O.Z.N.- urile naziste. (Baza 211)

La 14 decembrie 1944 (cu sase luni inainte de terminarea razboiului)  importantul cotidian american, “New York Times”, publica pentru prima oara, dupa primele observatii din lume ale “farfuriilor zburatoare”, un articol surprinzator: “Farfuriile zburatoare sunt arme secrete. O noua arma germana si-a facut aparitia pe frontul occidental. Pilotii U.S. Air Force raporteaza ca sfere de argint survoleaza Germania, uneori izolate, uneori in formatie. Unele par total transparente.”

Ce s-a petrecut cu adevarat dupa razboi si de unde veneau aceste masinarii misterioase? In anul 1936, prevazand un al doilea conflict armat mondial inevitabil, Germania nazista s-a pregatit pentru asta metodic. Intre alte pregatiri era indispensabil de a prevedea o logistica performanta pentru razboiul maritim. Nazistii au incheiat acorduri secrete cu “aliatii Marelui Reich” si cu prieteni potentiali in anumite tari din America de Sud pentru a revitaliza parcul navelor de razboi. Aveau nevoie de o baza secreta, solida si inatacabila pentru submarinele din Kriegsmarine.

In 1938, un port-avion, “Neues Schwabenland” a imbarcat o expeditie catre Antarctica si, sositi la locul prevazut, situat intre paralelele de 70 si 75 de grade latitudine Sud (la 10 grade sub cercul polar antarctic), o regiune libera de gheata cu lacuri si munti, marginita la nord de Oceanul Atlantic, germanii si-au atribuit 600.000 de km patrati de teren pe care le-au botezat “Neues Schwabenland.”

Flotile intregi de submarine au pornit spre acest teritoriu si sute de submersibile germane echipate pentru a naviga sub apa timp de mai multe saptamani, s-au indreptat catre aceasta “baza”: unele faceau escala si unele ramaneau acolo. Nimeni nu le-a mai vazut revenind! Statele majore ale marinelor Aliatilor, in special cele ale SUA si Marii Britanii au estimat, dupa ce au facut un inventar al flotei de submarine germane dupa inceputul razboiului, dupa ce au au contabilizat pierderile reale, au considerat ca sute de aparate, cele mai recente in tehnologie, U-21 si U-23, au disparut in mod misterios… cu echipajele lor cu tot. Oficial si statistic, nimeni nu stie unde au disparut aceste submarine!

Este logic de a gandi ca aceste submarine nu au plecat in neant si ca o parte de material sofisticat a fost debarcat la baza Neues Schwabenland, precum si o parte din discurile zburatoare, planurile si documentele tehnice permitand de a fi construite pentru a fi puse la adapost. La sfarsitul anului 1946, sub comanda amiralului Richard Evelyn Byrd, avand un trecut de explorator al Antarcticii, a efectuat o expeditie de cateva luni. O parte din nave au plecat de la baza americana Norfolk din Virginia la 2 decembrie 1946. Lor li s-au alaturat alte doua grupe de unitati in drum spre bazele din Antarctica. Tinta era in mod clar baza de la Neues Schwabenland.

Dupa ce au instalat o tabara pe o zona centrala la Little America, zonele de Est si Vest fiind acoperite de patrule maritime si aeriene, la 13 februarie 1947 zborurile de recunoastere asupra principalului obiectiv au inceput, dar s-au inregistrat pierderi de avioane. S-a constat ca germanii dispuneau de o asemenea superioritate tehnologica neasteptata, incat era imposibil sa li se faca fata cu logistica militara cu care erau dotati americanii si aliatii lor in acel moment.

La 3 martie 1947, s-a dat ordinul ca intreaga armata aliata sa abandoneze aventura si sa revina la Norfolk. Cu ce s-a confruntat aceasta expeditie ramane un mister adanc. Peste doua zile, ziaristul Lee van Atta, acreditat in timpul acestei operatiuni secrete, a publicat in coloanele celui mai mare cotidian sud-american, “El Mercurio”, un interviu cu amiralul Byrd in cursul caruia el a declarat: “Este dur de auzit, dar in cazul unui noi razboi, va trebui sa ne asteptam la atacuri de avioane care pot zbura de la un pol la altul.” El a mai lasat sa se inteleaga “ca acolo jos se afla o civilizatie avansata care se servea de o tehnologie superioara.”

Membrii cei mai eminenti ai inaltelor societati secrete (Vril, Thule si Ordinul Negru SS) au avut acces la informatii secrete si au fost in masura ca pe baza unor documente vechi sa construiasca masinarii cu performante superioare celor clasice existente pe Terra. Trebuie sa admitem ca unii oameni au primit mesaje si informatii provenind de la surse care ne sunt necunoscute. Veteranii US Air Force si R.A.F. isi amintesc inca de aceste “aparitii bizare” in timpul misiunilor lor!

Valul de observatii din iunie si iulie 1947 s-a multiplicat in America de Nord. Pentagonul si CIA nu a putut oferi niciun raspuns… Cine a construit aceste misterioase masini zburatoare? Ei au inceput sa-i irite pe oficialii militari care nu puteau sa localizeze dusmanul (in cazul OZN-urilor, era vorba de un adversar) si sa suporte provocarea.

Nimeni nu a inteles functionarea si nici sistemul lor de propulsie. Dar nici “metalul” din care erau construite. Inainte de terminarea razboiului, documente privitoare la OZN-urile Reichului, strict secrete, au fost evacuate din timp si la loc sigur pentru a nu cadea in mainile Aliatilor (probabil sub forma de microfilme, procedeu clasic utilizat de tehnologiile de varf ale productiei germane ale celui de-al III – lea Reich).

Aceste tehnologii secrete puteau apoi sa fie cu usurinta reconstruite in caz de distrugere locala si de asemenea de a face fata unui dezastru care se preconiza a fi iminent (cu cateva luni inainte de caderea Berlinului). Era deci usor, sub o forma extrem de redusa, de a transporta toate planurile, caietele si alte protocoale de fabricatie a acestor masinarii zburatoare deja utilizate, fara a uita proiectele care nu au intrat inca in productie, cum ar fi stupefiantul Andromeda de 139 metri lungime prevazut pentru a lua la bord aproximativ 130 de persoane pentru zboruri dincolo de stratosfera.

Oamenii imbarcati la bordul submarinelor, beneficiau de tehnici de propulsie foarte avansate pentru acea perioada si erau echipati cu un sistem de recuperare de oxigen putand naviga sub suprafata timp de mai multe luni fara a fi reperat catre, intre altele, baza de la Neues Schwabenland in Antarctica. Este de usor de imaginat ca, din mai 1945 la sfarsitul lui 1946, tehnicienii si specialistii de la aceasta baza si personalul de la alte baze, puteau lucra activ la montarea masinariilor si de asemenea, de a elabora altele. Nimeni nu stie tot ceea ce a putut fi stocat, masini, utilaje si infrastructuri in Antarctica, in cel mai mare secret, in disciplina si securitate. Dupa ce s-a terminat conflictul mondial, atentia Aliatilor s-a indreptat spre alte preocupari politice si economice, in loc sa continue sa caute bazele fantoma greu de localizat…

Dincolo de teritoriul antarctic al Neues Schwabenland exista insa si alte teritorii in lume sau colonii unde regimul nazist ar fi putut supravietui, cu vechi SS-isti si cu descendentii lor, in lagare perfect organizate printre care cel mai important este situat in Argentina pe un teritoriu de 16. 000 km², cumparat inainte de terminarea celui de-al doilea razboi mondial, pe malurile fluviului Limay la 2.500 km sud de ecuator.

Intr-un sector geografic din America de Sud, un sit bine cunoscut in Argentina, exista o baza de masinarii zburatoare intr-o anume parte a Cordilierilor (localizarea se citeste pe anumite planse ale lui Guilder) gratie structurilor utilizate sau conservate “in stat” de foarte mult timp… Toate plansele lui Guilder au fost “dictate” de o entitate atlanta, care putea sa “calatoreasca” in timp si sa descrie anumite “lucrari” contemporane. O alta baza s-ar situa in labirintul vailor inalte pierdute din Himalaya. Incercam sa intelegem de ce fortele chineze au tinut sa ocupe cu orice pret Tibetul, in pofida lipsei de importanta strategica a acestui teritoriu sacru!

Apoi, sub gheturile Groenlandei si probabil si in alte puncte invizibile din anumite zone subterane ale planetei noastre, se afla baze secrete germane unde traiesc inca supravietuitorii nazisti si descendentii ultimului Batalion. Acest faimos ultim batalion nazist a fost citat de Hitler in discursul sau din 24 februarie 1945: “Va prezic azi, ca intotdeauna Credinta in poporul nostru, victoria finala a celui de-al treilea Reich unde in acest razboi nu va fi nici invins, ci doar morti si supravietuitori, dar ultimul batalion va fi german!”

OZN-urile exista… Cine le conduce? Unii au zarit in timpul asa ziselor intalniri de al doilea tip: blonzi inalti, uneori de peste 2 metri, altii mai mici, pitici cu capete caraghioase. Parerile sunt diverse cu privire la ocupantii unor masinarii zburatoare. Misiunea lor ramane pentru noi un mare mister.