astronomice, punand astfel bazele unei discipline arheastronomia.

Locul de piatra sau gramada de pietre au fost considerate si drept un gaj, un semn, o marturie a unui pact al omului cu Divinitatea, al legamantului creaturii constiente cu Creatorul ei. Astfel in Geneza (28, 10-22) este amintit visul lui Iacob in care Dumnezu ii face promisiuni solemne. La trezire, Iacob aseaza la locul unde la visat (pe drumul de la Beer-Seba la Haran) o piatra (Betel), pe care o pune ca stalp de “aducere aminte”. Mai tarziu cand tot Iacob va face un legamant de impacare cu socrul sau Laban (legamant cu numeroase implicatii spirituale) va pune pe pamant o piatra de “aducere aminte”, langa care fratii lui lacob si Laban vor adauga alte pietre, realizand o gramada. Aceasta a fost numita “movila marturiei” de Iacob (Galed) si de Laban (Legar-Sahadula) si a fost construita si drept un simbol al vegherii (Mitzpa) lui Dumnezeu (Geneza, 31, 47-49).

Pietrele sacre din neolitic, sau cele biblice erau brute, nesculptate. E drept ca, din punct de vedere tehnologic, inainte de descoperirea fierului, sculptarea pietrelor era practic imposibila. Explicatia insa este mai profunda. Piatra era sacra prin ea insasi. Nu avea nevoie sa fie daltuita, sa i se dea o anumita forma. Era chiar un sacrilegiu sa lovesti, sa ranesti o piatra. Chiar mai tarziu cand oamenii au inceput sa sculpteze statui si decoruri profane, templele si mai ales altarele, erau facute din lespezi brute nefatuite. Este vorba de acele pietre sacre informe (“argoi lithoi”) care se supuneau in fond si recomandarii biblice de a nu ciopli piatra. Mult mai tarizu pietrele au fost sculptate, realizandu-se subiecte fitomorfe (mai mult decorative) apoi subiecte zooomorfe, antropomorfe sau mirifice.

Din acest moment sacralitatea pietrei nu mai era legata de substanta ei, nu mai era intrinseca, ci era legata de forma in care era sculptata, de idolul pe care il infatisa. Ne gasim in fata aceleasi situatii ca icoanele din ortodoxie.

Odata cu exoteriorizarea monoteismului, ierofanatii acestei conceptii, pentru a elimina orice confuzii posibile, cat si unele aspecte nostalgice legate de idolatrie au condamnat cu inversunare cultul pietrei cipoplite si chiar al pietrelor brute. Este vorba de o mutatie teologica identica cu miscarea iconoclasta din Bizantul imparatilor Isaurieni. Condamnarea pietrelor (cioplite sau nu) ca obiecte de veneratie este generala la toate popoarele Cartii, cu exceptia bisericii catolice si a unor culte protestante.

Cu toate acestea, arhetipurile nu se pot sterge cu desavarsire, in lumea islamica (cea mai iconoclasta) persista si astazi cultul unei pietre sacre Kaaba de la Mecca. In cadrul ortodoxiei se amintesc si se venereaza stanci sacralizate de contacul lor cu personagii santificate, sau de existenta unor mituri apartinand biografiei istorice sau mitice.

In Anglia exista piatra de la Scone pastrata in Capela Sf. Eduard din abatia Westminster de la Londra, incastrata in tronul incoronarii si considerata sacra, dupa unele legende ea fiind piatra (Betel) folosita de Iacob, dupa altele ea fiind piatra pe care si-a sprijinit capul Sf. Colomba. Oricum este considerata ca marturie sacra a unirii Scotiei cu Anglia.

Piatra, ca marturie e folosita si in revelatia evanghelica, prin cuvintele lui Hristos adresate apostolului Simon, caruia ii schimba numele in Petre (Chifa) (Ioan, 1, 42) si i zice “tu esti Petre (Petrus) Si pe aceasta piatra (Petra) voi zidi biserica mea…” (Matei 16.18).

Rolul pietrei ca o garantie, a trecut in limbaj cu expresia: piatra unghiulara. Nu e vorba de un suport de piatra situat la unul din unghiurile unui locas oarecare, ci e vorba de acea piatra centrala care incheie o bolta (cheia boltei) unde, in afara de rolul ei in structura mecanica a edificiului, mai intervine si faptul ca marcheaza ‘ocul pe unde trece axul lumii.

Piatra a mai fost folosita ca o straja sacra, pe drumuri, inca din antichitatea elena, ce folosea acei hermai binecunoscuti. Si la noi ciobanii marcau drumurile transhumantelor lor, cu pietre in forma de cruce (ce se gasesc si azi prin Baragan) reunind sacralitatea pagana a pietrei, cu cea crestina a crucii.

Astfel de semne sacre de piatra se gasesc la rascruci, langa vaduri sau poduri, pe drumurile de pelerinaj (ca cel de le Compostela). Si la noi Serban Cantacuzino a ridicat o superba cruce votiva din piatra, la locul unde era vadul si podul de peste Neajlov, la Calugareni, cruce cu un simbolism extrem de complex si cu unele conotatii politice antiotomane (C.Balaceanu Stolnici, “Cele trei sageti”, Bucuresti, 1990)

Piatra, prin fortele supranaturale ce-i sunt proprii, a fost din cele mai vechi timpuri folosita si ca o straja funerara. Lespezile de morminte, stelele funerare sau sarcofagiile de piatra, monumentele mortuare nu sunt decat formele concrete ale utilizarii pietrei in cadrul cultului mortilor.

In istoria culturala a umanitatii, cea mai spectaculoasa utilizare a pietrei e reprezentata de piramidele egiptene. Este drept ca piramidele trebuiesc legate si de cultul faraonului, care era simbolul viu solarizat al Divinitatii. De aici rezulta importanta pe care disciplinele esoterice au atribuit-o piramidelor. S-a dezvoltat chiar un domeniu de studiu cu o conotatie misterica: piramidologia (legata in special de marea piramida ridicata de Keops in sec XXVII i.H.)

Piramida cu baza patrata are o puternica semnificatie simbolica geometrica (reunind triunghiul si patratul) si numerologica: 1 (varful), 3 (laturile fetelor laterale), 4 (laturile bazei), 5 (numarul varfurilor) si 8 (numarul laturilor). Este incontestabil o inaltime artificiala (ca si ziguratele mesopotamiene), dar ca si colinele si muntii naturali, este un suport al riturilor de ascensiune, o apologie a verticalului, un simbol al centrului lumii si axului lumii, o structura sacra de legatura magica intre Divinitate si om, prin forma ei si prin alcatuirea ei din piatra.

De asemenea, riguroasa orientare a piramidelor in raport cu anumite coordonate astronomice, a conferit acestor edificii rolul unor simboluri cosmologice, promovand chiar dogma integrarii omului in spatiul universal (de ex. laturile piramidei sunt orientate spre punctele cardinale).

Literatura hermetica, deja atribuia piramidelor – si in special marii piramide a lui Keops de la Giseh – un sens esoteric. Ulterior piramidologii europeni ca Piazzi Smith, abatele Moreau, M.Ghyka sa. s-au straduit sa decripteze o serie de informatii inscrise in dimensunile piramidei lui Keops si a componentelor sale.

Evident ca aici s-a ajuns la unele exagerari ironizate de Umberto Eco. Alegandu-se unitatile de masura ad-hoc, cand cotul regal, cand un imaginar cot piramidal, folosindu-se artificii de calcul fara o fundamentare serioasa, s-au identificat in marimile legate de marea piramida, o serie de dimensiuni privind planeta noastra, sistemul nostru solar sau Universul; date importante din istoria universala; constanta ti (3, 14) etc, etc.

Primii care au avut ideea sa considere piramidele de pe platoul de la Gizeh, drept structuri sacre continand inscrise – intr-un cod geometric si numerologic – o serie de informatii secrete (hermetice) au fost arabii. Printre ei, cel mai aprig sustinator al acestei teze a fost califul Abdulah Al-Mamoun (sec. IX d.H.)

Prin 1638 un geometru de la Oxford, J.Graeves, a publicat primele date privind secretele numerologice cuprinse in diferitele dimensiuni ale marii piramide (“Pyramidographia”, Londra, 1638)-deschizand drumul marilor speculatii aritmetice din ceea ce avea sa fie numit piramidologia. Cercetarile sale au fost continuate, in timpul expeditiei generalului Bonaparte in Egipt (1798) de catre P.Jomard. El a fost urmat de cel mai entuziast piramidolog J Taylor care dupa 30 de ani de studii si meditatii a publicat monografia “The Great Pyramid Why was it built?” And who built?” And who built it? (1859), in care – printre altele – arata implicarea lui pi in tensiunile piramidei si camerei regelui din mijlocul ei.

Cu Ch.Piazzi Smith incepe seria studiilor privind rolul astronomic al piramidelor. In cartea sa “Our inheritance in the Great Pyramid”, el a precizat orientarea riguroasa a celor trei piramide in raport cu punctele cardinale, a subliniat ca marea piramida se afla la varful sudic al triunghiului deltei Nilului si ca prin ea trece un meridian si o paralela care sunt cele ce strabat uscaturile pe distante mai mari decat oricare alte meridiane sau paralele. El isi exprima clar convingerea ca motivatia constructiei piramidelor trebuie cautata in astronomie (sau astrologie).

Este interesant ca o serie de piramidologi au subliniat ca rolul magic al piramidelor se datoreste formei lor. Aceasta idee a fost initiata de A. Boois, dupa ce ar fi constatat ca animalele ce mor intr-o piramida se mumifica. K.Orbal a afirmat chiar ca intr-o structura piramidala lamele de ras devin mai ascutite, iar G.P.Flaganan a sustinut ca piramidele concentreaza o anumita energie cosmica.

Cu titlu anecdotic merita sa amintesc ca Warner von Siemens – fondatorul uzinelor Siemens – urcandu-se in varful marei piramide si ridicand indexul spre cer, a simtit o descarcare de electricitate statica. El a emis ipoteza ca marea piramida opereaza ca un condensator electro-static.

Piramidologii au dezvoltat o teorie potrivit careia toate secretele inscrise in piramida, nu au fost numai rezultatul unei interventii constiente a constructorului sau proiectantului (care trebuie sa fi fost initiat in esoterismul egiptean, si stiinta epocii) dar si inconstiente, sub presiunea unor forte magice ce se foloseau de acest proiect pentru a revela elitelor viitoare ce vor avea harul sau aptitudinea de a intelege anumite taine ale lumii.

Regasim pentru piramide cele trei interpretari pe care le intalnim in istoria ideilor, ori de cate ori e vorba de crearea unui obiectiv de exceptie.

In primul rand el poate fi rezultatul activitatii inteligente a oamenilor care l-au construit; apoi s-a atribuit rolul creator unor inteligente transcendentale (Divinitatea, creaturi angelice, spirite, demoni, etc) care au instruit oamenii prin revelatie sau i-au inspirat prin har si – in fine – foarte la moda in zilele noastre, se atribuie realizarea piramidelor, ca si alte constructii spectaculoase, (ca platforma de la Baalbeck), desenele de pe sol din muntii Anzi si altele, drept opera unor inteligente cosmice, venite pe pamant in vizita, sub forma unor cosmonauti divinizati ulterior de populatii terestre paleolitice sau neolitice care existau atunci pe pamant.

Forta supranaturala a pietrei a fost considerata ca protejeaza si amplifica si capacitatile sexuale ale barbatilor si fertilitatea femeilor. La aceasta au contribuit si anumite analogii de forma: de exemplu menhirele, anumite stanci verticale ce evoca simbolismul falie, iar altele ca acele pietre gaurite numite ringstones simbolismul sexual feminin. Simbolismul sexual al stancilor apare printre altele in denumirile unor varfuri de munte ca cele din masivul elvetian: Les Diablerets (Sex Rouge, Sex Rond, Sex Noir, Sex Fou, Proy du Sex, etc.)

In aceeasi ordine de idei trebuie mentionate riturile care asigura o nastere usoara, ca si ceremoniile initiatice care simbolizeaza o noua nastere (“strabaterea portii lumii”) care toate folosesc blocuri de piatra gaurita (ce evoca vaginul).

Fortele telurice concentrate in pietre explica si rolul mistic sau magic acordat unor pietre (de obicei semipretioase sau pretioase) care le confera atribute benefice, dar si malefice. Exista o vasta literatura de specialitate privind acest subiect fascinant. Printre lucrarile cele mai importante (alaturi de unele studii ale lui Mircea Eliade) se afla si aceea “Ecriture des pierres” a lui Roger Caillois (apreciate mult de Margueritte Yourcenar care, printre altele, afirma ca pietrele cristaline, ca si sufletele nu proiecteaza umbre).

Evident ca pietrele pretioase si semipretioase intereseaza pe geologi, pe petrologi (care le studiaza compozitia, forma de cristalizare, duritatea, distributia geografica, etc), pe bijutieri (care se ocupa de slefuirea si valorificarea lor) si pe financiari (care stabilesc scari de valori si masuri, de ex. caratul = 0,2052 gr.)

Conform gandirii magice bazate pe corespondente, pietrele au forte supranaturale, explicabile in primul rand prin relatiile lor spirituale cu planetele, zodiile sau metalele alchimistilor.

Atari corespondente au fost studiate de L.Ashley in “Lumea Magiei” dar si de altii ca L.Lovy, Colin de Plancy s.a.

Am mai precizat ca in gandirea magica analogia joaca un rol, de seama. De aceea magia pietrelor e bazata pe anumite analogii de forma, culoare si briliante si bineinteles si de anumite incadrari in mituri.

Istoria culturii ne prezinta numeroase exemple de utilizare magica a pietrelor. De exemplu, in Exod (39; 6-14) se mentioneaza folosirea pietrelor de onix la intocmirea braului marelui preot si se descriu cele douasprezece pietre pretioase dispuse in patru siruri pe pieptarul sau.

In viziunile mentionate de literatura apocaliptica iudaica se descriu vestmintele mai marelui dintre Arhangheli, Lucifer, inainte de a cadea, vesminte impodobite de pietre pretioase ca: rubine, topaze si diamante; crisolit, onix si jasp; safir sau smarald si carbuncul.

Tot asa in Apocalipsa Sf. Ioan, Noul Ierusalim este descris ca avand templul impodobit cu 12 tipuri de nestemate: jasp, safir, calcedoniu, smarald, sardonix, sardin, crisolit, beril, topaz, crisopras, iachnit si ametist. Zidurile vor fi de lapis-lazuli, iar deasupra fiecareia din cele 12 porti va fi cate un margaritar (Apoc. 21.18-21)

De la aceste traditii provine impodobirea cu pietre pretioase a obiectelor de cult (in special mitrele arhieresti, engolpioanele sau crucile pectorale) si uneori a icoanelor.

In magia pseudocrestina medievala, de origine celtica gasim Graalul care este o piatra mitica, un smarald sacru sculptat in forma unei cupe miraculoase. Varianta celtica a acestui mit initiatic o gasim intr-un poem din secolul XIII a lui Wolfram von Eschenbach. Graalul a fost predat de Dumnezeu “in illo tempore” ingerilor care l-au aruncat din cer (“lapis exillis”) pe pamant, unui personagiu mitic initiat care l-a cules, l-a pastrat si care a fost transmis cu sfintenie din generatie in generatie, Graalul se afla undeva intr-un loc cunoscut numai de acel mare initiat si mare preot al Graalului, intr-un castel situat in centrul mitic al pamantului si pazit de o ceata de cavaleri initiati si ei – care alcatuiau o confrerie mistica.

Graalul care era un adevarat gaj divin pentru stabilirea spirituala a omenirii, nu putea fi zarit decat din departare, dar numai de cei ce ajungeau pana la castelul in care era inchis. Drumul pana acolo era semanat de primejdii fizice, de ademeniri de tot felul si strabaterea lui era o proba de eroism, de virtute, de discernamant spiritual. Acest drum era simbolul initierii, iar alchimistii l-au adoptat si ei ca exprimand laborioasa lucrare care duce la piatra filosofala. Graalul insa nu putea fi atins decat de marele preot ce-l avea in pastrare si care reunea calitati spirituale deosebite, cu reusita ungului si chinuitorului proces al initierii. Legenda lui Parsifal, prelucrata de Richard Wagner ne prezinta un astfel de ales al Graalului.

Mitul Graalului se afla cuprins in ansamblul traditiilor celtice in care fac parte si Aventurile cavalerilor mesei rotunde (centrate e acea masa rotunda sacra de piatra, in jurul careia toti alesii sunt egali si evocata de masa tacerii sculptata de Brancusi).

Varianta crestina se gaseste in romanul Sfantului Graal scris in sec. XIII de Robert de Baron. De data asta Graalul este un potir e smarald in care Iosif din Arimatea a strans sangele scurs din ranile lui Hristos. Intreaga structura a acestui roman este gnostica cu o latura maniheista evidenta in care reprezentantul binelui, Parsifal (Perceval) se opune celui al raului (Merlin)

Prin extindere, pietrele pretioase au fost preluate din lumea sacedortala si de magia legata de functia regala. Insemnele regalitatii (coroane, mitre, sceptre, globuri, colane, etc) au fost batute cu nestemate sacre si sunt pana astazi impodobite cu pietre pretioase care nu au scopul sa proclame bogatia, ci sunt garantele mistice ale sacralitatii institutiei monarhice traditionale (de drept divin).

In decursul timpului s-au atribuit proprietati magice specifice fiecarui fel de piatra pretioasa sau semipretioasa. Astfel in “Speculum lapidarum” publicat de C.Leonard prin 1610, gasim urmatoarele mentiuni: smaraldul mareste memoria si inhiba lascivitatea; rubinul mentine sanatatea, protejeaza fata de otraviri; safirul confera liniste, amabilitate si religiozitate. In “Le musee des sorciers mages et alchimistes” publicat la Paris in 1929, Grillot si Givry citeaza pe Sf. Hidelgarde, care ar fi recomandat mentinerea in gura a unui diamant pentru a usura posturile si a se feri de minciuna; a unei perle pentru a combate durerile de cap si a unui topaz pentru a neutraliza otravurile.

De asemena, nu trebuie sa uitam ca si pietrele pretioase visate au o anumita semnificatie. In “Dictionnaire des Symboles”, J.Chevalier si A. Gheerbrant sunt pomenite unele semnificatii onirice ale pietrelor: cornalina si rubinul prevestesc bucurie si prosperitate, coralul veselie, agata avere, peruzeaua succes si longevitate, smaraldul si topazul bogatie, curaj si seriozitate, s.a.m.d.

Astazi cand toate si-au pierdut sensul sacru, pietrele pretioase ca si cele semipretioase sunt privite doar drept podoabe. Lumea a uitat de rolul lor mistic de amulete si talismane si de rolul lor simbolic legat de o anumita conceptie despre lumea transcendentala sau/si astrala.

Spatiile subterane ocupa o pozitie speciala in randul conceptiilor mistice ale umanitatii. Exista o multime de traditii care amintesc de niste spatii mirifice aflate in adancul pamantului. Sunt spatii locuite de personagii mitice stranii, sunt spatii in care exista o mare densitate de forte telurice (chtonice), ambivalente sau malefice; sunt spatii in care numai marii initiati pot lua contact. Sunt ceea ce Saint-Yves de Alveydra a numit punctul zero.

In foarte multe traditii spatiile mirifice subterane (celalalt taram) sunt sediul unor forte predominant malefice, intunecate conduse de o ierarhie demonica. Acest model il gasim in traditiile tracice, care stau la baza orfismului antic, al misterelor de la Eleusis sau a celor din Samotrace. Dezvaluirea tainei privind aceasta lume din adancuri se facea numai prin initieri de catre Eumolpizii din Eleusis, sau de urmasii Cabirilor de la Samotrace. Mituri ca cel al Persefonei sau cel al lui Dionysios, exprimau alegoric conceptiile esoterice legate de fortele ascunse in spatiile subpamantene. Anumite ceremonii (cu caractere dramatice si festive binecunoscute) faceau aluzie la aceste forte, ca acele Mari mistere care aveau loc la Atena in luna Boedromion.

In traditiile scandinave si apoi germanice, apare mitul Nibelungilor, un grup de spirite telurice, de fierari subpamanteni care dispun de aurul rapit fortelor luminoase (Ondinele) ale Rinului dar si de puteri speciale si care urmaresc ca printr-o conspiratie sa puna stapanire pe destinele oamenilor. Spirite malefice, acesti pitici legendari viseaza sa se constituie intr-o synarchie, sa domine tot Universul, fiind paziti in adancuri de un animal fabulos, un balaur devenit universal cunoscut datorita lui Richard Wagner.

Conceptul acesta de spatiu subteran, adapostind o lume mirifica, ce se constituie ca o forta conducatoare a destinelor lumii, se intalneste in traditiile Indiei, care amintesc de un regat subpamantean Agarta. In acesta ar trai 5000 de fiinte cvasi-supranaturale, niste arhonti condusi de Regele lumii. Este vorba de un fel de institutie oculta, prin intermediul careia Divinitatea sau Demiurgul ar dirija fortele Universului material si umanitatea. Acest regat misterios ar fi fost fondat la inceputul actualei ere Kali Yuga si si-ar face aparitia la lumina zilei la sfarsitul unui scenariu apocaliptic.

Este interesant ca cea mai cuprinzatoare descriere a Agartei a fost facuta de un ocuitist european, Alexandre de Saint-Yves, devenit prin 1880 marchiz de Alveydra. El o situeaza undeva, ascunsa in muntii Himalaya , printre 22 de sanctuare care corespund celor 22 de litere ale alfabetelor sacre. Ca orice organizare magica Agarta este formata dintr-o serie de cercuri concentrice ierarhizate, in centru, in punctul zero propriu-zis, se afla marele rege (Brahatmak) cu doi asesori (Mahatma si Mahanga). Aceasta treime conduce o sinarhie care dirijeaza in mod ocult destinele omenirii si care foloseste o limba universala revelata (“vattan”). Cei trei sunt ajutati de 12 guru, fiecare avand cate 7 nume. La randul lor, acestia se sfatuiesc cu 21 de intelepti (arhis). Activitatea spirituala a acestei lumi misterioase este asigurata de niste initiati care pastreaza revelatia si o transmit din generatie in generatie (“Mission des Souverains”, 1882, “Mission des Juifs”, 1884)

Este vorba de un mit sau o conceptie arhetipala, universala care afirma existenta in adancul pamantului a sediului ocult a unor elite – asa numitii superiori necunoscuti – teologi, filosofi, oameni de stiinta, tehnocrati si magicieni constituiti ca un areopag care ar conduce evolutia culturala, spirituala si tehnica a umanitatii implicandu-se in viata politica, economica si sociala a popoarelor lumii. Numai anumite elite privilegiate din lumea exterioara (de la suprafata pamantului) ar putea lua contact cu aceasta synarchie esoterica (de la punctul zero).

In unele traditii regatul acesta ar dirija si distributia fortelor telurice pe care pamantul le emana potrivit unei anumite geografii mistice (sacre) stabilite de membrii areopagului subteran.

Modelul acesta apare in binecunoscutul mit al celor Noua intelepti prezentat printre alte lucrari in “Le Matin de Magiciens” (pe care am citat-o). Ar fi vorba de o extrem de puternica societate secreta, infiintata in timpul domniei (secolul II i.H.) imparatului Asoka nepotul lui Chandragupta, primul unificator al Indiei. Acesti noua ar controla dezvoltarea stiintelor, ar strange toate descoperirile in arhivele secrete, ar impiedica realizarea tehnologiilor destructive promovand dimpotriva pe cele benefice. Un oarecare Talbot Mundy, fost membru al politiei engleze din India, a publicat prin 1927 o amanuntita descriere a acestui conclav secret de invatati. Sub Napoleon III un consul francez, Jacolliot de la Calcutta, a pomenit si el de aceasta superacademie tainica si a descris o serie de secrete tehnologice, adevarate realizari de “science fiction” premonitorii ca si Jules Verne. Prin 1890 circulau zvonuri ca un colaborator al lui Pasteur, Yersin ar fi realizat serurile contra holerei si ciumei, sfatuit fiind de cei Noua intelepti, L.Pauwles sustine ca Gerbert d’Aurillac, ajuns in anul 1000 d.H. papa, sub numele de Silvestru II, ar fi fost instruit de cei noua, in cursul unei calatorii in India, de unde ar fi adus o seama de cunostinte tehnice si un cap artificial care opera ca un computer, descris intr-un text citat de Migne in “Patologia Latina”).

Nu putem sa nu amintim ca in revelatia evanghelica Hristos se naste intr-o pestera sub pamant. Tot acolo primeste adoratia creaturilor angelice, a elitelor spirituale umane (reprezentate de cei trei magi) si chiar a fapturilor lipsite de constiinta (reprezentate de animale). Este vorba de o noua recunoastere a sacralitatii spatiilor subterane. De asemena, este semnificativ ca nasterea si recunoasterea dumnezeirii lui Hristos s-au facut intr-un spatiu simbolic care este legat de traditia Regelui Lumii.

Conceptul de spatiu mirific subteran, in care traieste o oligarhie secreta se regaseste in traditiile privind lumea subterana a mortilor (ca Tartarul orfic) sau infernul lumii antice grecoromane, dominat de un zeu fierar (Hades sau nevazutul, Pluton sau bogatul). Acelasi concept il gasim si in traditiile iudeo-crestine despre lumea subterana a mortilor (Shehol-ul iudaic, Iadul crestin). Asistam aici la o mutatie simbolica: spatiul subteran nu mai este corelat cu fortele spirituale telurice, ci doar cu cele ale intunericului (ale Raului) de aceea capata o puternica semnificatie negativa.

Tot acest spatiu este responsabil pentru conotatia de mister, de sacru, de spatiu magic ambivalent sau chiar malefic, ce este atribuit spatiiior subterane (mine, fantani adanci secate, pesteri). Se cunoaste misterul cu care sunt inconjurate toate galeriile subterane din vechile orase si din multe castele si cetati, in legatura cu care circula legende, in general terifiante. Toti cunoastem povestea Fantomei de la Opera, popularizata de romanul lui Ledoux, care este modelul atrbuirei unei semnificatii stranii subteranelor unui edificiu. Mult mai interesante sunt, de exemplu, legendele ce circula in legatura cu subteranele Parisului, acele galerii ce se afla sub strazile marelui oras, atat de plastic descrise de V.Hugo in “Mizerabilii” si care pot fi vizitate (e drept, pe o portiune extrem de restransa).

De aceste canale sau galerii subpamantene ale Parisului se leaga si povestea acelui Solomon Combs, de la inceputul secolului XVII (care ar fi descoperit principiul masinii cu aburi) despre care “Arhivele curioase ale Istoriei Frantei” pomenesc ca ar fi devenit un fel de demon, dupa ce a fost insarcinat in 1621 sa se ocupe de galeriile pariziene, demon pe care vestita curtezana Marion Delorme l-ar fi intalnit la Bicetre.

Spatiile geografice mirifice nu se rezuma numai la cele subterane. In istoria culturii se mentioneaza cel putin doua astfel de misterioase regiuni, astazi disparute.

Primul ar fi asa numitul continent Mu. Marele zoolog P.L.Sclater (membru al lui Royal Society) a fost cel dintai care, studiind raspandirea unor specii, a emis ipoteza existentei unui vast continent in regiunea Oceanului Pacific, pe care l-a numit Lemuria. Ideea a fost preluata de T.H.Huxley, dar mai ales de E.Haeckel care a sustinut chiar ca in aceasta “Lemuria” se afla leaganul speciei noastre.

Un colonel britanic J.Churchward, pe baza unor informatii orale si scrise primite de la un calugar induist, a sustinut nu numai existenta continentului Lemuria, pe care l-a numit Mu, dar a reconstituit o adevarata cultura ajunsa la un extraordinar nivel de civilizatie, care foloseau un limbaj numit Naacal – ar fi limbajul primordial al omului – si o scriere (din care ar fi derivat scrierile Maya si din Egipt). inainte de marele cataclism care a dus la disparitia continentului Mu, acesta adapostea o populatie – zice Churchward – de cca. 64 milioane de oameni care ar fi ajuns la un grad extrem de avansat de cunoastere si stapanire a fortelor cosmice (de aici numele monografiei lui Churchward: “Cosmic forces of Mu”, scrisa in 1870 si publicata in 1934). Tehnologii din Mu ar fi construit piramidele egiptene. Tot in Mu s-ar fi ajuns la o profunda cunoastere a lumii spirituale. Aici ar fi fost sediul Paradisului si tot aici ar fi fost obarsia marilor religii. In curand conceptul de Lemuria (sau Mu) va fi preluat de Elena Petrovna Blavatsky, care in contextul theosophiei ei, ii va conferi un rol important in antropogeneza (“The secret doctrine”, 1888).

A doua regiune disparuta ar fi Atlantida, amintita de Platon in Timaeus si Critias. Este vorba de un continent misterios situat “dincolo de coloanele lui Hercule” (deci dincolo de stramtoarea Gibraltar) in Oceanul Atlantic de astazi, despre care Solon ar fi aflat de la preotii din Egipt. Populatiile acestui continent ar fi ajuns si ele la un inalt grad de civilizatie si spiritualitate. Acolo oamenii ar fi trait intr-o epoca de Aur, condusi de mari initiati, intr-o atmosfera plina de armonie si de cultura. Veacuri de-a randul omul european si omul mediteraneean au cautat zadarnic sa gaseasca acest continent (sau urmele lui) care ar fi disparut, insa, intr-un cataclism. Unii autori au sustinut ca Platon s- referit la talasocratia cretana (monoiana) din al II-lea si al III-lea milenar i.H. (A. Galanopoulus Si E.Bacon, “Atlantis”, New York, 1969; J. Luca, “The end of Atlantis”, Londra, 1969) . Alti autori (Shulten) au avansat ideea ca Atlantida se refera la legendara Tartessos, cetate vestita pentru bogatiile ei, situata la marginea de vest a lumii cunoscute (in peninsula Iberica, probabil la varsarea Guadalquivirului), P.Benoit (“L’atlantide”, 1919) situa continentul disparut al lui Platon in Mijlocul Saharei. El a fost influentat de descoperirile lui H.Lhote Privind picturile rupestre de pe stancile din Tassili.

Mult mai populare au fost localizarile din oceanul Atlantic. Unele se refera la Atlanticul de mijloc (incepand din insulele Canare Pana la marea Sargaselor) asa cum a sustinut Ignatiu Donnely (“Atlantis of the Antedeiuvian Word”, Londra, 1882) bazat pe explorari oceanografice, greu de interpretat.

Pe o harta mai veche a lui Bory de Saint Vinceni, pe acest vast continent sunt asezate regiuni mitice ca tara Gorgonelor, a Amazoanelor, Hesperidelor si Atlantilor. Tot pe aceasta harta Atlantida este despartita de Africa printr-un lac urias – lacul Tritonilor (in dreptul Senegalului de azi).

Alti autori au situat Atlantida in nordul oceanului Atlantic, la marginea de miazanoapte a lumii cunoscute acolo unde se afla legendare Thule, poate in insula Heligoland, unde ar fi fost Basileia, capitala Atlantidei (J. Spanuth, “Le secret de L’Atlantide, 1977).

Atlantida a preocupat nu numai vizionarii romantici ai istoriei pamantului, nu numai pe autorii de science-fiction, dar si pe ocultisti. E.P.Blavatsky, Ed Cayce, R.Steiner. Otto Harish (care ulttrior s-a numit Otoman Zar-Adusht Ha’msch) s-au ocupat mult de Atlantida si au insistat mult asupra rolului ei in istoria spirituala esoterica a umanitatii. Ei au exploatat mult ideea de hiperboreeni supradotati si initiati care, coborand din negurile nordice al continentului disparut, au adus popoarelor din restul lumii o serie de revelatii si de cunostinte tehnologice.
Oricum, dupa ocultisti esoterismul isi are o dubla origine, una lemuriana in continentul Mu (in sud) si alta in Atlantida (in nord). Dezvoltarea spirituala a lumii este rezultatul impletirii acestor doua surse de initiere.

Surprinzatoare este atentia de care s-a bucurat Atlantida din partea teoreticienilor nazisti ai arianismlui (ai superioritatii spirituale a popoarelor germanice din nordul Europei). in acest sens este graitoare cartea lui Alfred Rosenberg, “Mitul veacului XX”(1930). Sub obladuirea Iui H.Himmler, in cadrul programului “Deutches Ahnenerbe”, H.Wirt a realizat o sinteza despre Atlantide, Atlanti, Hiperboreeni si Arieni in spiritul rasismului hitlerian si a cautat sa o integreze in cosmologia glaciala a lui Horbinger (despre care am amintit). Potrivit lui Wirth, disparitia Atlantidei ar fi rezultatul prabusirii pe pamant a unui satelit lunar al pamantului.

Ideea existentei unei synarchii oculte care dirijeaza din umbra istoria omenirii, a generat si ea numeroase variante, cu o conotatie in special politica.

Astfel, in evul mediu circulau informatii cu privire la existenta unei synarchii de intelepti musulmani, grupata in jurul unui rege mitic al lumii, numit batranul muntelui, fondata de un imam fanatic: Hassan as-Sabbah si care-si ducea activitatea secreta pe varful muntelui Alamut din sudul marii Caspice, munte inaccesibil din cauza pantelor sale abrupte. Fiindca foloseau mult hasisul, Sylvestre de Sacy a explicat ca ei au ajuns sa fie cunoscuti sub numele de asasini (“hasisini), nume care a capatat semnificatia lui de azi, din cauza omorurilor sistematice pe care acesti asasini le faceau mai ales in perioada Cruciadelor (sec. XI-XIII)

Prin secolul XX un pseudocalugar itinerant rus, Sergiu Nilus, un fel de predicator exaltat al venirii Antihristului, s-a lansat intr-una din cele mai violente campanii antisemite din Europa, ajutat de o anumita presa (in special de ziarul “Znamia” din Sankt Petersburg) dar si de curtea de la Tarskoye Selo. In sprijinul acestei campanii au fost invocate niste Protocoale ale inteleptilor Sionului (publicate intr-o brosura, in care se demasca existenta unei synarchii de elite iudaice (savanti, ganditori, oameni politici), care folosindu-se de talentele lor, de puterea lor economica si politica, de relatiile lor personale (si de un dram de interventie supranaturala) isi impuneau controlul asupra popoarelor lumii, pe care le manipulau dupa bunul lor plac. (Ideea synarchiei iudaice a inteleptilor Sionului, bazata pe arhetipul amintit, ca si aceea a sacrificarii copiilor crestini in cadrul unor ritualuri imaginare vor fi reactualizate ori de cate ori se va incerca justificarea unei miscari violente antisemite).

Prin anii 1950-1960 apare in opinia publica europeana ideea ca hitlerismul nu a fost decat expresia exoterica a activitatilor unui Srup initiatic luciferic, care opera ca o synarchie negativa, in cadrul unei ideologii magice. Au fost avansate chiar nume ca societate Thule, Ordinul negru sau societatea Ahnenerbe (Mostenirea Stramosilor). La origini ar fi fost un personaj straniu, Dietrich Eckhardt care impreuna cu Alfred Rosenberg ar fi responsabil de modelarea personalitatii lui Adolf Hiiler, executorul exoteric al planurilor de dominatie a lumii. Acesta ar fi fost ulterior manipulat de Karl Hanshoffer (alt membru al synarchiei) folsindu-se – scrie Rausching si apoi Strasser – de capacitatile de mediu ale dictatorului nazist si de posibilitatile sale astrale!

Mentionam ca aspectul de synarchie secreta ce domina politica, viata sociala, economica si stiintifica a lumii, ca si orientarile spirituale dominante a fost atribuit si Ordinului Iezuitilor, al carei mare maestru (Papa cel Negru) era considerat un fel de rege spiritual. Tot acest aspect a fost atribuit si francmasoneriei.

O serie de autori ca Papus (Mission des Juifs, Agartha, Mission de Tinde) F. d’Olivet, Ed.Shure, R. Steiner, R. Abbelio (“Vers un nouveau profetisme”, 1950) Ph. Bondrel (“La Cagoule”, 1970) Jollivet Castelor (“Le destin ou les fils d’Hermes”) s-au preocupat de existenta unei synarchii oculte.

Intr-o curioasa carte a lui J. Sauners (“La synarehie”, 1971) din colectia “Histoire des personnages mysterieux et des societes secretes” a lui L.Pauwles) se face un inventar surpinzator a unor personagii sau grupari politico-sociale ca Jeanna d’Arc; iluministii din Bavaria, frontul popular francez, actiunea franceza, regimul de la Vichy, rezistenta franceza, etc, dirijate de o synarchie oculta.

Am citat aceste exemple pentru a se vedea cum un arhetip poate influenta in diferite contexte socio-culturale, chiar aspectele legate de lupta fortelor politice si de confruntarea unor regimun totalitare sau discreditarea diversionista a unor grupari etnice sau ele interese.

Din parcurgerea acestor pagini se poate vedea cat de polimorfe au fost efectele secundare ale marelui principiu potrivit caruia pamantul este sediul unor misterioase, dar puternice forte. Este una din ideile fundamentale ale vietii spirituale umane, care influentat puternic istoria culturala a tuturor popoarelor lumii.

sursa Scoala Mircea Eliade

iulie 20, 2008 Scris de 2012en | Zona Crepusculara | bioenergie, celsius, daci, enigme, forte, magnetism, mister, newton, pagani, paranormal, pesteri, protoni, radiestezie, ritual, solar, stonehege, straniu, terra, zamolxe | 1 comentariu

Crystal Skulls

In ultimele doua secole, in diferite locuri ale lumii au fost descoperite 12 cranii realizate din cristal, ametist, topaz, cuart si alte materiale dure, care au iscat numeroase presupuneri privind existenta extraterestrilor.
O legenda indiana incita numerosi cercetatori
Poate vindeca orice boala

De foarte multi ani, arheologii si cercetatorii incearca in zadar sa afle motivul realizarii ciudatelor obiecte a caror vechime a fost estimata la aproximativ 1000 de ani, si asta pentru ca ele nu ar putea fi realizate nici macar cu tehnologia prezentului.

Cristalele au fost considerate talismane magice inca din Evul Mediu, iar in prezent, pentru multi, puterea lor supranaturala este de necontestat. In acelasi timp, craniile simbolizeaza moartea si nenorocirea si sunt folosite numai in practicile magiei negre. Asocierea celor doua simboluri este destul de greu de inteles chiar si pentru cei mai competenti cercetatori, motiv pentru care cei mai multi dintre ei au inceput sa vorbeasca despre existenta extraterestrilor sau a unei civilizatii pamantene superioara fiintei umane.

Singura legenda referitoare la craniile misterioase isi are originea in India si ea vorbeste despre existenta a 13 cranii din cristal, cu o putere foarte mare care, reunite in forma unui cerc, ar putea schimba schimba complet lumea. Legenda spune ca ele sunt pietrele cunoasterii, obiectele fiind aduse din spatiu de 13 civilizatii diferite, care le-au dat spre pastrare diverselor popoare. Cand va sosi timpul, craniile vor fi redescoperite.
Incepand din anul 1840, in diferite regiuni ale lumii au fost descoperite 12 cranii ciudate care, in prezent, se afla in unele colectii particulare sau sunt expuse in muzee din SUA, Franta sau Marea Britanie. La inceput, ele au fost considerate adevarate opere de arta create de stramosii nostri, dar, dupa ce s-a aflat legenda indiana, cercetatorii au devenit sceptici.

Craniile din cristal nu pot fi reproduse astazi

Specialistii in prelucrarea cristalelor afirma ca felul in care au fost taiate aceste obiecte este atipic si este aproape imposibil ca ele sa fi fost realizate de mana unui om. Seful catedrei de cristalografie si mineralogie de la Universitatea din Pasadena, John Rowen, sustine aceasta idee, explicand: “Un cristal creste pe trei planuri diferite de-a lungul unor axe cristalografice. In functie de unghiul in care se afla aceste planuri se formeaza fetele pietrei. Daca un cristal e prelucrat in sens invers axelor sale, materialul se sparge pur si simplu in bucati foarte mici. Tinand cont de mijloacele tehnice existente astazi, e imposibil de realizat asa ceva”. De asemenea, Rowen spune ca nici unul dintre craniile descoperite nu prezinta urme de slefuire: “Sunt facute dintr-un singur bloc de cristal si nu se vede vreo urma pe care ar fi lasat-o, cu certitudine, orice obiect care ar fi fost folosit pentru modelarea craniilor. Singura explicatie logica e ca aceste obiecte au fost realizate doar prin frecarea cu mainile, lucru posibil. Am calculat, insa, ca pentru modelarea unui singur craniu ar fi fost nevoie de cel putin 600 de ani, si asta datorita duritatii materialului si complexitatii obiectelor”.

Prima descoperire a avut loc in 1924

Exploratorul britanic Mitchell-Hedges pare a fi primul care a studiat un craniu din cristal. El sustine ca a descoperit obiectul in 1924, in vechiul templu mayas, si ca nu exista nici cea mai mica indoiala in ceea ce priveste puterile miraculoase detinute de acest craniu. La lumina, acest craniu, care cantareste aproximativ 6 kilograme, pare sa-si schimbe culoarea, uneori se abureste usor si, ce este si mai ciudat, exista momente cand in interiorul sau pot fi vazute imagini stilizate de munti si temple.

Un alt craniu de cristal ce a trezit interesul cercetatorilor este ET, el fiind descoperit la inceputul secolului XX in America Centrala. Realizat dintr-un cuart cenusiu, ET face parte din colectia particulara a unei femei care crede ca acesta are puteri miraculoase, putand vindeca orice boala. Ea sustine ca acest craniu a ajutat-o sa se vindece de o tumoare pe creier.

Au fost codificate cu profetii

Cea mai interesanta ipoteza privind craniile a fost aceea ca reprezinta un fel de banci de date despre o rasa superioara, care este posibil sa fi existat pe Pamant. De asemenea, se spune ca ele au fost codificate si inmagazinate cu profetii ale evenimentelor din urmatoarele milenii si cu o istorie completa a vietii pe Pamant. Pentru ca s-a crezut ca persoanele cu capacitati paranormale ar putea obtine aceste informatii din interiorul craniilor, meditand in preajma acestora, s-a recurs de multe ori la aceasta metoda. Incercarile nu au adus, insa, la rezultate concrete. Modul in care au aparut si au fost create craniile din cristal ramane insa un mister. Cei mai sceptici oameni de stiinta cred ca aceste cranii nu constituie decat incercarea de a-i pacali pe creduli ca ele reprezinta dovada unor puteri paranormale sau a existentei extraterestrilor.

Cele mai celebre cranii

De-a lungul anilor au mai fost descoperite si alte cranii similare, care au ridicat mari semne de intrebare. Intre toate exista o inrudire stranie, nu doar din cauza similaritatilor structurale si compozitionale, cat mai ales datorita faptului ca ele par sa ascunda un fel de energie care le face sa comunice intre ele atunci cand sunt adunate la un loc. Pe langa Craniul Mitchell-Hedges, printre cele mai celebre se numara Craniul de Cristal Britanic si Craniul de Cristal Parizian, despre care istoricii spun ca au fost aduse in Europa in 1890, de catre mercenarii mexicani. Ele se aseamana ca dimensiuni si forma, dar, spre deosebire de Craniul Mitchell-Hedges, acestea doua nu sunt sculptate cu o finete la fel de mare, unele trasaturi fiind superficiale si incomplete. Alte exemple sunt Craniul de Cristal Mayas si Craniul Ametist, descoperite in 1900, in Guatemala, respectiv Mexic, si aduse in Statele Unite de catre un calugar. Singura deosebire dintre ele consta in faptul ca Craniul Ametist este realizat din cuart purpuriu.

www.stireazilei.ro

iulie 20, 2008 Scris de 2012en | America de Sud, Crystal Skulls | America de Sud, Baalbek, Coloana Ashoka, craniu de cristal, Crystal Skull, desenele rupestre, Drumurile incaşe, enigma, enigme, incasi, Insula Paştelui, maya, mayasi, mister, mistere, Mitologie, paranormal, Poarta Soarelui, zeus | 2 Comentarii

Ce ne dezvaluie Google Earth – IMAGINI INCREDIBILE 2 !

iulie 19, 2008 Scris de 2012en | Incredibile | google earth, imagini, incredibil, mistere, mistery, ozn, UFO | Niciun comentariu până acum.

Ce ne dezvaluie GOOGLE EARTH – IMAGINI INCREDIBILE !

Urmariti si voi documentarul si o sa ramaneti cu gura cascata !!!!

iulie 19, 2008 Scris de 2012en | Incredibile | earth, Goggle Earth, imagini, incredibil, mistere, mistery | Niciun comentariu până acum.

Machu Picchu

Ruinele oraşului Machu Picchu, redescoperite în 1911 de către arheologul Hiram Bingham, sunt unele dintre cele mai frumoase şi enigmatice locaţii străvechi din lume.În timp ce incaşii in mod sigur foloseau vârful muntelui (2761,50 m înălţime), ridicând sute de structuri de piatră începând cu anii 1400, legendele şi miturile indicau faptul că Machu Picchu (însemnând “vechiul pisc” în limba Quechua), adorat ca un loc sacru din cele mai vechi timpuri. Oricare ar fi originile sale, incaşiil-au transformat într-un mic (5 mile pătrate), dar extraordinar oraş. Invizibil de dedesubt şi complet natural limitat, înconjurat de terase agricole suficiente pentru a hrăni populaţia, şi irigat de izvoare naturale, Machu Picchu pare să fi fost folosit de incaşi ca un oraş ceremonial secret.610 metri deasupra, gălăgiosul râu Urubamba, norul înfăşoară ruinele palatelor, băilor, templelor, hambarelor şi a în jur de 150 de case, toate într-o remarcabilă stare de conservare. Aceste structuri, săpate în granitul din vârful muntelui sunt minuni atât arhitecturale cât şi estetice. Multe dintre cărămizile cântărind 50 de tone sau chiar mai mult sunt atât de precis sculptate şi unite cu atâta exactitate, încât îmbinările fără mortar nu permit nici măcar unei lame de cuţit să intre printre ele. Se ştiu puţine lucruri despre utilizările sociale sau religioase ale oraşului în vremurile incaşilor. Scheletele a 10 femei şi ale unui bărbat duc la presupunerea că acest sit ar fi putut fi un sanctuar pentru pregătirea preoteselor şi/sau a mireselor nobilimii incaşe.Oricum, examinarea ulterioară a oaselor a dezvăluit un număr egal de oase masculine, ceea ce indică faptul că Machu Picchu nu era exclusiv un templu pentru femei.

Patru secole au fost necesare pentru descoperirea unei fantastice fortăreţe ascunse printre piscurile de 4000 de metri ale anzilor peruvieni. Nu i se cunoaşte adevăratul nume, ce destinaţie avea şi de ce a fost părasită de bastinaşi în secolul XVI, fară a fi atacată de conchistadori. A scăpat neobservată de europeni până în secolul al XX-lea, când a primit şi numele de Machu Picchu.

În secolul al XII-lea, enigmatica populaţie ce-şi spunea Inca (Fii Soarelui) cucerea un vast teritoriu în nordul şi vestul Americii de Sud, venind de undeva din zona meridională a continentului – nu se ştie nici acum cu precizie de unde. Desi nu erau la fel de razboinici si necrutatori ca aztecii, incasii au cucerit nu mai putin de 500 de civilizatii amerindiene. Nu s-au impus prin cultura (nu cunoşteau nici o scriere) caci acestia transmiteau mesaje printr-un sistem de noduri si lungimi ale sforilor ( ce nu este inca cunoscut ), ci printr-o temeinică, chiar spartană organizare social-legislativă. Dar, mai presus de toate, aveau “obsesia” construcţiilor de drumuri pavate şi de cetaţi-fortareţe (inclusiv în junglă) menite să reziste veşnic în faţa oricărui inamic. Capitala incaşilor, Cuzco, era – arhitectural – comparabilă cu Roma cezarilor. Dar la numai 130 de kilometri de Cuzco, printre crestele andine, se afla cetatea Machu Picchu. Gasită abia în 1911, această citadelă a fost concepută ca un labirint citadin inexpugnabil. La peste 4000 de metri, lemnul era o raritate şi totul a fost durat în piatră: terase, fotificaţii, palate regale, locuinţe simple, bazine de acumulare a apei de ploaie, cărămizi, pieţe şi un sofisticat sistem de parcele agricole pentru cultura principală, porumbul. Totul se încadrează într-un plan urbanistic aparent “întortocheat”, menit să deruteze eventualii invadatori. Este un unicat arhitectural impresionant şi abia fotografiile făcute din avion i-au pus în evidenţă toate însuşirile.

De fapt, ceea ce îi frapează cel mai mult pe cercetătorii istoriei amerindienilor este incredibila coincidenţa dintre opera mitică a lui Dedal (“inginerul” care a construit Labirintul de încarcerare a Minotaurului, sau, în altă variantă, palatul-labirint al regelui cretan Minos din Knossos). Labirintul Machu Pichu reflectă la randu-i simbolul vieţii pline de meandre şi în care drumul nu duce niciodată înapoi, ci mereu înainte, spre moarte. Inspirat din spiralele scoicilor (aşa cum afirma poetul grec Theodorides), Labirintul – fie el amerindian, grec sau egiptean (cel al reginei Hawara din Krokodilopolis, de exemplu) – are deci conotaţia luptei cu timpul, el este adevăratul prizonier.

Si înca o enigma: reţelele de drumuri făcute de cei care nu au cunoscut roata! 16.000 de km de drumuri pavate (a doua, ca lungime, dupa reţeaua romană de 90 de mii de km), inclusiv poduri suspendate în zonele mlăştinoase şi nisipoase! De ce acest efort de tăiere de “autostrăzi” în coastele anzilor, dacă incaşii nu au avut vehicule, necunoscând roata? Nu lipseau borne indicatoare din 7 in 7 km şi locuri de odihnă din 20 în 20 de km. Ideea utilizării drept piste de aterizare-decolare a fost avansată de foarte mulţi cercetători, dar nu există dovezi credibile… nu înca… Nici un drum special amenajat nu ducea către Machu Picchu. Această enclavă (probabil a preoţilor, putând adăposti doar 500 de persoane) există parcă în afara timpului şi spaţiului, ascunzând mistere încă de nepătruns.

sursa : wikipedia

iulie 19, 2008 Scris de 2012en | America de Sud, Machu Picchu | Baalbek, Coloana Ashoka, desenele rupestre, Drumurile incaşe, enigme, extraterestri, incasi, Insula Paştelui, Machu Picchu, mayasi, mister, mistere, mistery, Mitologie, peru, Poarta Soarelui, zeus | Niciun comentariu până acum.

Desenele uriase din desertul Nazca, Peru

Intinse pe distante de 500 de kilometri patrati, desenele din desertul Nazca, din Peru, continua sa starneasca vii controverse. Realizate in urma cu aproape 2.000 de ani, desenele gigantice ale culturii Nazca, reprezentand forme ciudate de paianjeni, maimute, soparle sau pasari sunt considerate de multi un mesaj pentru civilizatii extraterestre.

Cercetatorii au stabilit ca desenele intinse pe 500 de kilometri patrati in platoul Nazca au fost create intre anul 200 i.H. si respectiv 700 d.H. insa odata cu disparitia enigmaticei civilizatii Nazca, simbolurile desenelor au ramas un mister care continua sa nasca intrebari.

Desenul gigantic reprezentand o maimuta intruchipa imaginea unei constelatii venerate de civilizatia Nazca
Desenul gigantic reprezentand o maimuta …
Desenele au fost “comandate” din spatiu de o civilizatie extraterestra? Erau un mesaj pentru vizitatorii din Cosmos? si daca da, in ce consta acest mesaj? Erau oare desenele veritabile aerodromuri pentru navele extraterestre?

Arheologii au reusit sa stabileasca recent ca desenele au fost realizate de catre oameni, gasind in desertul Nazca urmele unui santier stravechi.

Dar cum au reusit acestia sa se ghideze pentru a realiza desene la o scala atat de mare, daca nu au fost ajutati de vizitatori veniti din spatiu?

Conform teoriei lansate de matematicianul german Maria Reiche, fiecare desen in parte respecta parametrii ideali reprezentarii corpurilor ceresti si sunt de fapt o harta a Universului.

Cu toate astea, si in urma acestei teorii se naste o alta intrebare: cum au intrat in posesia unor informatii atat de pretioase vechii locuitori ai desertului peruan Nazca?

iulie 19, 2008 Scris de 2012en | America de Sud | aliens, desenele de la nazca, extraterestri, mistere, mistery, nazca, ozn, peru, UFO | 3 Comentarii

Sfinxul romanesc

Daca privesti harta Europei, ochii iti sunt imediat atrasi de curbura extrem de particulara a Muntilor Carpati. Cuprinsi intre paralele 45-46 si meridianele 23-26, ei sunt amplasati parca in centrul continentului. Imaginile aeriene obtinute de la mare inaltime ne pot duce cu gândul la forma sinuoasa a unui sarpe urias, care incearca sa-si inghita coada. Cel mai inalte piscuri nu depasesc 2500 de metri inaltime, dar asta nu-i impiedica sa fie impunatori si, câteodata, inaccesibili. Dar ceea ce atrage atentia atunci când ii strabati cu pasul este marea varietate a formelor in care par sa se fi constituit.

De la culmile specific vulcanice ale Apusenilor, la formatiunile calcaroase ciudate ale Ciucasului si semetia Fagarasilor, muntii Carpati te surprind si parca te obliga sa nu-i treci cu vederea.

Piscuri, tancuri, lacuri glaciare, pietre ciudate, iti pun la incercare imaginatia.

Dar cea mai misterioasa formatiune, pare sa ramâna stânca din Bucegi care a fost numita “Sfinxul” si care are o asemanare tulburatoare cu Sfinxul egiptean.

Dintotdeauna oamenii si-au pus intrebarea daca aspectul ei particular a fost efectul eroziunii sau avem de-a face cu o lucrare realizata de mâna omului. Nu exista nici un document care sa ne ajute, nici o indicatie care sa ne indice provenienta acestui monument megalitic.

Exista doar “Sfinxul”.

Poate fi el rezultatul capriciilor vremii? E indoielnic, având in vedere perfectiunea formelor.

Din orice unghi l-am privi constatam ca avem de-a face cu o reprezentare antropomorfa. E destul de dificil sa-ti imaginezi ca vântul si ploile s-au straduit sa daltuiasca o stânca care sa reprezinte un cap omenesc. Si nu orice fel de cap. Ci unul impunator, misterios, degajând o forta si autoritate greu de obtinut si de catre un sculptor talentat.

Spatiul liber din jurul acestui simulacru, te duce cu gândul la un amplasament anume ales. De acolo de sus, de la inaltimea muntilor, stânca pare sa vegheze ca un adevarat “Pazitor al pragurilor”.

Daca “Sfinxul” a fost inaltat de oameni, oare când s-a produs acest lucru si cine erau acesti oameni? Cât de departe putem sa ne lasam purtati d imaginatie pentru a afla din ce motive acei oameni l-au creat?

Unii cercetatori considera ca ar fi vorba de un simulacru al zeului primordial Saturn. Oare ce fel de societate si cât de departe in negura vremurilor a avut nevoie de acest fel de coagulare a credintelor si sperantelor, incât sa ridice la mare inaltime (probabil cu mari eforturi) imaginea din piatra a unei figuri umane?

In ultimul timp, multi cercetatori afirma ca mineralul, prima treapta a evolutiei vietii, este depozitarul informatiei imemoriale. Multe monumente megalitice, a caror utilitate a fost initial decodificata ca o modalitate de a masura timpul sau a observa mersul astrilor, s-au dovedit ulterior (in lumina cercetarilor recente) a fi depozitarele unor informatii continute in câmpul energetic degajat de ele, câmp dovedit ulterior a avea influente benefice asupra celor ce puteau interfera cu acesta (vezi menhirele de la Carnac, considerate astazi pietre vindecatoare).

Sfinxul românesc din Bucegi, nu are doar aspectul sfinxului, ci si atributele misterioase ale acestuia. Orbita sa de piatra, pare sa accepte imaginea unei lumi care trebuie privita cu ingaduinta, care are multe de invatat si mare nevoie de ajutor. Atunci când te afli inpreajma lui, ai senzatia ca veacurile nu iti sunt destinate tie, biet muritor, decât daca intelegi care iti e rostul.

De aici, de sus, eu pot privi fiecare fapta a voastra, pare sa spuna cel ce strajuieste inaltimile Bucegilor. Toate lucrurile si intâmplarile la care am fost martor sunt pentru mine fapte previzibile.

Rolul meu este cel de straja a neamului care a trait cândva aici, care vietuieste si astazi, dar care din pacate, si-a uitat radacinile si rostul.

Câte natiuni se pot mândri cu un Sfinx inaltat pentru ele?

Câte natiuni se pot raporta la inspiratele initiative ale stramosilor, cunoscatori de taine ancestrale, care au avut forta de a daltui in piatra, arhetipul maretiei?

Sfinxul din Bucegi este cunoscut astazi doar ca o destinatie turistica. Oamenii vin, se uita la el, percepându-l ca pe inca un punct bifat din agenda excursiei.

Exista insa in tara aceasta oameni simpli, daruiti de Dumnezeu cu puteri vizionare, care stiu ca Sfinxul Bucegilor sta intr-adevar de paza.

Vizionara Valentina, femeie oarba din Iasi, a descoperit ca un important suvoi de energie, de aceeasi calitate cu cea care alimenteaza complexul de la Gizeh, scalda si Sfinxul nostru din Bucegi. De asemenea, ea afirma ca subteranele nedescoperite ale acestuia ascund o adevarata arhiva, din timpuri imemoriale, la care oamenii vor avea acces dupa multi ani.

“Acolo e trecutul omenirii! Dar nu-i omenirea de acum doua mii de ani. E cu mult mai demult, e demult, demult, tare mult inainte.”

“Sfinxul din Bucegi este ocrotitorul pamântului pe care locuim. De fapt, in Bucegi, la Sfinx vine un suvoi foarte puternic de energie.” (…)”Atunci când cu stiinta care va fi pe pamânt va birui cineva sa ajunga sub muntii Bucegi, va da peste toate aceste inscrisuri si documente insemnate si, dupa semnele acelea va sti ce are de facut. Dar asta se va intâmpla numai dupa ce suvoiul de energie de deasupra va slabi…”

Noi, traitorii de pe acest pamânt, nu avem calitatile extrasenzoriale ale Valentinei.

Dar, atunci când ne aflam in preajma Sfinxului din Bucegi, reziduuri de memoie ancestrala ne spun ca nu este intâmplator faptul ca aceasta daltuire antropomorfa sta de straja pe culmile Bucegilor, in România.

Intuitia ne spune ca, daca este purtatoarea unui anume mesaj, acesta va putea fi receptionat in folosul intregii umanitati.

Misiunea noastra ar putea fi aceea de decriptor al informatiilor posibile, atât de bine pazite de Sfinxul Bucegilor.

de Maria BARBU

iulie 19, 2008 Scris de 2012en | Mistere din Romania | astral, bioenergie, energie, mistere, mistere romanesti, romania, sfinx, sfinxul romanesc, srinx | 4 Comentarii

Ce este Creationismul ? (o mare teapa !)

Creaţionismul este credinţa că Dumnezeu a creat în mod miraculos formele fundamentale de viaţă^[1] (Este important deci de reţinut că “creaţionismul nu este ştiinţă”) ^[2]. Până pe la mijlocul secolului al XIX-lea, practic toată lumea în Occident credea povestea biblică a creaţiei. După ce Charles Darwin a propus în Originea Speciilor (1859) evoluţia naturală a formelor de viaţă, creaţionismul a pierdut repede teren, acest fapt fiind în special adevărat printre oamenii de ştiinţă care în majoritate pe la finele deceniului 7 al secolului al XIX-lea îmbrăţişaseră deja o formă de evoluţie biologică (cum spune Jacques Godbout, “trebuie amintit elevilor că duşmanii credincioşilor sunt în primul rând microscopul şi telescopul”^[3]). Creştinii conservatori, pe de altă parte, au rămas ataşaţi ideii de creaţie specială. ^[4]

Creaţionismul este credinţa că universul şi toate formele de viaţă au fost create de Dumnezeu din nimic. Creaţioniştii biblici acceptă mitul Facerii din Cartea Facerii^[5] (Geneză), potrivit căreia Dumnezeu crează totul în 6 zile, pe când adepţii creaţionismului ştiinţific cred că un creator a făcut tot ce există, aceştia putând însă să respingă teza creaţiei în 6 zile ca fiind relatarea istorică a procesului. ^[6]

Denumirea de Creaţionism provine din limba latină creatio, creationis care înseamnă creaţie.

citeste in wikipedia mai mult despre asta, oricum e o mare golaneala, citeste si aici o opinie !

iulie 19, 2008 Scris de 2012en | Stiinta vs Religie | creationism, darwin, miracole, mistere, Stiinta, Stiinta vs Religie | Niciun comentariu până acum.

EVOLUŢIE SAU CREAŢIONISM?

1. INTRODUCERE

www.creationism.info.ro

1.1. IMPORTANŢA ORIGINII

Întregul tineret, începând de la elevii din clasele elementare şi terminând cu studenţii, are o fire curioasă. Este vital pentru ei să cunoască în toate domeniile originile lucrurilor. Studenţii care învaţă fizică sunt curioşi să afle originea universului, cum au apărut legile care-l guvernează şi cum au evoluat ele în timp. Studenţii chimişti sunt interesaţi în originea elementelor chimice şi a legilor care guvernează reacţiile chimice. Studenţii filologi sunt curioşi în aflarea originii limbilor.

Toată lumea este în prezent curioasă să ştie cum a apărut omul: din maimuţă sau a fost creat de la început?

Putem afirma pe scurt care sunt motivaţiile pentru care studiul originilor este aşa de important:

a. Motivaţia ştiinţifică. Ştiinţa trebuie întotdeauna să răspundă la întrebările: “De ce?” şi “Şi din ce sursă iniţială”, pentru toate ştiinţele exacte;

b. Motivaţia sociologică. Se doreşte cunoaşterea originii raselor, culturilor, moralei, tradiţiilor pentru a putea explica atâtea situaţii neplăcute pentru omenire ca: destrămarea familiilor, crima, războaiele, etc;

c. Motivaţia personală. Fiecare om doreşte să cunoască originea sa şi motivaţiile pentru convieţuirea pe acest pământ. În această direcţie, mulţi tineri neavând explicaţia corectă ştiinţifică sunt tentaţi pentru soluţii extrasociale şi imorale ca: folosirea drogurilor, convieţuirea fără căsătorie, frica de a avea o familie şi copii, astrologia, spiritismul, vrăjitoria, etc.

O minte sănătoasă, aşa cum îşi doresc toţi părinţii şi profesorii pentru copii şi respectiv studenţii lor, pretinde o filozofie satisfăcătoare asupra vieţii şi în special în ceea ce priveşte apariţia vieţii şi respectiv viaţa în viitor, îndeosebi răspunsul la întrebarea: “Ce se întâmplă după moarte?”.

Scopul cursului de Creaţionism ştiinţific este de a pregăti studenţii să analizeze diferitele aspecte ale originii, numai pe baze ştiinţifice, fără să se refere în mod special la Biblie sau la doctrinele religioase. Tratarea va fi tot timpul prin comparaţie cu modelul evoluţionist, model “ştiinţific” până de curând infailibil şi admis ca un “adevăr ştiinţific” în comparaţie cu “dogmele religioase”.

Pentru prima oară modelul evoluţionist a început să fie analizat în profunzime şi critic, după ce s-au trimis primii sateliţi pe lună care au constatat că grosimea prafului lunar este de ordinul a 1-2cm în comparaţie cu cel calculat în conformitate cu modelul evoluţionist care aprecia grosimea lui de cca. 20-100m ţinând cont de vârstele lunii şi a pământului admise conform modelului la cca. 1-6 miliarde ani.

Dezastrul modelului evoluţionist total s-a produs de curând când sistemele politic şi economic susţinute de evoluţionişti, adică socialismul ştiinţific şi respectiv forma sa evoluată de comunism ştiinţific (care au apărut pe o treaptă superioară de dezvoltare a omenirii prin selecţia naturală numită şi lupta de clasă) au dat faliment chiar în URSS, după 70 de ani de experimentări.

1.2. COMPARAŢIA MODELELOR CREAŢIONIST ŞI EVOLUŢIONIST

Aşa cum va rezulta din lucrare, este imposibil să se demonstreze prin metode ştiinţifice care model este corect, aceasta din cauză că în esenţă metoda ştiinţifică de analiză se bazează pe observaţia experimentală şi deci pe repetabilitate.

Rezultă clar că un investigator ştiinţific cât ar fi de genial şi răbdător în munca sa de câteva zeci de ani, nu va putea niciodată să observe repetabilitatea originilor, indiferent în ce domeniu ar dori s-o determine.

Cu toate că este important ca omenirea să posede o filozofie a originilor, aceasta poate fi dobândită individual doar prin credinţă şi nu prin cunoaştere, acceptând unul sau altul din modele.

Dacă un pragmatic care insistă că el crede doar în ce el poate vedea, el de fapt crede că pragmatismul este cea mai bună şi corectă filozofie, cu toate că în acest caz el nu ar trebui să creadă în atomii invizibili sau în alte abstracţii, cum ar fi viitorul. Ca o consecinţă a observaţiei, credinţa în ceva este necesară pentru o minte sănătoasă cu adevărat. Deci o filozofie a vieţii este o filozofie şi nu un experiment ştiinţific [1].

Din acest punct de vedere, putem afirma:

- Modelul creaţionist nu poate fi demonstrat întrucât creaţia nu se mai produce în prezent ca să fie observabilă, ea s-a produs o dată, în trecut şi acest fenomen nu este accesibil metodei ştiinţifice de cercetare. Este imposibil în prezent să se imagineze un experiment ştiinţific care să descrie procesul creaţiei nu numai pentru om care ar fi cel mai complicat, dar nici pentru cele mai simple vieţuitoare;

- Modelul evoluţionist nu poate fi demonstrat, întrucât dacă evoluţia se produce şi azi, ea operează prea încet ca să fie măsurabilă. Tranziţia unui tip de organism într-un organism de tip superior, presupune milioane de ani şi nici o echipă de cercetători nu se poate încumeta să înceapă un astfel de experiment.

Aici nu ne referim la micile modificări (care includ mutaţiile) care se produc în cadrul aceleaşi specii, (observabile mai uşor dacă sunt dirijate de om).

Câteva observaţii referitoare la modelul evoluţionist:

a. Evoluţia operează aşa de încet pentru observaţia ştiinţifică încât chiar unul din cei mai mari savanţi evoluţionişti, Theodosius Dobzhanski [2] admite: “Aplicabilitatea metodei experimentale la studiul acestor procese istorice unice este restrânsă puternic înainte de orice altceva de către intervalul aşa de scurt al vieţii unui experimentator”. Deci se admite de către evoluţionişti că metoda experimentală este imposibil de aplicat în cazul evoluţiei.

b. Modelul evoluţionist este o dogmă incapabilă de a demonstra falsitatea sau eroarea, aşa cum pretinde metoda ştiinţifică de analiză. În [3], Paul Erlich unul din biologii moderni arată: “Teoria noastră a evoluţionismului a devenit una pentru care nu poate fi verificată eroarea ei (nu poate fi falsificabilă) prin observaţiile posibile… Ideile evoluţioniste au devenit o parte a dogmei evoluţioniste acceptată de cei mai mulţi dintre noi ca o parte a perfecţionării noastre”. Peter Medawar [4] arată că nu există un test al evoluţionismului. “Sunt obiecţii: filozofică şi metodologică la teoria evoluţionistă… Este atât de dificil să imaginezi ori să cercetezi un episod evoluţionist care să poată explica formularea neodarwinistă”. Cu alte cuvinte, ambele: gâtul lung al girafei cât şi gâtul scurt al hipopotamului pot fi admise ca explicabile prin selecţia naturală. Adică, o teorie care încorporează orice lucru real, explică nimic [1,pag7]. Aceasta este o tautologie.

c. Evoluţionismul este un sistem autoritar care trebuie crezut. Profesorul evoluţionist englez H. Matthews recunoaşte în prefaţa cărţii sale [5]: “Credinţa în evoluţie reprezintă o paralela exactă cu credinţa în creaţia specială ambele au concepte pentru care credincioşii ei cunosc că este adevărată, dar pe care până în prezent n-o pot demonstra”.

d. Motivul pentru care modelul evoluţionist a fost şi este încă acceptat de o mare parte dintre savanţi, nu este justificat doar de evidenţe ştiinţifice. Astfel D. M. Wattson unul dintre cei mai mari atei şi evoluţionişti face remarca [6]: “Astfel dacă vom face o paralelă a teoriei evoluţiei cu ea însaşi, ea este o teorie universal acceptată, nu din cauză că adevărul ei poate fi demonstrat logic şi coerent, ci din cauză că singura ei alternativă, creaţionismul este clar incredibil”. Cu alte cuvinte dacă nu există Creator, atunci în mod special creaţia este incredibilă. În prezent putem spune că există o serie mare de savanţi, care găsesc că este mai uşor să crezi în divinitatea omnipotentului Creator decât în divinitatea profesorului Wattson.

Prezentare succintă a modelului creaţionist

Modelul creaţionist postulează o perioadă specială de creaţie la început, inclusiv în această perioadă s-au stabilit toate legile de bază ale naturii şi toate categoriile naturii (incluzând speciile majore de plante şi animale). Omul a fost special creat într-un proces care a durat puţin. Odată ce creaţia s-a terminat, acest proces al creaţiei s-a conservat prin două legi energetice prin care Creatorul susţine şi menţine baza sistemului de El creat. Aceste două legi sunt: legea conservării energiei şi respectiv legea entropiei (ultima arată că energia folosibilă pentru lucrul mecanic este în continuă descreştere în univers).

Pământul în timp a avut o serie de convulsii catastrofice, cea mai importantă în consecinţe fiind potopul.

Succint, se poate afirma că modelul creaţionist este caracterizat prin: supranatural, direcţionat din afară, cu scop clar al creaţiei, complet, aplicabil universal. Sistemul este direcţionat ireversibil, cu o degradare în timp a creaţiei, condusă de legea entropiei.

Prezentarea succintă a modelului evoluţionist

Modelul evoluţionist încearcă să explice originea, printr-o dezvoltare a tuturor lucrurilor în termenii legilor naturale şi a proceselor care operează astăzi la fel cum au operat în trecut.

Acest model nu permite existenţa sau influenţa unui agent extern sau a unui Creator. Universul în toate aspectele, evoluează el singur spre nivele mai ridicate ale ordinii. Conform acestui model, orice lucru din cosmos, de la corpurile cereşti până la existenţa umană, s-au dezvoltat şi continuă să se dezvolte prin procesele evoluţioniste [7].

“Evoluţia cuprinde toate stagiile de dezvoltare ale universului: cosmic, biologic, uman şi cultural. Viaţa este un produs al evoluţiei naturii anorganice şi omul un produs al evoluţiei vieţii” [8]. Sau o altă definiţie: “Evoluţia în sens extins poate fi definită ca un proces ireversibil, esenţial şi direcţionat în timp, în care cursul lui duce la creşterea varietăţii şi la un nivel superior de organizare a produselor sale” [9].

Sumar se poate spune că: evoluţia este naturală, autoconţinută, fără un scop dinainte cunoscut, direcţională, universală şi continuă. Pământul în timpul existenţei sale a fost dominat de uniformitarism.

……………………………………. citeste continuarea aici

iulie 18, 2008 Scris de 2012en | Stiinta vs Religie | creationism, darwin, miracole, mistere, razboi, Religie, Stiinta | 2 Comentarii

Ştiinţă şi Religie

Ştiinţă şi Religie

Războiul de exterminare

Era anul 1633, la Roma. Înaintea marelui inchizitor stătea un dosar gros. Acuzatul era Galileo Galilei. Încă din 1543, cu aproape 100 ani în urmă, ereticul Nicolaus Copernicus formulase „modelul heliocentric” pentru sistemul nostru planetar; iar în 1619, un alt eretic, Johannes Kepler, îl întărise prin lucrarea sa magistrală, „Armonia lumii”. Galileo n-aducea nimic nou, decât calcule. Totuşi, foarte puţin a lipsit ca rugul să fie aprins. În schimb, Galileo avea să rămână sub arest la domiciliu până la moarte (1642). Biserica, împărăteasa evului mediu, se deprinsese să calce în picioare, cu autoritatea ei absolută, ştiinţa …¹

Dar vânturile şi-au schimbat direcţia. Era 30 iunie, 1860. Sala muzeului din Oxford gemea de lume. Episcopul universităţii, Samuel Wilberforce, urma să se confrunte cu „boldogul” lui Charles Darwin, evoluţionistul Thomas Huxley. Episcopul începu cuvântarea lui în trombă şi „de sus”. Lumea, inspirată de un duh de libertate, era favorabilă cavalerului raţiunii. Când îi veni rândul, Huxley şarjă tiradă după tiradă… În uralele mulţimii, împărăteasa de demult, religia, se încovoia sub loviturile copilului teribil, ştiinţa.

Peste alţi 65 ani, pe o vreme la fel de caniculară (10 iulie 1925), într-un act disperat, braţul legii este chemat în apărarea Religiei. Dascălul John Scopes fusese dat în judecată pentru predarea evoluţionismului într-un liceu din orăşelul Dayton, Tennessee, USA. Pentru că miza era epocală, doi dintre cei mai vestiţi oameni ai epocii (avocatul Clarence Darrow, apărător al evoluţionismului, şi fostul candidat la preşedenţia SUA, William Bryan, ca acuzator al lui) aveau să se implice în ultima confruntare deschisă dintre ştiinţă şi religie. Mica sală a tribunalului ameninţa literalmente să se prăbuşească sub picioarele celor peste 1.000 de cetăţeni, îmbulziţi să asiste la ceea ce avea să se cheme „Procesul maimuţelor”. După 10 zile, jurnalele din America au detonat vestea: ştiinţa a triumfat!

Ştiinţă², sau religie? Pentru lumea de azi a devenit axiomatică părerea că ştiinţa şi religia sunt două domenii inamice, ireconciliabile. Pentru care motiv? Amândouă se pretind a fi „deţinătorul adevărului”; „unica sursă de cunoaştere”; „criteriul final”. Amândouă pretind autoritatea supremă. Şi cum nu încap două picioare într-un pantof, nici două săbii în aceeaşi teacă, războiul de exterminare e de aşteptat să ţină până la dispariţia uneia din două.

Este conflictul autentic?

Existenţa unor savanţi celebri dar şi buni creştini m-a determinat să-mi pun întrebarea: este conflictul dintre ştiinţă şi religie autentic, sau fals?

După calculul probabilităţii, există doar patru alternative.

Pentru cazurile 1 şi 2: dacă una din ele ar fi Adevăr iar cealaltă Minciună, (şi invers) conflictul ar fi categoric autentic: e lupta adevărului contra minciunii. Dacă (pentru cazul 3), ambele ar fi Minciună, conflictul ar fi la fel de autentic, ambele minciuni luptând pentru credibilitate. Dar dacă ambele ar fi Adevăr, atunci conflictul ar fi cu totul fals.

Concluzia la care am ajuns treptat este că acest conflict dintre Ştiinţă şi Religie, în fond e cu totul fals; şi totuşi, într-o măsură impresionantă, e autentic. Sună paradoxal? Să lămurim enigma.

Ştiinţa – ce este ea.

Ştiinţa este suma ordonată (sintetizată) a informaţiilor despre „maşinăria naturii”, despre cauzele şi procesele ei naturale. În funcţie de domeniul studiat, există diferite ştiinţe: fizica, chimia, astronomia… sau biologia, genetica, ecologia…

Pentru că ştiinţa vrea să cunoască cât mai exact structurile naturii şi mecanismele ei, ea nu are în vedere decât „faptele ştiinţifice”. Un „fapt ştiinţific” este cel care poate fi repetat şi măsurat (de ex: căderea unui obiect, vibraţiile unui corp elastic, coagularea sângelui, etc…)

Acum, când omul de ştiinţă studiază „faptele ştiinţifice”, el urmăreşte în mod special regularitatea lor, ca să ajungă să descopere „legi ştiinţifice”. Aceste legi definesc modul în care se petrec lucrurile în mod normal, precum şi relaţia de „cauză şi efect” care există între lucruri.

Dar „faptele ştiinţifice” şi „legile” nu sunt de ajuns. Savantul arde de curiozitate să găsească şi o explicaţie, un răspuns la toate „de ce?”-urile. Spre exemplu, pe aragaz clocoteşte o oală cu apă. De ce? Aparent: pentru că focul de sub oală a ridicat temperatura apei la pragul de fierbere. Dar de ce a ajuns apa în oală şi oala pe foc? La acest „de ce”, natura tace. Natura furnizează fapte, nu şi explicaţii. Ştiinţa poate, de exemplu, să constate moartea unei persoane şi cauza decesul: otrăvire cu cianură. Dar cine şi de ce a comis crima? Pentru aceste întrebări, savantul trebuie să recurgă la imaginaţia sa.

În acest punct am ajuns la o primă mare descoperire: că, pe lângă „fapte” şi „legi ştiinţifice”, savantul mai are nevoie şi o „schemă explicativă”, pe care o găseşte… în propria sa minte.

Da, ştiinţa se bazează pe observare şi experimentare. Dar ştiinţa nu se limitează doar la atât. Scopul ei mai înalt este să integreze informaţia respectivă într-un sistem explicativ despre lume, sistem pe care savantul o are în mintea lui. Astfel, aşezând (1) observaţii şi experimente, împreună cu (2) legi ştiinţifice, într-o (3) schemă explicativă izvorâtă din mintea lui, savantul ajunge să formuleze o „teorie ştiinţifică”. În acest fel, ştiinţa furnizează o tentativă de „carte tehnică a lumii”, după explicaţiile sugerate de savanţi.

Ştiinţa – ce nu este!

Pentru tatăl meu – fire materialistă – ştiinţa era o „Biblie” care lămurea toate tainele şi care cuprindea toate răspunsurile. În realitate, ştiinţa nu se ocupă cu toate laturile existenţei. De aceea nici nu deţine toată cunoştinţa. Există limitări precise care restrâng sfera cunoaşterii ştiinţifice doar la anumite segmente ale existenţei şi care-i conferă un caracter relativ. Să enumerăm aceste limitări:

1. Ştiinţa nu se ocupă decât de „faptele ştiinţifice”. Atunci: este Ştefan cel Mare un „fapt ştiinţific”? Nu, pentru că el nu poate fi nici repetat şi nici măsurat. El este doar un „fapt istoric”³. Ştiinţa nu poate investiga trecutul, pentru că nu-l poate repeta! Faptele trecutului nu pot constitui obiectul ştiinţei exacte⁴. „Metoda ştiinţifică” e cea care limitează ştiinţa doar la „timpul prezent”.

2. Întrucât savantul este preocupat să identifice legile din natură, el este în mod deliberat orb faţă de toate faptele ce scapă legităţii. Dacă întâlneşte fenomene care nu se încadrează în legile cunoscute de el, le consideră „erori de observaţie” sau „de interpretare” şi le dă la o parte. Ştiinţa, deci, reţine din realitatea faptică doar partea pe care e în stare s-o recunoască, tot aşa cum un magnet nu reţine decât părţile feroase din totalitatea de obiecte existente.

3. A treia limitare se datorează faptului că niciodată ştiinţa nu poate ajunge la adevărul ultim, la adevărul absolut, pentru simplul fapt că însăşi cunoştinţa omului este relativă şi în continuă dezvoltare. Descoperirile de mâine vor pune în balanţă certitudinile ştiinţifice de azi. De exemplu, mii de ani s-a crezut că teoremele geometriei lui Euclid constituie adevărul final, până când matematicianul rus Nicolai Lobacevschi (cca. 1850) şi ardeleanul Janos Bolyai au identificat geometria ne-euclidiană care depăşeşte sfera de aplicaţie a primeia. Apoi: sute de ani am crezut că principiile newtoniene ale fizicii (mecanicii) sunt universale, până când Einstein a statuat teoria relativităţii… Foarte recent, doi savanţi americani de la reactorul nuclear McMaster, Dr. Henry Schwarcz and Dr. Jack Rink, au răsturnat toate datările paleontologilor, folosind în premieră metoda „Electron Spin Resonance” cu Cobalt 60. Craniul „omului de Java”, evaluat până în prezent la cca. 300.000 ani, a dovedit o vârstă de numai 30.000 ani.⁵ Informaţia nou achiziţionată remodelează încontinuu hotarele, adesea sistemul, ba chiar şi bazele ştiinţei.

4. A patra limitare, şi cea mai drastică, este cea dată de subiectivismul savantului.

Faptele sunt ca nişte saci goi, care iau forma lucrului pe care îl bagi în ele. Faptul că un autoturism s-a suit pe trotuar şi a dat peste un copac, nu înseamnă încă nimic. În lipsa probelor, faptul depinde de interpretarea lui: fie că şoferul a fost beat; fie că roata a ieşit din presoane; fie că a evitat un copil zburdalnic; fie că şoferul a suferit un infarct…

„Faptul ştiinţific” trebuie interpretat şi el. Dar ca să poată fi interpretat, trebuie să se raporteze la un sistem explicativ. După cum am mai spus-o, omul nu înţelege decât fenomenele care pot avea o semnificaţie pentru imaginea sa despre lume.

Filosoful Immanuel Kant spunea că toată cunoştinţa omenească poartă amprenta propriei structuri a minţii. Că adică omul, ca să poată interpreta faptele, proiectează asupra lor propria sa judecată (concepte, categorii). Iar proiecţia aceasta poate fi de „stânga” sau de „dreapta”.

Ca şi Kant, psihiatrul elveţian Jean Piaget susţinea că toată cunoaşterea umană este de obârşie genetică; că ea depinde de felul în care este construită mintea noastră⁶. Spre exemplu, Isaac Newton nu găsise nici un fenomen în natură care să evidenţieze mecanismul gravitaţional al atracţiei universale. El a „născocit” ipoteza gravitaţiei, iar modelul lui s-a confirmat în realitate.

Şi aici iese la iveală paradoxul „obiectivităţii” ştiinţei. Deşi savantul porneşte cu intenţia de a „obiectiviza” natura, el o filtrează mai întâi prin simţurile sale (care sunt subiective), prin mintea sa (tot subiectivă), şi apoi prin filosofia sa proprie (şi ea subiectivă).

Oamenii de ştiinţă au impresia că ei descoperă adevărul obiectiv. Dar credinţa lor este greşită. Nimeni nu poate să-şi divizeze personalitatea şi să separe „savantul” de „filosoful” sau „credinciosul” din el.⁷

„Imaginea despre lume” – pe care omul o are înainte de a deveni savant – este factorul decisiv care determină orientarea sa spre „stânga” sau „dreapta”, şi consecutiv determină interpretarea faptelor. Această „imagine despre lume” nu este altceva decât „crezul” savantului, un crez care – la urma urmei – e determinat de opţiunea sa fundamental religioasă. Să ilustrez:

În noiembrie 1999, prestigioasa revistă „National Geographic” publica o veste fulminantă: în China, provincia Liaoning, se descoperise mult aşteptata verigă lipsă dintre reptile şi păsări. Era un mic dinozaur cu pene şi aripi. Fosila prezenta caracteristicile de pasăre (avea oase subţiri şi pene) dar mai avea şi o coadă compactă de dinozaur. După un studiu minuţios şi expuneri la teste radioactive, i s-a dat un nume, Archeo-raptor Liaoningensis, a fost omologată şi a pornit biruitor ca să biruiască lumea. Din nefericire, după numai câteva luni, criticii au dovedit că rămăşiţele aparţineau mai multor fosile distincte care au fost asamblate (intenţionat) într-o singură piesă. De ce? Pentru că paleontologii au interpretat faptele în funcţie de ceea ce aşteptau ei să găsească, pentru care „National Geographic” a trebuit să-şi ceară scuze… Va să zică, în interpretarea rezultatelor experimentale, savantul este predeterminat de „concepţia sa despre viaţă”.

Un alt caz: Australopitecul, mult-speculata verigă de legătură între maimuţă şi om. Identificat printr-o serie de descoperiri⁸, Australopitecul este acceptat şi azi ca primul hominid cu mers vertical. Împotriva Australopitecului există însă un dosar nerezolvat. Încă din 1974, faimosul anatomist englez, Sir Solly Zuckerman, de la Universitatea din Birmingham, el însuşi evoluţionist, a contestat această ipoteză. După 15 ani de studii şi cercetări făcute cu echipa sa, a ajuns la concluzia că Australopitecul nu mergea deloc vertical; ba încă nu se deosebea cu nimic de maimuţele actuale. În 1990, Lordul Zuckerman scria: „Antropologii darwinişti se amăgesc diagnozând cu ochiul liber ceea ce îşi imaginează că trebuie să fie caractere umanoide la oase şi dinţi…”; şi „Odată ce antropologii sunt decişi să accepte ceea ce ochiul lor a văzut, toate celelalte trebuie să se alinieze la diagnoza lor”. Dr. Charles Oxnard, directorul programelor de doctorat al Şcolii medicale, Universitatea California de Sud, a studiat şi el scheletul postcranian al Australopitecilor şi a demonstrat că aceste fiinţe nici nu umblau vertical şi nici nu erau forme intermediare între maimuţă şi om. Argumentele lui Zuckerman şi Oxnard n-au putut fi contestate până în ziua de azi. Şi totuşi…

Exemplele date sunt tipice nu numai pentru paleontologi. Orice savant „vede” în funcţie de propriul său crez.

Din pricina acestor patru limitări, ştiinţa nu poate fi sursa cunoştinţei „obiective” şi „absolute”. În cazul cel mai fericit, ştiinţa redă conştiincios doar o parte din realitate⁹, acea parte care se referă la aspecte prezente, în domenii materiale, şi acestea bine delimitate.

Religia – ce este ea.

A venit acum rândul să evaluăm comparativ religia cu pretenţiile ei.

Religia este o ideologie, sau o concepţie de viaţă, care recunoaşte ca fundament: existenţa unei puteri supranaturale şi nevăzute ce controlează natura, destinul lumii şi al omului; şi căreia omul îi datorează ascultare, respect şi închinare. La fel ca şi ştiinţa, religia pretinde să ofere omului cunoaşterea¹⁰. Dar e vorba de un alt tip de cunoaştere, diferit de „metoda ştiinţifică”¹¹. În timp ce „metoda ştiinţifică” aşează mintea omului ca arbitru, cunoaşterea religiei aşează ca arbitru divinitatea. Ea este cea care revelează omului adevărul: despre Dumnezeu, despre lume şi despre om.

Divinitatea se afirmă pe sine ca autor al creaţiunii şi al vieţii. În această calitate de autor, divinitatea este exterioară naturii şi deasupra ei. Ca urmare, şi modul în care lucrează divinitatea este altul decât cel natural: este supranatural¹². Prin definiţie, Dumnezeu este de aşteptat să facă minuni. Altfel n-ar mai fi divin.

Întrucât religia porneşte cu divinitatea şi lucrarea ei supranaturală, domeniul religiei este miracolul. În creştinism, miracolul nu este un incident excepţional. Dimpotrivă, creştinismul se fundamentează pe miracol: creaţiunea, întruparea lui Hristos, învierea…

Raportul dintre ştiinţă şi religie

La capătul acestei alergări, ne vine uşor să înţelegem raportul dintre religie şi ştiinţă:

Ştiinţa se limitează doar la studiul naturii, cu faptele şi legile ei ştiinţifice. În schimb, supranaturalul este dincolo de metoda empirică şi de înţelegerea ştiinţifică. Pentru ştiinţă, miracolele rămân enigme veşnice, pentru că ele nu se încadrează în termenii cauzelor naturale.

E ca şi cu un ceas, construit ca să funcţioneze după anumite legi. În condiţii de normalitate, ceasul va arăta ora exactă. Dacă ceasul nu mai funcţionează, legile mecanicii îi descoperă ceasornicarului unde e buba. Dar pentru geamul spart, legile ceasului nu pot oferi nici o explicaţie, întrucât aceasta se datorează unei alte cauze, exterioare şi superioare ceasornicului, anume: Gigel care a izbit ceasul de perete.

În acelaşi fel, maşinăria naturii are legi exacte, pe care ştiinţa le poate recunoaşte. Pe baza lor, ştiinţa poate prezice cursul normal al evenimentelor. Dar când natura nu se manifestă conform cu normalitatea, ştiinţei îi lipsesc explicaţiile, întrucât are de a face cu alte cauze decât cele intrinseci, proprii maşinăriei naturii.

Pentru o înţelegere corectă, reţine că:

1- Legile ştiinţifice sunt doar explicaţii descriptive ale modului în care de obicei se comportă natura. Ele însă nu constrâng natura să se comporte doar într-un singur fel.

2- Între faptul ştiinţific şi miracol nu există în fond nici un antagonism. A spune că, în cazul unui miracol, legile ştiinţifice au fost „încălcate”, este greşit. Faptul că sistemele juridice moderne autorizează pe preşedinte ţării să graţieze un condamnat, nu anulează în nici un fel autoritatea şi exerciţiul legii juridice.

Miracolul nu ameninţă ştiinţa, dacă ea se mulţumeşte să fie ceea ce i-a fost dat să fie: doar una din căile cunoaşterii adevărului. Ştiinţa va fi deranjată de miracol doar atunci când va crede despre sine că ea e singura „născătoare de adevăr”.

3- Între ştiinţă şi religie nu poate exista nici concurenţă, şi nici interferenţă – la fel cum nu poate exista concurenţă între Rapidul de Constanţa şi Tramvaiul 2 care circulă dincolo de zidul gării. Au trasee şi destinaţii diferite. Tot aşa, ştiinţa se ocupă de sfera naturală, iar religia de cea supranaturală. Ştiinţa se ocupă de creaţiune, iar religia de Creator.

Natura şi Scriptura sunt amândouă revelaţii ale lui Dumnezeu. De aceea nu pot să se contrazică.

La data când ştiinţa părea să copleşească ireversibil creştinismul, fizicianul şi filosoful Pierre Duhem (1861-1916) scria: „Pretenţiile ştiinţei sunt în mod inerent limitate, aşa încât lasă loc altor adevăruri de natură metafizică şi religioasă care, prin natura lor, sunt mai cuprinzătoare”.

Întrucât ştiinţa nu se referă la întreaga realitate în care trăim, ci doar la un anumit aspect al ei, şi întrucât că experienţa noastră religioasă e tot atât de reală şi de fundamentală ca şi cea ştiinţifică, recunoaşterea celor două deopotrivă nu poate aduce nici o daună cunoaşterii omului.

Acesta este şi motivul pentru care, în 1981, Academia Naţională de Ştiinţe din SUA, cel mai autorizat for pentru probleme ştiinţifice, a publicat un Regulament, în care se afirmă: „Religia şi ştiinţa sunt domenii separate şi reciproc exclusive ale gândirii umane. Prezentarea lor în acelaşi context conduce la neînţelegeri în ambele domenii.”¹³

În fond, sunt prietene…

Ciudată afirmaţie, mai cu seamă ştiind că, de-a lungul vremii, fiecare a dorit să fie călăul celeilalte. Istoria mărturiseşte însă că ştiinţa n-ar fi apărut în veci dacă n-ar fi existat mai întâi religia. Iată ce ne spune filosofia ştiinţei:

Ştiinţa nu poate exista şi opera decât pe baza unor presupuneri (mai dinainte acceptate) privind lumea naturală. Anume, că lumea trebuie să fie:

a.- Raţională – altfel raţiunea noastră n-ar putea fi un instrument de încredere în descoperirea lumii;

b.- Inteligibilă – altfel mintea noastră n-ar putea-o sesiza;

c.- Ordonată – altfel informaţia din natură n-ar putea fi sistematizată, făcând ştiinţa imposibilă; şi

d.- Uniformă – guvernată de legi consecvente, fără de care n-ar putea avea loc experimentul ştiinţific repetabil şi măsurabil.

Aceste 4 presupuneri nu puteau fi imaginate decât de mintea unui om religios care crede într-o Inteligenţă creatoare. Întemeietorii ştiinţei moderne au fost toţi creştini¹⁴. Ei au pornit de la un crez, de la concepţia unui Creator inteligent şi iubitor. În consecinţă, ei au presupus că lumea naturală trebuie să poarte amprenta atributelor Sale. Astfel că, dacă El era raţional, inteligibil, ordonat, legiuitor…, atunci şi natura trebuia să se asemene Lui.

Reţine: nici una din cele patru supoziţii de mai sus nu poate fi probată. Acestea trebuie mai întâi crezute, pentru ca să poată apărea ştiinţa.

Albert Einstein exprima acelaşi adevăr:

„Religia este impulsul cel mai nobil pentru cercetarea ştiinţifică. Cel ce nu l-a cunoscut mi se pare mort sau cel puţin orb. Recunoaşterea existenţei a ceea ce este de nepătruns pentru noi; recunoaşterea manifestării Raţiunii mai înalte, faţă de care mintea noastră e cu totul primitivă, acesta este adevăratul sentiment religios… Religia constă într-o admiraţie umilă a Spiritului infinit superior, ce se revelează pe Sine în puţinul pe care-l putem cunoaşte din realitate, folosindu-ne de raţiunea noastră slabă şi trecătoare… Convingerea aceasta stă la baza oricărei lucrări ştiinţifice superioare.

Cunoaşterea obiectivă ne oferă instrumente puternice pentru realizarea unor scopuri. Dar scopul ultim al existenţei, şi dorinţa de a-l atinge, trebuie să vină din altă sursă.”

Şi totuşi: război !?

Da, dar un război nedrept, indiferent care din cele două l-ar provoca. În spatele conflictului fals dintre ştiinţă şi religie stă o neînţelegere: faptul că ambele abordează aceeaşi realitate, dar din două unghiuri diferite, din perspectiva a două moduri de gândire diferite. “Cea mai mare bătălie între creştinism şi ştiinţa modernă”, spunea Cornelius Van Til, „nu se dă în jurul numărului mare de fapte, ci în jurul principiilor care controlează felul în care lucrează ştiinţa, a principiilor care interpretează faptele. Bătălia se duce în domeniul filosofiei ştiinţei !”

Şi, ca şi când n-ar fi de ajuns răul acestei confuzii, deasupra ei se opinteşte încă un război străvechi, de data aceasta unul autentic. Motivul celui de-al doilea război însă nu e neînţelegerea, ci orgoliu şi intenţii oculte. Din totdeauna a existat o pornire împotriva divinităţii. Ideea liberării spiritului uman de controlul Cuiva superior a alimentat o revoltă care-şi are obârşia înainte de a se naşte ştiinţa. Iar când ştiinţa şi-a făcut intrarea în lume, spiritele libere au şi întronat-o ca substitut pentru Dumnezeu¹⁵.

Generaţiile de elevi şi studenţi au fost îndoctrinate cu presupunerea că nu există cauze supranaturale; şi că doar cauzele naturale sunt singurele cauze. Dimensiunea supra-naturalului este ridiculizată. Religia este ostracizată. Dar, pentru că funcţiile religioase nu pot fi eradicate, în mod inevitabil ştiinţa îi ia locul. Teoria ştiinţifică devine sinonimul pentru „adevăr” (de adevăr care se ocupa filosofia şi ştiinţa!). Omul de rând se închină docil în faţa a tot ce se spune în numele Ştiinţei. În locul credinţei în divinitate, se instaurează Religia ştiinţei, Religia naturii, Religia istoriei, Religia omului… În felul acesta, parvenită ca autoritate absolută şi exclusivistă, ştiinţa face loc „scientismului” – încredere nelimitată în metodele ştiinţelor naturale, care ajung să fie aplicate în toate domeniile de investigare, chiar şi în ştiinţele pozitive¹⁶.

Timoraţi de tirania scientismului, unii savanţi credincioşi au încercat o serie de compromisuri, altoind „creaţionist-teistă”¹⁷ cu teoria evoluţionistă. Aşa s-au născut o serie de teorii–caricatură precum: „creaţionismul progresiv”; „creaţionismul naturalist”; „evoluţionismul teist”; „evoluţionismul deist”… Ba încă şi Sfântul părinte Ioan Paul II, în Enciclica din 23 octombrie 1996, declara că „noile cunoştinţe ne conduc să recunoaştem că teoria evoluţionistă e mai mult decât o ipoteză…”. Cu alte cuvinte, papa sanctifica evoluţionismul drept „fapt”, prin care raportul Genezei rămânea doar o „fabulă”.

Dar acest din urmă război nu se stinge prin hibridizarea Scripturii. Se cere să ieşi din imobilismul spectacular şi credul şi să cercetezi atent protezele scientismului. Dacă eşti dispus la aceasta, capitolul următor îţi oferă un stimulent generos.

¹ Abia în 1992, Biserica catolică a admis formal că sistemul solar al lui Galileo Galilei era corect.

² În articolul de faţă, noţiunea de “ştiinţă” se referă la ştiinţele exacte, fără a include “ştiinţele umaniste”, speculative, ca: istoria, filologia, etnografia, psihologia, sociologia, etc…

³ „Faptul istoric” se bazează pe evidenţe istorice acurate din punct de vedere al autenticităţii (evidenţe care pot să fie cinstite sau necinstite!).

⁴ Înţelegerea trecutului este domeniul de studiu al arheologiei, paleontologiei, geologiei. Cu privire la trecut, savantul nu poate emite decât ipoteze, sau tentative de explicaţie (ipoteza dispariţiei dinozaurilor, ipoteza nebulară, ipoteza cauzelor actuale…). Teoriile privind trecutul sunt ipotetice.

⁵ “Este pentru prima dată în lume când se furnizează dovezi că atât “homo erectus” (presupusul strămoş maimuţă-om) şi “homo sapiens” (omul modern) au trăit în acelaşi timp”, spune dr. Schwarcz. „Noile rezultate vor avea un impact semnificativ asupra gândirii ştiinţifice cu privire la originea omului modern”. Vezi http://www.science.mcmaster.ca/mnr/Main-Page/dating.htm

⁶ Termenul folosit de el este „epistemologie genetică”.

⁷ Din acest motiv, unii gânditori au postulat „agnosticismul” drept cea mai onestă alternativă. Agnosticii susţin că, din moment ce nu ai nici o cale de a fi obiectiv, n-ai cum să cunoşti adevărul despre lume şi sensul existenţei. Pur şi simplu, întrebările sunt sortite să rămână veşnic ferecate…

⁸ Descoperirea, în 1959, a lui „Homo erectus”, de Louis şi Mary Leaky,: apoi descoperirea, în 1964, a „omului de Olduvai” – numit şi Homo habilis. Descoperirea, în 1974, a lui „Lucy”, de Donald Johnson, etc…

⁹ „Ştiinţele naturii au dezvoltat metode prin care pot descrie eficient o parte din realitate, dar numai o parte“, scria Martin Federspiel, directorul Planetariului din Freigurg în revista „Der Spiegel” din 29 aprilie 2004, „fapt pentru care ştiinţa ajunge doar la anumite răspunsuri“. Răspunsuri la întrebări ca: cum de stau laolaltă spiritul şi materia; sau de ce sunt legile naturii aşa şi nu altfel, pot fi răspunse doar printr-o corelare a ştiinţei cu filosofia şi teologia.”

¹⁰ În Evanghelie se găseşte „cunoştinţa mântuirii” (Luca 1:77), iar Mântuitorul spunea că „viaţa veşnică este să (Te) cunoască…”.

¹¹ „Metoda ştiinţifică” merge pe 4 paşi: (a) observaţie; (b) formularea unei ipoteze explicative; (c) experimentare predicţiilor ipotezei; (d) în cazul confirmării ipotezei, se formulează teoria. Ea construieşte din aproape în aproape, bazându-se pe „fapte ştiinţifice”, „legi naturale” şi un „sistem de interpretare” care operează cu logica deducţiei şi inducţiei.

¹² Un peştişor poate percepe doar lumea în care trăieşte. Pentru el, ceea ce se află dincolo de mediul său natural (apa), şi anume viaţa terestră, constituie „supranaturalul”. Pescuitul – cu totul inexplicabil după legile naturale – rămâne pentru el maxima enigmă.

¹³ Citat în: Religion and Science, de Ian Barbour, capitolul 4, partea II.

iulie 18, 2008 Scris de 2012en | Stiinta vs Religie | contradictii, razboi, Religie, Stiinta, stiinta si religie | Niciun comentariu până acum.

2012 – ce ne asteapta ?

In urma cu circa 70 de ani, celebrul Albert Einstein spunea: “Doua lucruri sunt infinite: universul si prostia umana si totusi, in privinta universului nu sunt chiar atat de sigur…”. Schimbarea climei si incalzirea globala ce ne ameninta din ce in ce mai puternic vin si intaresc pe cat posibil afirmatia plina de cinism a dragului nostru fizician.

Cu mii de ani in urma, mayasii preconizau ca, in data de 21.12.2012, lumea noastra se va sfarsi prin foc. Apoi, pantecele cosmic Hunab Ku va da nastere unui nou soare, numit Cel de-al Saselea Soare, o alta lume mai evoluata urmand sa se nasca. Oamenii de stiinta, inclusiv Pentagonul, raspund afirmativ la toate acestea.

In ultimul timp, de cativa ani incoace, tot auzim diverse speculatii pe tema anului 2012 sau mai precis a datei de 21.12.2012. Asistam la discutii aprinse pe aceasta tema prin cafenele, baruri, ba chiar si la mesele de sah din Cismigiu, unde se dezbat problemele grave si pline de greutate ale politicii romanesti.

Ce spune lumea prin targ? Timpul s-a scurtat traind 16 ore in loc d e 24, ADN-ul uman este reprogramat modificandu-si structura de la 2 spirale la 12, vom patrunde in dimensiunea a patra si a cincea, creste nivelul vibrational al oamenilor, se schimba polii magnetici, axa pamantului o ia putin razna si se schimba, soarele nostru nu are ce sa faca si se aliniaza cu stelele din centrul Caii Lactee, ne indreptam cu pasi vertiginosi catre centura fotonica…si cate si mai cate.

Si parca la o asemenea avalansa de informatii mai ca-ti vine a spune: “mai lasa-ma domnule cu prostiile tale!”. Dar inainte de a judeca si de a trage linie, hai sa vedem ce spun mayasii si Pentagonul!

Civilizatia Maya si-a prezis data propriei disparitii
In urma cu 3500 de ani, civilizatia Maya punea bazele unei stiinte care acum este numita astronomie. Au pus la punct un sistem calendaristic care determina cu acuratete structura anului solar, divizat in 18 luni a cate 20 de zile fiecare, plus o perioada “nefericita” de cinci zile care corespundea sfarsitului de an.

Au calculat date astronomice pentru perioade de milioane de ani, cat si ciclurile prin care aceasta planeta trece ireversibil. Bineinteles, toate acestea sunt sustinute in ziua de azi de stiinta. Inca de pe atunci, au calculat oscilatia axei terestre care, cu cicluri de 26.000 de ani, schimba continuu pozitia aparenta a stelelor, iar la nivel planetar, avem de-a face cu o inversiune a polilor magnetici, fenomen care se petrece o data la 13.000 de ani, deci de doua ori intr-un mare ciclu cosmic de 26.000 de ani.

In prezent, ne apropiem de aceste doua mari schimbari, aflandu-ne la sfarsitul acestui mare ciclu, dar si la inceputul unuia nou. Civilizatia Maya, caracterizata de o inalta spiritualitate, a prezis prin calcule astronomice, si nu numai, evenimente pentru o lunga perioada de timp, chiar si data exacta a disparitiei propriei civilizatii.

Pe 21.12.2012 se va naste Cel de-al Saselea Soare
Calendarul mayas, considerat drept cel mai exact si bine calculat calendar din istoria civilizatiilor, ia sfarsit in data de 21.12.2012. Ei spun ca pe 21.12. 2012 va culmina alinierea soarelui nostru cu stelele din centrul Caii Lactee! La aceasta data, lumina si umbra il vor proiecta pe Sarpele cu pene coborand pe treptele piramidei Chichen Itza, care are la baza un cap mare de sarpe sculptat in piatra.

Pe 21.12.2012, in jurul orei 11.11, coada sarpelui proiectata din varful piramidei va tinti exact inspre constelatia Pleiadelor, intr-o aliniere asemanatoare celei pe care o au piramida lui Quetzalcoatl din Teotihuacan. Atunci, cred mayasii, odata cu revenirea pe pamant a lui Quetzalcoatl, lumea noastra se va sfarsi prin foc, iar pantecele cosmic Hunab Ku va da nastere unui nou soare, numit de mayasi Cel de-al Saselea Soare, o alta lume mai evoluata urmand sa se nasca.

Iar daca va intrebati ce e adevarat din toate acestea, ei bine, oamenii de stiinta, inclusiv Pentagonul (pentru ca noi masuram totul numai prin stiinta, si nu prin spiritualitate) raspund afirmativ la toate acestea.La data solstitiului de iarna 2012, soarele se va afla in aliniamentul galactic, adica va fi pe aceeasi linie cu Ecuatorul Galactic (linia care imparte in doua Calea Lactee, divizand-o in doua emisfere).

Bineinteles ca, in ceea ce priveste Sarpele cu pene si toata descrierea simbolica prezentata mai sus, trezeste ras si ironie din partea acestei civilizatii atat de ancorate in materialism, vanitate si… infinit, vorba lui Einstein. Ma intreb, oare se stie ce reprezinta simbolul ancestral al caduceului pe care il vedem ca troneaza mare pe cladirea Camerei de Comert si la unele centre medicale? Si uite ca folosim fel si fel de simboluri ancestrale care sa ne reprezinte institutiile doar asa… ca arata bine si impunator.

Dar ce ar crede daca le-ai spune ca e vorba de sarpele kundalini, respectiv canalele ida si pingala sau “sarpele cosmic”, cum mai e denumit de shamani?

In acest ritm, in anul 2012, timpul va ajunge in punctul 0
Dar sa mergem mai departe si sa vedem ce ne spun oamenii de stiinta si Pentagonul, care a pus pe jar toate marile publicatii de pe intreg mapamondul.Intre suprafata si ultimul strat al ionosferei, la aproximativ 55 km distanta de suprafata, exista un fel de cavitate electromagnetica.

Proprietatile rezonante ale acestei cavitati magnetice au fost descoperite de fizicianul german W.O. Schumann, in 1952-1957 si permit masurarea frecventei vibratorii medii a planetei Terra. Timp de mii de ani, Rezonanta Schumann sau pulsul Terrei a fost de 7,83 cicli pe secunda, constanta fiind folosita in domeniul militar.

Din 1980, rezonanta a inceput sa creasca, acum fiind de 12 cicli pe secunda. Acest lucru inseamna ca ziua are numai 16 ore, in loc de 24, cat era odinioara. De altfel, fiecare dintre noi si-a dat seama de accelerarea timpului. Multi se plang ca nu le ajunge ziua pentru ceea ce au de facut.

In acest ritm, in 2012, timpul va ajunge la punctul 0. Odata cu Rezonanta Schumann, creste nivelul vibrational al oricarei fiinte de pe Terra (ceea ce e logic, si nicidecum paranormal). In ultimii mii de ani, liniile de camp magnetic ieseau din Polul Sud si intrau pe la Polul Nord.

Oamenii de stiinta au observat insa ca acest camp magnetic stabil incepe sa se schimbe, sa slabeasca. In ultimul secol, slabirea a fost de 10-15%, iar in ultimii ani s-a accelerat tot mai mult.

Slabirea campului magnetic – mai multe cazuri de cancer
Dr. Garry Glatzmaier, profesor de Fizica Pamantului la Universitatea California din Santa Cruz, afirma ca “miezul metalic lichid al planetei se misca continuu, pentru a se putea raci. Aceste miscari genereaza camp magnetic terestru. Dar miezul se misca si in directii opuse campului majoritar, care pot creste in intensitate, ducand in cele din urma la o inversare a Polilor magnetici ai planetei.

Aceasta inversare e precedata intotdeauna de o slabire a campului magnetic. Iminenta inversare a Polilor ar putea fi aratata si de extinderea Aurorei Polare care se observa numai la Polul Sud. Aceasta urmeaza sa se extinda si asupra Atlanticului de Sud.

Slabirea campului magnetic si cresterea in intensitate a radiatiilor telurice Hartmann duce, de asemenea, la inmultirea cazurilor de cancer. Dar pentru ca aceasta transformare se petrece nu numai la nivel planetar, ci si in intreg sistemul nostru solar, sa urmarim mai departe o statistica:

atmosfera planetei Marte creste rapid ; acum s-a dublat si a dus la defectarea lui Mars Observer in anul 1997. Luna isi “croseteaza” atmosfera proprie, care acum se intinde pe o suprafata de 6.000 km, fiind formata din compusi ai sodiului, dupa cum declara Alexei Dimitriev, cercetator rus.

Venus ne arata o crestere marcanta de intensitate luminoasa.

Jupiter sufera o modificare atat de puternica, incat s-a format un tub de radiatie ionizata intre el si un satelit. De asemenea, campul lui magnetic a crescut in intensitate de doua ori.

Uranus si Neptun au suferit recente inversari de poli si acum isi intensifica campul magnetic si devin tot mai stralucitoare. Activitatea vulcanica pe Terra a crescut cu 500% din 1875 incoace, iar campul magnetic al soarelui a crescut cu 230% din 1901.

Conform Academiei Nationale de Stiinte din Siberia (NASS), aceste schimbari se datoreaza intrarii Sistemului Solar intr-o zona cosmica cu o energie mult mai intensa. Plasma stralucitoare de la marginea Sistemului Solar a crescut recent de 10 ori in intensitate.

Cercetatorii rusi au studiat partea frontala a heliosferei si au observat acolo plasma stralucitoare, ca si cum intregul Sistem Solar a intrat intr-o zona cu o energie mult mai inalta, numita Centura Fotonica.

Pe langa toate acestea, Pentagonul scoate de la naftalina un raport, publicat pe 22 februarie 2004 in renumitul ziar The Guardian, avertizand populatia asupra problemei incalzirii globale si, bineinteles, a poluarii. Raportul vizeaza Casa Alba si mai ales pe controversatul George.

W. Bush, care s-a prezentat cu o atitudine “dosnica” in ceea ce priveste incalzirea globala si semnarea Protocolului de la Kyoto. Dar sa nu scapam din vedere ca SUA au “contributia” cea mai mare din lume in ceea ce priveste gazele de sera, aproximativ 40%.

Pe masura ce ne apropiem de anul 2012, vor avea loc mai multe schimbari la nivelul planetei, care vor provoca modificari radicale si bruste de clima si vor duce la anarhie, se arata in raportul Pentagonului.

Schimbarile climei, mai grave decat terorismul
In ianuarie 2004, David King a intrat in atentia intregului mapamond. David King este ministrul pe probleme stiintifice in Anglia si un mare om de stiinta. El i-a facut o vizita lui Tony Blair inainte de a publica articolul despre situatia critica in care planeta Terra se afla, acesta din urma spunandu-i sa pastreze tacerea asupra subiectului.

Considerand ca e o problema destul de grava, pe care intreaga omenire ar trebui sa o cunoasca, in ianuarie 2004, a publicat concluziile sale stiintifice in Jurnalul American de Stiinta. In articol, King spune: “Dupa parerea mea, schimbarile climatice sunt cele mai severe probleme de care se loveste intreaga umanitate, mult mai severe decat amenintarea terorista”.

O luna mai tarziu, s-a aflat ca si Pentagonul studia aceasta problema de cativa ani. Studiul Pentagonului a durat pana in octombrie 2003 si a fost dat publicitatii sub numele: “An Abrupt Climat Change Scenario and Its Implications for United States National Security”, adica “Scenariul Schimbarilor Climatice Abrupte si Implicatiile Asupra Securitatii Nationale a SUA”.

O simpla cautare pe Internet va poate lamuri asupra acestui subiect, documentul este scris in limba engleza si are 26 de pagini. Pentagonul a oferit publicitatii (inclusiv revistei National Geografic) o fotografie prin satelit a Polului Nord din anul 1970 si una din 2003, care dezvaluie ca peste 40% din calota polara nordica s-a topit in numai 33 de ani.

Ceea ce e mai rau este ca viteza de topire creste intr-o rata extrem de abrupta. Pentagonul a dovedit ca toate afirmatiile oficiale ale guvernelor diferitelor tari cum ca “calotele nu se topesc” sunt de fapt minciuni. Iar aceste minciuni sunt mai daunatoare decat cea mai mare amenintare pe care ar putea-o avea terorismul asupra Statelor Unite.

Multa informatie si de tot felul! Multi nu dau importanta, nu cred, altii afirma ca ar fi vorba de un soi de manipulare la nivel mondial si ca “Pentagonul asta spune numai bazaconii”, in timp ce altii sustin ca ar fi vorba de apocalipsa si sfarsitul lumii.

Poate ca, daca am putea sa ne situam undeva la mijlocul distantei dintre toate aceste afirmatii, am putea vedea mai clar situatia in care ne aflam. Cert este ca pe parcursul timpului au fost multi profeti si clarvazatori care au prezis fel si fel de lucruri despre acest an 2012.

Chiar si Edgar Cayce a vorbit de acest an ca fiind o bariera peste care nu poate trece in sedintele sale de autohipnoza si ca este o perioada de cotitura pentru intreaga civilizatie a planetei noastre. Cel mai important este cum vom trece acest… hop, cu lumina si iubire sau cu intuneric si amaraciune.

Stiintele initiatice spun ca stadiul de evolutie al omenirii determina modul in care o planeta se transforma si isi urmeaza cursul. Gandurile pozitive si sentimentele curate de iubire aduc dupa sine energii pozitive si schimbari benefice. E o lege veche, care intotdeauna isi va urma cursul: fiecare gand si fapta rezoneaza in tot universul, atragand dupa sine energii de acelasi fel! Nu degeaba Iisus Hristos a spus: “Iubiti-va intre voi asa cum eu v-am iubit!”.

Noi, romanii, ne-am obisnuit cu multa grasime si pe inima, si pe suflet. Si poate ca ar fi mai bine sa reducem nivelul de colesterol si sa inaltam sentimentul de iubire. In acest fel, am avea o inima mai sanatoasa si un suflet mai bogat! Ca, pana la urma, un infarct spiritual nu ne-ar duce prea departe sau, ca sa zic mai bine, prea sus.

Voi incheia acest articol parafrazandu-l din nou pe Albert Einstein, care a spus ca “viata insasi este magie, iar daca nu crezi asta, macar incearca sa o traiesti ca pe ceva magic”.Va doresc un weekend plin de lumina si iubire!

Preluat cu elemente ale civilizatiei Maya si calendarului mayas. Calendarul de 360 de zile. Este un ciclu de 1,872,000 de zile ce numara zilele incepand de la creatie (12 sau 14 august 3114 I.Hr, anul 0.0.0.0.0). Al 13-lea baktun al Marelui Ciclu va avea loc in 21, 23 decembrie 2012 (13.0.0.0.0).

Incepe in 11 august 3114 I.Hr si se termina in 21 decembrie 2012. Marea numaratoare mayasa este de 5125 de ani. Este 1/5 din ciclul de 26.000 de ani, acesta fiind divizat la randul lui in 13 parti (baktun sau 394 de ani), 20 de parti (katun) si 260 de parti (19.7 ani sau “mica numaratoare”).

13 katunuri reprezinta 256 de ani si baza Ciclului profetic al Profetiilor lui Katun. Denumit si Piatra Soarelui. Centrul reprezinta al cincilea soare, zeul Tonatiuh.

La ce ne putem astepta?
Pe scurt, ne putem astepta la cataclisme de proportii mari, schimbari severe si bruste de clima, regiuni inundate, acoperite de apa si o restructurare geofizica. Ce se va intampla din punct de vedere spiritual la nivel planetar, ramane de vazut. Exista cateva ipoteze vizavi de schimbarile in plan energetic si spiritual:

vise intense; creste sensibilitatea corpului uman ca rezultat al vibratiilor noi, mult mai inalte;

timpul se contracta; corpul fizic a inceput sa se schimbe, se creeaza un nou corp de lumina;

cresc abilitatile intuitive si de vindecare, dovada multimea de bioterapeuti aparuta in ultimul timp; structura interna a ochiului uman se transforma in functie de capacitatile latente ale fiintelor, nou-nascutii au capacitatea telepatica mult marita;

toate bolile incurabile ale secolului XX vor disparea, inclusiv SIDA si cancerul;

cea de-a cincea lume se sfarseste in 1987, a sasea Lume incepe in 2012 (conform mayasilor); vom depasi tehnologia, asa cum o cunoastem noi azi, vom depasi cunostintele actuale despre Timp si Spatiu, vom depasi necesitatea Banului, dupa ce vom trece rapid prin Dimensiunea a patra;

vom intra in Dimensiunea a cincea, planeta Terra si intreg Sistemul Solar se vor sincroniza cu Galaxia si intregul Univers, ADN-ul uman va fi reprogramat si imbunatatit si va avea 12 spirale in loc de doua.

iulie 18, 2008 Scris de 2012en | 2012 | 2012, apocalipsa, colaps, inversare, magnetism, poli, sfarsit | 9 Comentarii

Un OZN filmat de curand

iulie 18, 2008 Scris de 2012en | UFO | mistery, ozn, UFO | Niciun comentariu până acum.

Enigmaticul Triunghi al Bermudelor

Fenomenele misterioase care au loc in asa numitul Triunghi al Bermudelor, zona situata intre Florida, Puerto Rico si insulele Bermude, nu mai constituie de multa vreme un subiect tabu pentru oamenii de stiinta. Si totusi, in ciuda numeroaselor teorii emise pana in prezent, enigma disparitiilor continua sa persiste.

Evenimentele inexplicabile care au loc in Triunghiul Bermudelor nu reprezinta o noutate. De fapt, ele au fost semnalate pentru prima oara acum mai bine de 500 de ani, de catre Cristofor Columb, cel care la 11 octombrie 1492 mentiona in jurnalul de bord, teama care cuprinsese echipajul la vederea unor stranii lumini care se miscau la orizont.
Acesta avea sa mai mentioneze si prezenta unor flacari pe cer, precum si dereglarea busolei de la bordul navei amiral, Santa Maria.

Initial, oamenii de stiinta au negat cu vehementa existenta unor fenomene necunoscute, pretinzand ca luminile in miscare de la suprafata marii nu ar fi fost altceva decat focurile din canoele indienilor Taino, in timp ce flacarile de pe cer nu reprezentau decat urme lasate de meteoriti. Cu toate acestea, cercetatorii din secolul XX au trebuit sa se recunoasca neputinciosi in fata sutelor de dovezi care semnalau lucruri mai mult decat ciudate.

De aceste avenimente bizare s-a preocupat scriitorul american Charles Berlitz, cel care in insemnarile sale, care acopera o perioada de 26 de ani, mentioneaza peste 100 de cazuri de disparitie ale unor vase, avioane sau submarine si a peste 1000 de victime umane, fara ca vreodata sa fi fost recuperat vreun cadavru.

Disparitii inexplicabile
USS Cyclops – este cazul soldat cu cea mai mare pierdere de vieti omenesti inregistrata vreodata in Triunghiul Bermudelor. Vasul cu acelasi nume a disparut fara urma in 1918 impreuna cu echipajul format din 309 membri.

Anita – este numele unui cargou norvegian cu un capacitate de 20.000 tone, care a disparut in 1973. Anita este considerat cel mai mare vas inghitit de apele misterioase.

Freya si Carroll A. Deering – doua vase care au disparut la un interval de aproape 20 de ani, primul in 1902 iar al doilea in 1921. Semnele de intrebare care se ridica asupra acestor doua incidente sunt cu atat mai mari cu cat ambele vase au reaparut la cateva zile de la data disparitiei, plutind in deriva, fara urma de echipaj.

Spray – vasul celebrului capitan Joshua Slocum, primul om care a realizat inconjurul lumii de unul singur, intr-o nava cu panze. Spray a disparut fara urma in 1909, fara ca vreun semnal de alarma sa fi fost transmis. Slocum a fost declarat mort de abia 15 ani mai tarziu, in 1924, in timp ce misterul disparitiei sale nu a fost elucidat nici pana in prezent.

Zborul 19 – este probabil cel mai cunoscut caz din istoria disparitiilor inregistrate in Triunghiul Bermudelor. In 1945, o escadrila formata din cinci avioane americane de lupta si-a gasit sfarsitul in acelasi mod inexplicabil. Inainte ca acestea sa dispara de pe radar, comandantul celor cinci aparate a apucat sa semnaleze ca acele busolelor de bord se rotesc haotic iar apa marii si-a schimbat brusc culoarea devenind alba. Cel de al saselea avion trimis in cautarea lor avea sa dispara in acelasi mod.

Nu mai putin ciudat este si cazul unui avion de pasageri Boeing 727 apartinand companiei National Airlines din Statelor Unite, care a disparut timp de zece minute de pe ecranele radarelor inainte de a ateriza pe aeroportul din Miami. La aterizare, pilotii au declarat ca nu au pierdut niciun moment legatura radio cu turnul de control. Misterul s-a adancit in momentul in care si-au consultat ceasurile si au observat ca acestea ramasesera cu zece minute in urma. La o cercetare mai amanuntita, pilotii au observat ca si ceasurile pasagerile prezentau aceasi anomalie.

iulie 18, 2008 Scris de 2012en | Bermuda Triangle | Bermuda Triangle, disparitie, enigma, fenomene, Triunghiul Bermudelor | 2 Comentarii

Atlantida today.

Atlandida ar fi putut exista

Adrian Constantinescu

IDEEA, GINDUL, FANTEZIA PRINDE CONTUR SI DEVINE REALITATE

Impresii si pareri personale in FORUM

Este stiut ca planeta noastra, PAMINTUL

- o oarecare planeta ratacita intre celelalte 8 planete care alcatuiesc SISTEMUL nostru SOLAR

- sistem solar care si el la rindul lui este un oarecare sistem solar/stelar ratacit in imensitatea galaxiei noastre din care facem parte (este vorba de CALEA LACTEE)

- galaxie care si ea este o bagatela ratacita in imensitatea fara de inceput si fara de sfirsit a UNIVERSULUI/COSMOSULUI…..

….. deci planeta noastra nu a aratat din veci asa cum arata, cum ni se prezinta astazi si nici nu va arata in veci asa cum arata, cum o cunoastem azi. In multe locuri unde momentan exista uscat, era cu sute de milioane de ani in urma apa si invers.

Incredibil, dar cu sute de milioane de ani in urma, Oceanul Atlantic nici macar nu exista, America de Sud fiind practic lipita de coasta de vest a Africii iar America de Nord se gasea la citeva sute de kilometri de Irlanda, Marea Britanie si coasta sud-vestica a Europei. Peninsula americana Florida era aproape lipita de peninsula Iberica europeana, terenul pe care se afla situat azi celebrul oras american Miami fiind vecin cu cel pe care se afla capitala portugheza Lisabona.

Si …, si mai incredibil, dar chiar si in zilele noastre, sub ochii nostri (ca sa zic asa) cele doua Americi se indeparteaza de Europa-Africa, cu o viteza bineinteles extrem de redusa, insesizabila noua, fiintelor umane, dar se indeparteaza. Peste alte zeci si sute de milioane de ani, eventuali extraterestri vor vedea din Cosmos probabil o cu totul alta configuratie a continentelor si oceanelor decit cea stiuta azi. In fond, tot Mapamondul nostru pe care il cunoastem astazi asa cum il cunoastem nu este altceva decit rodul intimplarii. Ca si toate celelalte lucruri.

Noi stim si cunoastem ceea ce stim si cunoastem pentru-ca este/exista asa cum stim si cunoastem. Absolut totul ar putea arata (ar fi putut arata) si altfel caci totul este relativ.

Ce este viata noastra, a unei generatii de paminteni, fata de eternitatea in timp si in spatiu a Universului? Un strop de apa intr-un ocean. Sau mai bine zis, nici macar atit. Ce-a fost, ce este, ce va fi? De unde venim, unde suntem, incotro ne indreptam? Unde si cind a fost inceputul, unde si cind va fi sfirsitul? Intrebari care nu au avut, nu au si nici nu vor avea pentru noi pamintenii, vreodata, raspuns. Vorba marelui poet-filozof roman Cosbuc: “Nu cerceta aceste legi, Devii nebun de le-ntelegi!”

Hai sa ne imaginam ca micul segment de timp cunoscut al civilizatiei noastre (vreo citeva mii de ani) nu s-ar afla acum, la inceput de mileniu trei, ci cu numai citeva sute de mii de ani in urma (in istoria de citeva miliarde de ani ai Pamintului, ce conteaza citeva sute de mii de ani mai inainte sau mai inapoi?) Geologia si geofizica zic ca pe atunci, insulele pe care se afla situata azi Irlanda si Marea Britanie nu existau, terenul lor fiind unit cu coasta de vest a Europei continentale formind o mare peninsula; se mai zice ca terenul pe care se afla situate azi Belgia, Olanda, nord-vestul Germaniei se intindea pina hat-departe in Marea Nordului iar in ceea ce priveste Italia peninsulara, aceasta semana vazuta din Cosmos mai mult cu un bocanc de puscas marin american (fiind unita cu Sicilia si alte mici insule din sud) decit cu o eleganta cizma de dama cu toc cum ni se infatiseaza azi, pe harti.

In aceste conditii probabil ca:

- eventualii olandezi si flamanzi n-ar mai fi tremurat de frica inundarii tarii lor (numite si “Tarile de Jos”) si n-ar mai fi fost obligati sa-si construiasca celebrele “dam”uri si “poldere”;

- Hamburgul n-ar mai fi fost cunoscutul oras hanseatic care i-a adus maretia si prosperitatea datorita comertului pe mare intrucit ar fi fost situat la circa 200 km de tarmul marii de atunci;

- turistii nu ar mai fi admirat lagunele, canalele si gondolele Venetiei intrucit Marea Adriatica ar fi fost pe atunci doar un mic lac interior, poate ceva mai intins ca lacul Balaton de azi;

- sicilienii n-ar mai fi fost probabil mafiotii si saracii Europei, fiind uniti de continent si avind alte conditii socio-economice;

- celebrul tunel feroviar de sub Canalul Minecii (care a costat citeva zeci de miliarde dolari) n-ar mai fi fost necesar, Anglia fiind o peninsula a continentului.

Si…., si de ce sa nu o spunem si pe aceasta: un eventual Napoleon sau Hitler n-ar mai fi avut nici-un obstacol in ocuparea Marii Britanii (primul in 1803, al doilea in 1940) – Perfidul Albion, cum le placea sa spuna, cu o alta scriitura a istoriei lumii.

Si dupa aceasta lunga (dar mai mult decit necesara) introducere, sa ne aruncam privirea putin, pe harta zonei sudice a Oceanului Atlantic – in anexa – Harta No.01. Ceea ce vedem este o uriasa suprafata (imensa masa de ape a oceanului) punctata ici si colo de citeva grupuri de insule sau de insule izolate cum ar fi (de la nord la sud): insulele FERDINAND DA NORONHA,

insula SFINTA HELENA (celebra prin faptul ca aici a fost deportat si si-a petrecut ultimii ani de viata, Napoleon, imparatul Frantei), insulele TRISTAN DA CUNHA, insulele GOUGH, insula BOUVET, insulele SOUTH-GEORGIA si infine, grupul de insule FALKLAND (cunoscute si ele prin faptul ca in 1983 au fost teatrul de lupta a unui scurt, dar costisitor razboi intre Marea Britanie si Argentina pentru suprematia lor).

Harta nr. 1

Ceea ce noi nu vedem, dar cercetatorii, cartografii, oceanografii cunosc de mult este forma reliefului fundului oceanic. Daca ne aruncam privirea pe harta reliefului submarin a partii de sud a Oceanului Atlantic – in anexa – Harta No.02 vom constata ca de la nord catre sud-est, pina aproape de paralela 60 grade latitudine sudica, fundul oceanului este mult mai ridicat, in anumite portiuni chiar pe suprafete destul de mari formind un adevarat platou/podis submarin numit Platoul BROMLEY (BROMLEY PLATEAU) si fiind strabatut cvazi-longitudinal de un lant muntos submarin numit Creasta Submarina SUD-ATLANTICA (SOUTH-ATLANTIC SOUBMARINE RIDGE). La est si la vest, Platoul Bromley este despartit de platoul continental al Africii, respectiv al Americii de Sud prin cinci cuve/bazine cu adincimi cuprinse intre 5.000 si 6.000 de metri. Aceste cuve se numesc: la est de la nord la sud – ANGOLA BASIN, CAPE BASIN si AGULHAS BASIN iar la vest, tot de la nord la sud – BRAZIL BASIN si ARGENTINA BASIN.

Cea mai mare adincime a platoului Bromley este de 3.144 metri iar cele mai mari inaltimi sunt chiar cele trei grupuri de insule de care am pomenit inca de la inceput, adica insulele TRISTAN DA CUNHA cu punctul cel mai inalt, Virful LICHINGO (LICHINGO PEAK) de 1.721 metri peste nivelul marii, insulele GOUGH cu punctul cel mai inalt, Virful GOUGH (GOUGH PEAK) de 1.306 metri si insula BOUVET cu punctul cel mai ridicat, 330 metri peste nivelul marii.

Sa ne imaginam ca in decursul zecilor si sutelor de milioane de ani cit a durat probabil despartirea placii Americilor de placa Eurasia-Africa, acest platou Bromley n-ar fi ajuns (datorita miscarilor tectonice si a … intimplarii) sub apele oceanului, ci ar fi ramas la suprafata. Sau altfel (mai stiintific si geografic) spus, ceea ce azi se afla la 3.144 metri adincime ar fi (ipotetic) cota/nivelul 0 al platoului, adica cota nivelului marii, a tarmurilor platoului.

Stiti cum ar arata in aceste ipotetice conditii harta Atlanticului de Sud? Priviti va rog in anexa – Harta No.03, harta NOULUI CONTINENT NASCUT DIN APE si veti gasi raspunsul.

Harta nr. 3

Avind astfel la dispozitie (ca sa zicem asa) inca circa 3,4 milioane de kilometri patrati de teren virgin, DE CE SA NU LASAM FANTEZIA, IMAGINATIA, GINDIREA “SA ZBURDE” PE VALURILE FICTIUNII?

CAPITOLUL 2 – CITEVA DATE GENERALE DESPRE NOUL CONTINENT – ATLANTIDA

Avem deci, ca sa zicem asa, o noua planeta PAMINT care are, pe linga cele sase vechi continente cunoscute, adica EUROPA, ASIA, AFRICA, AMERICA DE NORD SI DE SUD, AUSTRALIA SI OCEANIA si ANTARCTICA, un nou continent, al saptelea numit ATLANTIDA. Continentul a primit aceasta denumire de la geografii si cartografii secolului al XVI-lea, secolul marilor descoperiri geografice.

Continentul Atlantida a fost descoperit in mod intimplator intr-o zi de septembrie a anului 1497 de catre echipajul flotei lui VASCO DA GAMA care, din insarcinarea casei regale portugheze, se afla in cautarea unui drum direct prin sudul Africii (pe la Capul Bunei Sperante) catre India si China. Dar despre toate acestea, inclusiv istoria si geografia noului continent vom scrie pe larg in capitole ulterioare. Deocamdata, numai o foarte lapidara descriere a prezentului.

Pe teritoriul Atlantidei, in decursul celor circa 500 ani trecuti de la descoperirea si colonizarea continentului, datorita evolutiei istorice specifice, s-au creat doua state: in vest si sud vest statul VEST-ATLANTIDA (sau ATLANTIDA DE VEST) iar in nord est si est statul EST-ATLANTIDA (sau ATLANTIDA DE EST).In anexa – Harta No.08. Actuala configuratie a statelor continentului dateaza din anul 1877 cind, in urma unui razboi interatlantid ce a durat circa 3 ani, in urma pacii de la WASHINGTON din 08.01.1877 s-au stabilit actualele granite recunoscute de ambele parti.

VEST-ATLANTIDA (ATLANTIDA DE VEST)

Numele oficial este, in limba spaniola care este limba oficiala a tarii, REPUBLICA ATLANTIDA DEL OESTE, deci in romaneste, Republica Atlantida de Vest.

Vest-Atlantida are o suprafata de 1.805.400 kmp si o populatie (estimata in anul 2002) de 41.775.000 locuitori (deci cu o densitate destul de redusa, de numai 23,1 loc/kmp)

…………… RESTUL, PE VIITOR ………………….

EST-ATLANTIDA (ATLANTIDA DE EST)

Numele oficial este, in limba engleza si in limba germana, cele doua limbi oficiale ale tarii REPUBLIC OF EAST-ATLANTIDA, respectiv REPUBLIK OST-ATLANTIDA, deci Republica Atlantida de Est.

Est-Atlantida are o suprafata de 1.617.500 kmp si o populatie inregistrata teoretic la sfirsitul anului 2003 de 83.230.000 locuitori (densitatea fiind deci de 51,45 loc/kmp)

…………… RESTUL, PE VIITOR……………..

Adrian Constantinescu

Titlul cartii (optional)
- CAMPIONATUL MONDIAL DE FOTBAL DIN ………. DIN REPUBLICA EST-ATLANTIDA sau – CONTINENTUL ATLANTIDA, NOUL CONTINENT AL MAPAMONDULUI

iulie 18, 2008 Scris de 2012en | Atlantis, Fantasy | atlantida, Atlantis, mistere, mistery | Niciun comentariu până acum.

Atlantida, prezentare

Atlantida

from Wikipedia

Hartă a lui Athanasius Kircher, cu Atlantida în mijlocul Oceanului Atlantic. Din Mundus Subterraneus, Amsterdam, 1669. Harta e cu sudul în sus.

Atlantida (în greacă, Ἀτλαντὶς νῆσος, “insula lui Atlas“) este numele unei insule legendare menţionate pentru prima oară în două dialoguri ale lui Platon, Timaios şi Critias.^[1]

În relatarea lui Platon, Atlantida era o putere navală, cu baza pe o insulă sau continent aflată dincolo de coloanele lui Heracle (strâmtoarea Gibraltar), care a cucerit regiuni întinse din Africa şi Europa de Vest. După o încercare eşuată de invadare a Atenei, Atlantida s-a scufundat în ocean. Acest eveniment s-ar fi petrecut cu 9.000 de ani înainte de Solon (aproximativ 9.500 î.Hr.)

Atlantida din dialogurile lui Platon este de obicei considerată un mit creat de acesta pentru a-şi pune în evidenţă teoriile sale politice. S-a avansat ipoteza că sursele de inspiraţie se află în momente din istorie, ca erupţia de pe Thera sau războiul troian, ori din evenimente contemporane lui, ca distrugerea aşezării Helike în 373 î.Hr. sau invazia eşuată a Siciliei de către atenieni din 415 – 413 î.Hr.

Posibila existenţă a unei Atlantide reale a fost intens dezbătută încă din antichitate, dar a fost de obicei respinsă. Puţin cunoscută în evul mediu, legenda a fost redescoperită de umanişti în perioada modernă. În prezent, Atlantida se regăseşte în cultura populară, de la opere ştiinţifico-fantastice la filme şi jocuri video, iar studiul existenţei sale face obiectul unei noi ştiinţe, numită atlantologie.

iulie 18, 2008 Scris de 2012en | Atlantis | atlantida, Atlantis, mistere, mistery | Niciun comentariu până acum.

Crama Nobless

Vinuri Superioare. Vinuri de Masa. Imbuteliate sau Vrac. Sticle personalizate pentru evenimente speciale. Crama Nobless PAUNESTI - VRANCEA ...
On line

MY ID : scripturigratis@yahoo.com Canal #zen
Statistică
- 610,263 from 18 iulie 2008
Arhiva
- noiembrie 2009 (7)
- octombrie 2009 (15)
- septembrie 2009 (1)
- iulie 2009 (10)
- iunie 2009 (2)
- mai 2009 (1)
- aprilie 2009 (4)
- martie 2009 (8)
- februarie 2009 (7)
- ianuarie 2009 (7)
- decembrie 2008 (10)
- noiembrie 2008 (15)
- octombrie 2008 (37)
- septembrie 2008 (53)
- august 2008 (74)
- iulie 2008 (30)
Blogroll
- ADD Links.us 0
- AvailableZone 0
- Blogul Realitatii de Azi 0
- Costanteanu 0
- Hituri MP3 0
- Idei comentate in raspar. 0
- Idei de afaceri 0
- Inchirieri masini. 0
- Jocuri Online 0
- 9
- WasAlive 0
- 0
Button Exchange
- 0
- 1
- 0
- 9
- 0
Nor de categorii

4 download 2012 @Parerea mea. Adventure Team Altii sunt mai destepti. America de Sud Atlantis Bermuda Triangle Biografii Buline negre. Cataclisme Civilizatii Enigma Coltul de gandit. Crime misterioase Criminalii istoriei Criptozoologie Crystal Skulls Definitii Descoperiri incredibile. Enigmele Marilor Enigmele Sistemului Solar esoterism Explorarea planetei Exploratori - biografii. Extreme Fantasy Fenomene Inexplicabile Fun Incredibile Intrebari fundamentale. Inventii diabolice. Ipoteze Legende Legende. Machu Picchu Mistere din Romania Misterele Istoriei Mitologie Mitologie Romaneasca News Organizatii Secrete Pamantul gol. Paranormal. Personalitati Piramide in lume Piramidele egiptene Povestiri incredibile Profetii Razboaie Religie Stiinta Stiinta vs Religie Teoria conspiratiei Travel Team UFO Video Documentare Xtra Zona Crepusculara
Etichete

2012 2012en asteroizi Baalbek biblie Coloana Ashoka desenele rupestre diavol divinitate Drumurile incaşe egipt enigme et extraterestri faraon giganti illuminati incasi Insula Paştelui istorie jupiter luna marte mayasi mercur mister mistere mistery MIT Mitologie ozn peru piramide planete Poarta Soarelui Profetii Religie sfinxul martian soare Teoria conspiratiei terra UFO univers zei zeus
iulie 2008

L M Mi J V S D

Aug »

1 2 3 4 5 6

7 8 9 10 11 12 13

14 15 16 17 18 19 20

21 22 23 24 25 26 27

28 29 30 31
Cauta

Search for:
Top click-uri
2012
- Manuscrisele de la Marea Moarta
  Acum 50 de ani în câteva pesteri din desertul Iudeii nu departe de tarmul de nord-vest al Marii Moarte au fost descoperite întâmplator stravechi manuscrise religioase, texte în parte cu caracter canonic dar si apocrife, cunoscute astazi sub denumirea de Manuscrisele de la Marea Moarta. Aceasta descoperire a fost considerata cea mai importanta de acest [...] […]
- Zeitgeist – o mistificare ?
  AICI PUTETI URMARI DOCUMENTARELE ! Indiscutabil, este cel mai vizionat documentar independent distribuit pe internet, notorietatea sa in randul tinerilor depasind productii consacrate cu bugete de milioane de dolari. De cand a fost lansat si pana in prezent si-a castigat un numar consistent de fani, iar faima sa – in randul populatiei avide de conspiratii si […]
- Dumnezeu care NU era acolo.
- Teoria Conspiratiei. Noua OrdineMondiala. Novus Ordum Seclorum. 3/3
  Teoria Conspiratiei. Noua OrdineMondiala. Novus Ordum Seclorum. P3/3 Posted in Organizatii Secrete, Teoria conspiratiei, Video Documentare Tagged: Noua OrdineMondiala., Novus Ordum Seclorum., Teoria conspiratiei
- Teoria Conspiratiei. Noua Ordine Mondiala . Video. P2/3
- Teoria Conspiratiei. Video. 1/3
- Biblia secreta a Cavalerilor Templieri. Video.
  Biblia secreta. Cavalerii Templieri. Video documentar. Subtitrare in Ro. Posted in Misterele Istoriei, Organizatii Secrete, Video Documentare Tagged: 2912en, biblia secreta, biblie, cavalerii templieri, enigme, istorie, masoni, mistere
- Nor ? deasupra Moscovei. Octombrie 2009. UPDATE nov. : si deasupra Romaniei !
  Incredibil nor ??? filmat deasupra Moscovei, luna aceasta. Priviti si voi ! UPDATE ! http://www.realitatea.net/fenomen-ciudat-filmat-la-constanta_647496.html VIDEO ! CLICK PE LINK ! UPDATE : Acelasi tip de nor ciudat vazut la Constanta, ulterior celui din Rusia ! Informatie primita de la George – vezi in comentarii ! http://www.realitatea.net/fenomen […]
- Ufo.The Greatest Story Ever.Denied.
- OZN-uri inregistrate de navetele spatiale ale NASA.
  Posted in UFO Tagged: enigme, mistere, nasa, ozn, UFO, video
- Lagarul de la Auschwitz. Adevar sau mistificare ?
  WARNING: In some countries it could be considered a federal crime to be in possession of this movie, and certainly to question the holocaust aspect of WW2. Keep it at your own risk! Subtitrare in romaneste. Posted in Criminalii istoriei, Video Documentare Tagged: Auschwitz, crime, evrei, hitler, HOLOCAUST, mistificare, nazisti, Teoria conspiratiei [...] […]
- Misterele trecutului omenirii.
  Stiinta ne prezinta o istorie in care umanitatea a pornit de la primitivism si a progresat incet si sigur. Cele mai multe artefacte descoperite in diverse situri sustin aceasta teorie liniara. Exista totusi multe artefacte iesite din comun, care contrazic aceasta imagine pe care o avem asupra antichitatii. Ele nu se potrivesc cu etapele pe care [...]
- Mistere neelucidate – Exista viata dupa moarte ?
  Exista viata dincolo de moarte? Este o intrebare monumentala care a intrigat omenirea de-a lungul istoriei sale. Stiinta a analizat fiecare element, fiecare organ, fiecare proces din corpul uman, iar dovezile tind sa arate ca atunci cand acesta cedeaza, pur si simplu ne incetam existenta. Totusi, in ciuda dovezilor stiintifice coplesitoare, un procent mare d […]
- Locuri misterioase ale Terrei.
  Au fascinat prin frumusete si prin mister timp de sute de ani sau chiar milenii. Sunt franturi ale unor civilizatii demult apuse, dar care continua sa intrige prin faptul ca nu ni le putem explica in totalitate. Lacasuri de cult, ruine sau orase antice, create de mana omului sau de fiinte superioare, aceste situri fascineaza prin multitudinea [...]
- Mistere neelucidate.
  Privita prin ochii unui om simplu, viata pare simpla. Ce punem pe masa seara, ce culoare sa aiba rochia de bal sau ce tip de masina sa-mi iau – sunt preocuparile noastre cele mai arzatoare. Poate ca uneori nu ne punem destule intrebari, sau poate nu punem intrebarile potrivite la momentul potrivit. Exista insa mistere care [...]
- Istoria interzisa a omenirii
  “Esti materie, esti un amestec intamplator de substante chimice. Esti un animal superior, o maimuta evoluata, esti…un accident al legilor fizicii.” Te simti vizat? Ar trebui, pentru ca, desi nimeni nu ti-a spus-o fatis, nu doar stiinta, toate asa-zisele medii de promovare a cunoasterii te bombardeaza zilnic cu aceasta idee. Este ceea ce ne spun [...]
- Topul conspiratiilor si controverselor politice romanesti.
  Topul conspiratiilor si controverselor politice romanesti Istoria Romaniei nu putea fi ocolita de masinatiuni de culise si de intrigi cu substrat politic, religios sau economic. Conspiratiile, miscarile si tratatele politice discutabile au fost parte integranta a istoriei noastre nationale, la fel ca in oricare alt colt de lume. Chiar daca in vechime erau nu […]
- Eminescu – moartea misterioasa a unui geniu
  La prima vedere, pare greu de crezut ca tocmai Eminescu, marele poet national, sa faca subiectul uneia dintre cele mai mari conspiratii nationale, ale carei interese si implicatii depaseau la acea vreme granitele tarii noastre. Nu exista nicio indoiala asupra valorii operei eminesciene, fie ca vorbim despre poezie, fie ca vorbim despre proza. Insa cat de [.. […]
- Agenda ascunsa. Novus Ordo. [ deosebit ]
  În spatele fiecărui aspect al vietii “ordinare” există o agendă ascunsă. Există o elită ce ghidează majoritatea organizatilor politice, econimice, sociale, non-guvernamentale, etc. Acest film reprezintă munca grea şi cercetarile a multor profesionişti care încearcă să scoată la lumină aceste agende ascunse, pentru a pune viitorul acestei planete […]
- Nostradamus.Profetii Nostradamus.Documentar video Nostradamus.2012 Nostradamus.
  Posted in Biografii, Personalitati, Profetii, Religie Tagged: apocalipsa dupa nostradamus, legenda lui nostradamus, Nostradamus, nostradamus despre sfarsitul lumii, nostradamus si 2012, profetiile lui nostradamus, video nostradamus
Vreau sa spun si eu !
- Nimic despre politica.
  Nu mai trebuie -si nu mai vreau – sa aud nimic dinspre politicieni. E haioasa si adevarata campania initiata de proFm, cu primarii copii pe care sa-i votam pe 1 iunie. sunt mai onesti si mai simpatici cand mint. Chiar asa, de ce uitam toti de la o alegere la alta toate promisiunile pe care ni le [...]
  danielomae
- Compilation action games 2008
  E si preferatul meu pe aici, il recunoasteti usor.. Call of Duty 4
  danielomae
- Boulimea politica si pulimea scribeasca.
  Au intrat in fibrilatie cu totii de cand cu campania asta electorala un pic mai civilizata decat cele trecute. Si au intrat numai astia care nu suporta sa fie liniste , gen cretinoidul de basescu si gazetoizii amatori si provocatori de senzatii tari prin ziare ( vezi “flagrantul” organizat de politaii de cacat din romanica [...]
  danielomae
- unde dai si ce imagine iese !
  naked angelina jolie in gia
  danielomae
- Sexul bate textul !
  Simplu si la obiect. Dupa ce am postat video-urile de mai jos vizitele mi-au explodat ! Pe site. Adica e adevarat ca o imagine face cat o mie de cuvinte ! E bine ca asa mai atragi vizitatori care – poate, unii – vor fi interesati si in a citi ceva ! Sper. Ca videourile sunt superurmarite…:) [...]
  danielomae
- Alizee – Shake (J;e an mare)
  a little older but.. what a butt! from video.google.com posted with vodpod
  danielomae
- Alizee 15 years topless on the beach !
  Not bad ! from video.google.com posted with vodpod
  danielomae
- Sexy teen Angelina Jolie
  unii sunt facuti sa fie vedete. uitati-va la Angelina Jolie la numai 16 ani ce dezinvolta e, cum se misca si cum se uita la camera.. Deh, a trait in familie de actori.. Dar oricum fata e beton, arata bine de mica …
  danielomae
- Fantoma lui Radu Anton face pisu pe Chisu !
  Daca ar mai trai Radu Anton Roman ( fie-i tarana usoara pe unde o fi ) cred ca astazi as fi fost un bucatar mai bun.. Nu stiu daca sunt 2 ani sau mai mult de la moartea sa dar deja pare o eternitate.. Stia sa faca o emisiune despre bucatarie.. avea har, avea [...]
  danielomae
- Print si cersetor.
  [(IO)NICA] In basme, cersetorul poate deveni print. La romani realitatea e inversa. “Printul”PSD, Mircea cel Istet, (ca ‘rege” e tot “tatucul ” Ion cel Vesnic ) nu mai poate pune geoana pe geana de cand i s-a marit chiria ! Pana acum, cand statea cu cativa euroi intr-un ditamai viloi, totul era OK ! (vorba lui Cioroianu ) […]
  danielomae
- Ileana, saraca…
  [(IO)NICA] Uitandu-ma pe o fituica ilustrata, am vazut-o pe Ileana, nora lui Tiriac cel Batran, cersind, in pielea goala, un pitac la poarta studioului lui Sergiu Nemuritorul. Uitandu-ma mai bine la poze, mi s-a intarit… ideea ca bogatii sunt cei mai zgarciti oameni ! Pai bine, nea miliardarule, sa lasi matale o fata asa frumoasa, desteapta si moldove […]
  danielomae
- Unii cu malaiul, altii cu (a)laiul.
  [(IO)NICA] Se spune ca atunci cand Dumnezeu a impartit darurile, romanii au intarziat. Domnul, cand i-a vazut, le-a spus cu tristete: - Voua ce sa va dau ? Ca am impartit totul ! - Va dau plaiul, sa va laudati cu el lumii intregi.. Si asa a aparut plaiul mioritic.. - Va mai dau alaiul, sa va adunati [...]
  danielomae
- Corina Ungureanu – Romanian Playmate
  Mi-a placut mai mult in primul pictorial, dar nici acum nu o sa fiti dezamagiti.. La inceput era mai focoasa, mai dornica de noi trairi, acum e mai misterioasa, mai lasciva, o femeie mai coapta.. Ce mai, femeia arata bine… Foto veche UPDATE VIDEO
  danielomae
- Sexy president wife !
  Pe cand le vedem si pe nevestele actualilor si fostilor presedinti de tara in fotografii precum Carla Bruni ?? Chiar, Tanti Nina ar fi …. interesanta!?! Bleah, nu sunt gerontofil, asa ca mai bine ma uit la carla.
  danielomae
- Sexul pervers pe blogurile romanesti atrage vizitatorii gramada.
  Azi am vazut ca nu am o rubrica care sa se intituleze scurt si penetrant ( pentru doritoare lung si penetrant) , SEX. Si mi-am dat seama ca am facut o eroare, din punctul de vedere al potentialilor vizitatori care ar putea fi atrasi de cuvantul magic precum florile de miere. Se poate spune ca sunt [...]
  danielomae
- Ce cretini NATOli ne calca pragul.
  Dar pentru ei o tara intreaga sta sluj si canta “Multi ani traiasca !”. Cred ca pentru cretinii care vin la marele rahat de sumit(cu un ;m) parem un popor de imbecili usor de condus si manipulat-si nu sunt departe de adevar.. N-or sa fie nici proteste de strada, manifestatii, atacuri teroriste.. pe roman nu-l doare [...]
  danielomae
- Radio 21 vs. Kiss FM emisiunea de dimineata.Cine e mai slab?
  RADIO 21. Sa incepem cu Morar si buzdugan pe radio 21.. Baietii cred ca au creierul ori prea ocupat cu emisiunile de la tv, chermeze sau alte cele ce-i tin pana seara tarziu, ca dimineata nu mai percuteaza deloc. Au ajuns sa ceara ajutor la ascultatori.. de parca aia ar fi obligati sa gandeasca in locul [...]
  danielomae
- prieteni
  Imi da BUZZ un prieten si ma intreaba de ce nu am mai postat de cateva zile.. Pe moment imi venea sa-i spun ca am fost constipat si am stat pe buda-si blogurile astea tot acolo se incadreaza- mult efort, putin cacat.. Man, dar chiar nu am avut timp.. Srry Asa ca iti [...]
  danielomae
- Cine ma ajuta ?
  Cine ma ajuta ? Am niste cretini de vecini deasupra mea care au un nepot foarte energic . Energic rau , un soi de Dl.Goe, dar numai dupa o anumita ora.. tarzie din noapte . Nu-l injur pe el ci pe cretinii de bunici care in pizda mamii lor nu au grija de dobitoc. In afara de asta, [...]
  danielomae
- Subventionam Mercedesuri blindate. Doritorii sa lase un mail.
  Dar sa-l lase la portar, ca-l vedem noi dupa aia ! Nu putem subventiona agricultura (si legumicultura in special), aducem din import tot ce tine de legume – care au si un gust de rahat pe deasupra, dar platim totul la preturi mai mari ca cei din Germania sau Spania si oricum de 5-10 ori mai [...]
  danielomae
Feed
Chat

2012en CHAT - Fullscreen
Meta
Sponsor
Pagini
- Adventure Team
- Parerea mea.
Reclame

Vinuri Superioare. Vinuri de Masa. Imbuteliate sau Vrac. Sticle personalizate pentru evenimente speciale. Crama Nobless

iulie 2008
L	M	Mi	J	V	S	D
		Aug »
	1	2	3	4	5	6
7	8	9	10	11	12	13
14	15	16	17	18	19	20
21	22	23	24	25	26	27
28	29	30	31

Cele mai citite
Articole recente.

Categorii
- 2012 (13)
- @Parerea mea. (7)
  - Buline negre. (1)
  - Coltul de gandit. (4)
- Adventure Team (4)
  - Explorarea planetei (4)
    - Exploratori – biografii. (1)
  - Travel Team (1)
- America de Sud (6)
- Atlantis (4)
- Bermuda Triangle (4)
- Civilizatii Enigma (23)
- Crystal Skulls (3)
- Descoperiri incredibile. (13)
  - Pamantul gol. (2)
- Enigmele Marilor (6)
- Enigmele Sistemului Solar (12)
- esoterism (1)
- Fenomene Inexplicabile (53)
  - Criptozoologie (4)
  - Fantasy (1)
  - Incredibile (5)
  - Ipoteze (16)
  - Paranormal. (4)
  - Zona Crepusculara (5)
- Machu Picchu (2)
- Mistere din Romania (37)
  - Legende. (3)
  - Mitologie Romaneasca (3)
  - Povestiri incredibile (2)
- Misterele Istoriei (47)
  - Biografii (3)
  - Cataclisme (2)
  - Criminalii istoriei (5)
  - Inventii diabolice. (2)
  - Legende (3)
  - Personalitati (6)
  - Razboaie (2)
  - Video Documentare (6)
- Mitologie (3)
- News (10)
- Organizatii Secrete (26)
  - Crime misterioase (2)
  - Teoria conspiratiei (15)
- Piramidele (9)
  - Piramide in lume (5)
  - Piramidele egiptene (5)
- Profetii (9)
- Religie (18)
- Stiinta (14)
  - Definitii (1)
  - Intrebari fundamentale. (6)
  - Stiinta vs Religie (6)
- UFO (28)
- Xtra (6)
  - 4 download (2)
  - Altii sunt mai destepti. (1)
  - Extreme (1)
  - Fun (1)
Ultimele intrari din 2012en.
- Manuscrisele de la Marea Moarta
  Acum 50 de ani în câteva pesteri din desertul Iudeii nu departe de tarmul de nord-vest al Marii Moarte au fost descoperite întâmplator stravechi manuscrise religioase, texte în parte cu caracter canonic dar si apocrife, cunoscute astazi sub denumirea de Manuscrisele de la Marea Moarta. Aceasta descoperire a fost considerata cea mai importanta de acest [...] […]
- Zeitgeist – o mistificare ?
  AICI PUTETI URMARI DOCUMENTARELE ! Indiscutabil, este cel mai vizionat documentar independent distribuit pe internet, notorietatea sa in randul tinerilor depasind productii consacrate cu bugete de milioane de dolari. De cand a fost lansat si pana in prezent si-a castigat un numar consistent de fani, iar faima sa – in randul populatiei avide de conspiratii si […]
- Dumnezeu care NU era acolo.
- Teoria Conspiratiei. Noua OrdineMondiala. Novus Ordum Seclorum. 3/3
  Teoria Conspiratiei. Noua OrdineMondiala. Novus Ordum Seclorum. P3/3 Posted in Organizatii Secrete, Teoria conspiratiei, Video Documentare Tagged: Noua OrdineMondiala., Novus Ordum Seclorum., Teoria conspiratiei
- Teoria Conspiratiei. Noua Ordine Mondiala . Video. P2/3
- Teoria Conspiratiei. Video. 1/3
- Biblia secreta a Cavalerilor Templieri. Video.
  Biblia secreta. Cavalerii Templieri. Video documentar. Subtitrare in Ro. Posted in Misterele Istoriei, Organizatii Secrete, Video Documentare Tagged: 2912en, biblia secreta, biblie, cavalerii templieri, enigme, istorie, masoni, mistere
- Nor ? deasupra Moscovei. Octombrie 2009. UPDATE nov. : si deasupra Romaniei !
  Incredibil nor ??? filmat deasupra Moscovei, luna aceasta. Priviti si voi ! UPDATE ! http://www.realitatea.net/fenomen-ciudat-filmat-la-constanta_647496.html VIDEO ! CLICK PE LINK ! UPDATE : Acelasi tip de nor ciudat vazut la Constanta, ulterior celui din Rusia ! Informatie primita de la George – vezi in comentarii ! http://www.realitatea.net/fenomen […]
- Ufo.The Greatest Story Ever.Denied.
- OZN-uri inregistrate de navetele spatiale ale NASA.
  Posted in UFO Tagged: enigme, mistere, nasa, ozn, UFO, video
- Lagarul de la Auschwitz. Adevar sau mistificare ?
  WARNING: In some countries it could be considered a federal crime to be in possession of this movie, and certainly to question the holocaust aspect of WW2. Keep it at your own risk! Subtitrare in romaneste. Posted in Criminalii istoriei, Video Documentare Tagged: Auschwitz, crime, evrei, hitler, HOLOCAUST, mistificare, nazisti, Teoria conspiratiei [...] […]
- Misterele trecutului omenirii.
  Stiinta ne prezinta o istorie in care umanitatea a pornit de la primitivism si a progresat incet si sigur. Cele mai multe artefacte descoperite in diverse situri sustin aceasta teorie liniara. Exista totusi multe artefacte iesite din comun, care contrazic aceasta imagine pe care o avem asupra antichitatii. Ele nu se potrivesc cu etapele pe care [...]
- Mistere neelucidate – Exista viata dupa moarte ?
  Exista viata dincolo de moarte? Este o intrebare monumentala care a intrigat omenirea de-a lungul istoriei sale. Stiinta a analizat fiecare element, fiecare organ, fiecare proces din corpul uman, iar dovezile tind sa arate ca atunci cand acesta cedeaza, pur si simplu ne incetam existenta. Totusi, in ciuda dovezilor stiintifice coplesitoare, un procent mare d […]
- Locuri misterioase ale Terrei.
  Au fascinat prin frumusete si prin mister timp de sute de ani sau chiar milenii. Sunt franturi ale unor civilizatii demult apuse, dar care continua sa intrige prin faptul ca nu ni le putem explica in totalitate. Lacasuri de cult, ruine sau orase antice, create de mana omului sau de fiinte superioare, aceste situri fascineaza prin multitudinea [...]
- Mistere neelucidate.
  Privita prin ochii unui om simplu, viata pare simpla. Ce punem pe masa seara, ce culoare sa aiba rochia de bal sau ce tip de masina sa-mi iau – sunt preocuparile noastre cele mai arzatoare. Poate ca uneori nu ne punem destule intrebari, sau poate nu punem intrebarile potrivite la momentul potrivit. Exista insa mistere care [...]
- Istoria interzisa a omenirii
  “Esti materie, esti un amestec intamplator de substante chimice. Esti un animal superior, o maimuta evoluata, esti…un accident al legilor fizicii.” Te simti vizat? Ar trebui, pentru ca, desi nimeni nu ti-a spus-o fatis, nu doar stiinta, toate asa-zisele medii de promovare a cunoasterii te bombardeaza zilnic cu aceasta idee. Este ceea ce ne spun [...]
- Topul conspiratiilor si controverselor politice romanesti.
  Topul conspiratiilor si controverselor politice romanesti Istoria Romaniei nu putea fi ocolita de masinatiuni de culise si de intrigi cu substrat politic, religios sau economic. Conspiratiile, miscarile si tratatele politice discutabile au fost parte integranta a istoriei noastre nationale, la fel ca in oricare alt colt de lume. Chiar daca in vechime erau nu […]
- Eminescu – moartea misterioasa a unui geniu
  La prima vedere, pare greu de crezut ca tocmai Eminescu, marele poet national, sa faca subiectul uneia dintre cele mai mari conspiratii nationale, ale carei interese si implicatii depaseau la acea vreme granitele tarii noastre. Nu exista nicio indoiala asupra valorii operei eminesciene, fie ca vorbim despre poezie, fie ca vorbim despre proza. Insa cat de [.. […]
- Agenda ascunsa. Novus Ordo. [ deosebit ]
  În spatele fiecărui aspect al vietii “ordinare” există o agendă ascunsă. Există o elită ce ghidează majoritatea organizatilor politice, econimice, sociale, non-guvernamentale, etc. Acest film reprezintă munca grea şi cercetarile a multor profesionişti care încearcă să scoată la lumină aceste agende ascunse, pentru a pune viitorul acestei planete […]
- Nostradamus.Profetii Nostradamus.Documentar video Nostradamus.2012 Nostradamus.
  Posted in Biografii, Personalitati, Profetii, Religie Tagged: apocalipsa dupa nostradamus, legenda lui nostradamus, Nostradamus, nostradamus despre sfarsitul lumii, nostradamus si 2012, profetiile lui nostradamus, video nostradamus
Ultimele stiri din eRepublik. X Press 2.
- A apărut o eroare; probabil feed-ul nu funcționează momentan. Încearcă mai târziu.
Sponsor.

Vinuri Superioare. Vinuri de Masa. Imbuteliate sau Vrac. Sticle personalizate pentru evenimente speciale. Crama Nobless

	vtiamina on Prezicerile lui Nostradamus pe…
	petrica-gabriel on Prezicerile lui Nostradamus pe…
	Anonymous on Dosarele Roswell si teoria…
	mihai on Dosarele Roswell si teoria…
	Jaffar on Prezicerile lui Nostradamus pe…
	Andeea on Profeţiile lui Edgar Cayc…
	anonim 1 on Prezicerile lui Nostradamus pe…
	anonim 1 on Prezicerile lui Nostradamus pe…
	oana on Dracula – Legenda lui Vl…
	yulyssa on Locuri misterioase ale Te…
	Avrora on Istoria vampirismului. Despre…
	Avrora on Istoria vampirismului. Despre…
	ioana on Istoria vampirismului. Despre…
	ioana on Istoria vampirismului. Despre…
	JAk on Cristalele de foc Atlante

Mistere.Enigme. Civilizatii disparute.Organizatii secrete.Enigme romanesti.Piramidele.Misterele istoriei.Fenomene inexplicabile.Paranormal.Disparitii.Ipoteze.2012.Apocalipsa.

“Noi nu suntem urmaşii Romei” – un interviu de Gheorghe Budeanu

Descriere

Inceputurile civilizaţiei umane.

Argumente privind prezenţa extratereştrilor (ET)

Dovezi materiale

Anomalii geologice şi meteorologice.

Concluzii ale unor analize şi realităţi.

Existenţa şi apariţia spontană a unor civilizaţii.

Atlantida

Crama Nobless

On line

Statistică

Arhiva

Blogroll

Button Exchange

Nor de categorii

Etichete

Cauta

Top click-uri

Feed

Chat

Meta

Sponsor

Pagini

Reclame

Cele mai citite

Articole recente.

Comentarii

Categorii

Sponsor.

Site info