Arkaim – Cetatea Soarelui construita de geti ?

Arkaim, cea mai misterioasa asezare antica, situata in regiunea Celiabinsk, in sudul Uralilor, a fost descoperita in 1987, in timpul lucrarilor de adancire a vaii raului din apropiere, care urma sa fie inundata.

Autoritatile locale doreau sa construiasca un rezervor imens de apa, pentru irigarea campurilor aride. De atunci, istorici, arheologi si numerosi cercetatori au incercat sa inteleaga secretele acestei cetati circulare, mai ales pe cele legate de natia care a locuit aici in urma cu peste 4000 de ani, la varsta la care a fost datata asezarea.

Arienii din Urali

Sapaturile au scos la iveala o structura bazata pe cercuri concentrice, cu scop presupus ritualic, ca cele care fac parte din cultul Soarelui, descoperit peste tot in lume, de la Sarmizegetusa pana in Mexic. La prima datare, orasul Arkaim s-a dovedit a fi de-o varsta cu Egiptul si Babilonul. Gennadi Zdanovici, presedintele asociatiilor de arheologi care cerceteaza Uralii, a sustinut ca proiectul foarte costisitor pentru construirea bazinului de apa sa fie abandonat, importanta arheologica a asezarii fiind considerata inestimabila. De atunci, prin Arkaim s-au preumblat cohorte de cercetatori. S-a avansat ipoteza ca populatia care a intemeiat Arkaimul apartinea celei mai vechi civilizatii, numita indo-europeana, desi, daca luam in calcul ordinul de vechime, ar trebui redefinita ca europeano-indiana. Vadim Cernobrovi este de parere ca cei care au intemeiat acest oras antic pe valea Arkaim ar fi arieni. Tipic pentru cultura ariana, si in Arkaim se afla un templu solar si un observator astronomic de “tip Stonehenge”, dar de dimensiunile celor din Muntii Orastiei de pe teritoriul geto-dacilor. Vadim Cernobrovi este coplesit de infatisarea cetatii solare: “Un zbor deasupra Arkaimului cu elicopterul iti lasa o impresie incredibila. Uriasele cercuri concentrice din vale sunt perfect vizibile. Orasul si imprejurimile sunt inscrise in aceste cercuri. Inca nu stim importanta lor, daca erau facute in scop defensiv, stiintific, educational sau pur si simplu tineau de vreun ritual”.

O cetate abandonata

Cetatea a fost construita pe un deal, un loc virgin, fara sa fi existat alta asezare inainte, dupa un model care, dupa parerea cercetatorilor rusi, imita sectiunea unui trunchi de copac, dar in planuri in trepte, fiecare cerc coborand o treapta fata de cel precedent.

Intregul ansamblu reprezinta un complex complicat, avand probabil rost civil, citadin, dar si functie religioasa, fiind orientat dupa pozitia unor constelatii. Cetatea circulara contine 60 de cladiri, 25 in cercul interior si 35 in afara acestuia. Fiecare casa asigura tot confortul, cu spatii structurate in jurul unei vetre deschise, din care cauza acoperisul era boltit, cu orificiul de evacuare a fumului protejat, ca sa nu patrunda ploaia sau ninsoarea. Fiecare casa avea o anexa, o camara pentru pastrarea alimentelor. Apa era adusa printr-un sistem de conducte subterane, foarte ingenios si util. Unele treceau prin apropierea vetrei, unde aveau si rolul de a regla tirajul focului, folosit, in opinia cercetatorilor, si la confectionarea unor bunuri de uz comun, din cupru si bronz. Un alt sistem de conducte trecea pe sub camari, apa rece curgatoare avand rol de racire a incaperii. Piata centrala din Arkaim, de forma neregulata, avea pe margini, din loc in loc, altare ritualice pentru foc. Cercetatorii au observat ca orasul era echipat cu un sistem antifurtuna, care il proteja impotriva ploilor torentiale, apa scurgandu-se, prin canale, in vale. Casele erau protejate impotriva incendiilor, materialele de constructie fiind impregnate cu o substanta ignifuga. Cu atat mai curios este modul in care locuitorii au parasit orasul, incendiindu-l intentionat, dupa ce si-au strans strictul necesar, fara sa fi fost amenintati. Cercetatorii au ajuns la aceasta concluzie pentru ca nu exista ramasite umane si nici indicii ca ar fi avut loc vreo lupta in imprejurimi. Un mod similar de parasire a cetatilor l-au practicat si mayasii.

Focar geopatogen?

Specialistii de la statiile de monitorizare a anomaliilor din Urali au semnalat o serie de fenomene curioase, care se manifesta in aria orasului-cetate: fluctuatii ale parametrilor magnetici si de temperatura, care se mareste sau scade cu 5 grade Celsius spontan, fara sa fie un efect al schimbarii atmosferice, precum si fulgere globulare. Si turistii care se perinda prin Arkaim se plang anual de stari nefiresti, sunt cuprinsi inexplicabil de panica, cu cresterea tensiunii si accelerarea batailor inimii, dar si de o stare de febra, toate disparand brusc, asa cum apar. Multi copaci din zona prezinta malformatii si trunchiuri torsionate, semne ca exista focare geopatogene, ceea ce ar putea explica de ce oamenii si animalele nu se simt bine daca stau prea mult in zona. In plus, geologii au constatat ca exista si fracturi de placi tectonice in valea Arkaimului, muntii din jur fiind activi seismic, o alta sursa a anomaliilor fizice. Starile nefiresti semnalate de oameni pot fi provocate si de canalele subterane de apa, concentrari de resurse minerale sau terenuri mlastinoase, toate acestea fiind descoperite nu departe de cetatea de la Arkaim.

Masagetii – arhitectii constructiilor circulare

Cetatea Arkaim imita sectiunea unui trunchi de copac

Istoricul Jean Deshayes, autorul lucrarii “Civilizatiile vechiului Orient”, atribuie genul acesta de constructie circulara, total atipic pentru regiune, masagetilor, geti care au emigrat in masa, in mai multe etape, ajungand pana la Muntii Urali, in China si Tibet, pastrand de-a lungul timpului religia si simbolistica solara. Deshayes remarca “organizarea de stup” a cetatilor circulare, care a influentat ulterior arta funerara a vechiului Orient. Pana sa mergem mai departe cu masagetii, acest popor uitat de istoria tarii de provenienta, Romania, e bine de amintit o particularitate a geografiei tarii noastre: are un relief concentric, care coboara in trepte, de la Muntii Carpati la Subcarpati, la dealuri si podisuri, apoi la campii. Un model circular sacru, am putea spune, pentru triburile plecate in bejenie. In ce priveste cetatea solara Arkaim (in limba romana arhaica “im” inseamna noroi, mal), probabil ca “arca” fusese doar un popas spre destinatia finala, de aceea au si parasit-o, aparent fara motiv. Cert este ca in ruinele cetatii au fost descoperite sabii scurte cu lame curbate, ceramica ornamentata cu zig-zaguri, spirale si cruci cu raze, aceleasi simboluri fiind prezente si pe camasile din panza topita purtate de localnicii vaii Arkaim. Toate acestea duc cu gandul la folclorul geto-dac, desi vechimea cetatii Arkaim este mult mai mare. In schimb, urmele arheologice descoperite in Ucraina sunt extrem de asemanatoare cu cele descoperite in Romania, pe malurile Dunarii si ale Prutului, si datand din urma cu 4-5 milenii.

Adoratorii Soarelui

Arkaim. Un amfiteatru in trepte

Istoricul Burchard Brentjes, autorul vastei lucrari “Civilizatia veche a Iranului”, ii descrie in termeni elogiosi pe acesti masageti, “asezati pe fluviul Sar Daria si mai la est, principalii dusmani ai lui Cirus”. Dupa cum scria si istoricul grec Hekataios, care traia la curtea regelui Cirus, “ei cinstesc ca zeu numai Soarele si animalul inchinat lui, calul, sunt razboinici de temut, pedestri si calare, sunt echipati cu platose, iar armele lor sunt spade, securi de lupta, de arama. Harnasamentele cailor le sunt impodobite cu aur, iar ei poarta in batalii centuri si fruntare de aur”. Una dintre cetatile masagetilor a fost descoperita de arheologul sovietic S.P. Tolstov, in 1940, la Sanii – Daria. Era tot o cetate circulara, in varf de deal, inconjurata de un zid dublu de aparare, umplut cu pamant, ca murul dacic. Nu departe de aceasta cetate s-au infruntat ostile lui Cirus, in 530 i.e.n., cu cele masagete, conduse de regina Tomiris. Herodot ne spune ca “cea mai mare parte a ostii lui Cirus a fost nimicita, iar Cirus insusi si-a gasit acolo sfarsitul. Tomiris a umplut un burduf cu sange de om, a pus sa fie cautat lesul lui Cirus printre mormanele de persi morti si cand l-a gasit i-a inmuiat capul in burduf, ocarand mortul: “Ti-am promis atunci cand mi-ai ucis fiul prin inselaciune ca o sa te inving si o sa te satur de sange!”".

Monumentul circular de la Adamclisi

Urmasul lui Cirus, Darius, a patruns in 517 i.e.n. cu ostile in tinutul masagetilor, Horezm, care a trebuit sa se supuna, “in afara de triburile conduse de Tomiris”, conform cronicilor. Darius a fost oprit din razboaiele de cucerire dincoace de Dunare, “unde numai podul construit de persi (peste Dunare) il salva pe rege si armata lui sa impartaseasca soarta lui Cirus, fugariti de ostile getilor”. Un alt mare comandant al antichitatii, Alexandru cel Mare, a poftit sa-i cucereasca pe masageti, dar a dat gres. Horezmul a ramas in afara cuceririlor lui, totusi, unul dintre printii locali, Faramane, a vrut sa incheie cu Alexandru o alianta impotriva scitilor de la Marea Neagra. Conform istoricului expeditiilor lui Alexandru, Arian, Faramane venise cu 1550 de calareti si-i promitea ca, daca Alexandru va accepta alianta, va aduce si pe vecinii lui, colchii si amazoanele! Conform lui Brentjes, alianta lui Faramane a reusit sa-i alunge pe scitii din Ucraina si de mai departe. Poate ca aceasta mare batalie este consemnata pe monumentul circular de la Adamclisi, unde apar si amazoane prinse in lupta (multi istorici sustin ca monumentul este mult mai vechi decat patrunderea lui Traian in Dacia). Faramane a infiintat statul “Amu Daria”.

“Cetatea berbecului viril” a dahilor

Istoricul Burchard Brentjes scrie despre un trib al dahilor (“dahii si dachii tot unii sunt”, ne spune Miron Costin in “Letopisetul Tarii Moldovei”) care se asezase la nord de lacul Aral si care tabara, la 250 i.e.n., sub conducerea lui Arsache si a lui Tiridates, in nord-estul Iranului.

Caii solari dacici

Acestia sunt intemeietorii temutelor semintii ale partilor! (Poate nu intamplator, la Parta, judetul Timis, se afla cel mai vechi sanctuar din Europa, datat aprox. 5000 de ani!) Cetatea lor circulara, care pare a fi construita dupa planul Arkaimului, se numea “Koi – Kirlan”, tradusa in mod ciudat de catre istoricii uzbeci drept “Cetatea Berbecului mort”!!. desi conform limbii romane actuale, sensul ar fi mai degraba “berbecul viu”. Fara suparare, “coi” e cuvant stravechi, cu conotatii de virilitate! Si tot celor care inca mai sustin ca limba romana s-a format dupa cucerirea Daciei de catre romani, le mai oferim cateva elemente derutante, notate de Burchard Brentjes, si anume – urmasii dahilor lui Arsache au intemeiat dinastia Frates si au avut mai multi conducatori cu numele de Mitreadates. Iar Surenas (originar probabil din muntii cu acelasi nume, Sureanu, unde a inflorit cultul solar din timpuri stravechi), stralucita capetenie a ostilor regelui part Orodes al II-lea, a invins sapte legiuni de romani, conduse de legendarul Crassus, in anul 60 i.e.n. Dupa modelul razbunarii reginei masagetilor, Tomiris, lui Crassus i s-a taiat capul si i s-a turnat pe gura aur topit, “ca sa-l sature de setea de aur care l-a manat la razboi”.

Zvastici solare si la Staraia Riazan

In urma cu cativa ani, arheologul Ilia Ahmedov a descoperit in Rusia, langa Staraia Riazan, o cetate avand o constructie considerata de “tip Stonehenge”, numai ca avea dimesiuni mai mici si era din lemn, ca cea de la Sarmizegetusa, din Muntii Sureanu. Sanctuarul circular este situat pe culmea cea mai inalta, la jonctiunea raurilor Oka si Pronia, o arie bogata arheologic, incepand cu paleoliticul. Echipa de arheologi a constatat ca sanctuarul are 7 metri in diametru si este format din coloane din lemn de jumatate de metru grosime, situate la distante egale una de alta. In centru se afla o alta constructie, rectangulara, si un pilon. Alte doua gauri de piloni au fost descoperite in partea de est si de sud a sanctuarului. Pilonii cercului formeaza o poarta prin care se vede cum apune soarele vara. Pilonul din afara cercului puncteaza rasaritul. Bucati de ceramica cu simboluri identice cu cele de la Sarmizegetusa, in zig-zag, asemeni unor raze solare, si altele serpuite ca valurile unei ape, au fost descoperite langa sanctuar. Vasele proveneau din epoca bronzului si aveau un scop ritualic. In preajma sanctuarului nu a fost descoperita nici o asezare. Nici nu era bine pentru sanatatea omului sa existe o asezare la confluenta a doua rauri, iar preotii din vechime stiau acest lucru.

Origini carpato-dunarene

Model de locuinte la Arkaim

Din moment ce numai masagetii si dacii lui Arsache ridicau cetati circulare prin stepele Asiei, putem presupune ca “arienii” care au construit Arkaim erau stramosii lor. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford, publica, in anul 1993, la Barnes & Noble Books, New York, “The History of Civilization”. El situa leaganul arienilor, in timpul primei lor aparitii, in spatiul carpato-dunarean. Astfel de constructii circulare, “aparate ale lui Uriel”, cu rol astronomic, astrologic si agronomic, sunt caracteristice primei civilizatii. Reamintim ca in “Cartea astrilor ceresti”, Enoh, patriarhul antediluvian, este invatat de ingerul Uriel cum sa construiasca un “aparat ceresc”, pe care sa-l lase pamantenilor. Reconstruit dupa instructiunile lui Uriel, de catre cercetatorii britanici Christopher Knight si Robert Lomas, acesta a iesit exact de forma si dimensiunea sanctuarului rotund de la Sarmizegetusa. Si atunci, nici nu ne mai mira de ce, oriunde se gasesc astfel de sanctuare, in jur sunt denumiri stravechi ce amintesc de uriasul Uriel: Urali la rusi, Uroiul, la noi, cu mituri despre uriasi. Ca o regula, toate aceste “aparate” sunt bazate pe anumite zile, solstitiile de vara si iarna, cand razele soarelui cad pe o anumita parte a sanctuarului. Toate au o cale procesionala pavata cu placi de granit care duce la un templu, din care soarele poate fi vazut, prin ferestre si portaluri, in toate ipostazele sale. Acelasi model sacru il aveau si preotii daci, care construiau “aparatul solar” din lemn si granit. Arkaim nu este decat o alta cetate-sanctuar inchinata Soarelui, de slujitorii lor stravechi: arienii din bazinul carpato-dunarean.

sursa : formula-as.ro

Leonardo da Vinci, Cina cea de taina si misterele ei.

Leonardo da Vinci si “Cina cea de Taina” De-a stanga lui Hristos Celebra fresca “Cina cea de Taina”, pictata

De-a stanga lui Hristos

Celebra fresca “Cina cea de Taina”, pictata acum 500 de ani de artistul florentin Leonardo da Vinci, a starnit o apriga disputa din cauza thrillerului esoteric “Codul lui da Vinci”, al scriitorului american Dan Brown. Disputa este legata de personajul “misterios” pictat in dreapta lui Iisus. Este acesta feciorelnicul apostol Ioan, asa cum cred majoritatea specialistilor, sau este Maria Magdalena, “prima dintre apostolii lui Iisus”, asa cum incearca sa acrediteze Dan Brown si nu numai el? Exista vreun mesaj secret in “Cina cea de Taina” pictata de Leonardo da Vinci? Orice teorie a conspiratiei trebuie sa contina intre 60 si 70% adevar ca sa fie credibila. De care adevar s-a folosit Dan Brown in legatura cu celebra fresca?

Procesul de la Vinci

Avand in vedere amploarea romanului “Codul lui da Vinci”, vandut in peste 30 de milioane de exemplare, specialisti in arta si istorie au gasit de cuviinta sa se intruneasca la Vinci, localitatea natala a lui Leonardo, intr-un simulacru de proces, in genul celui care a reabilitat, in urma cu cativa ani, “vrajitoarele din Salem”. “Jurii”, prezidati de Alessandro Vezzosi (care a mai adunat o data somitatile din domeniile artelor si istoriei pentru a-l reabilita pe marele pictor florentin), directorul muzeului dedicat lui Leonardo, au intors pe dos viata si activitatea acestuia in contextul vremii sale, dupa cum reiese din documentele mai mult sau mai putin mediatizate. Era nevoie de asa ceva? Era. Pentru ca toata “greutatea” teoriei conspiratiei din romanul lui Dan Brown sta pe umerii lui Leonardo da Vinci, acest personaj misterios si plin de contradictii care a marcat Renasterea italiana. El trebuia “absolvit de erezie” pentru ca esafodul lui Dan Brown sa se prabuseasca.

“Acuzatiile”

Conform autorului Dan Brown, Leonardo da Vinci ar fi fost Mare Maestru al Prioriei Sionului, fratie intemeiata pentru a-i proteja pe adeptii supravietuitori ai lui Iisus si pe apropiatii sai de prigoana autoritatilor vremii, stiut fiind faptul ca primii crestini, in special cei apropiati Intemeietorului, au fost supusi unei vanatori continue. Mai mult, chiar Leonardo ar fi fost din stirpea lui Iisus, pentru ca functia de Mare Maestru al Prioriei Sionului nu putea fi ocupata decat de rudele lui. In calitatea sa de Mare Maestru al Prioriei Sionului, Leonardo da Vinci ar fi vrut, dupa cum sustine Dan Brown, sa restabileasca dreptatea, trimitand un mesaj credinciosilor, prin celebra fresca “Cina cea de Taina”. Mesajul ar fi fost ca Maria Magdalena ar fi trebuit sa conduca biserica, si nu cei care au transformat invatamintele lui Iisus intr-o afacere. Ipotezele lui Dan Brown isi gasesc forta in faptul ca fresca lui Leonardo, “Cina cea de Taina”, este, intr-adevar, foarte misterioasa. Pe masura Maestrului sau, despre care nici astazi nu se stie daca a fost “inger” sau “demon”, dupa cum sustin biografii lui.

Boala misterioasa

Obsedat de anatomie

Inainte de a spune de ce a fost si este considerat Leonardo Da Vinci poate cel mai ciudat dintre toti artistii trecuti si prezenti, atragem atentia asupra unei afectiuni a creierului foarte rara si foarte ciudata, careia nu i s-au descoperit cauzele sau tratamentul nici in ziua de astazi, de aceea nici nu are o denumire anume. Bolnavul, desi ambidextru – aceeasi abilitate la ambele maini – manifesta o tendinta de a vorbi si a scrie cursiv… invers, in oglinda, fiind nevoie de o mare concentrare pentru a traduce in limbaj normal. Pentru aceasta operatiune este nevoie de cateva secunde in plus, adesea acesti oameni fiind considerati intarziati mintal, pentru ca le lipseste spontaneitatea dialogului. Departe de a fi intarziati mintal, oamenii care sufera de aceasta stranie afectiune dau dovada de o minte geniala, “universala”, putand sa exceleze in multe domenii, daca ar putea duce pana la capat ce intreprind. Pentru ca, avand o foarte mare putere de patrundere a detaliilor, ei au probleme la asamblarea intregului. Cand efervescenta mintala este maxima, bolnavii nu supravietuiesc. Specifice acestei afectiuni, care, de regula, este descoperita abia cand copilul incepe sa vorbeasca pe “pasareasca” lui, sunt “crizele jacksoniene atipice”, in care corpul intepeneste ca la crizele de tetanie, ochii se fixeaza asupra unui punct, ca si cand bolnavii ar fi absorbiti total de ceva. Din cauza ca “ard” prea multi neuroni, au nevoie de multa odihna ca sa se refaca. Cand sunt foarte nervosi sau emotionati, nu se mai pot controla, turuind “invers”, de nu-i intelege nimeni. Viata printre oamenii normali, carora le sunt superiori ca inteligenta, ii oboseste peste masura, cautand singuratatea. De regula, bolnavii nu ating maturitatea, dar exista exceptii care nu pot fi explicate. Dat fiind ca boala este foarte rara, cercetatorii n-au ajuns inca la un numitor comun in ceea ce priveste cauzele declansatorii. A suferit Leonardo da Vinci de o asemenea afectiune?

“Insemnatul”

“Lionardo, Lionardo, cat de mult suferi tu!”, scria artistul, uneori, pe marginea caietelor sale de studii. Multi au incercat sa puna aceasta suferinta pe seama geniului neinteles. Lui Leonardo i se pusese eticheta de “Insemnat”, “atins de necuratul”, din cauza faptului ca era stangaci, “partea raului”, dupa cum se considera in acea vreme si uneori chiar si astazi, pe la tara. Era, oare, stangaci? Era mai mult decat atat, marturie fiind nenumaratele sale notite scrise… invers. Schimbarea aplecarii literelor demonstreaza ca schimba mana, insa scria tot in “oglinda”. Ca sa mascheze faptul ca nu putea scrie altfel, a lasat sa se creada ca este o “tehnica” anume dezvoltata de el. Ba chiar avea si un “sfat pentru pictorii care cautau desavarsirea”: “Faceti-va din oglinda un Maestru!”. Odata i s-a plans lui Sebastiano Serlio, unul dintre putinii prieteni, ca “mana nu poate tine ritmul cu mintea”, un alt indiciu al bolii misterioase. Daca a suferit, intr-adevar, de o astfel de boala, aceasta trebuie sa se fi manifestat din copilarie.

Taciturn si singuratic

In “Botezul lui Hristos” al lui Andrea del Verrocchio, ingerul din stanga, cu parul buclat, este pictat de ucenicul acestuia, Leonardo da Vinci, avand propriile trasaturi

Tot ce stim despre acea perioada este faptul ca Leonardo a avut o fire inchisa. S-a nascut in 1452, la Vinci, fiu nelegitim al lui Piero di Antonio, care a mai facut zece copii cu doua neveste. Nu a fost niciodata agreat, din cauza firii sale taciturne, petrecandu-si tot timpul desenand, singur, pe campuri. La 14 ani a plecat la Florenta sa se faca pictor. Abia dupa ce a intrat in Confreria Pictorilor Florentini au inceput sa se stranga referiri despre ciudateniile firii sale: lucra in permanenta la ceva, dormind cate 15 minute la fiecare patru ore, era vegetarian, cand isi aducea aminte sa manance, traia singur, n-avea iubite, desi era extrem de frumos, cu parul blond, lung, buclat si ochi albastri. Era de parere ca: “Numai solitudinea iti ofera libertate!”. Adeseori, cand lucra in atelierele Confreriei, ramanea pironit, cu penelul in mana. Matteo Bandello, un mare admirator al Maestrului, credea ca Leonardo gandea mult fiecare detaliu, de aceea ramanea “intepenit” astfel. “Cand isi revenea din contemplatie, mai tragea o tusa si pleca grabit acasa”, scria Bandello. Aceste stari “extatice” puteau fi acele crize jacksoniene atipice, dupa care bolnavul trebuie neaparat sa doarma. Si somnul de 15 minute la fiecare patru ore este un indiciu al bolii.

Un savant… neterminat

Au mai fost si alte indicii. Odata, intrand in audienta la Lodovico il Moro, Duce de Milano, pentru a se recomanda, nu a reusit sa vorbeasca. S-a dus acasa si i-a scris in liniste o scrisoare in “oglinda”, in care isi enumera calitatile de savant: inventator, inginer, pictor, sculptor, muzician, matematician, anatomist, astronom, geolog, biolog, filosof. Demn de remarcat este faptul ca “Messer Leonardo” nu a terminat nici o lucrare de-a sa, din nici un domeniu. Probabil, cel mai preocupat era de boala neinteleasa care-l chinuia. Asa s-ar explica studiile sale obsesive in privinta muschilor, pe care ii izola, urmarindu-le mecanismul de functionare. Toti oamenii de stiinta au cazut de acord ca studiile lui Leonardo asupra muschilor si circulatiei sangelui nu aveau nici o legatura cu pictura. “Doctorul”, cum i s-a mai spus, isi cerceta, probabil, boala si cauta leacul. Oricum, se pare ca ajunsese la concluzia ca nu muschii sunt “vinovati” de crizele sale, ci creierul, fiind primul cercetator care a facut sectiuni craniene, astfel incat sa puna in evidenta toate zonele creierului si modul lor de irigare. Pe langa “stangacia” lui considerata de rau augur, Leonardo mai fusese denuntat si ca homosexual, din care cauza a stat vreo doua luni la inchisoare, pana a fost crezut ca anonima calomnioasa scrisa pe seama lui era doar o dovada de invidie. Iata un nou motiv pentru care prelatii nu-l priveau cu ochi buni, ceea ce-l necajea si mai tare pe Leonardo.

“Ereticii” lui Lorenzo Magnificul

Ingerul din “Madona de pe stanci” al lui Leonardo are, de asemenea, trasaturile sale din adolescenta

Leonardo nu era singurul rebel al vremii sale. El a ucenicit la curtea lui Lorenzo Magnificul, unde se refugiasera filosofi renumiti, majoritatea dupa caderea Constantinopolului, de unde luasera cu ei pretioase documente ale savantilor antici. Familia Medici era recunoscuta pentru achizitionarea de codice vechi, era fondatoare de universitati si biblioteci, intr-o epoca in care Italia nu se putea lauda cu manuscrise. La Palatul Careggi se copiau codice rare grecesti, achizitionate pe multe monede de aur. Era o febra a reintoarcerii la origini, in care zeii, semizeii, nimfele, satirii inundau arta Florentei, prilej pentru preoti si calugari de a certa orasul pacatos si pe conducatorii sai eretici. Lorenzo Magnificul a fost denuntat ca imoral si necredincios si inlaturat de la putere, de calugarul dominican Savonarola, care, paradoxal, avea sa fie ars pe rug ca… eretic. Totusi, familia Medici a dat cardinali si papi. Sub influenta “academiei lorenziene”, picturile si sculpturile cu teme religioase executate de artistii florentini incalcau adesea canoanele religioase, dar nu flagrant. Probabil ca artistii cunoscusera “codicele interzise”, “evangheliile gnostice”, acea secta acuzata de primii episcopi ai crestinismului ca falsifica scripturile, adaugand elemente ale cultelor orientale, inca din timpul cand traiau Apostolii lui Iisus.

Hieratic si eretic

Scripturile sfinte ebraice, considerate originale, erau redactate pe suluri, in scriere hieratica – “scriere sfanta”, care codifica astfel sensurile incat sa nu mai existe un intreg logic. Cuvantul eretic vine de la “a alege” si se refera la faptul ca exista obiceiul sa se completeze arbitrar ceea ce nu se intelegea din scrierea hieratica. Acest “obicei” ducea la concluzii eronate. Hieratic si eretic se inscriu astfel intr-un cerc vicios, adevarul fiind dezvaluit numai celui care detine cheia dezlegarii codului. Nu se stie cine dintre grecii translatori ai textelor sfinte avea “cheia”, dupa cum nu se cunosc sursele gnosticilor. Nici Apostolii lui Iisus care au conceput evangheliile canonice nu au scris totul, unele detalii fiind povestite prin viu grai episcopilor alesi, ceea ce constituie Traditia Apostolica. Ca sa se aleaga graul de neghina, s-a instituit Regula lui Tertulian (secolul II d.Hr.): “Sunt adevarate scripturile cele mai vechi, de la inceput, acelea care vin de la Apostoli, iar de la Apostoli vine ceea ce a fost Sfant in Bisericile Apostolice”.

Certurile cu Papii

Este foarte posibil ca artistii de la curtea lui Lorenzo Magnificul sa fi cunoscut “evangheliile gnostice”. Michelangelo a pictat Capela Sixtina intr-o cearta continua cu Papa Iuliu al II-lea, care, totusi, l-a inteles, spre deosebire de Papa Paul al IV-lea Carafa, care l-a declarat eretic si a pus sa fie “imbracate” figurile de pe Capela Sixtina. Oricat ar fi fost ei de intelegatori, prelatii nu puteau trece cu vederea defectele si “blasfemiile gnostice” invatate la curtea lui Lorenzo Magnificul. Pe de alta parte, oricat s-ar fi rafuit artistii florentini cu preotii, cum majoritatea comenzilor erau platite de acestia, disputele nu durau mult.

Enigma unei fresce

Leonadro si-a folosit propriile trasaturi din tinerete pictandu-l pe Ioan, in “Cina cea de Taina”

Multe mistere sunt legate si de fresca “Cina cea de Taina”, pe care Lodovico il Moro i-o comandase lui Leonardo pentru unul din peretii Conventului dominican Santa Maria delle Grazie din Milano. Fresca, in general, presupune un perete ud pe care se aplica pigmentii tempera foarte rapid, pana sa se usuce tencuiala. Leonardo a hotarat sa procedeze altfel, experimentand o tehnica noua: aplica pigmentii tempera si in ulei (culorile in ulei abia aparusera si inca nu interesau pe nimeni) pe perete uscat. Avea nevoie de timp mai mult, ca sa nu lucreze sub presiune. Dar chiar si asa, lucrul a durat patru ani, enorm pentru o fresca. Si nici nu a fost finisata, ceea ce a iscat certuri cu patronul sau. Dar ceea ce era mai grav, fresca a inceput sa se scorojeasca si sa cada, inca din timpul vietii lui Leonardo, iar el nu s-a obosit sa remedieze defectele “tehnice”. Este greu de presupus ca un inventator al culorilor nu stia ce face. Sa nu fi vrut ca aceasta fresca sa dureze? De ce? E adevarat ca aranjamentul apostolilor la “Cina cea de Taina”, in viziunea lui, este mult mai simbolica decat cer canoanele, dar artistii florentini, aflati in plina Renastere, tocmai prin acest lucru se remarcau.

(De)Mistificare

Scriitorul Dan Brown “descopera” ca Maestrul Leonardo a pictat-o la dreapta lui Iisus – dreapta fiind locul de onoare – pe Maria Magdalena, careia ar fi vrut sa-i anunte prioritatea apostolatului. Daca pe ea a pictat-o Leonardo, atunci, intr-adevar, era o influenta a “Evangheliei dupa Maria Magdalena”, de provenienta gnostica, care a circulat din secolul II d.Hr. Insa, in evangheliile canonice, mai ales in cea dupa Ioan, se vorbeste despre un apostol “mult prea iubit de Invatator”, cel mai tanar dintre toti, de aceea cu figura feciorelnica. Acesta era surprins adesea stand la pieptul Invatatorului, ca un copil langa fiinta draga. Este vorba de Ioan, caruia Iisus ii purta mai mult de grija, dat fiind ca era cel mai mic. Iar daca privesti in oglinda “Cina cea de Taina” pictata de Leonardo da Vinci – oglinda pusa pe latura stanga, pentru ca asa se descifrau “inversurile” Maestrului, dupa cum el insusi povatuia – se poate constata ca personajul feciorelnic statea in stanga Intemeietorului. “Stanga” era si “pecetea” lui Leonardo si multi specialisti au observat ca Ioan din “Cina cea de Taina” are trasaturile lui Leonardo din tinerete. Punandu-se pe sine in stanga lui Iisus, Leonardo a lasat in “Cina cea de Taina” declaratia lui de credinta fata de Mantuitor. Si poate ca n-a vrut ca “blasfemia” lui sa dureze!

sursa : formula-as.ro