Sfantul Graal se afla in capela Rosslyn?

Romanele lui Dan Brown sunt considerate a fi nu doar cele mai vandute, dar si cele mai influente carti ale ultimilor ani. Ingredientele lor – crime, mistere, profetii, indicii enigmatice, au adus in atentia cititorilor de pretutindeni o problematica de care odinioara se interesau doar savantii: secretele si mostenirea cavalerilor templieri. Trecand peste faptul ca romanele abunda in erori si mistificari, ceea ce trebuie sa intelegem este ca intr-adevar templierii au reprezentat unul dintre cele mai controversate ordine calugaresti, cunostintele lor spirituale si bogatiile fabuloase continuind sa fascineze, pana in zilele noastre. De departe cel mai cunoscut edificiu ce pare sa ascunda tainele Templierilor, chiar daca a fost construit la multa vreme dupa disparitia ordinului, este capela Rosslyn, ale carei pietre de constructie, daca ar putea vorbi, ar spune o tulburatoare poveste… Ansamblul trebuia sa aiba forma unei cruci Pentru pasionatii de mistere si nu doar pentru ei, ci si pentru orice turist curios, capela a devenit, in ultimii ani, o veritabila Mecca, pelerinajul aici fiind obligatoriu pentru lumea buna din Europa Occidentala si Statele Unite. Constructia a fost ridicata de printul de Orkney, Sir William St Clair (dupa unii Sinclair), in 1446. De fapt, ea constituia doar o parte dintr-un vast ansamblu religios, proiectat a avea, in final, forma unei cruci, ansamblu care nu a fost insa niciodata finalizat. Printul de Orkney a murit in 1484, fiind inhumat in interiorul capelei iar urmasii sai nu au mai vrut sa continue lucrarea, care deja aproape ii secatuise financiar. Potrivit parintelui Richard Hay, cel ce a publicat un studiu asupra genealogiei clanului St Clair, printul ar fi adus zidari si materiale de constructie din toate partile Europei, desi mesterii scotieni erau si ei foarte priceputi. Este clar ca St. Clair nu dorea zidari, ci… masoni, cunoscatori ai riturilor breslei si intelepciunii antice, lasate acesteia, se pare, de catre legendarul Solomon. Numai astfel edificiul visat de el ar fi putut ascunde in el cifrul tainic pentru a carui gazduire urma sa fie inaltat. Reforma brutala impusa de Henric al VIII-lea a dus la distrugerea altarului capelei, in 1592 si de atunci pana prin secolul 18, cladirea a ramas in parasire, ruinandu-se treptat. Trupele lui Oliver Cromwell au folosit-o drept grajd dar s-au ferit sa o distruga, asa cum au facut cu alte edificii catolice. Abia in 1736, un urmas al clanului St Clair, James, va face unele reparatii, refacand complet acoperisul capelei. Un secol mai tarziu, arhitectul David Bryce va intreprinde reparatii capitale, la comanda lui James Alexander, al treilea conte de Rosslyn. Legenda ucenicului care si-a intrecut mesterul Capela a fost descrisa, pe drept cuvant, drept „o tapiserie in piatra”, fiind una dintre cele mai impresionante constructii din piatra ale Europei, faimosul „stalp al ucenicului” reprezentand o capodopera a sculpturii medievale. Legenda acestui obiect este interesanta si merita amintita. Se spune ca mesterul zidar, nestiind cum sa-l sculpteze, a plecat la Roma, sa caute inspiratie in bisericile de acolo. La intoarcere, insa, a gasit stalpul minunat impodobit, de catre un ucenic de-al sau, o biata calfa fara prea multe cunostinte in bransa. Invidia i-a luat atunci mintile batranului mester, care l-a lovit cu ciocanul in cap pe ucenic, cu atata putere incat i l-a zdrobit! Altii sustin ca ar fi fost de fapt un sacrificiu voit al tanarului ucenic, pentru a asigura astfel durabilitatea constructiei – ideea este adesea intalnita in folclorul medieval, vezi legenda Mesterului Manole. Indiferent de ce s-a intamplat insa, cert este ca asasinatul produs l-a determinat pe episcopul de St Andrew sa ceara Papei amanarea consacrarii capelei. Una dintre sculpturile din capela infatiseaza scena uciderii ucenicului, care apare sub forma unui tanar cu fruntea brazdata de o taietura adanca. Au ajuns templierii in Lumea Noua? Este evident faptul ca printul de Orkney a avut legatura cu ordinul Templierilor, chiar daca acesta fusese desfiintat, oficial, in urma cu mai bine de un secol si jumatate. Nu e intamplator, din acest punct de vedere, ca peste cateva veacuri, William Sinclair de Rosslyn, un stranepot al printului, a devenit primul Mare Maestru al Lojei Scotiene. Este insa oare capela locul unde ar fi fost ascuns Sfantul Graal, cea mai de pret relicva a crestinatatii, dupa cum sustin unii exegeti? Cavoul in care se afla ramasitele pamantesti ale celor din clanul Sinclair ar putea oferi un raspuns la aceasta intrebare, dar el nu a mai fost deschis de cateva secole. Enigmele nu se opresc aici, caci capela, considerata a fi o reprezentare simbolica a templului lui Solomon din Ierusalim, pare sa ofere indicii despre un contact cu Lumea Noua inainte ca genovezul Columb sa fi ajuns acolo. Astfel, pe unele sculpturi apar cactusi si stiuleti de porumb, plante necunoscute pe atunci europenilor. Sa fi ajuns totusi neinfricatii templieri in America? Muzica Satanei, scrisa in piatra? Robert Lomas si Christopher Knight, cei doi autori ai best-seller-ului „Secretul lui Hiram”, sustin ca zidul de apus al capelei de la Rosslyn ar fi de fapt o copie a Zidului Plangerii de la Ierusalim. Una dintre inscriptii atrage atentia: Forte est vinum fortior est rex fortiores sunt mulieres super omnia vincit veritas (Vinul e puternic, regele e mai puternic, femeile sunt si mai puternice, dar adevarul ii biruieste pe toti). La fel de enigmatice sunt cele 213 cuburi aflate pe stalpi si arcuri si care au sculptate pe ele anumite simboluri. Deocamdata, nimeni nu a reusit sa le descifreze, desi doi cercetatori care si-au dedicat ani din viata acestei enigme, Thomas si Stuart Mitchell, sustin ca ar fi vorba despre o veritabila partitura muzicala, pe care ei au numit-o „motetul Rosslyn”. Aceasta bucata muzicala ar fi continut ceea ce teologii medievali numeau diabolus in musica – asa-numitul interval al diavolului. In limbajul de specialitate, acest interval poarta denumirea de triton, fiind un interval muzical ce se intinde pe durata a trei tonuri intregi, ca o sincopa intre doua note cantate succesiv sau simultan. Multi sustin ca Biserica a dorit sa elimine astfel de sunete din muzica teologica deoarece ele aveau rezonante sexuale, fiind deci considerate diabolice. Or, templierii, cu pasiunea lor pentru a sfida dogmele bisericesti, ar fi putut foarte bine folosi intervalul diavolului in canturile lor si a-l daltui in piatra, pentru a-l face cunoscut si generatiilor viitoare. Multi sustin ca aceasta capela ar ascunde un secret vital pentru crestinism si de aceea, el a si fost incifrat in piatra, pentru a nu fi cunoscut decat de initiati. Se vorbeste chiar despre evanghelii necunoscute, care amintesc despre adevaratul Iisus Christos si care ar fi fost aduse de templieri din Tara Sfinta, unde ei au stapanit candva chiar pamanturile pe care s-a aflat templul lui Solomon. Chiar despre Sfantul Potir se crede ca s-ar afla undeva in zidurile groase de piatra, in vreme ce unii considera ca artefactul gazduit, la loc tainic, de capela, ar fi Chivotul Legii, daruit lui Moise si fratelui sau Aaron, sau chiar capul lui Ioan Botezatorul! Istoricii nu cred in „secretul Templierilor” Pe langa cei care considera ca edificiul de la Rosslyn ar reprezenta un mesaj incifrat, sculptat in piatra, exista si sceptici, ce nu vad pe peretii capelei cavaleri eretici si secrete stravechi, ci o marturie asupra geniului la care ajunsesera mesterii zidari ai evului mediu. Doi istorici britanici, Mark Oxbrow si Ian Robertson, au scris recent o carte, „Rosslyn si Graalul”, in care intentioneaza sa demonteze majoritatea presupunerilor legate de controversata capela. Cei doi sustin ca membrii clanului Sinclair, catolici devotati, ar fi ridicat constructia pentru a proslavi valorile crestinismului si nu o erezie. Pe de alta parte, ipoteza ca printul de Orkney ar fi fost un simpatizant al Templierilor, concluzie la care unii au ajuns pornind de la premisa ca avea pe manerul spadei un trandafir – simbolul acestor cavaleri – este de asemenea nefondata, in acceptia istoricilor britanici. „Trandafirul” ar fi de fapt roata cu opt spite a Sfintei Caterina, patroana familiei Sinclair. sursa: revistamagazin.ro

Evanghelia dupa Iuda

Este vorba de un codex inedit din foi de papirus degradate , un codex incomplet, compus din 30 de pagini care ar putea “revolutiona” cunostintele noastre despre originile crestinismului. O evanghelie semnata de Iuda! Iuda Iscarioteanul, cel care l-a tradat pe Iisus in Gradina Maslinilor pentru 30 de arginti. Acest codex va fi publicat in engleza, germana si franceza intr-o carte ilustrata destinata specialistilor. Pâna acum au fost descifrate doar câteva fragmente, in mare parte de profesorul american Charles W. Hedrick. “In ultima parte a manuscrisului, remarca acesta, Iuda pare sa asculte glasul lui Dumnezeu care-i spune sa-l tradeze pe Iisus. E o noua versiune din care nu stim cine era Iuda in realitate ci doar cum il vedeau cei care au scris aceasta evanghelie in care Iuda apare ca un erou”. Informatiile despre acest codex sunt putine. El se afla in Elvetia, la indemâna unor universitari care il studiaza fara a face comunicari, conform cerintelor Fundatiei Maecenas care detine manuscrisul. “Evanghelia dupa Iuda” e o povestire scrisa sub forma unei marturii asa-zis directe a unui apostol despre faptele lui Iisus. Sunt cunoscute 34 de evanghelii dar doar 4 au fost canonizate (Marcu, Matei, Luca si Ioan) celelalte fiind considerate apocrife, nefiind recunoscute de Biserica. Si cea a lui Iuda e considerata apocrifa. Un episcop din Lyon (Irénée) din secolul al II-lea, i-a denuntat caracterul eretic, contestând faptul ca Iuda ar fi cunoscut Adevarul indeplinind “misterul” tradarii si, prin acest act, ar fi bulversat ordinea Pamântului si a Cerului. Cei care au scris aceasta evanghelie au relatat o istorie imaginata, nicidecum reala. Este semnata cu numele Iuda dar identitatea autorilor nu e si nu va fi niciodata probabil cunoscuta. “Evanghelia dupa Iuda” apartine unei traditii literare egiptene din epoca romana, calificata drept “gnostica”. Gnosticismul (in greaca insemnând cunoastere spirituala) era cultivat de cercuri initiatice mai mult sau mai putin confidentiale, pagâne sau crestine, ce considerau lumea, opera lui Malin. Gnosticismul dispretuia evreii si dumnezeul lor Yahve, “Demiurgul” sau “Creatorul”, evreii fiind, in conceptia lor, responsabili de toate imperfectiunile si blestemele care apasau lumea. O atitudine pe care Biserica a infierat-o incepând cu secolul IV. Ideile gnosticilor au supravietuit sub diverse forme, precum maniheismul, ocultismul etc. Acreditând gândirea episcopului Irénée din Lyon, “Evanghelia dupa Iuda” ar fi opera principala a unei secte gnostice, cea a cainitilor. Instalati in Egipt si in Levant, acestia se considerau urmasii lui Cain. Nu se stie mai mult despre aceasta secta. In general informatiile despre numeroase alte secte si grupuri gnostice din acea epoca sunt extrem de rare. Aceasta evanghelie ofera date stupefiante. Iuda Iscarioteanul este considerat un initiat, singurul dintre cei 12 apostoli care detine o informatie capitala. Pentru cainiti, Iuda constituie un personaj esential in indeplinirea sacrificiului lui Iisus si in rascumpararea pacatelor umanitatii. In timp ce evanghelisti precum Ioan sau Matei considera ca motivele tradarii lui Iuda sunt posesia diabolica si avaritia acestuia. In “Evanghelia dupa Matei”, Iuda, cuprins de remuscari, se spânzura inainte de a incerca sa inapoieze marelui preot cei 30 de arginti. Acest personaj este fara indoiala un indiciu important in contextul originilor crestinismului. Dupa ce se vor publica paginile traduse ale acestei evanghelii regasite, dezbaterile despre Iuda se vor relansa…

Rapire OZN in Florida

Mary Zimmer, de la reteaua MUFON, a fost sunata in zorii zilei de 2 august 2005 de un barbat, numit „Thomas”, care voia sa raporteze o intalnire OZN. El afirma ca la ora 1 noaptea urmarise un buletin de stiri la televizor, timp de vreo zece minute, dupa care a simtit o nevoie imperioasa ca sa iasa in curtea din spate a casei. Aici a zarit, plutind deasupra iazului din fundul gradinii, o lumina portocalie care pulsa si parca curgea. Avea forma unei bare, ascutita la capete, dar putea fi si un disc privit dinspre muchie. Pe fiecare latura se vedeau cate trei patrate intunecate. Martorul isi amintea ca se mai intalnise in trecut cu aceasta aparitie, dar atunci ea fusese la o inaltime de aproape 100 de metri. Observatia a durat circa 45 de secunde, dupa care obiectul a disparut. Era o liniste profunda. Nu se auzeau nici macar greierii. Martorul se simtea obosit si desi, cand a reintrat in casa, a facut ceva zgomot, nu i-a trezit pe ceilalti care dormeau. Dupa aceasta a sunat-o la telefon pe Mary Zimmer. Era ora 3.52 desi martorul era convins ca e doar 1.20. In aceasta lacuna de timp, de peste doua ore si jumatate, putea avea loc o rapire. Dupa incident, Thomas a simtit nevoia sa bea pe nerasuflate cam doi litri de apa. Mai tarziu a vomat, a avut diaree si probleme de urinare.Nimeni din vecinii sai nu vazuse obiectul. Pe 4 august Thomas a simtit o arsura in piept si a descoperit un mic triunghi rosu strecurat parca sub piele. Medicul sau n-a gasit nici o explicatie, dar semnul nu i s-a parut ingrijorator. Trigliceridele erau foarte crescute, iar electrolitii extrem de putini. Martorul prezenta spaime inexplicabile fata de o fetita cu ochii foarte negri vazuta in camera de asteptare la medic si fata de persoanele care purtau ochelari de soare foarte intunecati. Toate acestea au fost interpretate ca simptomele posibile ale unei rapiri. Cei care au comentat acest caz si-au pus problema daca n-ar trebui cumva pe viitor ca presupusele rapiri sa fie supuse sistematic si unor examene de medicina legala.

Mistere pagane

La 30 de kilometri sud de Saumur (Maine-et-Loire) se afla unul dintre cele mai insolite situri din Franta. Aici a fost descoperita o pestera ai carei pereti sunt ornamentati cu peste 400 de mici personaje, sculpturi realizate in roca calcaroasa cu granule de cuart si mica, in jurul unui vechi put, sub gradinile unei vechi case parohiale. O pestera ascunsa multa vreme sub tone de moloz. In clarobscurul camerei subterane, in care se ajunge pe o scara din piatra, creaturile cu fete grotesti, crispate sau ilare sunt implicate in unele scene orgiastice. Sa fie vorba de ritualuri secrete? Opere ale unui grup adamic, o secta olandeza din secolul XVI care il adora pe Adam? Cine au fost autorii acestui act monstruos? Arhivele nu au oferit informatii importante asupra acestui sit descoperit oficial in 1956. De-abia in 1974 grota si-a dezvaluit operele tainuite in urma unor sapaturi arheologice. Printre sculpturi figurau un cap de berbec si efigia unei maimute, simboluri la care recurgeau taietorii in piatra. Sculpturile alegorice cu trasaturi grosiere nu apartin insa acestor mesteri. Unii specialisti apreciaza ca acestea au fost realizate in a doua jumatate a secolului XVI, bazandu-se pe studiul detaliilor vestimentare, cum ar fi coleretele plisate (in voga in secolul XVI) sau pantalonii bufanti, purtati la curtea regilor Valois, alte piese vestimentare fiind introduse la curtea regelui Charles IX, in anul 1561 sau la curtea Catherinei de Medici. O surpriza o constituie prezenta in caverna a sculpturii unui indian! Sa fie vorba de Essomeric, primul american care a fost adus din Brazilia, in 1505 si care ar fi trait in aceasta zona? O alta surpriza o constituie o pieta caricaturala in care crucea e inlocuita cu un topor. Fecioara putand fi Catherina de Medici iar Christos (agonizand) fiul ei, François II. Alaturi se afla o femeie care ii sprijina picioarele, probabil sotia sa, Maria Stuart. Personaje legate de razboaiele Religiei (1562-1598) implicate in masacrele din noaptea Sfantului Bartholomeu (1572) si in asasinarea unor sefi protestanti. Un complot a carui represiune feroce s-a soldat cu 1500 de victime.  Daca in zilele noastre aceasta caverna a ramas pentru unii un loc de cult si de vindecare, ea este inainte de toate un suport al caricaturilor politico-religioase. O capodopera a artei populare. Arbori sacri In satul Pentecôte (Franta) bucatile de scoarta de stejar reprezinta pentru cei 1000 de locuitori un adevarat porte-bonheur. Dar si o practica pagana, condamnata de biserica. De Rusalii au loc procesiuni ritualice magice, cu origini necunoscute, dupa ce participantii smulg bucati de scoarta din stejari. Esantioane-talisman care ii apara de boli sau de incendii. Studentii sunt incredintati ca le aduc succes la examene sau ca vor nimeri numerele castigatoare la Loto.

Enigme antice si actuale.

Exista numeroase exemple de cunostinte fascinante ale invatatilor din timpurile stravechi, in diferite domenii, care inca ii uimesc pe cercetatorii de astazi. Una dintre cele mai fascinante enigme cu care se confrunta oamenii de stiinta de astazi este constructia piramidelor egiptene. Fiecare bloc al faimoasei piramide a lui Keops cantareste intre 15 si 100 de tone. Plafonul mormantului faraonului este facut dintr-un strat monolit de granit rosu, in greutate de 70 de tone. Fiecare asemenea bloc este imbinat unul cu altul cu o mare precizie. Nivelul preciziei egiptenilor in manevrarea blocurilor de piatra de o asemenea greutate depaseste de zece ori pe cea a constructorilor moderni care lucreaza cu blocuri de 300 de ori mai usoare.
Istoricii francezi afirma ca transportarea unui pietre tombale de la un sanctuar din Luxor la Paris a durat circa doua luni. Pentru acest transport, care a avut loc in 1835, a fost nevoie de un mare numar de oameni, piatra fiind totusi mult mai usoara decat blocurile masive din care este ridicata piramida lui Keops.
Asa cum aceasta piatra tombala pare mica in comparatie cu monolitii din care sunt facute piramidele, tot asa acesti monoliti par de dimensiuni mici in comparatie cu blocurile de piatra din Machu Pichu si Saksahu-Amane din Peru. Fiecare dintre aceste blocuri-gigant este lung de sase metri si lat de trei. Toate sunt asezate perfect unul langa celalalt si unul peste altul. Precizia este atat de uluitoare, incat potrivit omului de stiinta american Siegfried Hunter, este greu de crezut ca toate acestea au fost create de oameni cu mii de ani in urma. Blocurile de piatra din Peru nu mai par uriase daca sunt comparate cu monolitii folositi in constructia unui templu din Baalbek, pe teritoriul Libanului modern. Unele blocuri monolite din fundatia templului cantaresc pana la 750 de tone. Modul in care acesti oameni au reusit sa aduca blocurile masive de piatra de la cariere si apoi sa le imbine atat de perfect unul cu altul ramane un mister. Nimeni nu poate da o explicatie logica acestui fenomen.
Cu ceva vreme in urma, omul de stiinta sovietic M.M. Agrest a lansat o ipoteza in ce priveste constructia faimosului templu din Baalbek. El a afirmat ca sanctuarul a fost construit de extraterestri. Interiorul spatios al templului le-a servit drept pista de lansare. Potrivit lui, o serie de fragmente din Biblie, precum si extrase dintr-un manuscris descoperit in 1947 pe tarmul vestic al Marii Rosii vin in sustinerea ipotezelor sale. In plus, teoria lui Agrest se coreleaza cu alta descoperire facuta de A.P. Kazantev in Peru. Acesta a descoperit intr-o grota picturi care infatiseaza cu expresivitate masini misterioase sau nave spatiale. Este posibil ca intre toate aceste constructii gigant din Egipt, Liban si din alte parti ale lumii sa existe o legatura. Au fost gasite constructii-gigant in diferite parti ale lumii. Stonehenge, in Anglia, cu o vechime de aproape 4000 de ani. Potrivit ultimelor analize, acest monument megalitic, format din cateva sute de blocuri de piatra de diferite dimensiuni, reprezinta un observator astrologic unic. Blocurile de piatra cantaresc aproape 30 de tone si a fost nevoie ca unele dintre ele sa fie transportate de la o distanta de 400 de kilometri. Dupa aceea, fiecare bloc trebuia ridicat intr-un anumit loc. Se stie ce fel de oameni traiau pe meleagurile acelea in trecut si se stie la fel de bine ca niciunul dintre ei nu ar fi fost capabil sa construiasca ceva de o asemenea complexitate. In plus, nivelul lor general de dezvoltare nu era avansat; ei nu aveau nevoie de un observator. Atunci de ce l-au construit? Pentru ce? Folosind ce fel de tehnologie?
Iata un alt mister care continua sa uimeasca lumea. In 1772, marinarul olandez Jacob Roggewen a descoperit o insulita in partea rasariteana a Oceanului Pacific pe care ulterior a numit-o Insula Pastelui. In trecutul indepartat, populatia insulei nu putea sa fi depasit 2.000-3.000 de oameni. Insula Pastelui are un sol foarte arid si, in urma mai multor studii, se pare ca aici nu a crescut niciodata nici macar un singur copac. De aceea ramane un mister felul in care acesti insulari au transportat masivele blocuri de piatra pentru faimoasele monumente cunoscute sub denumirea de “moai”. Cand au sosit primii misionari in insula, au gasit langa mai multe statui numeroase tablite cu hieroglife. Dupa cum se spune, unele au fost distruse, altele au fost trimise la Vatican, unde pot fi gasite si astazi. Etnologii au putut sa descifreze cateva. Legendele vorbesc despre o rasa alba care a coborat din cer. Totusi nu este clar inca daca aceste legende au ceva in comun cu statuile.
Cartile indiene sacre “Ramayana” si “Mahabharata” vorbesc, de exemplu, de creaturi extraterestre – “fii ai Lunii si ai Soarelui” – care au coborat pe Pamant. Aceste carti mentioneaza si batalii duse cu ceea ce pare sa fi fost energie atomica. Ambele carti au o vechime de peste 2000 de ani. Ele descriu obiecte zburatoare de forma ovala care foloseau drept combustibil mercurul. Interesant este faptul ca ideea unor masini zburatoare alimentate cu mercur a fost discutata la un Congres International care a avut loc la Paris in 1959. Cartile ofera relatari detaliate si despre exploziile unor bombe care “au distrus orase intregi si au degajat o lumina a carei putere echivala cu cea a 100.000 de sori”.
Iata o alta enigma. La sfarsitul anilor ‘50 ai secolului trecut, oameni de stiinta sovietici, americani si indieni au ajuns la concluzia ca, acum aproximativ 10000 de ani, stramosii eschimosilor de astazi locuiau pe teritoriul actual al Asiei Centrale, Mongoliei si Ceylonului. Ei nu au migrat spre taramul zapezilor decat mult mai tarziu. Se pare, de asemenea, ca aceasta migratie a fost destul de brusca. De ce? Ce i-a determinat pe acesti oameni sa-si paraseasca dintr-odata asezarile si sa porneasca spre “capatul lumii”? Folclorul eschimosilor este bogat in legende, unele vorbind despre pasari de fier care i-au transportat pe stramosii lor spre Nord.
Toate aceste enigme nu reprezinta decat o mica parte din misterele de care oamenii de stiinta continua sa se ocupe asiduu.