Nostradamus.Profetii.No.2

Nostradamus şi profeţiile lui

Cel mai cunoscut profet al lumii este, fără îndoială, Nostradamus. Al optulea fiu al unui evreu, negustor de grâne, Nostradamus a fost doctor, astrolog, scriitor şi unul dintre marii mistici ai lumii. Încă de mic, Nostradamus a demonstrat aptitudini deosebite pentru studiul matematicii şi al astronomiei, reuşind să-şi supere profesorii pentru ardoarea cu care a luat apărarea astrologiei.

Singurul profet al lumii, cu adevărat interesant, a fost Michel de Nostredame, zis Nostradamus. S-a născut la Saint-Rémy-de-Provence (Franţa), în 1503, într-o familie evreiască obligată de autorităţile vremii să treacă la religia catolică. A studiat medicina la Universitatea din Montpellier unde şi-a susţinut examenele finale în 1525.

Viaţa unui prezicător

Izbucnirea unei epidemii de ciumă a făcut ca Nostradamus să-şi întrerupă studiile şi să călătorească prin toată Franţa pentru a-i ajuta pe bolnavii loviţi de flagel. În timpul călătoriilor, a schimbat idei cu numeroşi medici mai puţin cunoscuţi din Renaştere, cu alchimişti, kabalişti şi mistici, practică pe care a continuat-o în cea mai mare parte a vieţii sale. În 1529 s-a întors la Montpellier pentru a-şi lua doctoratul. Julius-Cesar Scaliger, considerat un protagonist al Renaşterii, l-a invitat în 1534 la Agen. Acolo s-a căsătorit cu o femeie al cărei nume a rămas necunoscut, dar despre care se ştie că i-a făcut lui Nostradamus doi copii. În 1537, soţia şi cei doi copii ai lui Nostradamus au murit, probabil de ciumă. Într-o încercare de a se regăsi după tragedia pierderii familiei, Nostradamus a făcut mai multe călătorii în Italia şi Franţa. În timpul acestor călătorii, şi-a descoperit puterea de a face profeţii. O vreme a practicat medicina la Toulouse înainte de a fi chemat de Parlamentul din Aix, în timpul ciumei din 1546, ca să-şi exercite meseria timp de 3 ani, pe spezele municipalităţii. Apoi s-a instalat în oraşul Salon-de-Craux unde s-a căsătorit a doua oară cu o văduvă bogată, Anne Ponsarde Gemelle. În 1550, a scris un almanah, după care a demarat proiectul de a scrie 1000 de catrene despre viitorul probabil. Fără să aibă nimic spectaculos în ea, moartea lui Nostradamus s-a produs în 2 iulie 1566. A fost înmormântat în zidul Bisericii Cordelierilor din Salon. În 1791, mormântul lui a fost deschis şi osemintele reîngropate în Biserica Sf.Laurent din Salon. Se zice că pe sicriul său era gravată data exactă a deschiderii mormântului.

Profeţiile sibilinice

A studiat astrologia din nişte cărţi pe care mai apoi le-a ars şi şi-a început Centuriile, catrene profetice repartizate în serii de câte o sută. Multă vreme a ezitat să le publice. Prima ediţie, intitulată Les Prophéties de Me Michel Nostradamus, a apărut în editura Macé Bonhomme din Lyon, în 1555; ea cuprindea trei Centurii şi 53 de catrene din cea de a patra, toate dedicate fiului său nou-născut, César. Succesul lui Nostradamus a fost atât de mare încât, în 1556, regele Henric al II-lea l-a chemat la Curte, de unde a plecat încărcat cu daruri. Caterina de Medici, Francisc al II-lea, ducele şi ducesa de Savoia s-au dus la Salon să-l consulte; Carol al IX-lea l-a numit consilier şi medic personal. Ediţia princeps completă a celor 10 Centurii a fost făcută de Pierre Rigoud în două volume (în 1558 şi 1566); după moartea lui Nostradamus. Benoit Rigoud a reeditat-o, în 1568, cu variante extrase din manuscrise. În 1000 de catrene, Nostradamus a prezis evenimentele care aveau să se întâmple până în anul 3797. Pentru ca profanii să nu le poată înţelege, el şi-a redactat oracolele folosind modalităţile sintaxei latine, cu inversiuni, antiteze, anagrame (Rapis pentru Paris, Nersaf pentru Franţa, Norlaris pentru Loreni etc), calambururi (Dort-léans pentru Orléans), metafore, cuvinte celtice, romane, spaniole, latine, greceşti şi ebraice. Faptul că Nostradamus şi-a redactat profeţiile într-un mod greu de decriptat a fost şi din cauza presiunilor Inchiziţiei. Era perioada în care mulţi dintre cei care vorbeau sau scriau despre lucruri pe care Biserica nu le accepta erau torturaţi sau arşi pe rug. Nostradamus ne avertizează că opera lui nu este amfibiologică, adică nu are mai multe sensuri, ci unul singur, ascuns cu grijă. Astfel, faptul că s-au dat atâtea interpretări diferite dovedeşte că toţi comentatorii săi se înşeală: ei ar trebui să fie de acord, cu mici diferenţe, asupra esenţialului. Lucrarea sa, despre care se spunea că a venit, prin divina inspiraţie supranaturală, versurile sale sibilinice pe care le numea “nocturnele şi profeticele mele aprecieri, compuse mai degrabă dintr-un instinct natural însoţit de o furie poetică decât datorită regulii poetice”, sunt tot atâtea dovezi ale unui sistem crono-cosmografic atât de savant încât calculele sale ţin seama de planetele Neptun şi Uranus, nedescoperite la acea vreme.

Interpretările Centuriilor

O mulţime de comentatori au încercat să pătrundă în enigmele Centuriilor. Fiecare le-a interpretat după dorinţele sale şi s-a folosit de ele în pamfletele împotriva lui Mazarin sau a altor oameni politici; doi autori ce trăiau în timpul lui Ludovic al XIV-lea, Guynaud, şeful pajilor de la Versailles, şi Jean de Roux, preot la Lovicamp, au găsit în ele indicaţii privind acest rege. DUNGA Susţinătorii lui Nostradamus îl creditează cu predicţia unui număr impresionant de evenimente din istoria lumii: moartea regelui Henric al II-lea al Franţei, Revoluţia franceză, asasinarea lui Abraham Lincoln, explozia primei bombe atomice, ascensiunea lui Adolf Hitler, preşedinţia lui Charles de Gaulle dar şi un război al Rusiei şi Statelor Unite împotriva Chinei etc. DUNGA În secolul al XIX-lea, Torné-Chavigny (preot în Clotte, lângă oraşul La Rocchelle) a fost preocupat (într-o lucrare în trei volume) de anunţarea evenimentelor viitoare conform Centuriilor: astfel a văzut că Napoleon al III-lea va restaura regalitatea în Franţa. Dar sub cea de-a doua Republică, acest preot tumultuos a spus că Nostradamus prezicea urcarea la tron a lui Napoleon al IV-lea şi a scris ziarului “Le National”, la 8 aprilie 1878, o scrisoare prin care propunea o recompensă de o mie de franci celui care va dovedi că Nostradamus nu avea dreptate. În 1938, doctorul de Fontbrune a descoperit că Nostradamus vorbea de Hitler în versurile următoare:
“Nouă ani cel slab o va ţine-n pace
Apoi cădea-va în sete atât de sângeroasă
Pentru el poporul fără crez şi lege va muri
Ucis de un altul cu mult mai omenos.”
“Al treilea vers din acest catren este suficient ca să-l desemneze pe Hitler” spune Fontbrune. Dar de ce este supranumit “cel slab”? Foarte simplu: pentru că este vegetarian, nu bea decât apă şi nu fumează. Nostradamus prevăzuse până şi acest lucru, sau cel puţin aşa credea Fontbrune.

Cataclismul inexistent

Având în vedere că doctorul Fontbrune descifrase în Centurii sfârşitul celei de-a III-a Republici şi înfrângerea totală a lui Hitler şi Mussolini (adică tot ce inspira lumii teamă şi tot ceea ce spera ea în 1938) el şi-a reluat interpretările după cel de-al doilea război mondial, pentru a demonstra că Nostradamus prevăzuse că războiul va începe în 1939. Sprijinindu-se pe această demonstraţie, doctorul de Fontbrune a dedus din alte catrene prezicerile următoare: a IV-a Republică va fi desfiinţată la sfârşitul lunii septembrie 1951, contele de Paris va fi proclamat rege (căci el este “marele Chiren” despre care Nostradamus a spus “Un şef al lumii marele Chiren va fi”). Acesta va face din Avignon capitala Franţei, dar va avea de înfruntat al treilea război mondial în cursul căruia se va produce invadarea Elveţiei. Apoi secolul se va termina cu un cataclism.
“În anul o mie nouă sute nouăzeci şi nouă şi şapt luni
Din cer veni-va un mare rege de spaimă
Învia-va el pe marele Rege de Angoumois
Înainte, după, Marte domni-va cu bucurie.”
Traducerea doctorului de Fontbrune: “în iulie 1999 va veni pe calea aerului un Rege mare, înspăimântător, care-l va învia pe şeful Hunilor. Înainte, ca şi după aceea, marele zeu al războiului va pedepsi lumea cum n-a mai făcut-o niciodată”. În iulie 1999, John F.Kennedy jr. a murit într-un accident de avion, dar evenimentul nu reprezintă un dezastru semnificativ pentru istoria omenirii.

Despre moartea Papei

Moartea misterioasă a papei Ioan Paul I reprezintă un subiect controversat al catrenelor lui Nostradamus. În seara dinaintea morţii sale, papa Ioan Paul I i-a dat cardinalului Villot o listă ce cuprindea mai multe nume a unor prelaţi ce urmau să fie demişi şi o reorganizare a structurii de putere a Vaticanului. A doua zi dimineaţa, papa a fost găsit mort. Lângă el se afla o sticlă de Effortil. Cardinalul Villot a ţinut secretă lista şi testamentul papei şi nu s-a efectuat nici o autopsie, versiunea oficială rămânînd aceea a sinuciderii. Nostradamus vorbeşte însă de o eliminare a papei, susţinând teoria celor care afirmă că papa a fost asasinat. Apropierea sfârşitului mileniului II a determinat un interes crescând faţă de profeţiile lui Nostradamus. Mulţi dintre cei care au studiat Centuriile consideră că Nostradamus a prevăzut atacul din 11 septembrie 2001 într-un catren în care vorbeşte despre “cerul în flăcări”, “new city”, “trăznet uriaş” şi “doi fraţi răpuşi”. În acelaşi catren se vorbeşte însă şi despre faptul că “un mare lider va muri”.

Fulgerări de extraluciditate

Un magistrat din regiunea Gâtinois, care lupta împotriva “exceselor prezicătorilor”, remarca în 1560: “Dacă în acelaşi an patru filozofi vin să prezică lucruri contrare şi unul prezice pacea, ea va domni fără îndoială, în multe zone. Altul va prezice războiul care, de asemenea , va izbucni pe alte meleaguri. Şi aşa, adevăr şi minciună se vor afla întotdeauna în armonie.” Astfel, ne limităm să-l facem pe acest om extraordinar să spună ce vrem noi să spună în loc să căutăm să vedem ce gândea el efectiv. Nostradamus a avut o serie de viziuni despre viitor în stare de autohipnoză, dar el le-a conceput după ideile timpului său şi nu după ideile timpului nostru! În aceasta constă originalitatea operei sale, în faptul că ea conţine suficiente generalităţi, cifre, nume ambigue pentru a da fiecărui secol iluzia că el este cel vizat de ea. Dar un om de litere, un istoric serios îşi dă seama că el vorbeşte despre tot cea ce-i hărţuia pe contemporanii săi: războaiele religioase, Antihristul, Marele Monarh, viitorul potop, toate aceste evenimente fiind precedate de comete, de eclipse, de naşteri monstruoase, semne cărora nu li se mai conferă acum acelaşi sens. Este aberant să crezi că un om, în plin secol al XIV-lea, ar fi putut prevedea schimbări politice precise din secolele următoare şi trăsături caracteristice ale unor şefi de state. “Să admirăm la Nostradamus o ingeniozitate uimitoare, fulgerări de extraluciditate care duc la nişte coincidenţe, dar nu daruri pe care nici un om nu le poate avea, căci altfel omenirea n-ar fi ceea ce este. După Nostradamus n-a mai existat nici un alt profet atât de subtil ca el: iată de ce el este şi astăzi comentat, iar ceilalţi, în schimb, au fost daţi uitării”, afirmă Alexandrian în Istoria filozofiei oculte.

Delirul profetic antic

Prezicerea, arta de a anunţa evenimentele care vor veni într-o perioadă limitată (se făcea în general pentru anul următor sau pentru o perioadă de zece ani) şi profeţia, anunţarea evenimentelor fericite şi a catastrofelor care aşteaptă omenirea până la sfârşitul veacurilor, au fost în antichitate specialitatea sibilelor, preotese care răspundeau prin oracole, enigme în versuri sau în proză, la întrebările celor care le consultau. Kaspar Peucer a demonstrat că oracolele sibilelor erau inspirate de Diavol şi că teomanţia sau delirul profetic comunicate de zeu unei persoane era ceva ce numai posedaţii sau bolnavii puteau s-o facă.

Alţi profeţi

Dintre profeţii Evului Mediu şi ai Renaşterii, Johann Lichtenberg, în a sa Pronostication, apărută în 1488, la Strassbourg, şi-a desfăşurat previziunile pe o perioadă de 83 de ani. “A văzut tot ceea ce trebuia să se întâmple între 1484 şi 1567, ciumele, războaiele, perioadele de foamete (…) numai realitatea n-a văzut-o, n-a văzut marele eveniment al epocii, naşterea protestantismului”, afirma abatele Lecanu. Călugărul Savonarola a prezis apariţia Reformei, cu doi ani înainte de a fi executat, iar Gerard Busch a revelat profeţia lui Regiomontanus, profesor de astronomie şi episcop la Regensburg, mort în 1476, după care sfârşitul lumii urma să se producă în 1588. Un ilustru profesor de drept din Toulouse, Blaise d’Auriol, îşi aşezase lângă casă o barcă mare prevăzută cu cele necesare pentru a se refugia în ea cu familia când apele vor creşte.

2012 – sfârşitul lumii!

Sfântul Malaka, născut în 1097 la Armagh, în Irlanda, şi mort în 1148 la abaţia din Clairvaux unde-l vizita pe sfântul Bernard, i s-a atribuit o profeţie privindu-i pe papii care se vor succeda la Sfântul Scaun până la Judecata de Apoi. El avea o întreagă listă de 111 papi, începând cu Celestin al II-lea (ales în 1143), fiecare dintre ei fiind desemnat cu o formulă în latină; un scurt comentariu vorbea de al o sută doisprezecelea şi ultimul. Papa Ioasn Paul al II-lea, numit papă “al eclipsei de soare” este antepenultimul din această listă. După el va veni un papă “al gloriei măslinului”, apoi ultimul papă, Petrus romanus, sub pontificatul căruia se va produce distrugerea Romei şi judecarea lumii de un Judex tremendus, Un Judecător fără milă. Un teolog din Namur, René Thibeau, a făcut în 1950 o demonstraţie uluitoare de aritmologie, calculând că acest sfârşit al omenirii este prevăzut pentru anul 2012.

Nostradamus.Profetii.No.1

 

Legenda spune ca în mai multe nopti înainte de nasterea lui Nostradamus activitatea cereasca a fost extrem de importanta. în arhivele din Salon, orasul unde marele profet si-a petrecut ultimele zile, înca se mai pastreaza consemnari ale unor relatari despre existenta pe cer a unor obiecte rotunde si stralucitoare deasupra orasului Saint-Remy de Provence.
Nasterea lui Nostradamus a fost ea însasi remarcabila, deoarece Blanche Nostredam (adevaratul nume al familiei) darui sotului ei un nou-nascut perfect, în secolul al XVI-lea nou-nascutii perfecti erau extrem de rari. Rata mortalitatii era foarte ridicata, nou-nascutii se nasteau subalimentati,.deoarece si mamele lor erau subalimentate. în cazul lui Nostradamus avem motive sa credem ca a fost “protejat” la o vârsta precoce si poate chiar calauzit de o “putere” invizibila în mod normal.
Stim cu siguranta ca prezicerile sale sunt cele mai exacte din câte s-au înregistrat vreodata.
    Nimic nu ne spune ca s-ar fi înselat vreodata când încerca sa vada în viitor. Altii, fie ca erau mediumuri sau ghicitori în carti, au momentele lor de sensibilitate extrema, dar Nostradamus vedea întotdeauna exact. într-un fel, era ca si cum ar fi trait viitorul si ar fi povestit pur si simplu ce vazuse.

Cu toate acestea putin stiu sau putini vor sa-i strice reputatia prea celebrului Nostradamus de aceea nu prea se precizeaza ca el facuse preziceri in legatura cu vizita lui si a familiei lui ( nevasta si copil ) intr-un oras ciumat.
Atunci Nostradamus a prezis citind in horoscoape si astrii ca nevasta,copilul lui si el nu vor pati nimic insa ciuma nu a tinut cont de prezicerile lui si atat nevasta cat si copilul au murit in cateva zile.

Numeroase motive ne fac sa credem ca era diferit de toti oamenii care traisera pâna la el si dupa el. De exemplu:
Marele profet era incredibil de inteligent; pe când era înca foarte tânar a învatat mai multe limbi si matematicile superioare.
La 23 de ani a devenit medic licentiat si mai târziu si-a obtinut doctoratul aproape fara efort.
Luni de zile a umblat printre victimele ciumei fara sa se molipseasca de cumplita boala. Ca si cum de acolo de unde venea fusese vaccinat pentru a nu i se întâmpla nimic rau.
Cu un amestec misterios de ierburi si ingrediente necunoscute la noi putea sa vindece un mare numar de napastuiti. A fost recunoscut în Franta si în restul Europei ca un vindecator misterios.

 

PE CE SE BAZAU PROFETIILE LUI NOSTRADAMUS ? – IPOTEZE

Sunt mai multe ipoteze despre originea si felul în care Nostradamus îsi folosea darul de vizionar.
– Pactul cu Diavolul ? 
Datoritata preciziei profetiilor sale precum si a puterilor miraculoase de vindecare sau a tehnicilor miraculoase de vindecare ( era si farmacist ) Unii spun ca invoca demonii cu o bagheta speciala. Totusi, este imposibil ca Nostradamus sa fi facut un pact cu diavolul. Si asta pentru ca era  o persoana foarte religioasa. Nascut evreu, s-a convertit mai târziu la religia catolica si în practica sa religioasa a pastrat putin din cele doua credinte
– Vrajitor ?  
Nu exista nici o dovada ca Nostradamus ar fi fost vrajitor sau ca ar fi practicat magia neagra. N-a încercat sa invoce mortii sau spiritele pentru a le cere sfatui cu toate ca, fara îndoiala, trebuie sa fi crezut cu tarie într-o viata de dupa moarte.
Aceasta nu ne lasa decât doua alte posibilitati:
–A fost adus pe pamânt de fiinte straine ?.
Se stie cu certitudine ca Nostradamus era astrolog studia stelele într-un fel exceptional  si analiza in amanunt Horoscoapele. Le studia ca si  cum fusese în cer cu ele. Aparatul pe care-l folosea n-a fost reprodus niciodata cu succes. Era format dintr-o bagheta, un trepied de culoarea flacarii si un bol cu apa. Obisnuia sa stropeasca cu apa trepiedul si bagheta, apoi pe el însusi. Atunci, atingea trepiedul cu bagheta, ceea ce declansa o profetie în creierul sau. Este mai probabil sa fi obtinut acest aparat dintr-un alt timp sau alt loc. Daca ar fi fost un calator în timp venit din viitor, este evident ca ar fi stiut ce urma sa se întâmple st ca ar fi vrut sa ne avertizeze dinainte sau, cel putin, sa ne faca sa presimtirii ceea ce ne rezerva viitorul.
    Dar explicatia cea mai puternic imbratisata despre ceea ce putea realiza este aceea ca venea de undeva, “de acolo”, fie ca fusese lasat acolo pe când era bebelus, fie ca Nostradamus era ceea ce e desemnat deseori sub numele de “substituit”. S-ai putea, pe baza a ceea ce stim pâna acum despre acest subiect, ca un suflet strain sa fi venit sa ocupe un corp terestru cu învoirea completa a ocupantului original pentru a împartasi cunostinte importante care ne-ar fi ajutat în dezvoltarea noastra Nostradamus avea toate semnele unei fiinte numite “copilul stelelor” si toti ce care l-au cunoscut au jurat ca era deasupra si dincolo de muritorii obisnuiti.

Intr-un timp relativ scurt ( circa de 3 ani ) , Nostradamus a scris peste 900 de catrene şi centurii despre prezicerea viitorului. În aceste lucrări, Nostradamus prevesteşte despre viitorul lumii, 70 % din ele fiind împlinite până în prezent.Prevesteşte despre domnia lui Napoleon, despre Al doilea război mondial, despre ascesiunea lui Hitler, despre asasinarea Preşedintelui american John F. Kennedy, aselenizarea omului pe Lună. Într-un catren Nostradamus ne vorbeşte despre “cerul în flăcări”, “new city”, “trăznet uriaş” şi “doi fraţi răpuşi”. Mulţi care au analizat acest catren au concluzionat că ar fi vorba chiar despre atentatele din 11 septembrie 2001 , soldate cu distrugerea turnurilor World Trade Center

El mai relatează că va fi şi cel de-al Treilea Război Mondial, care va dura 27 de ani, menţionând şi venirea Antichristului din Orientul Mijlociu. Se crede ca al 3-lea Război Mondial va începe după moartea ultimului Papă (cel ce va urmă după moartea Papei Benedict al XVI) care va fi asasinat de anticrist

 Un catren demn de luat in seama este:

Bestii insetate de sange vor trece raurile,
Majoritatea campului de batalie va fi impotriva lui Hister.
Intr-o cusca de fier va fi maretul atras,
In timp ce copilul Germaniei nu vede nimic.

Sustinatorii lui Nostradamus afirma ca numele “Hister” este o referinta directa la Hitler. Un alt catren se refera la un lider fara mila nascut in vestul Europei, din parinti saraci (cum a fost Hitler), si un altul se refera la conflictul lui Histler cu Asia si Africa.

Dupa atacul de la World Trade Center rastalmacit de altfel prin unul din catrenele lui Nostradamus popularitatea acestuia a acrescut din nou cartile cu teme legate de acesta sau dedicate in intregime fenomenului Nostradamus s-au vandut intr-un ritm ametitor , se pare ca lumea doreste sa cunoasca viitorul pentru a preveni influenta acestuia asupra prezentului.

Anul 1999 sapte luni
Din cer va veni marele Rege al Terorii.
Ca sa reinvie marele rege al Mongolilor.
Inainte si dupa, Marte domneste prin noroc.

La 45 de grade cerul va arde,
Focul sa se apropie de marele oras:
Intr-o clipa o flacara mare va creste,
Cand unul va cere dovada de la Normanzi.

Multi adepti ai lui Nostradamus urmeaza credinta ca ambele catrene se refera la atacul de la World Trade Center. Referintele la foc si teroare din cer se potrivesc cu atacul aerian, argumenteaza ei, si New York este la aproximativ 40° 5′ N latitudine (relativ aproape de 45 grade). Data este de asemenea apropiata.

In plus, alte catrene se refera la o figura anticrist numit “Mabus”, care spune el va porni un razboi mondial. Literele din Mabus pot fi rearanjate ca sa formeze Usam B, convingandu-i pe unii sa creada ca Nostradamus a prezis aparitia lui Osama bin Laden.

Indiferent daca realitatea prezentului de astazi,( viitorul lui Nostradamus ) a fost sau nu prezisa cu succes dincolo de zecile de speculatii si manipulari un lucru este cert :Nostradamus este profetul de care au auzit toti si a carui profetii sunt cele mai asemanatoare sau asemanate cu realitatea evenimentelor trecute sau in curs de desfasurare.

 

 

 

Michel de Nostredame – Nostradamus

Nostradamus (14 decembrie, 1503 – 2 iulie, 1566), pe numele său real Michel de Nostredame, a fost un faimos medic şi farmacist francez. Celebritatea sa se datorează lucrării Les Propheties, a cărei primă ediţie a apărut în 1555. De la publicarea sa, a devenit foarte populară în toată lumea, Nostradamus creând în jurul său un cult. În literatura tuturor timpurilor i s-a acordat titul de prevestitor a tuturor marilor evenimente care se desfăşurau sau urmau să se întâmple în lume.

Lucrările lui Nostradamus sunt realizate din catrene, care au fost de-a lungul timpului intrepretate greşit sau traduse greşit.

Nostradamus este o figură proeminentă a Renaşterii Franceze şi profeţiile sale sunt strâns legate de aplicareaCodului Bibliei cât şi a altor lucrări despre profeţii.

Biografie

Tinereţea

Data naşterii sale (14decembrie 1503) este discutabilă. S-a născut în Saint-Rémy-de Provence (sudul Franţei). Se pare că a fost cel mai mare din cei 18 (după alţii cel puţin 9) copii ai familiei. Tatăl său se numea Jaume de Nostredame, comerciant de cereale şi apoi notar regal. Mama sa era Reneé de Saint-Rémy.

Numele de Nostradamus provine de la bunicul său, Crescas de Carcassone, evreu convertit la catolicism.^[1]

Anii de studiu

Michel de Nostredame, născut la 14 decembrie 1503, la Saint-Remy în Provence, cel mai controversat profet din istorie, se pregătea să devină medic. Dar studiile sale au fost întrerupte brusc, când ciuma bubonică s-a abătut asupra sudului Franţei, în 1525. În timp ce mulţi medici au părăsit speriaţi regiunea, Michel călătorea curajos dintr-un loc în altul pentru a îngriji victimele bolii extrem de contagioase. Totuşi, aproape că i s-a refuzat acordarea titlului, la absolvire, patru ani mai târziu, poate din cauza acuzaţiilor aduse de colegii invidioşi. Dar a fost pus în drepturi datorită recunoştinţei ţăranilor şi respectului celorlalţi studenţi.

Viaţa familială

În 1533 şi-a deschis un cabinet în Agen, localitate pe fluviul Garonne şi s-a căsătorit cu o tânără cunoscută ca fiind bogată, foarte frumoasă şi apreciată. Aveau deja o fiică şi un fiu, când Inchiziţia, instituţie a Bisericii menită să suprime erezia, a intervenit în viaţa lor. Nostradamus (cum îşi spunea la acea dată) a fost chemat în faţa unei instanţe ecleziastice, pentru că ar fi făcut o afirmaţie ireverenţioasă despre o statuie a Fecioarei Maria. Când s-a întors acasă, a aflat că atât soţia, cât şi cei doi copii muriseră de ciumă. În următorii zece ani, medicul inimos şi-a reluat activitatea de curant itinerant câştigându-şi faima de făcător de minuni. După ce i s-a acordat o pensie viageră, s-a stabilit la Salon, o localitate între Marsilia şi Avignon, a înfiinţat un laborator de produse cosmetice şi s-a căsătorit cu o văduvă bogată, cu care a avut şase copii.

Profesia

Începerea revelaţiilor

Cum noua sa situaţie financiară îi permitea să nu mai practice permanent medicina, Nostradamus s-a orientat spre ştiinţele oculte. Şi-a transformat podul casei în observator astronomic, unde urcat pe trepied, urmărea bolta înstelată şi susţinea că află secretele viitorului de la lumina interioară, vocea.

La început, şi-a făcut cunoscute prezicerile printr-o serie de cărţulii modeste pe care a început să le publice din 1550. Dar treptat şi-a pierdut total interesul pentru urmărirea condiţiilor meteorologice şi a fazelor lunii.

Curtea Franţei

Individul scund şi vioi, cu barba lungă şi deasă, este considerat o ciudăţenie la somptuasa Curte renascentistă a regelui Henric al II-lea al Franţei. Cunoscut ca fiul unor evrei convertiţi, pasionat de astrologie şi de alte ştiinţe oculte, Nostradamus a fost invitat la Paris în 1556 mai mult pentru amuzament. Dar profeţiile sale despre rege îi vor aduce faima internaţională. Una dintre acestea părea adevărată, dar fără de îndoială ridicolă, sugerând că un bărbat chior va deveni curând rege. O alta, în mod caracteristic criptică, interpretabilă: Leul tânăr îl va înfrânge pe cel mai bătrân pe câmpul de luptă, într-o singură luptă. Îi va străpunge ochii în cuşca aurită; două răni într-unul, apoi va pieri de o moarte năprasnică.

La 1 iulie 1559, pe când regele participa la un turnir, accidental, lancea prietenului său, care îi era adversar în competiţie, a străpuns coiful regal de aur şi a pătruns în ochi. Făptaşul îngrozit, contele de Montgomery, era mai tânăr decât suveranul; o aşchie din arma ruptă i-a provocat acestuia o a doua rană, iar regele a îndurat dureri cumplite timp de zece zile, după care a murit. În tot acel timp el avea să fie şi să rămână singurul suveran al Franţei cu un singur ochi.

Consilier regal

Pe fontul tulburărilor interne, în Franţa mulţi, asemenea reginei Caterina, nu simţeau nevoia ca istoria să confirme spusele medicului. Prezicerea acestuia despre moartea soţului ei a fost suficientă. Fără îndoială, ei i se datorează numirea lui ca medic curant al fiului acesteia, Carol al IX-lea.

Potrivit unei povestiri cunoscute, Nostradamus a chemat odată un înger, numit Anael, şi i-a cerut să îi dezvăluie într-o oglindă magică soarta copiilor reginei. Oglinda i-a arătat pe cei trei fii domnind pentru scurtă vreme, în timp ce ginerele ei aflat în disgraţie, Henric de Navarra, ar fi urmat să domnească 23 de ani. Speriată, regina a cerut să fie oprit acel spectacol neplăcut. De fapt, probabil că Nostradamus a vizitat-o la Curte doar pentru a face horoscopul atât pentru ea, cât şi pentru copii ei. Este foarte probabil ca Nostradamus să fi fost suficient de abil să îşi dezvăluie viziunile neplăcute în expresii ambigue, având în vedere că monarhii absoluţi indiferent cât de amabili se arătau la început faţă de clarvăzători erau renumiţi pentru pedepsirea mesagerilor din cauza mesajului lor. Cuvintele lui Nostradamus au fost amintite cu admiraţie. Opunându-se impecabil magicenilor şi vrăjitorilor, conducătorii Bisericii Romano-Catolice ar fi vrut să-l ardă pe rug pe acest profet periculos de exact. Ţăranii, crezând că prezicerea a fost de fapt un blestem, l-au ars în efigie. Numai datorită protecţiei reginei văduve, Caterina de Medici, a scăpat de execuţie.

Catrenele

Aflată în pragul unui război civil, Franţa a oferit un teren propice profeţiilor sumbre şi criptice ale lui Nostradamus, publicate în 1555 primele 100 din cele aproape 2000 pe care le va publica până în 1557. Aceste Centuri s-au bucurat imediat de succes şi l-au introdus pe autor la Curte.

Recunoscând că în mod conştient a ales o exprimare criptică, Nostradamus scria într-un limbaj obscur, pornind de la franceza contemporană lui, dar presărată cu expresii şi cuvinte din italiană, greacă, spaniolă, ebraică şi latină.

Fiecare prezicere constă din patru versuri, un catren, dar niciunul nu aduce a poezie. Vizionarul susţinea că acest stil îl proteja de pedeapsa celor puternici, care nu păreau să fie întotdeauna încântaţi de ceea ce le prezicea. Dar alţi observatori mai sceptici sunt de părere că stilul vag este adoptat în mod conştient pentru a lăsa scrierile deschise interpretărilor. În consecinţă, există probabil aproape 400 de interpretări diferite ale Centuriilor, fiecare încercând să dezvăluie secretele profeţilor, care continuă până în anul 3797. Scrierile mele vor fi mai bine înţelese de cei ce vor veni după moartea mea, scria clarvăzătorul.

Timp de 3 ani, Nostradamus a scris peste 900 de catrene şi centurii despre prezicerea viitorului. În aceste lucrări, Nostradamus prevesteşte despre viitorul lumii, 70% din ele fiind împlinite până în prezent.Prevesteşte despre domnia lui Napoleon, despre Al doilea război mondial, despre ascesiunea lui Hitler, despre asasinarea Preşedintelui american John F. Kennedy, despre aselenizare. Într-un catren Nostradamus ne vorbeşte despre “cerul în flăcări”, “new city”, “trăznet uriaş” şi “doi fraţi răpuşi”. Mulţi care au analizat acest catren au concluzionat că ar fi vorba chiar despre atentatele din 11 septembrie 2001.

El mai relatează că va fi şi cel de-al Treilea Război Mondial, care va dura 27 de ani, menţionând şi venirea Antichristului din Orientul Mijlociu. Se crede că al 3-lea Război Mondial va începe după moartea ultimului Papă (cel ce va urma după moartea Papei Benedict al XVI-lea), care va fi asasinat de anticrist.

O celebritate controversată

Pierre de Ronsard scria despre contemporanul său: Asemenea unui oracol antic, el a prezis timp de mulţi ani o mare parte a destinului nostru. Evident, profetul s-a bucurat de respectul familiei regale şi de o faimă tot mai mare, până la moartea sa, în 1566. Inevitabil, mulţi au rămas extrem de sceptici în privinţa lucrării sale sau, chiar mai rău, l-au considerat un simplu şarlatan inteligent care profita de cei creduli.

După unii cercetători, Nostradamus şi-a prezis chiar propia moarte: Lângă bancă şi pat voi fi găsit mort. După ce într-o seară a anunţat că nu va supravieţui nopţii următoare, s-a stins într-un acces de gută şi a fost găsit mort a doua dimineaţă în dormitor, lângă masa de lucru.

Note

1. Convertirea a avut loc în 1458, cu acordul arhiepiscopului de Arles, Pierre de Foix.

Legături externe

• Bibliografie Nostradamus

Bibliografie

 

 

Categorii: Articole suspectate de cercetare originală | Dispute PDVN | Naşteri în 1503 | Decese în 1566 | Nostradamus

sursa : wikipedia

Recorduri tampite.

“Cea mai galagioasa pocnitura”
Se pare ca pocnirea degetelor te poate face sa apari in paginile cartii recordurilor.Bob Hatch pe data de 17 mai 2000. Pocnitura sa a atins valoarea de 108 decibeli .

“Saritura in apa cea mai putin adanca”
David Higginbottom a intrat in cartea recordurilor pentru ca a sarit intr-o piscina in care nivelul apei era foarte scazut. In 8 septembriea sarit de la inaltime de 29 de picioare intr-o piscina in care nvelul apei era doar de 11.8 inchi.

“Caine care sare coarda”
Un caine a intrat in cartea recordurilor pt ca a sarit de 63 de ori peste coarda intr-un minut.

“Cele mai multe flotari”
In 30 august 1998, Roy Berger a facut 3416 de flotari in numia o ora

“Cel mai mic Nightclub”
In August 1998,un grup de prieteni s-au decis sa faca un club care sa aiba 2,5 metrii in lungime, 1,25 latime si 2,5 inaltime. Pt aceasta au intrat in cartea recordurilor pt cel mai mic nightclub din lume.

“Cea mai lunga scara”
Stiati ca cea mai lunga scara din lume are 70 de metrii lungime?. Scara a fost realizata pentru paza de coasta americana in 1999 si chiar este folosita.

“Cea mai mare pereche de chiloti”
In noiembrie 2005, un grup de prieteni au expus o pereche de chiloti care masurau 14 metri latime si 10 inaltime.

“Echilibristica cu butoaie de bere”
John Evans a reusit s mentina pe frunte 11 butoaie goale d ebere timp de 10 secunde.

“Bilute in echilibru”

In octombrie 1998, Don Athey, un om cu prea mult timp liber a reusit sa faca 9 mingii de golf sa stea una peste cealalta fara adeziv . Se pare ca se antreneaza pentru stiva de 10 bile :

“Bautor de ketchup”
Dustin Phillips in septembrie 1999, a baut 91% dintr-o sticla de ketchup in 33 de secunde.

Echipa Guiness World Records se confruntă, în cele 60.ooo de solicitări de omologare a recordurilor primite anual, cu numeroase situaţii şi persoane cel puţin bizare.

Pare greu de crezut, dar există în lume oameni care pot sări de sute de ori cu coarda pe o sârmă ori care pot ţine în gură mulţi şerpi deodată. Cu toţii au caştigat un binemeritat loc în Cartea Recordurilor la secţiunea talente bizare.

Cei mai mulţi şerpi cu clopoţei ţinuti în gură – Jakie Bibby (SUA) a ţinut în gură, timp de 12,5 secunde şi fără niciun ajutor, opt şerpi cu clopoţei vii, apucându-i de coadă. Recordul a fost stabilit la Guinness World Records Experience, în Florida, la 19 mai 2001.

Cel mai rapid înghiţitor de viermi – C. Manoharan din India a înghiţit 200 de viermi în 30 de secunde. Manoharan vrea să îşi mai asume un record, acela de a-şi introduce doi şerpi pe o nară şi a-i scoate pe gură.

Cel mai scump WC din lume – În anul 2001, Lam Sai-Wing, un bijutier din Honk Kong s-a gândit să construiască un W.C. din aur masiv. Piesa este evaluată la 3.5 miloane de dolari. Este o investiţie paradoxală, din moment ce eşti dispus să arunci banii la W.C.
Cea mai ciudată dietă – Francezul Michel Lotito a mâncat, într-un an, 128 de biciclete, 15 cărucioare de supermarket, 6 candelabre şi 2 perechi de schiuri.
Supravieţuitorul – Premiul pentru supravieţuire a fost acordat americanului Roy C.Sullivan, un pădurar care a fost lovit de fulger de 7 ori. A supravieţuit miraculos având doar câteva arsuri pe piept, i-au ars sprâncenele şi părul şi a pierdut o unghie de la picior. A murit în 1993, dar nu din cauza traumelor. S-a sinucis din cauza unei decepţii în dragoste.
Cel mai lung sărut – Un cuplu a reuşit performanţa să îşi ţină buzele lipite pentru o perioadă de 30 de ore şi 45 de minute. Recordul a fost stabilit în aprilie 1999 la Tel Aviv.

Cel mai respins bărbat – Americanul Keith Redman a fost refuzat de 8.800 de femei, atunci când le-a cerut, pe rând, în căsătorie.

Cea mai mare alăptare sincron – 3.541 de femei din Philiphine şi-au alăptat simultan copiii la sân.

Cea mai lungă călătorie cu maşina – Emil şi Liliana Schmid, un cuplu din Elveţia, au plecat în anul 1984 într-o călătorie în jurul lumii. Timp de 18 ani au folosit aceeaşi maşină, o Toyota Land Cruiser din 1982. Au trecut prin 131 de tari şi au parcurs mai mult de 316.000 de kilometri.
Cel mai mare dans al puiului – Pe 1 septembrie 1996, în localitatea Canfield County Fair din Statele Unite, brusc 72.000 de persoane au început să danseze în acelaşi timp un dans ciudat în care aceştia imitau puii de găină. Aici, dansul este tradiţional pentru nunţi si alte petreceri.

Cea mai mare greutate trasă cu pleoapele – Chinezul Dong Changsheng a tras o greutate de 1,5 tone cu pleoapele.

Cele mai multe despicări ale firului de păr – Alfred West, din Marea Britanie, a reuşit, de 8 ori, să taie un fir de păr omenesc în 18 părţi, făcând 17 secţiuni din acelaşi punct.

Experimentul Philadelphia (II)

S-a intimplat intr-o zi de 12 august, anul 1943, in apele golfului Delaware.
Subiectul: distrugatorul USS Eldridge, cu un echipaj constituit din voluntari; 33 de oameni care abia absolvisera Naval Academy la sfirsitul anului 1942.
Proiectul, initial conceput ca un set de cercetari ce viza obtinerea invizibilitatii radar precum si detonarea de la distanta a minelor marinei germane prin degaussing, a fost condus, pina in Martie 1942 de savantul Nicola Tesla , secondat de genialul matematician Dr. John Erich Von Neumann ( a construit primul calculator electronic ).
Scopurile initiale ale proiectului au degenerat prin interventiile US Navy ajungindu-se, in final, la incercarea de a aduce materia in stare invizibila. Nicola Tesla a reusit acest lucru, partial, in anul 1936; succesul a adus dupa sine alocarea de noi fonduri si cercetatori veniti ( fugiti din cauza razboiului ) din Germania, iar Tesla a fost numit director de proiect.
In anul 1940, utilizindu-se calculele lui Tesla, a fost initiat un al doilea test, cu o nava mica, flancata de alte doua nave ce contineau echipamentul ( generatoarele de energie respectiv generatoarele de cimp magnetic ). Testul a reusit, mica nava, fara echipaj la bord, devenind practic invizibila pentru citeva minute. Deci, un nou succes.
Datorita necesitatii de a se efectua cercetari asupra electrogravitatiei, personalul din cercetare a fost suplimentat, printre altii, cu Thomas T. Brown.
In anul 1940, Marina a hotarit clasificarea proiectului si acordarea de fonduri nelimitate. In 1942, Nicola Tesla a primit o nava de lupta impreuna cu intregul sau echipaj pentru a fi utilizate in viitoarele experimente. Se faceau primii pasi pe drumul tragediei.
Nicola Tesla a anuntat periodic, incepind din anul 1930, Guvernul SUA, asupra unor “contacte” pe care le-a avut cu “cineva” din afara. Cu cine? Cu specii extraterestre, afirma el.
Tesla nu a beneficiat de o educatie stiintifica in adevaratul sens al cuvintului; a avut insa un extraordinar dar al previziunilor stiintifice, fundamentat probabil pe o intuitie iesita din comun.
Dr. John Erich von Neumann, matematician de geniu, utilizind ecuatia spatiului multiplu elaborata de Dr. David Hilbert ( “parintele” ecuatiei ce defineste “Spatiul Hilbert” a definit noi sisteme matematice pe care se bazeaza cercetarea moderna.
Acesti doi oameni, Tesla si von Neumann, au avut divegente majore vis-a-vis de utilizarea unei nave cu echipaj in cadrul experimentelor de invizibilitate. Tesla se temea de consecintele incalculabile ale prezentei oamenilor la bordul navei, in timp ce von Neumann nu considera asta un impediment. La inceputul anului 1942 s-a decis efectuarea unui experiment cu echipaj la bord. Ingrozit de posibilele implicatii, Tesla a sabotat echipamentul, schimbind radical parametrii de functionare ai acestuia. Experimentul a fost un esec total, prin nefunctionarea generatoarelor de cimp. In martie 1942, Nicola Tesla a parasit experimentul, functia de director revenintu-i lui von Neumann. Acesta a decis ca, in loc sa foloseasca 3 nave ( una pentru experimentul propriu zis si doua pentru echipament ) sa foloseasca una singura, cu echipamentul pe ea.
A fost ales distrugatorul USS Eldridge.
In mai 1943, von Neumann a instalat un al treilea generator de cimp, contrar calculelor facute de Tesla, generator care nu a fost sincronizat cu celelalte doua. Acesta a scapat de sub control si a vaporizat un membru al echipei tehnice. Von Neumann a hotarit sa modifice din nou echipamentul, scotind al treilea generator de cimp.
Pe 22 iulie 1943 au repetat testul. Nava a devenit invizibila, optic si radio, pentru citeva minute. La “revenire”, membrii echipajului prezentau ameteli si dificultati de coordonare, motiv pentru care testul nu a fost considerat relevant de catre US Navy, care a solicitat un nou test. Von Neumann, dupa o noua modificare a structurii echipamentului, a anuntat data de 12 august 1943 ca fiind ziua unei viitoare reusite.
Pe 12 august a avut loc experimentul.
Timp de un minut, totul a fost in regula; USS Eldridge devenise, impreuna cu cei 33 de oameni de la bord, invizibila; apele golfului Delaware pastrau insa urma, adincitura in care, teoretic, se afla scufundata chila distrugatorului.
Apoi s-a intimplat ceva.
Contactul radio s-a intrerupt subit; pe locul unde fusese USS Eldridge a stralucit un fulger albastru. Distrugatorul disparuse. Fara urma.
Dupa 3 ore, nava a revenit.
Citiva membri ai echipajului disparusera. Altii erau incastrati in metalul navei. Multi prezentau lesinuri succesive iar altii innebunisera.
Marina a decis sa reia experimentul, fara echipaj de aceasta data; s-a intimplat in octombrie 1943. Nava a disparut pentru 20 de minute. La intoarcere, echipamentul era incomplet. Lipseau doua transmitatoare si un generator.
Proiectul a fost inchis.
USS Eldridge a fost activat, participind la actiunile US Navy; dupa razboi a fost trimis in Grecia.
Proiectul, cunoscut sub numele “Philadelphia Experiment” a avut conexiuni surprinzatoare in trecut, prezentul anilor 1943 si viitorul – de atunci – al anilor ‘80. Implicatiile au fost / sint majore, experimentul in sine fiind doar un element dintr-un intreg terifiant.

Lampile Eterne.

La mijlocul secolului al XV-lea, a fost descoperit la Roma un mormint mai putin obisnuit, a carui vechime a fost stabilita, dupa inscriptiile gasite la fata locului, la circa 1500 de ani. In el, “cufundat intr-un lichid, a carui compozitie a ramas necunoscuta, zacea trupul Tulliei, fiica lui Cicero”. Corpul era intr-o perfecta stare de conservare, nici una din trasaturile fetei nefiind alterata. La picioarele defunctei, o candela raspindea o lumina palida. Cum nimeni nu mai umblase anterior pe acolo, inseamna ca ardea de un mileniu si jumatate! Din nefericire, la putin timp dupa aceea, flacara s-a stins si nimeni nu a reusit sa explice remarcabila longevitate a felinarului. Un studiu amanuntit asupra a ceea ce a ramas din doua lampi vesnice aflate la Muzeul Leyda ar putea oferi o solutie. Insa, se pare ca acest aspect nu intereseaza pe nimeni. Lampile la care ne referim au fost gasite intr-o minastire din Anglia, la inceputul secolului al XV-lea, in timpul regelui Henric al VIII-lea, si se presupune ca ardeau din secolul al IV-lea. In Germania anului 1604 a fost descoperit, in interiorul unei caverne, un mormint. Conform unei inscriptii gravate pe o placa de arama, monumentul funerar apartinea lui Christian Rosenkreutz, decedat in 1484, presupus fondator al societatii secrete Rose-Croix (Crucea de Trandafiri). Primii care au patruns in sanctuar au fost intrigati, in primul rind, de lumina ce scalda toate obiectele din mausoleu, lumina ce era generata de mai multe lampi eterne si care, asa cum se intimpla cu toate lucrurile importante, s-au stins inainte ca secretul sa le fi fost patruns. Singura mentionare despre respectiva asociatie secreta poate fi gasita doar in Fama Fraternitatis Rosae Crucis, manifestul confreriei intemeiate de Rosenkreutz, publicat in 1613, la 9 ani dupa descoperirea mormintului. Iata ce puteau citi parizienii anului 1613, intr-un afis lipit pe zidurile coscovite si strimbe ale viitorului oras al luminilor: “Noi, deputati ai colegiului principal al Rose-Croix, facem sejur vizibil si invizibil in acest oras, prin gratia Celui Prea Inalt. Aratam si invatam a vorbi, fara carti sau semne, toate graiurile tarilor unde vrem sa ne aflam pentru a-i salva pe oameni, semenii nostri, din greseala si moarte. Daca cineva este cuprins numai din curiozitate de dorinta de a ne vedea, nu va reusi niciodata sa comunice cu noi; dar daca doreste sa ni se alature, noi, care citim gindurile, ii vom arata adevarul promisiunilor noastre; pina-ntr-atit ca noi nu spunem locul unde ne aflam, pentru ca gindurile unite cu vointa reala a cititorului vor fi capabile de a ne face lui cunoscuti si el noua”. O suta de ani mai tirziu a fost descoperit un alt templu subteran care-i apartinea unui membru al confreriei. In ziua de 15 mai 1717, oamenii care au patruns in sanctuar au gasit un fotoliu de piatra pe care era asezat un barbat mumificat, ce parea a citi dintr-o carte voluminoasa, sprijinita pe genunchi. Linga necunoscut, un felinar emitea o lumina placuta. Brusc, o mina a cadavrului a coborit pe neasteptate, strivind lampa eterna si bagind groaza in vizitatori. Roger Bacon, Geoffroy de Villehardouin, Laonikos Chalchochondylas, Georgios Akropolites, Abul Feda, Abul Fergius pomenesc si ei despre neobisnuitele mijloace de iluminat ce par sa fi fost destul de bine cunoscute in Evul Mediu. De forma sferica si confectionate dintr-un material care “nu era nici piatra, nici sticla, nici metal, dar seamana cu toate aceste materii la un loc”, intrau singure in functiune si nu foloseau nici unul din materialele combustibile cunoscute in acea vreme. Degajau o caldura si o lumina intense, fara a scoate fum, iar lovite, explodau violent, distrugind palate si cetati, asa cum s-a intimplat in Cipru, la Famagusta, si in Nicosia. Cind unul dintre aceste globuri care ardeau fara incetare a fost aruncat in mare, fiind considerat “lucratura diavoleasca”, furtuna izbucnita din senin si moartea pestilor din zona au intarit ideea originii nepamintene a straniilor obiecte. Legede europene, asiatice si africane sustin ca ele ar fi fost daruite oamenilor de fiinte coborite din cer. Colonelul Fawcett, renumit explorator al continentului latino-american, afirma ca orasele ascunse in jungla sint luminate de sfere stralucitoare, iar locuitorii lor sint “descendentii unei mari civilizatii disparute”. Din nefericire, Fawcett a disparut pe cind incerca sa descopere fabuloasele cetati, inainte de a divulga sursa neobisnuitelor informatii pe care le detinea. Precedindu-l cu citeva secole, cronicarul Barco Centenerra descrise si el o “luna mare”, fixata in virful unui stilp inalt si care lumina in intregime cetatea, denumita de conchistadori Gran Marco (in Matto Grosso, la izvoarele Paraguayului). In cursul luptei de cucerire, misteriosul obiect a disparut fara urma, luat probabil de bastinasii care s-au retras in desisul impenetrabil al junglei. Conform exploratorului si scriitorului australian Ian Idriss, capeteniile merilor, triburi din insulele Oceanului Pacific, erau posesoarele unor asa-numite “buia”, toiege care pareau sa aiba o foarte interesanta proprietate. Astfel, cind, in timpul ceremoniilor, detinatorii le indreptau spre cer, din virful lor tisneau, mai ales inainte de furtuna, o intensa lumina albastra-verzuie, asemanatoare flash-ului fotografic. Pentru realizarea toiegelor “buia” se foloseau trei pietre ovale, a caror compozitie Idriss nu o cunostea, introduse intr-o trestie groasa de bambus. Tot din piatra par a fi confectionate si sferele din virful unor stilpi inalti, care straluceau asemeni unor tuburi de neon peste colibele unui sat de la poalele muntelui Wilhelmina/Noua Guinee, asa cum mentiona, in 1963, C. S. Downyx, autorul surprinzatoarei descoperiri. Beneficiarii originalei instalatii, care intra singura in functiune la caderea noptii, aveau un nivel de dezvoltare echivalent cu ceea ce se considera a fi fost paleoliticul timpuriu. Singurele mijloace care pot fi intrevazute astazi si care ar putea egala performantele enigmaticelor lampi eterne, s-ar putea baza pe energia nucleara. Conditia ar fi, insa, ca realizarea lor sa fie miniaturala, nepericuloasa, extrem de friabila, extrem de usor de folosit si sa nu necesite intretinere. Cum, insa, legendarele felinare nu aveau nevoie, aparent, de nici un fel de combustibil, este mai probabila utilizarea surselor de energie neconventionale, desi aplicatiile practice din acest domeniu se lasa inca asteptate chiar si pentru stiinta actuala. O posibilitate ar putea-o constitui valorificarea asa-numitilor curenti telurici ce curg in profunzimile pamintului si inmagazineaza energii imense, iar o alta – utilizarea cimpului electric, care atinge in orice loc de pe suprafata globului terestru, in medie, 75 de volti pe metru. In momentul in care se apropie furtuna sau inaintea cutremurelor, el poate depasi chiar 4000 de volti/m. Tehnologiile contemporane utilizeaza aproape in exclusivitate prelucrarea la cald a materialelor, fiind mari consumatoare de energie si contribuind la poluarea cu substante nocive a mediului inconjurator. Dovedind un respect mai mare pentru natura, anticii au pus la punct metode de prelucrare a materialelor la rece, fara consumuri excesive de caldura si energie. In favoarea acestei afirmatii vin marturiile referitoare la utilizarea unei tehnici de taiere la rece si a unei tehnici de inmuiere a pietrei.