Fotografii in care apar fantome. Infricosator !

Top 10 fotografii paranormale

Pasionatii fenomenelor paranormale s-au confruntat dintotdeauna cu scepticismul si ironia celor care nu cred in manifestari oculte dintr-un motiv cat se poate de clar: dovezi despre existenta supranaturalului – palpabile, probate “stiintific” si atestate de un numar larg si credibil de martori au intarziat sa apara. Se pare ca, precum initierea in societatile secrete, calea misticilor sau harul intelepciunii, nici portile de acces spre Lumea Suprasensibila nu se deschid oricand si tuturor.

Andrei Plesu scria in celebrul sau tratat de angelologie, “Despre Ingeri” , ca nu a vazut ingeri in viata sa – ceea ce nu-l impiedica sa creada cu tarie in existenta lor. Putem face, insa, un exercitiu de imaginatie si sa ne inchipuim ca toata lumea ar vedea ingeri. Ce s-ar intampla atunci? In mod cert, conceptiile noastre despre viata s-ar schimba intr-un mod radical, iar lumea de astazi ar fi inlocuita de o alta, mai spiritualizata, mai putin materialista. Insa, cum fenomenele inexplicabile si manifestarile lor – fie ca vorbim despre ingeri, monstri, vrajitori sau telepati – raman apanajul unui cerc restrans si pestrit, fiecare dovada, cat de marunta, despre existenta lor este cu atat mai pretioasa.

Fotografiile pe care vi le prezentam mai jos au fost realizate atat de pasionati, cat si de (fosti) sceptici. De cateva decenii, ele circula in randul colectionarilor si a iubitorilor fenomenelor paranormale ca un bun pretios, precum moastele sfintilor. Cu toate acestea, DESCOPERA.ro nu garanteaza autenticitatea lor. La fel precum se intampla in religii, se pare ca si in paranormal exista un “talent” – poate cel de-al saselea simt – de a percepe extrasenzorialul. Acest talent a fost oferit aleatoriu, in randul celor alesi intrand minti sclipitoare alaturi de analfabeti, oameni bine intentionati si raufacatori. Tocmai de aceea, in lipsa unei cercetari serioase de care parapsihologia inca nu s-a achitat, este greu sa separam sarlatanii si falsificatorii de cei care au avut / vazut (sau cred ca au avut / vazut) o manifestare suprasensibila autentica. Asadar, o doza minima de agnosticism este sanatoasa pentru ceea ce urmeaza.

10. Madonna de la Bachelors Grove

Aceasta fotografie a fost realizata in cadrul unui studiu efectuat de catre “Ghost Research Society”, in 1991, la cimitirul Bachelors Grove din apropierea orasului american Chicago. Dupa cum ii spune numele, “Ghost Research Society” este o organizatie care se ocupa de studierea fantomelor. Formata dintr-un grup larg de entuziasti, din 1977 “Ghost Research” monitorizeaza toate povestile cu fantome de pe cuprinsul Statelor Unite.

Cimitirul Bachelors Grove exista inca din 1820 si are reputatia de a fi unul dintre cele mai bantuite locuri din America , de-a lungul vremii inregistrandu-se numeroase marturii cum ca aici au fost vazute fantomele unor calugari si a mai multor femei. “Ghost Research” a organizat o “vanatoare de fantome” aici si a “prins-o” pe aparatul de filmat pe femeia din fotografie. Imbracata dupa moda anilor ’60, aceasta sedea pe o banca de piatra in fata unui stravechi mormant al unei familii de emigranti din secolul XIX.

9. Marinarii sidefii de pe S.S. Watertown

Spre sfarsitul anului 1924, petrolierul S.S. Watertown naviga dinspre California spre New Orleans pe Canalul Panama. La 4 decembrie, a avut loc la bord un accident tragic – doi membri ai echipajului, James Courtney si Michael Meehan, curatau un cargou gol; au fost surprinsi de o scurgere de gaze si au murit pe loc. Potrivit obiceiului marinaresc din acele vremuri, au fost “ingropati” in mare. Incepand cu chiar a doua zi, mai multi membri ai echipajului au inceput, terifiati, sa le vada chipurile pe punte si in apa, fenomen care a durat vreme de doua saptamani.

Ajunsi la destinatie, capitanul Keith Tracy a raportat incidentul companiei din New Orleans. Oficialii acesteia i-au dat un aparat de fotografiat si i-au sugerat sa imortalizeze chipurile mortilor , daca acestea aveau sa se arate din nou. In drum inapoi spre San Francisco, capitanul Tracy a revazut bizarele aparitii si le-a facut 6 fotografii, apoi a inchis aparatul fotografic in seiful din biroul sau. Cand a sosit in primul port, capitanul a developat filmul – 5 fotografii au iesit complet negre, una singura a surprins insa fetele transparent-luminescente ale celor doi morti. Aceasta.

8. Fetita din flacari

Pe 19 noiembrie 1995, cand primaria oraselului Wem din Shopshire, Marea Britanie, a luat foc, o multime de gura-casca s-a strans in jurul vechii cladiri, construita in 1905, pentru a privi spectacolul flacarilor, pe masura ce acestea consumau constructia. Un englez care locuia chiar in casa de alaturi, Tony O’Rahilly, s-a gandit sa faca niste poze evenimentului, folosind un aparat cu lentila de 200 mm. Dupa ce a developat fotografiile, O’Rahilly a observat, stupefiat, ca intr-una dintre acestea aparea o fetita transparenta care privea calm, pe geam, la lume, in vreme ce flacarile mistuiau in jurul ei. Din investigatiile politiei si ale pompierilor, niciun copil nu se afla in Wem Town Hall, in momentul izbucnirii incendiului; de asemenea, desi au fost morti, niciun cadavru infantil nu a fost descoperit.

Intrigat, O’Rahilly a trimis fotografia la “Asociatia pentru Studii Stiintifice asupra Fenomenelor Anormale”, o organizatie care verifica autenticitatea fenomenelor paranormale de pe teritoriul Regatului Unit. Asociatia a cerut ajutorul lui Vernon Harrison, un expert fotografic, fost presedinte al prestigioasei Royal Photographic Society, care a examinat cu atentie atat fotografia, cat si negativul original si a certificat faptul ca acestea sunt autentice. Cine este, insa, misterioasa fetita? Pasionatii de paranormal au descoperit ca in 1677, o fetita pe nume Jane Churm, ar fi dat foc cu o lumanare, accidental, casei in care se afla. Incendiul a luat-o pe copila si a mistuit aproape intregul orasel. De atunci, de-a lungul timpului, spiritul lui Jane ar fi aparut la mai multe incendii care au avut loc in Wem.

7. Calugarul de pe Scara Lalelei

Reverendul Ralph Hardy, un cleric pensionar din oraselul englezesc White Rock, a facut aceasta fotografie in 1966, intentionand doar sa surprinda eleganta scara spiralata (cunoscuta si drept “Scara Lalelei”) a sectiunii Queen’s House din Muzeul National Maritim, situat la Greenwich. Dupa ce a developat fotografia, Hardy a observat uimit cape scari se intrezareste spectrul unei siluete invesmantate precum un calugar.

Cativa experti foto de la Kodak au examinat negativul si au declarat ca acesta fotografie este autentica. Queen’s House (Casa Reginei) are peste 400 de ani si este un faimos loc bantuit din Anglia, numerosi martori afirmand ca au avut experiente poltergeist, au auzit sunete ciudate sau au vazut fantome aici.

6. Cine este in spatele bunicii?

Carmen Russel, bunica Denisei Russel, o new-yorkeza, a trait pana la varsta de 94 de ani, cand din pricina Alzheimerului si a batranetii, a fost internata intr-un centru de ingrijire si tratament. In primul weekend liber, pe 17 august 1997, Denisa a venit in vizita la ruda sa si a realizat mai multe fotografii. O saptamana mai tarziu, bunica a murit.

In anul 2000, in preajma Craciunului, cand facea ordine prin casa, Denisa Russel a (re)descoperit pozele cu batrana si, privindu-le, a ramas stupefiata. Intr-una dintre acestea – cea de mai jos – in spatele batranei se vede foarte clar silueta unui barbat. Acesta este Dan Russel, sotul lui Carmen si bunicul Denisei. Singura problema este aceea ca barbatul murise cu 13 ani inainte de a fi facuta fotografia, decedand in urma unui atac de cord pe 14 august 1984.

5. Cu moarta in masina

In 1959, Mable Chinnery s-a dus la cimitir impreuna cu sotul ei pentru a vizita mormantul mamei sale. Pentru ca urma sa se mute din oraselul american Forbs, pe coasta cealalta a SUA, la Seattle si nu stia cand si daca se va mai intoarce vreodata la cimitir, doamna Chinnery a facut o serie de fotografii la mormant. Cand au plecat de la cimitir, Mable si-a dat seama ca mai are o singura pozitie pe filmul fotografic si s-a gandit sa-si fotografieze sotul la volan.

Cei doi s-au mutat peste cateva zile la Seattle, iar femeia a developat fotografiile. In ultima poza, in masina, in spatele sotului se poate observa foarte clar silueta translucida a unei femei batrane cu ochelari… nimeni alta decat mama moarta in urma cu zeci de ani.

4. Ultima fotografie a lui Freddy Jackson

Fotografia de mai jos a fost realizata in 1919 si publicata in 1975, intr-un volum de memorii al lui Sir Victor Goddard, un ofiter in rezerva al Fortelor Aeriene Regale din Marea Britanie. In fotografie este un portret de grup cu escadronul lui Goddard care a avut baza la HMS Daedalus si a luptat in primul Razboi Mondial. Intrigant in acest portret este chipul fantomatic care se observa in spatele lui Goddard. Atat ofiterul, cat si pilotii sai, au identificat imediat barbatul care apare in poza – el este Freddy Jackson, un mecanic care lucra la baza Daedalus si care fusese sfartecat, intr-un cumplit accident, de elicea unui avion… cu doua zile inainte de realizarea fotografiei.

Goddard isi aminteste ca Freddy a fost inmormantat chiar in ziua in care a fost facuta poza. Daca ar fi trait, ar fi aparut cu siguranta in imagine, pentru ca Goddard a dorit atunci sa-si fotografieze tot escadronul; urmau sa plece pe front si nu se stia cine si daca se vor mai intoarce. Se pare ca spiritul lui Freddy a tinut cont de dorinta superiorului sau.

3. Fantoma de la biserica

In 1963, in momentul in care si-a luat in primire parohia din oraselul Newby situat in regiunea North Yorkshire din Anglia, parintele K.F. Lord a facut cateva fotografii cu biserica pentru a le trimite fratelui sau. Printre altele, a pozat si altarul. Nu mica i-a fost surprinderea cand a developat fotografiile, iar in cea cu altarul a descoperit o silueta sinistra care aduce cu reprezentarea Mortii cu Coasa. Spectrul din biserica a devenit celebru in randul pasionatilor de fenomene paranormale, dar nu putini au fost cei care au declarat ca poza este cel putin controversata pentru simplul motiv ca este prea clara. Figura inspaimantatoare si modul in care priveste direct spre camera tradeaza faptul ca aceasta parca „sta la poza” – imaginea nefiind, in acest caz, decat o dubla expunere foarte inteligent realizata.

Cu toate acestea, parintele Lord a declarat ca nu se pricepe la astfel de tehnici fotografice si a trimis fotografia si negativul mai multor experti foto al caror verdict a fost unanim: imaginea nu este rezultatul unei duble expuneri.Lord a marturisit ca in momentul in care a realizat fotografia nu a vazut absolut nimic in afara de altar; cei care au analizat imaginea, comparand proportiile au ajuns la o concluzie infricosatoare: aratarea sinistra avea nici mai mult, nici mai putin de 2,7 metri. Biserica din Newby a fost construita in 1870 si, din cate se stie, nu are o istorie bantuita de fantome, poltergeist sau alte fenomene inexplicabile.

2. Moroiul de la Hampton Court

Cazul de la domeniul Hampton Court, de langa Londra, unul dintre locurile preferate de organizat banchete si petreceri ale regelui Henric al VIII-lea (1491-1547) este extrem de recent, datand din decembrie 2003, si a inflacarat sute de mii de pasionati ai paranormalului, intrucat tehnic este vorba despre o fotografie, dar practic avem o intreaga inregistrare video, de aproximativ 1 minut. In prezent, domeniul de la Hampton Court se afla in patrimoniul muzeal britanic, avand ore stricte de vizita. La ora la care s-a realizat inregistrarea, aceste ore se terminasera, iar in sectiunea filmata nu ar mai fi trebuit sa se afle nimeni. Paznicii au auzit la un momentdat niste zgomote puternice, ca si cum cineva ar fi trantit o usa de pereti. Au plecat spre sursa zgomotului, au investigat locul, dar nu au descoperit nimic. Era gol.

Curiosi, au luat inregistrarea video a camerei de securitate (setata sa faca filme alcatuite din poze trase odata la o secunda, ori de cate ori senzorul de miscare se pune in functiune). Astfel, au descoperit cu multa stupefactie o iazma transparenta imbracata intr-un costum de epoca care tranteste de cateva ori o usa. Au cercetat din nou domeniul, dar nu au descoperit nimic nou. Despre fantoma de la Hampton Court exista legende de sute de ani, dar nimeni nu mai reusise sa o fotografieze pana acum.

1. Doamna de la Raynham Hall

Este probabil cea mai faimoasa fotografie paranormala din cate au fost facute vreodata. Castelul Raynham Hall din Marea Britanie avea o reputatie legendara de loc bantuit de catre fantoma lui Lady Dorothy Townshend, o femeie care a murit aici in 1726. Fantoma fusese vazuta, de-a lungul timpului, de zeci de martori. In 1936, un reporter si un fotograf de la revista Country Life au fost trimisi aici pentru a realiza un reportaj despre castel. In timp ce se aflau in cladire, au dat nas in nas chiar cu fantoma. Fotograful a avut prezenta de spirit si a reusit sa o imortalizeze chiar inainte ca aceasta sa dispara.

Raynham Hall se afla in Norfolk si a fost vreme de 300 de ani resedinta familiei nobiliare Townshend, cel mai faimos locatar al sau fiind Vicontele Charles al II-lea, liderul Casei Lorzilor din Regatul Unit. In 1713, un lord descendent al acestuia a luat-o de sotie pe Dorothy, cea mai frumoasa fata a familiei aristocrate Walpole. Insa, in regiune exista un Casanova notoriu, Lordul Wharton despre care un document al vremii scrie ca “era atat de infam incat nicio tanara doamna nu putea sta sub acelasi acoperis cu el mai mult de patru si douazeci (sic!) de ore fara a-si pata reputatia”. Se pare ca frumoasa Dorothy Townshend nu a rezistat farmecelor, devenind amanta lui Wharton.

A murit de tanara, la nici 30 de ani, fiind inmormantata de catre sotul ei in 1726, insa legendele spun ca nu boala ar fi rapus-o si ca, de fapt, nici nu ar fi murit atunci, Lordul Townshend organizand un simulacru de inmormantare cu sicriul inchis. Lordul ar fi aflat de infidelitatea sotiei si ar fi inchis-o in beciurile castelului, de unde nu i-a mai dat drumul niciodata. Motiv pentru care, pana in ziua de astazi, fantoma lui Dorothy ar mai bantui neimpacata domeniul de la Norfolk.

La vremea cand revista Country Life a publicat fotografia, s-a starnit multa rumoare in presa vremii, cazul lui Dorothy ajungand sa fie cunoscut pe intreg mapamondul. Cert este ca de atunci fantoma nu s-a mai aratat. Si chiar daca aceasta este cea mai faimoasa fotografie a unei fantome realizata vreodata, expertii foto sunt impartiti atunci cand vine vorba de autenticitatea ei. O parte a acestor experti cred ca avem de-a face cu un fals, un compozit intre o fotografie a scarilor de la Raynham Hall si una a unei statui cu Fecioara Maria care poate fi gasita in orice biserica catolica. Cu toate acestea, trebuie sa luam in calcul si faptul ca desi tehnica prin care se poate face un astfel de colaj este banala astazi, in 1936 nu exista software de prelucrare a imaginilor, iar asemenea colaje cu efect de transparenta ar fi necesitat luni bune de munca in laboratorul foto, fara a avea rezultatul garantat.

sursa : descopera.ro

Combustia spontana.

Combustia spontana – focul launtric

Combustia spontana ocupa un loc privilegiat in panoplia fenomenelor stranii, data fiind pozitionarea sa pe linia subtire dintre misticism si stiinta, motiv pentru care o accepta atat entuziastii paranormalului, cat si comunitatea stiintifica. Daca explicarea acestui fenomen este simpla, cauzele care stau la baza lui continua sa lase loc speculatiilor. Oamenii de stiinta nu au putut ignora numeroasele dovezi de combustie umana spontana acumulate de-a lungul timpului.

O definitie, doua perspective diferite

Ce anume diferentiaza un corp supus combustiei spontane de unul mistuit intr-un incendiu obisnuit? Unul dintre cei mai impatimiti investigatori ai fenomenulului de combustie spontana, Larry Arnold, descrie fenomenul ca fiind “procesul prin care o persoana se aprinde dintr-o data fara a intra in contact cu o sursa de foc exterioara si apoi poate fi transformata in cenusa, pe cand materialele inflamabile din apropiere, in mod paradoxal, scapa nearse aproape deloc”.

Dictionarul Oxford noteaza o definitie asemanatoare a combustiei interne: “fenomenul in urma caruia materia organica ia foc fara vreo cauza aparenta, in special prin intermediul caldurii generate de oxidarea rapida din interiorul organismului”. O alta definitie a combustiei afirma ca aceasta consta in aprinderea unei mase fara ca ea sa fi intrat in contact cu o alta masa care arde.

Chiar daca si-a gasit loc printre paginile unui dictionar reputat, combustia spontana ramane un fenomen din sfera paranormalului, insa unul pe care stiinta si-l disputa de ceva vreme cu credinta oamenilor in miraculos sau in pedeapsa divina.

O tipologie

Fenomenul are o serie de caracteristici care il diferentiaza de orice alt fel de combustie:

• Arderea nu are niciodata loc fara declansator (conform teoriei candelei, o sursa de aprindere este intotdeauna prezenta in vecinatatea victimei);

• Corpul supus combustiei spontane prezinta, de obicei, arsuri mult mai severe; arsurile nu sunt distribuite uniform pe corp; extremitatile pot ramane neatinse, in timp ce trunchiul este adesea complet pulverizat, oasele fiind transformate in cenusa;

• 80% dintre cazurile de combustie spontana au ca victime femei, dintre care majoritatea sunt fie supraponderale, fie alcoolice. Moartea survine, de regula, dupa ce victima a consumat alcool;

• Arderea este localizata in corp. Obiectele din jur si, deseori, hainele victimei raman neatinse de foc;

• Podeaua din jurul cadavrului ramane, in cele mai multe cazuri, acoperita de un lichid vascos, galben, uleios si urat mirositor;

• Toate cazurile s-au petrecut in spatii inchise. Victima este intotdeauna singura pentru lungi perioade de timp. Martorii din apropiere nu aud niciodata sunete, urlete de durere sau strigate de ajutor.

Stiinta sau…

Circumstantele in care se petrec aceste combustii spontane sunt ele insele misterioase. Cel mai des fara martori si mai ales, fara supravietuitori. In majoritatea cazurilor, victimele erau supraponderale si aveau un viciu, fie ca e vorba de tigari, fie de alcool. Pana aici, nimic paranormal. Ceea ce nu a putut fi explicat inca de la inceput este cum poate lua foc un corp uman, brusc, fara o sursa puternica exterioara si mai ales, cum poate arde atat de repede si cu asemenea putere, insa fara a afecta lucrurile din jur?

O echipa constituita in 1996 si alcatuita din experti in incendii a inceput investigarea catorva dintre cele mai recente cazuri de combustie spontana. Punctul de plecare a cercetarilor avea sa adanceasca, insa, si mai mult misterul. In crematoriile umane, desi temperaturile ating valori extrem de ridicate, oasele nu ard in intregime; de cealalta parte, combustia spontana incinereaza cu o asemenea eficienta, incat oasele sunt prefacute complet in cenusa.

Stiinta a gasit o explicatie, insa argumentele nu sunt chiar imbatabile. Oamenii de stiinta incearca sa descrie producerea fenomenului prin intermediul “efectului de candela”. Scenariul este urmatorul: este necesara o sursa cat de mica de caldura, spre exemplu, cea provocata de o tigara aprinsa, pentru ca focul sa arda hainele si pielea, suficient cat sa elibereze grasimea subcutanata. Aceasta va juca rolul unui combustibil, iar corpul va arde atata timp cat va fi grasime. In sustinerea acestei teorii par sa vina faptul ca in majoritatea cazurilor, membrele erau mai putin afectate, in vreme ce trunchiul era ars integral. Mai mult decat atat, unul dintre semnele care indica o combustie spontana este prezenta unei substante galbui, grase si urat mirositoare, ceea ce nu este altceva decat grasimea arsa.

In anii ’80, doctorul John de Haan, de la Institutul Criminalistic din California, a avansat ipoteza potrivit careia cauza combustiei spontane ar putea fi topirea grasimii corporale. Deoarece porcii poseda tesut adipos asemanator celui uman, doctorul Haan a utilizat in experimentele sale un porc mort, pe care l-a infasurat intr-o patura si a picurat deasupra o cantitate redusa de petrol. Astfel ambalat, cadavrul a fost introdus intr-o incapere tinuta sub observatie si i s-a dat foc. Dupa cinci ore, ramasitele erau similare celor rezultate in urma combustiei umane spontane, in timp ce obiectele din camera ramasesera neatinse de flacari.

Desi inovator, experimentul ignora complet conditiile in care mai multe persoane au asistat pe viu la combustii spontane. Povestile acestora contrazic teoria efectului de candela, ducand mai departe aura de mister a celor care pier arsi de teribilul foc interior.

…paranormal?

Cunoscuta si semnalata de sute de ani, combustia spontana a primit si alte explicatii, dintre care una sustinea ca o persoana ar putea izbucni in flacari din pricina unor acumulari prea mari de furie sau din pricina consumului excesiv de bauturi spirtoase. Focul ar mistui pe dinauntru individul in cauza, trasformand corpul in cenusa in doar cateva minute. Toata temelia de argumente aparent solide ale acestei teorii este, insa, corodata de un detaliu uimitor: in timp ce corpul arde ca o torta, mediul din apropiere  (inclusiv hainele) ramane intact!

Cu alte cuvinte, corpurile izbucnesc in flacari fara vreo cauza exterioara, cand, se stie, in conditii normale, corpul uman arde greu, deoarece este alcatuit, in proportie de aproximativ 80% din apa.

In scopul arderii ramasitelor umane, crematoriile folosesc cuptoare incalzite la temperaturi intr-atat de ridicate, incat daca ar fi posibil ca ele se produca cumva intr-o casa, ar arde-o din temelii si ar afecta si imprejurimile. Si cu toate acestea, chiar si in crematoriu oasele nu ard complet, asa cum se intampla in cazul misterioasei combustii spontane. Dar aceasta nu este singura nepotrivire in ceea ce priveste teoria efectului de candela. In cazurile semnalate, combustia propriu-zisa dura foarte putin, insa indeajuns incat sa mistuie trupul. Ori in crematorii, durata de ardere este de cateva ore, spre deosebire de cele cateva zeci de minute cat dureaza ciudatul fenomen. In toata istoria scrisa a combustiei interne au existat foarte putini martori. Insa si mai putini supravietuitori…

Supravietuitorii

Unul dintre putinii norocosi este Jack Angel, un comis-voiajor prosper, care in 1974 s-a trezit in camera sa de hotel cu arsuri serioase. La spital, medicii au avut surpriza sa descopere arsuri interne grave, insa fara ca pacientul sa fi fost afectat de vreo sursa externa. Intr-un alt caz, persoana in cauza a realizat ca arde efectiv pe dinauntru, ceea ce, probabil, i-a salvat viata. Profesorul de matematica din cadrul universitatii Nashville a vazut cum ii tasneste din picior o flacara albastra si stralucitoare pe care a reusit sa o opreasca cu palmele, un gest disperat de a stinge focul care izvora din… interior.

Desi pana in prezent s-au semnalat zeci de cazuri, putini dintre cei care au trecut printr-o asemenea experienta au supravietuit pentru a furniza detalii menite sa ofere noi indicii asupra acestei enigme numita combustia interna.

sursa : Descopera.ro

Secretele din spatele Giulgiului din Torino

Sa afirmi ca Vaticanul a incercat de-a lungul istoriei sa ascunda premeditat autenticitatea Giulgiului din Torino ar parea, la o prima vedere, un paradox ieftin si lipsit de substanta. Ce motiv ar avea clericii sa nege un adevar care, gandind pragmatic, nu le-ar aduce decat beneficii? Si totusi, exista voci care sustin ca o confirmare a autenticitatii sacrei relicve ar putea schimba radical conceptia noastra despre civilizatia occidentala. In fata unei asemenea dovezi, istoria ar trebui inevitabil rescrisa.

Despre autenticitatea Giulgiului s-au scris mii de articole, carti si tratate. Zeci de experti au incercat sa ii dovedeasca veridicitatea sau faptul ca ar fi doar un fals medieval. Prin natura sa, relicva naste si astazi paradoxuri: sa fie dovedit ca fals si sa distruga astfel un mit pentru milioane de credinciosi crestini, sau sa i se recunoasca autenticitatea lovind in fundamentele aceleiasi religii crestine. Simpla intamplare sau plan bine pus la punct , Giulgiul din Torino ramane la fel de controversat ca si acum sapte secole, iar natura sa, umana sau divina, continua sa fie si astazi un aprig subiect de discutii.

Scurta istorie a Giulgiului din Torino
Oficial, Giulgiul in care se presupune ca a fost infasurat Iisus imediat dupa crucificare apare pe scena istoriei in 1357, an in care Jeanne de Vergy, vaduva cavalerului Geoffroi de Charny (ucis in Batalia de la Poitiers din 13 septembrie 1356), il gaseste printre bunurile defunctului sau sot si il expune in abatia din Lirey, Franta. La scurt timp, Episcopul de Troyes, Henri de Poitiers, interzice expunerea publica a acestuia sub motivul ca ar fi doar o pictura si ca venerarea ei de catre credinciosi ar fi o erezie. In 1389, un alt episcop, Pierre D’Arcis anunta ca Giulgiul era un fals si ca autorul sau chiar a fost prins si a recunoscut fapta. El nu mentioneaza insa niciodata numele farsorului, iar argumentul pe care il aduce in favoarea ipotezei sale este doar acela ca existenta artefactului nu este pomenita nicaieri in Sfintele Scripturi. O acuza fara o acoperire solida, cazuta in desuetudine odata cu trecerea timpului. Nobilul Humbert de Villersexel este primul care preia artefactul si il ascunde in propriul castel de teama hotilor. Luois de Savoia (cel care plateste anual o suma importanta de bani abatiei din Lirey pentru a renunta la pretentiile de proprietate a relicvei), este urmatorul detinator al Giulgiului si il expune publicului in numeroase orase europene. Din 1532, relicva intra in posesia Casei de Savoia si ramane astfel pana in 1983, an in care este donata Vaticanului.

In 1898, avocatul italian Secodo Pia, printre altele si fotograf amator, primeste acordul de a fotografia Giulgiul si de a promova imaginea acestuia in lume. Negativul ii provoaca insa un soc fotografului. Imaginile aratau cat se poate de clar „imaginea unui om in suferinta”, barbat care prezenta toate ranile pe care Iisus le-ar fi avut in momentul in care a fost coborat de pe Cruce.

Sfantul Scaun accepta o datare cu radiocarbon a Giulgiului, eveniment care are loc in anul 1988, si care aduce un rezultat tulburator… Conform testelor, artefactul ar fi fost un fals medieval, creat undeva intre anii 1260 si 1390.Ulterior, savantii care au realizat cercetarile au admis ca este foarte posibil ca Giulgiul din Torino sa fie original, atata vreme cat analizele au fost puternic influentate de urmele incendiului din 1532, incediu ce a provocat arsuri pe mare parte din suprafata obiectului si care ar fi distorsionat rezultatele datarii cu carbon. Pentru o mai buna protectie a materialului, acesta a fost inchis intr-o caseta de argint, expusa astazi in Catedrala din Torino. Cat despre autenticitatea Giulgiului, parerile sunt inca impartite.

Dovezi ale autenticitatii
Poate cea mai simpla si mai la indemna observatie asupra originalitatii Giulgiului este aceea ca a fost creat, daca este sa dam crezare testelor cu radiocarbon, in plin Ev Mediu, o epoca de aur pentru falsificatorii de relicve. Zeci de „capete ale lui Ioan Botezatorul”, o multime de Graaluri si de aschii ale Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul, pene de gasca vandute pe post de pene de heruvim sau orice „artefact” care ar fi avut legatura cu oricine era asociat cu Iisus, au circulat pe pietele de falsuri ale acelor vremuri. Si totusi, nu exista decat un singur Giulgiu. De ce autorul sau nu ar fi replicat o opera magistral desavarsita care, cu siguranta, i-ar fi adus o multime de bani? De ce nu au fost create si Giulgiuri cu imagini ale sfintilor sau ale apostolilor?

Mergand pe ideea vechimii artefactului, este interesanta opinia reputatului ziarist Ian Wilson, unul dintre cei maiaprigi sustinatori ai autenticitatii Giulgiului din Torino. Acesta sustine ca panza de in imprimata cu imaginea Mantuitorului era adorata in primele secole ale mileniului I in Edessa (actuala localitate Urfa din Turcia), important centru crestin timpuriu in ceea ce era atunci Siria. Ulterior, Giulgiul este transportat la Constantinopol, in Hagea Sofia, acolo unde surprinde o insemnare lasata de arhidiaconul Gregorius Refendarius in anul 944 – “Non tantum faciei figuram sed totius corporis figuram cernere poteris“(Poti vedea nu numai fata, dar si imaginea intregului trup), o marturie care face o trimitere directa la relicva sacra.

Anul 1205 aduce o noua dovada a existentei Giulgiului inainte de data la care este oficial recunoscut. Este vorba de o insemnare a lui Theodor Angelos, nepot al imparatului Bizantului, care descrie in Codex Chartularium Culisanense un scurt inventar al bunurilor jefuite de cavalerii templieri din Constantinopol : „Venetienii si-au indreptat atentia catre aur, argint si fildes, in timp ce francezii au facut acelasi lucru cu relicvele sacre si cu cea mai valoroasa dintre toate, panza in care Domnul nostru Iisus Hristos a fost infasurat dupa Crucificare si inainte de Inviere. Obiectele au fost duse la Venetia si in Franta, in timp ce Giulgiul a  fost transportat la Atena.”

Reconstituire a chipului Mantuitorului dupa Giulgiul din Torino

Unii istorici sustin ca Giulgiul a intrat in posesia cavalerului Otto de la Roche, devenit ulterior Duce de Atena. O alta sursa il indica pe Tibault de Champagne, liderul templierilor care au jefuit Constantinopolul, drept autor al furtului. Intamplator sau nu, abatia din Lirey, locul in care Giulgiul este mentionat prima data dintr-o sursa sigura, se afla chiar pe domeniul acestuia. Interesant de subliniat este si faptul ca Geoffroi de Charny, cavalerul a carui sotie expune artefactul in abatia din Lirey, este nimeni altul decat nepotul lui Geoffrey de Charney, liderul templier ars pe rug alaturi de Jaques de Molay in 1314. Sa fi fost oare Giulgiul chiar acel Graal despre care s-a scris atat de mult de-a lungul istoriei si despre care se banuieste ca ar fi fost descoperit de cavalerii templieri?

Nu mai departe de ipotezele expuse mai sus se afla si un manuscris din Ungaria, datat in perioada 1192-1195, in care este reprezentata imaginea Mantuitorului in timp ce este infasurat in giulgiul mortuar. Asemanarile dintre imaginile de pe manuscris si Giulgiul din Torino sunt izbitoare, subliniind faptul ca acesta era cunoscut cu mult inainte ca el sa fie recunoscut oficial.

Lasand la o parte datele oferite de istorici, ne vom concentra asupra rezultatelor oferite de chimisti, date care sustin iarasi autenticitatea panzei de in. Chimistul Alan Adler, citat de revista Time, sustine ca sangele cu care este impregnat Giulgiul este real si, mai mult, dupa cum a reiesit in urma testelor, prezinta particularitatile sangelui inchegat. Daca eventualul falsificator ar fi dorit sa ofere autenticitate creatiei sale improscand-o cu sange, de ce ar fi asteptat ca acesta sa se coaguleze? La acea perioada, fie ea Antichitate sau Ev Mediu, posibilitatea ca vreo persoana sa aiba cunostinta despre compozitia chimica a sangelui si a faptului ca aceasta se schimba in momentul coagularii frizeaza absurdul. Un amanunt demn de mentionat il reprezinta si ranile rezultate in urma crucificarii. Contrar imaginilor religioase raspandite in acea perioada, personajul crucificat nu prezinta urmele cuielor in palme si talpi ci in zona incheieturilor. Abia recent s-a demonstrat ca o executie prin crucificare avea loc in acest mod. Atunci, de unde ar fi stiut acelasi farsor o tehnica disparuta de secole?

Nu in ultimul rand trebuie mentionat si faptul ca pe Giulgiu au fost descoperite urme de polen apartinand unei plante spinoase care creste doar in zona Orientului Mijlociu, Gundelia tournefortii, si care infloreste in perioada lunilor martie-aprilie. Sa sustii ca un falsificator ar fi presarat polenul acestei plante pe panza, asteptand ca peste secole cineva sa descopere compozitia chimica a acestora, este iarasi o ipoteza absurda.

Vaticanul si Teoria conspiratiei
Cei care sustin ideea unei conspiratii din partea Vaticanului la adresa Giulgiului din Torino, printre care si ziaristii Jonathan Vankin si John Whalen, sunt convinsi ca recunoasterea autenticitatii acestuia ar echivala cu o veritabila furtuna in lumea crestina. De ce?

Modelul tesaturii precum si modul in care a fost inmormantat barbatul al carui chip a ramas impregnat pe giulgiu sunt identice cu cele practicate de o mica secta israelita care a proliferat intre secolele II i.Hr si I d. Hr… esenienii.De mentionat si faptul ca aceiasi esenieni sunt si autorii manuscriselor gnostice de la Marea Moarta, manuscrise ramase in mare parte nepublicate dupa descoperirea lor in secolul XX. A recunoaste faptul ca intreg crestinismul isi trage originile in aceasta secta precrestina ar insemna, in primul rand, o negare a unuia dintre principiile promovate de catolicism, acela ca nu a existat crestinism inaintea Mantuitorului. O adevarata erezie. In plus, daca Iisus ar fi facut parte dintre gnostici, ar insemna ca Vaticanul a persecutat si a ucis zeci de adepti ai unei religii crestine autentice. Sa ne amintim numai de punctul culminant al acestei campanii anti-gnostice, Cruciada Albigensiana impotriva catharilor (1209 – 1229), campanie soldata cu aproape 20.000 de victime si cu legiferarea Inchizitiei.

Sa fi cunoscut Henri de Poitiers si Pierre D’Arcis, primii episcopi care au cerut interzicerea expunerii Giulgiului, aceste detalii? Sa fi incercat acestia si cei care le-au urmat sa impuna un „monopol” asupra istoriei si a imaginii lui Iisus? Sunt intrebari la care nu vom afla raspunsul probabil niciodata. Cert este ca, in ciuda zecilor de teste si de dovezi istorice, adevarata origine a Giulgiului din Torino va ramane o necunoscuta pentru multa vreme.

UPDATE: Intr-o conferinta de presa tinuta marti, 7 aprilie 2009, la Roma, Barbara Frale, cercetator al arhivelor secrete ale Vaticanului,  a declarat ca Ordinul Cavalerilor Templieri a detinut si venerat in secret Giulgiul din Torino pentru mai bine de 100 de ani. Anuntul nu numai ca face lumina asupra secolului in care Giulgiul dispare din atentia publica a Europei medievale, dar vine sa si ateste vechimea acestuia si sa contrazica testele cu radiocarbon care il indicau drept un fals din secolul a XIV-lea. Cu toate acestea, Barbara Frale nu a declarat daca relicva este una autentica sau este doar un fals, lasand pe mai departe loc suspiciunilor.

sursa : descopera.ro

Cavalerii Templieri, slujitori ai diavolului?

Povestea decaderii celui mai puternic, mai bogat si mai influent ordin cavaleresc medieval bantuie secolele, pe masura ce din ce in ce mai multi istorici si cercetatori incearca sa descifreze misterele in care este invaluita. Au fost, cu adevarat, templierii slujitorii satanei sau complotul distrugerii lor este o masinatiune pusa la cale de regii europeni impreuna cu papalitatea? Exista in randul Ordinului un asa-numit Templu Negru, format dintr-un grup de mari initiati gnostici – adevaratii conducatori ai Cavalerilor, care au continuat sa traiasca in secret vreme de veacuri, pentru a renaste in Masonerie – sau intreaga conspiratie a distrugerii Templului a fost savarsita din ratiuni politice si financiare, iar povestea templierilor s-a stins odata cu arderea pe rug a ultimului lorMare Maestru, Jacques de Molay?

De la Sarmani Cavaleri ai lui Hristos…

Cruciatii cuceresc Ierusalimul in 1099, iar 20 ani mai tarziu, doi veterani ai primei cruciade, Hugues de Payns si Godfrey de Saint-Omer, infiinteaza impreuna cu alti sapte cavaleri un Ordin de calugari-razboinici a carui menire este aceea de a-i proteja pe numerosii pelerini care incep sa soseasca in Orasul Sfant. Baudouin al II-lea de Boulogne, regele Ierusalimului, le stabileste resedinta in moscheea Al-Asqa (foto), ridicata pe ruinele esotericului Templu construit de Solomon in jurul anului 950 i.Hr.

Templul era venerat deopotriva de evrei (conform Vechiului Testament, Solomon il construise pe baza indicatiilor sacre primite de la Dumnezeu, iar aici a fost pastrat Chivotul Legamantului), de crestini (aici copilul Iisus ii uimeste pe invatati cu stiinta sa despre Dumnezeu) si de musulmani (aici se afla profetul Mahomed in momentul in care un arhanghel il duce in ceruri). Templierii resimt puternic influenta multiculturala a acestui loc, adoptand o deschidere neasteptata fata de musulmani si intelegand necesitatea coexistentei cu o civilizatie cel putin la fel de complexa si de dezvoltata precum cea europeana.

Pe plan militar, arabii erau superiori cruciatilor, infrangerile de la inceput explicandu-se numai prin curajul nebun al Cavalerilor, conjugat cu numeroasele lupte interne si rivalitati dintre seici; cultural, Islamul stalucea prin Averroes, care-l redescoperise si-l comentase pe Aristotel, Al Schwarishmi – parintele algebrei, Avicenna care revolutiona medicina precum si numerosi poeti, chimisti, astronomi si arhitecti. Miscare politica extrem de abila – inca din 1119, primul an al existentei Ordinului Cavalerilor Sarmani ai lui Hristos si ai Templului lui Solomon, templierii stabilesc legaturi cu arabii, incheie pacturi, devin garanti ai diverselor tratate dintre regii crestini si conducatorii musulmani si chiar ajung sa primeasca fii de seici in Ordin.

Ordinul este recunoscut pentru cinstea si milostenia sa. Izvoarele epocii lauda devotamentul si simplitatea templierilor: “Nu ii vezi niciodata pieptanati, foarte rar se spala, au barba neingrijita si duhnesc de mizerie” – un portret demn pentru orice darz luptator al Spiritului, imun la cele lumesti. Aceasta imagine avea sa dureze, insa, numai primii noua ani de existenta ai Ordinului.

Ordinul devine din ce in ce mai popular in randul aristocratiei europene – inca de la bun inceput era puternic ierarhizat: pentru ca un tanar sa imbrace peste zale mantia alba cu cruce rosie, trebuia sa fie de sange nobil din partea ambilor parinti. Conducatorul suprem al templierilor, Marele Maestru, avea 4 cai si 4 scutieri, Comandorii, Marii Preoti si Calugarii-Inspectori capatau 3 cai si 2 scutieri, in vreme ce Cavalerii simpli aveau dreptul la 2 cai si niciun scutier. Ordinul era completat de sergenti si turcopoli (soldati de origine umila, de obicei indigeni) care formau, de fapt, grosul fortei Ordinului, fiind de pana la 10 ori mai numerosi decat Cavalerii.

Toate aceste avantaje, dimpreuna cu promisiunea unei vieti virtuoase, dar plina de aventuri, i-au determinat pe numerosi fii de nobili europeni sa-si doreasca sa faca parte din Ordin, iar pe masura ce numarul acestora a crescut, sustinatorii Ordinului au devenit din ce in ce mai multi. Printre acestia se numara si abatele de Citeaux, Bernard din Clairvaux, unul dintre cele mai influente personalitati ale epocii, care isi asuma cauza calugarilor-soldati, le desavarseste Regulamentul si provoaca convocarea Conciliului de la Troyes din 1128, prin care templierii sunt recunoscuti oficial de catre Biserica catolica si devin supusii directi ai Papei.

… la veritabili bancheri corporatisti ai Evului Mediu

Noul statut aduce intr-o perioada extrem de scurta schimbari majore in economia Ordinului. De la recunoasterea de catre Papa, donatiile incep sa curga in valuri – credinciosii de pe tot cuprinsul Europei occidentale doresc sa participe activ la recucerirea Pamantului Sfant (iar daca nu o pot face cu sabia in mana, se gandesc ca si banii pentru o cauza nobila sunt buni). Donatiile capata inclusiv forma de drepturi senioriale, unele foarte profitabile, precum pamanturi, castele, fortarete si chiar orase intregi. Incet-incet, Ordinul se extinde precum o caracatita in randul intregii Europe catolice, ajungand administratorul unor sume colosale care fac din el un fel de imperiu financiar multinational, echivalentul unei corporatii moderne.

Sigiliul lor – doi calareti pe acelasi cal, ceea ce simboliza saracia – nu-i impiedica sa constuiasca, la Ierusalim, grajduri pentru 2.000 de cai si 1.500 de camile. De asemenea, uitand de episodul biblic in care Iisus ii alunga pe negustori din Templu, templierii isi creaza un birou de schimb pentru pelerini si incaseaza camata. Vazand ca aceasta afacere este extrem de profitabila, Ordinul o extinde in toate comandamentele sale – prin aceasta decizie, practic, punandu-se bazele unor institutii echivalente cu bancile moderne.

Marea inventie financiara a Ordinului este scrisoarea de schimb, care functioneaza pe principiul unei carti de credit – se emitea o polita pe numele unui pelerin care, de exemplu, depune bani, bunuri sau obiecte de valoare la Paris. Acesta poate calatori linistit, fara frica hotilor sau costuri suplimentare de escorta si de transport, pana la Ierusalim, unde in baza scrisorii isi retrage, evident cu o anumita dobanda, suma sau contravaloarea obiectelor depuse la Paris. Intr-o epoca in care orice activitate bancara era prohibita de Biserica,uriasele avantaje financiare ale templierilor le asigura acestora o dezvoltare si o prosperitate fara precedent. La toate acestea se adauga practica conform careia tinerii nobili care aspira sa devina Cavaleri sa-si doneze intreaga mostenire, odata cu primirea in Ordin.

In secolul al XIII-lea, aproape toti marii aristocrati ajung sa-si incredinteze in perioade de restriste avutul Cavalerilor. Intrucat cuvantul templierilor era socotit mai sigur decat al multor regi, Fortareata Templului din Paris primeste sa pastreze cu dobanda bani gheata, dar si obiecte de valoare. Bijuteriile Coroanei Angliei si tezaurul Frantei au stat vreme de decenii in custodia Cavalerilor. Veritabilele contracte de trezorerie sau imprumut pe care Ordinul le semneaza cu clientii sai de os nobil sau sange albastru au, in mare parte, aceleasi clauze precum cele moderne – dobanda, penalitati, bonusuri de fidelitate etc.

Nu in ultimul rand, Regulamentul le confera templierilor niste privilegii extraordinare: Ordinul era scutit de dari si de impozite, insa putea sa perceapa dupa bunul plac asemenea taxe; nu raspundea in fata justitiei laice, nici a celei bisericesti – Cavalerii puteau fi judecati numai de Maestri templieri sau (simbolic) de Papa, in schimb aveau dreptul de a condamna la moarte si de a judeca numeroase delicte; Cavalerii nu se confesau decat preotilor care faceau parte din Ordin; Marele Maestru avea de facto statutul unui print pan-european, iar alegerea sa nu era supusa niciunei ratificari exterioare templierilor. Pe masura ce anii trec, dependenta templierilor fata de Papa devine una simbolica, astfel ca organizatia are privilegiile unei adevarate puteri suverane, luandu-si si numele de Ordo Supremus Militaris Templi Hierosolymitani – Ordinul Suprem si Militar al Templului din Ierusalim. Numeroasele bogatii si feude raspandite prin toata Europa fac ca, la apogeul organizatiei, Ordinul sa devina cea mai mare putere financiara europeana din intreg Evul Mediu, cu un profit anual de 800.000 de livre, echivalentul a 1 miliard de euro din prezent! in conditiile in care venitul anual al majoritatii regatelor era de 10 ori mai mic.

O organizatie invaluita in mistere

Pe masura ce Ordinul a ajuns la maturitate, in interiorul sau s-a format un veritabil cult al secretului: consfatuirile Maestrilor erau inaccesibile cavalerilor, intreaga corespondenta a organizatiei era criptografiata, iar Regulamentul – copiat in putine exemplare – nici macar nu era cunoscut pe indelete de catre simpli cavaleri. De altfel, influenta locului asupra Ordinului a fost coplesitoare, Asia de Sud-Vest fiind in acele timpuri intr-o continua si clocotitoare efervescenta mistica, un creuzet al sincretismelor religioase si a hermetismului, un loc in care neopitagoricieni, neoplatonicieni, gnostici, crestini, evrei si musulmani veneau zi de zi in contact unul cu celalalt, impartasindu-si credintele si inraurindu-se reciproc.

Templierii au fost indubitabil crestini – luptandu-se pana la moarte in numele credintei si fiind custozii unor relicve sfinte, precum giulgiul lui Iisus sau patibulum-ul (stalpul orizontal al) crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul – insa, multi istorici estimeaza, astazi, ca credinta lor a fost inevitabil alterata (de altfel, un tanar templier scria laconic intr-o scrisoare trimisa acasa: “Am devenit orientali”). Cat de mult a imbratisat Ordinul gnosticismul ramane o dilema inca nerezolvata, insa tocmai curentele mistice care tulburau aliniamentul cu doctrina catolica au fost o parghie abil folosita de catre inchizitorii care i-au condamnat de erezie si satanism. Pe de alta parte, cei mai multi Cavaleri si chiar Maestri (in frunte cu ultimul Mare Maestru al Ordinului, Jacques de Molay) erau analfabeti, iar asemenea subtilitati religioase le erau, teoretic, inaccesibile.

Tocmai din acest motiv, s-a speculat ca in interiorul organizatiei s-a format o conducere din umbra, un Templu Negru, puternic influentat de esoterismul islamic si de gnosticism, un grup de initiati care chiar daca in esenta ramaneau crestini, impartaseau o credinta si o dogma radical diferita fata de cea propagata de catolici. Astfel se explica blasfemiile incredibile de care templierii au fost acuzati spre sfarsitulul anului 1307, dupa arestarea lor. Scuipatul crucii era o practica gnostica prin care se sublinia ca adevaratul Dumnezeu se afla in ceruri, nu intr-o bucata de lemn (de asemenea, gestul dadea seama si de porunca biblica: Sa nu-ti faci chip cioplit!); inchinarea la un idol pagan, Baphomet, era un ritual de cunoastere divina, prin care se sfida dogma Sfintei Treimi – o erezie politeista in ochii gnosticilor – si se reafirma credinta intr-un singur Dumnezeu; sarutul pe gura intre barbati (practica obligatorie in cadrul ceremoniei de primire in Ordin a tinerilor Cavaleri) simboliza unirea spiritelor – o garantie morala de fidelitate si supunere.

Dulcele declin al refugiului in lux

Desi templierii au purtat niste batalii remarcabile, cea mai faimoasa dintre toate fiind cea de la Montgisard (pictura, jos), petrecuta pe 25 noiembrie 1177, cand un palc de 500 de cavaleri au tinut eroic piept armatei lui Salah ad-Din (Saladin) de 26.000 de oameni, obligandu-l pe marele sultan arab sa se retraga, Ordinul nu a jucat niciodata rolul unei armate – structura aristocratica si Regulamentul sau strict nepermitandu-i din start acest lucru –, ci a avut, mai degraba, atributiile unei forte de elita, gardian al pacii si mediator intre numeroasele factiuni crestine si musulmane.

Incepand cu a doua jumatate a secolului XII, armata lui Saladin devine din ce mai puternica, iar in 1187 se produce dezastrul – Ierusalimul este pierdut. Desi liderul arab este inimos – nu permite comiterea niciunui abuz sau masacru, respecta bisericile si le da crestinilor un ragaz de 40 de zile sa paraseasca orasul, fata de templieri – calugari-razboinici – aplica legea razboiului sfant, a jihadului, lasandu-le sa aleaga: ori se convertesc la Islam, ori sunt decapitati. In treacat fie spus, Marele Maestru de atunci, Gerard de Ridford a fost in cele din urma eliberat, iar Saladin nu era omul exceptiilor…

Arabii cuceresc noi teritorii, are loc invazia turca, apoi cea mongola, iar Comandamentul Suprem al Templierilor este nevoit sa fie mutat din ce in ce mai in nord-vest, mai aproape de Europa. Puterea militara a organizatiei se estompeaza, iar in cruciadele care urmeaza pentru recucerirea Ierusalimului, toate incheiate cu umilinte si esecuri usturatoare, templierii se implica exclusiv pentru a-si urmari interesele politice si financiare, indepartandu-se sensibil de Franta, tara de origine a Ordinului, si apropiindu-se de Anglia si Germania.

La inceputul secolului XIII, organizatia infiintata pentru a proteja Orasul Sfant ramane practic fara misiune in Orientul Mijlociu – ar fi putut continua lupta in Spania si Portugalia, tari ocupate de arabi, insa cu abilitatea diplomatica specifica evita sa mai porneasca la razboi impotriva Islamului. Prin urmare, Ordinul se intoarce in Franta unde isi atrage rapid oprobiul multimilor, din chiar prima zi in care Marele Maestru Jacques de Molay isi face intrarea in Paris precum un mare sultan oriental cu 160 de Cavaleri, sclavi negri si 12.000 de camile arhiumplute cu aur, argint si bijuterii. Din moment ce sansele de eliberare a Ierusalimului erau nule si cruciadele luasera sfarsit, oamenii incep sa se intrebe la ce (mai) foloseste aceasta imensa avere Ordinului de 15.000 de cavaleri si peste 100.000 de personal auxiliar?

Complotul regelui ambitios

Opulenta Ordinului si Regulamentul sau care confera organizatiei privilegiile unui stat in stat nu sunt defel pe plac Regelui de Fier, Filip cel Frumos, un campion al suveranitatii nationale care avusese taria sa-si trimita cancelarul, fidelul Guillame de Nogaret, sa-l palmuiasca pe Papa Bonifaciu al VIII-lea, in momentul in care acesta ceruse regelui sa scuteasca clerul francez de taxe. In ciuda aversiunii pe care o avea fata de templieri, Filip cel Frumos se imprumuta de trei ori de la Ordin, ajungand in pragul anului 1307 sa fie practic inglodat in datorii. De asemenea, incercand sa controleze cat de cat activitatile templierilor, regele isi exprima dorinta de a intra in Ordin, dar este refuzat politicos de catre Marele Maestru, o ofensa de neiertat. Nu in ultimul rand, la urechile lui Filip ajung zvonuri conform carora Ordinul ar dori sa intemeieze in Franta un stat monahal, pe modelul celui infiintat de Teutoni in Prusia. Toate aceste aspecte fac Ordinul indezirabil in ochii regelui; Filip al IV-lea, profitand de un papa-marioneta, Clement al V-lea, insarcinandu-l pe omul sau de incredere – Nogaret – sa pregateasca distrugerea templierilor.

Masinatiunea este pusa in miscare de catre Esquieu de Floryan, fostul comandant al comanderiei Templului de la Montfaucon, exclus din Ordin, care-i furnizeaza lui Nogaret marturii scrise din care reiese ca templierii practica in secret scabroase ritualuri profanatoare. Prevalandu-se de o cerere a Marelui Inchizitor al Frantei, dupa ce isi pregateste indelung si minutios armata pentru aceasta operatiune, pe 13 octombrie 1307, regele ii aresteaza pe toti templierii de pe teritoriul regatului. Stupefiati de ceea ce li se intampla, foarte putini templieri protesteaza, si mai putini lupta – acestia sunt ucisi pana la ultimul.

Cei mai multi Cavaleri ajung pe mana Inchizitiei, in beciurile careia sunt torturati sistematic, cu salbaticie si mult sadism, si recunosc toate invinuirile aduse: l-au renegat pe Iisus, au practicat sodomia, s-au inchinat diavolului.In paranteza fie spus, la numai 12 zile de la arestare, lasul Mare Maestru Jacques de Molay le cere Cavalerilor sa-si marturiseasca pacatele pentru a-si usura constiinta – apoi, revine tardiv asupra acestui ordin. Filip al II-lea orchestraza cu multa dibacie un adevarat circ de invinuiri, procese, torturi si retractari, Marele Maestru jucand de fiecare data in contratimp, adoptand atitudini prostesti, neintelegand gravitatea situatiei si chiar refuzand sa-si apere Ordinul. “Sunt un simplu cavaler analfabet”, avea sa marturiseasca de Molay.

O luna mai tarziu, pentru a-i feri pe templieri de persecutii similare in restul Europei, Clement al V-lea ii scoate pe invinuiti de sub jurisdictia regelui si-i plaseaza sub cea bisericeasca, insa, in vara lui 1308, dupa ce interogase el insusi cativa Cavaleri, revine asupra deciziei, iar torturile se reiau si confesiunile de vinovatie curg in valuri. Este de notat faptul ca templierii din Anglia, Portugalia, Spania si Germania nu au suferit aceste suplicii – multi dintre ei au fost judecati si achitati de tribunalele publice, disparand apoi, cel putin pentru cateva secole, din istorie.

In 1311, Clement al V-lea convoaca un conciliu la Vienne si aboleste Ordinul Templului, “nu sub forma unei sentinte definitive, ci cu titlu provizoriu”. Cu alte cuvinte, Ordinul este temporar suspendat, fara a fi condamnat, un provizorat care tine pana in zilele noastre. De asemenea, Papa ii judeca pe principalii demnitari ai Ordinului – Marele Maestru Jacques de Molay, Marele Inspector Hugues de Pairaud, preceptorul de Acvitania, Geoffroy de Gonneville, si preceptorul de Normandia, Geoffroy de Charnay. Intrucat toti patru isi recunoscusera vina in mod public, au fost condamnati la inchisoare pe viata, dar la pronuntarea sentintei, primii trei isi retrag brusc si vehement acuzatiile.

“Pacatul meu este ca am tradat Ordinul pentru a-mi salva viata. Ordinul Templului este sfant si pur! Toate acuzatiile aduse lui sunt false, la fel cum false sunt si marturisirile templierilor!” ar fi spus intr-un necaracteristic acces de curaj de Molay. Neavand alta solutie, judecatorii ecleziastici ii dau pe mana regelui. Acesta convoaca consiliul si, fara sa piarda o secunda, hotareste ca cei trei sa fie ucisi in aceeasi zi ca eretici care si-au retractat confesiunea pacatelor. Pe 18 martie 1314, la ceas de seara, ei sunt arsi pe rug in piata Ile de la Cite din Paris. De Molay (desen) cere sa fie legat pe rug in pozitie de rugaciune, cu mainile impreunate si fata spre catedrala Notre-Dame. Dupa ce focul este aprins, legenda spune ca Marele Maestru i-a blestemat pe Filip cel Frumos si pe Clement al V-lea. Cert este ca artizanii distrugerii templierilor aveau sa moara amandoi in acelasi an – papa la numai cateva saptamani de la moartea Marelui Maestru, iar regele spre sfarsitul toamnei.

Mostenirea Templului

Ordinul Templului distrus de Filip cel Frumos in 1307 nu este acelasi care a luptat pe Pamantul Sfant timp de doua secole, si care, in cele din urma, a fost nevoit sa renunte la misiunea sa, suferind pierderea celor mai buni membri. Este doar umbra stralucitului Ordin, o organizatie decadenta in cautarea unei reconvertiri pe care nu a mai fost capabila sa o duca la bun sfarsit. Pe de alta parte, procesul intentat Templierilor este unul in acelasi timp politic si religios, insa am gresi daca am crede ca al doilea aspect este un simplu camuflaj pentru cel dintai. Cercetatorii Gerard si Sophie de Sede noteaza in lucrarea L’Occultisme dans la politique:

“Ordinul insusi avea o dubla fata, aspect dezvaluit fiind chiar in Regulamentul sau: « Din viata noastra nu vedeti decat coaja care se afla in exterior, dar nu banuiti puternicele precepte care se afla inlauntru ». Adevaratii sefi, in mod intentionat anonimi, ai acestei tehnocratii ocultiste se ridicau deasupra epocii lor. Dupa cum a scris Michelet : « Ideea de Templu, mai inalta si mai generala chiar decat aceea de Biserica, planeaza pe deasupra oricarei religii – Biserica imbatraneste, dar Templul ramane mereu tanar. » Tot asa precum el se situa deasupra Bisericilor,Templul se plasa si deasupra statelor; in numele unei meta-istorii, el nutrea un imens plan de organizare a lumii civilizate. Aceasta din urma avea nevoie de asa ceva: Orientul si Occidentul se sfasiau reciproc; Europa era un spatiu inchis unde se infruntau, pe de o parte, regi si feudali, pe de alta, regii intre ei; deosebirea dintre spiritual si temporal nu mai era respectata; Biserica intervenea in guvernarea statelor, iar acestea in modul de organizare al Bisericii. Acestor rivalitati haotice, maestrii templieri din umbra le opuneau ideea unei sinarhii, adica a unei ordini sociale in care diferitele puteri, exercitandu-se fiecare in sfera sa, nu s-ar fi suprapus. Pentru a garanta acest echilibru, ei visau la un domnitor al pamantului, arbitru suprem al sefilor politici si religiosi, ales de catre un consiliu al inteleptilor”.

Este greu de crezut ca la peste 700 de ani de la stingerea Ordinului, influenta Templului ramane inca atat de puternica. Totusi, daca privim dintr-o cheie conspirationista o anumita inlantuire de evenimente istorice – nasterea Masoneriei in secolul XVII, izbucnirea revolutiilor de independenta si emancipare din secolul XVIII-XIX, formarea marilor corporatii transnationale, explozia globalizarii si a institutiilor politice si financiare mondiale (ONU, NATO, Uniunea Europeana, Banca Mondiala, FMI etc.) in secolul XX, ipoteza este pe cat de halucinanta, pe atat de seducatoare…

Surse: Histoire mysterieuse des templiers, Laurent de Vargas; L’occultisme dans politique, Gerard et Sophie de Sede

sursa : descopera.ro

Protocoalele de la Toronto – Planul de inrobire a lumii?

Daca Guvernul Mondial sau oricum s-ar chema cu adevarat autoritatea care conduce omenirea in acest Mileniu 3, ar avea un plan de actiune, acesta ar putea fi o varianta a  infamelor “Protocoale de la Toronto”. Textul in sine este un document graittor pentru oricine “vede” dincolo de ceea ce ofera presa. O scurta privire prin planurile “Stapanilor Lumii este mai mult decat revelatoare atat pentru situatia din prezent, cat mai ales pentru ce ne rezerva viitorul…

Din “secretariatul” puterii oculte
Mass-media din prezent abunda in relatarea cazurilor de jafuri, talharii, delapidari si violuri, de crestere exploziva a numarului divorturilor, de abuzuri sexuale asupra copiilor, de distrugere cu buna stiinta a familiei, de crestere a consumului de droguri, de exacerbare a sexualitatii in formele sale abjecte si degradante, de apologie a imoralitatii, de razboaie “inventate” si de tehnologizare agresiva si dezumanizanta. Toate aceste “tare” ale omenirii instrainate cu buna stiinta de propriile valori si destine nu au aparut deloc intamplator. Tot acest plan al decaderii, inregimentarii si inrobirii omenirii pare la prima vedere nimic altceva de cat o farsa cu iz mistico-paranoic. La o analiza detaliata a caracatitei mondiale, apar insa amanunte care fac pe oricine sa isi puna intrebari despre mersul lucrurilor in lumea inconjuratoare. Cei mai multi oameni nu vad lanturile care-i tin, nici asa zis-a libertate controlata in care traiesc precum oile. Dar lanturile exista, iar in ultimii ani stransoarea lor incepe sa se simta pentru oricine are are curajul sa-si puna intrebari despre directia, mecanismele si destinul lumii in care traim.

Cand printr-o simpla intamplare, planurile celor care vor sa instaureze Noua Ordine Mondiala cad pe mana opiniei publice, pedeapsa pentu cel care le-a dezvaluit este una singura, Moartea. Nimeni nu se joaca cu planurile Ocultei Mondiale… Iar cand vreun detaliu din plasa de otel cu care vor sa prinda omenire ajunge la cunostinta celor multi, “greseala” este remediata printr-o crima rituala perfect camuflata intr-o moarte accidentala sau naturala. Aceasta a fost si trista soarta a lui Serge Monast. Daca Oculta nu a actionat atunci cand temerarul ziarist canadian a dezvaluit in premiera detalii despre Proiectul Blue Beam, o alta masinatiune a celor din umbra, furia stapanilor lumii nu ar fi avut margini in momentul in care Serge Monaste a dezvaluit partial manuscrisul cunoscut in cercurile oculte sub numele de Protocoalele de la Toronto.

Moartea si dezvaluirile lui Serge Monaste
Dezvaluirile lui Serge Monaste sunt printre putinele documente considerate de o parte din cercetatorii in domeniul conspiratiilor si comploturilor mondiale, drept o sursa de relatari autentice cu privire la planurile de viitor ale celor care stapanesc lumea. Serge Monaste a fost un jurnalist in cadrul publicatiei canadiene de limba franceza L’Enquette din Quebec. Tot el a fondat si agentia de presa independenta – International Free Press Network. A fost unul dintre pionierii dezvaluirilor privitoare la asa-zisele planuri si documente ale Ocultei din ultimii ani. Serge Monaste a murit in conditii cel putin suspecte la scurt timp dupa dezvaluirea documentelor Proiectului Blue Beam, Protocoalelor de la Toronto si Aurora Rosie. Spus mai clar, inca din anul 1994, Serge Monaste declara intr-un interviu dat unei televiziuni americane, cum ca primise deja toata gama de amenintari posibile de la apropouri voalate pana la ultimatumuri directe. Amenintarile si reprosurile au venit inclusv din partea guvernului canadian din acea perioada, precum si de la Vatican. Autoritatile canadiene l-au declarat irensponsabil, dezicandu-se de toata activitatea lui.

Cu toate ca se bucura de o sanatate de fier, urma un regim de viata naturist si nu suferise niciodata de probleme cardiace, Serge Monaste a avut un neasteptat atac de cord in urma caruia si-a pierdut viata. La scurt timp un alt ziarist, prieten si colaborator care il ajutase in investigatiile sale cu privire la stapanii din umbra, a murit in urma unui atac de cord la fel de suspect. Ca un paradox ironic-amar al vietii, Serge Monaste insusi arata in unele din documentele sale diferite modalitati de a provoca astfel de atacuri de cord sau  alte tipuri de “morti accidentale” unor persoane incomode. Relatare corecta sau simpla fabulatie a unui ziarist, textul socheaza pe oricine. Chiar daca este rolul unei simple plasmuiri literare cu iz apocaliptico-conspirational, ideile textului par a fi uluitor de actuale. Documentele in care Serge Monaste relateaza modul in care a intrat in posesia acestor planuri au disparut in  mod straniu din locuinta sa in decursul aceleiasi zile in care a avut atacul de cord.

Ce anume contine textul Potocoalelor?
Conform declaratiilor lui Monaste, Protocoalele de la Toronto au fost stabilite in urma unei intruniri din anul 1967. In luna iunie a aceluiasi an, capetele Ocultei se intrunesc la Toronto pentru a stabili directia si ultimele detalii ale planului “Caderii Natiunilor”. Actorii acelei reuniuni secrete de cel mai inalt grad erau membrii grupului “6.6.6”. Serge Monaste era convins, fara vreo dovada palpabila, ca acest for cu rezonante satanice continea la acea data conducatorii primelor 6 banci din lume, ai primelor 6 multi-nationale energetice si primii 6 producatori agroalimentari de pe planeta. Planurile lor mergeau doar in trei directii principale fara de care nu ne putem imagina societatea moderna. Pe scurt, controlul asupra tuturor factorilor de natura politica, economica si sociala din deceniile anilor 1970, 1980, 1990, va duce in cele din urma la preluarea tuturor formelor de putere mondiala prin instaurarea mult trambitatei “ Noi Ordini Mondiale”. Punctele urmatoare sunt printre cele mai interesante din textul Protocoalelor de la Toronto. Planul ar continua si in prezent nestingherit de nimic. Ideile par desprinse din sumbrul roman 1984 al lui George Orwell…

1. Vom amplifica asa zisa “Societate a Distractiilor si Placerilor Instinctuale” care va dirija generatiile tinere in directia dorita de noi. Ne vom folosi de aparitia si dezvoltarea tehnologiei audio-video precum si de jocurile de calculator pentru a perverti tineretul. Satisfacerea instantanee a tuturor instinctelor primare este ideala pentu a face oamenii slabi si manipulabili. O persoana cazuta in robia simturilor nu are idealuri nici tarie de caracter. Este “Individualista” si “Independenta” prin natura sa si reprezinta tipologia ideala pentru formarea omului viitorului.

2. Ne vom concentra atentia pentru incurajarea “contestatiilor studentesti” si protestelor anarhiste ale tinerilor. Vom asocia aceste rabufniri violente ale tinerilor cu toate cauzele referitoare la Ecologie. Aceasta dupa ce in prealabil vom forta statele sa adopte politici economice bazate pe exploatarea salbatica a naturii. Asa zisa Protectie a Mediului se va intoarce in avantajul nostru in momentul in care vom obliga statele natiune sa-si rascumpere intreaga “Datorie Interna” cu 33% din propriile lor teritorii ramase in stare naturala de salbaticie.

3. Tot acest “vid interior” al tinerilor si adolescentilor va fi umplut cu o stiinta falsa si virtuala. Vom initia generatiile urmatoare in universul computerelor. In acest scop ne vom servi foarte bine de sistemele de educatie. Vom ajunge in final la un sclav in slujba altui sclav si toti vor fi controlati de noi.

4. Pe o alta directie, vom edifica “Liberul Schimb International” ca pe o prioritate absoluta pentru supravietuirea natiunilor-state. Acesta noua conceptie economica ne va ajuta sa grabim declinul tuturor “Nationalistilor” din toate statele lumii. Astfel vom izola nationalistii in grupari si partide diverse. La momentul oportun o sa-i silim sa se lupte intre ei cu salbaticie, in razboaie intestine care vor slabi si discredita notiunile de patriotism si nationalism in conceptia generatiilor tinere. In final, natiunile stat vor cadea de la sine…

5. Pentru a ne asigura de reusita acestui plan, ne vom planta agentii de influenta in posturile cheie ale Ministerelor de Afaceri Interguvernamentale si de Emigrari ale natiunilor-state. Acolo, agentii nostri vor proceda incetul cu incetul la modificarea legilor acestor ministere. Aceste modificari vor urmari in principal deschiderea portilor tarilor occidentale unui numar crescut de imigranti din Africa, Asia si America de Sud. In paralel vom provoca o serie de conflicte armate in “ Lumea a Treia” pentru a starni exodul saracilor. Prin campanii de presa bine orchestrate si camuflate care vor viza opinia publica din natiunile-stat, vom provoca un aflux din ce in ce mai mare de refugiati. Aceasta va avea ca efect principal destabilizarea economiilor interne si cresterea tensiunilor rasiale. Pentru a amplifica acest efect vom avea grija ca in aceste torente de emigranti sa se afle inclusiv organizatii extremiste religioase care vor incerca sa-si implanteze in mod agresiv-militant propriile religii, obiceiuri si traditii, chiar in mijlocul societatii natiunilor-stat. Cu atat mai usor vom ajunge la destabilizarea sociala, economica si politica a natiunilor luate in tinta noastra.

6. Mult trambitatul “Liber Schimb International” in realitate nu este deloc liber deoarece este coordonat de noi din varful ierarhiei economice mondiale. In scurt timp se va ajunge la escaladarea somajului asociat cu restructurarile multinationalelor noastre.

7. Treptat, vom transfera incet dar sigur multinationalele in tari noi castigate pentru “Economia de Piata”, tari precum cele din Europa de Est, Rusia si China. Pentru moment nu ne intereseaza daca popoarele lor reprezinta un vasta piata de consumatori. Ceea ce ne intereseaza este sa avem acces, in primul rand la o “Mana de Lucru Inrobita” – ieftina si nesindicalizata.

8. Vom crea o “Economie Globala” la scara mondiala, care va scapa controlului statului-natiune. Noua economie mondiala va fi intangibila, nicio presiune politica sau sindicala nu va avea influenta asupra ei. Ea va dicta propriile politici si va obliga omenirea la o reorganizare pe toate planurile. Reorganizare conform principiilor si directiilor noastre, evident.

9. Prin “ Economia Viitorului” care nu are alte legi decat vointa noastra, vom pregati o “Cultura de masa mondiala”, un talmes-balmes in care vom amesteca religii, stiinte, traditii, legi, obiceiuri, totul pentru a dezbina si confuza societatile umane. Prin controlul asupra tuturor mediilor de presa si informare vom lansa o “Noua Cultura” uniforma pentru toti, strict nivelata. Nicio creatie artistica nu va scapa controlului nostru. Artistii viitorului se vor supune hotararilor noastre sau vor muri de foame in deplin anonimat.

10. Prin intermediul aceleiasi  “Economii Globale” vom  avea puterea  de a ne folosi de fortele militare ale statelor-natiuni in scopuri declarat umanitare. De fapt, aceste forte armate vor fi trimise  in tari care nu se supun vointei noastre. Prin urmare, tarile sarace sau rebele nu vor mai fi in masura sa evite vointa noastra de a ne servi de populatia lor ca de o mana de lucru in sclavie.

11. In acesta directie vom lucra pentru a reorganiza “Mandatul International al Natiunilor Unite”. De la statutul de “Forta de Mentinere a Pacii” slaba si fara putere decizionala, o vom aduce la stadiul de “Forta de Interventie” in care se vor contopi si omogeniza toate armatele Natiunilor Unite. Prin acesta manevra vom efectua fara lupta dezarmarea tuturor acestor state, astfel incat pe viitor nicio tara din lume nu va fi suficient de puternica pentru a contesta autoritatea  “Puterii Mondiale”.

12. Ultimele etape ale planurilor noastre au in vedere inclusiv folosirea la scara mondiala a “Armelor Electromagnetice”. Cu ajutorul acesteia vom putea provoca cutremure de pamant in cele mai importante regiuni industriale din natiunile-state. Vom putea produce inclusiv “Schimbari Climatice” care vor distruge recoltele, falimenta producatorii agricoli si vor denatura in ultima instanta alimentele. Toate acestea vor duce la ruinarea agriculturii statelor care nu ne accepta. Viitorul “Controlului Demografic” este in mainile noastre din simplul motiv ca avem control absolut asupra productiei alimentare la scara mondiala, precum si asupra principalelor circuite alimentare de pe Pamant. Din nou stiinta Electromagneticii ne va ajuta pentru destabilizarea climei in statele cele mai productive pe plan agricol. Toti vor cumpara cand vrem noi, ce vrem noi si cu pretul impus de noi. Poluarea mediului va fi tot mai accelerata deoarece populatia infometata se va crede indreptatita sa-l exploateze fara nicio restrictie. Masa de oameni de pe Terra va fi inca mai usor de manipulat si condus.

Adevar sau fictiune  apocaliptica de taraba?
Pana in acest moment, derularea celor mai importante protocoale prezinta o situatie de cosmar cu rezonante apocaliptice pentru viitorul omenirii. Aici apar insa o serie de contra argumente, unele dintre acestea fiind destul de solide. Serge Monaste a fost atacat de foarte multi confrati de breasla care au pus sub semnul intrebarii veridicitatea Protocoalelor expuse de acesta. O alta critica vine din partea jurnalistilor care afirma ca Monaste era o persoana introvertita, fatalista si care  avea ca singura preocupare denuntarea “comunismului, masoneriei, fortelor oculte, guvernului din umbra si a bancherilor internationali”. Mai mult decat atat, autori precum Pierre Andre Taguieff si Emille Poulat, declara ca Protocoalele de la Toronto nu sunt altceva decat o copie a Controversatelor Protocoale ale Inteleptilor Sionului, un alt fals celebru aparut in 1905. Protocoalele in varianta din Toronto nu ar fi decat un scenariu modificat pe ici pe colo si modernizat de catre Serge Monaste in persoana, cu unicul scop de a atrage publicitate asupra sa, si a-si vinde astfel cat mai multe exemplare din cartea sa omonima. Alti specialisti in teoriile conspirative afirma ca au gasit asemanari frapante intre modalitatea expunerii narative a Protocoalelor Inteleptilor Sionului si documentele despre care Monaste pretindea ca sunt insusi planul de actiune al Guvernului Mondial. In prezent, opiniile amatorilor de conspiratii cu privire al autenticitatea “dezvaluirilor” lui Monaste, sunt extrem de variate si controversate.

sursa : descopera.ro

Marile teorii ale conspiratiei.SIDA, HOLOCAUST, NOUA ORDINE MONDIALA,EVREII,MASONII,APOLLO 11, ..

Multe intamplari si evenimente au fost considerate de-a lungul timpului ca avand in ele un sambure de mister. Unele au fost explicate si intelese, pentru altele s-au creat adevarate teorii ale conspiratiei.

1 .Nasa a falsificat aselenizarea din cadrul misiunii Apollo 11 din 1969
2. Guvernul SUA sau evreii ar fi fost in spatele evenimentelor din 9/11
3. Printesa Diana a fost asasinata de serviciile secrete engleze pentru a se evita casatoria cu un musulman
4. Evreii conduc din umbra Hollywoodul si Wall Streetul
5. Scientologii guverneaza Hollywoodul (cazul Tom Cruise este cel mai cunoscut)
6. Paul McCartney a murit in 1969, cind a fost inlocuit de o sosie
7. SIDA este o boala iesita din laboratoarele rusesti sau CIA
8. Puii prajiti din fast food-uri sterilizeaza barbatii afroamericani
9. Oamenii-sopirla, sositi din spatiul extraterestru, conduc intreaga lume
10. Francmasonii formeaza cabala care trage sforile politicii internationale

DETALIERE _  PLUS TRIUNGHIUL BERMUDELOR, SIDA, HOLOCAUST, NOUA ORDINE MONDIALA..

Teorii conspirative au existat de generatii doar ca acum cu ajutorul internetul sunt cunoscute din ce in ce mai multi oameni.
Multe dintre ele sunt chiar absurde, dar majoritatea au ceva adevar in ele.
Mai jos sunt prezentate un top 10 al teoriilor conspirationiste care au trecut testul timpului:

Misiunea lui Apollo 11 in 1969 si aselenizarea

Apollo 11 a fost prima misiune a carui scop a fost sa trimita oameni si sa aterizeze pe Luna. Apollo 11 a fost lansata pe 16 iulie 1969. La bord s-au aflat comandantul Neil Alden Armstrong, Michael Collins comandantul modulului pilot si Edwin Eugen Aldrin comandantul modulului lunar. Pe 20 iulie Armstrong si Aldrin au devenit primii oameni care au pasit pe suprafata Lunii.

Unii sceptici sustin ca tot programul aselenizarii a fost falsificat din pricina tehnologiei prea putin avansate, din cauza radiatiilor din centura Van Allen, a vantului solar, a radiatiilor cosmice etc.
Altii sustin ca s-a ajuns la luna, doar aselenizarea si imaginile de pe Luna au fost trucate.

Cateva dintre motivele pentru care SUA ar fi falsificat aselenizarea ar fi fost: Razboiul Rece, banii, riscul la care erau supusi astronautii si promisiunea presedintelui Kennedy prin celebrul discurs al sau.

Semnalul transmis era incompatibil cu televizoarele comerciale, asadar s-a folosit o camera de filmat obisnuita indreptata catre monitorul pe care era transmis in direct de pe Luna marele eveniment. Ceea ce oamenii au vazut, au fost imaginile filmate de acea camera.

In pofida unor dificultati tehnice, au fost transmise imagini in alb negru ale primului pas omenesc pe Luna. Imaginile au vazute de peste 600 de milioane de oameni pe Pamant. Insa inregistrarile originale lipsesc. Acest lucru a creat multe suspiciuni in randul oamenilor.

Dupa ce a descris suprafata „fina precum pudra”, Armstrong a pasit pe suprafata lunara si a intrat in istorie ca fiind primul om ce a ajuns pe Luna, spunand: „un pas mic pentru om, un pas imens pentru omenire”.

Vom prezenta in continuare cateva intre intrebarile care au creat suspiciuni, si niste raspunsuri care vor rezolva intr-o oarecare masura enigmele respective.

De ce steagul se misca precum in bataia vantului?
„Nefiind atmosfera si nefiind gravitatie acest lucru nu trebuia sa se intample” sustin cei ce cred ca filmarile au fost facute pe pamant.
Stalpul de sustinere al steagului a fost scuturat, ceea ce a urmat, a fost o continuare a oscilarii, nefiind vorba de frecarea cu aerul precum se intampla pe Pamant ca sa amortizeze miscarea. Argumentul steagului nu dovedeste falsificarea misiunii. O teorie a lui Newton spune: “Un corp aflat in miscare tinde sa ramana in miscare atata timp cat asupra lui nu se exercita nici o forta.”

De ce nu s-a vazut nicio stea pe cer?
Aparatele din acea vreme nu erau de calitatea celor actuale. Expunerea a fost reglata pentru sol, iar pentru stele ar fi fost nevoie de o alta perioada de expunere. Acesta este unul din raspunsurile simple care se pot gasi la aceasta nelamurire. Neexistand atmosfera, lumina Soarelui era foarte intensa si astfel acoperea tot ce provenea din „afara”.

Oficialii NASA au sustinut faptul ca lumina solara, extrem de puternica pe suprafata selenara, este capabila sa obtureze orice imagine a stelelor. Acelasi lucru se intampla, sustin oamenii de stiinta americani, in momentul in care ai incerca sa fotografiezi cerul pe timpul noptii, intr-un oras puternic iluminat. Singura posibilitate ca stelele sa devina vizibile pe Luna ar fi aceea ca un astronaut sa realizeze fotografiile pe partea intunecata a Lunii.

Litera “C” pe o piatra lunara
Desi nu este nici pe departe o dovada a musamalizarii, au fost multe persoane care au sustinut ca acea litera a fost gravata pe piatra precum in studiourile de la Hollywood unde s-ar fi marcat fiecare recuzita cu locul unde ar trebui sa fie pozitionata. Chiar daca ar fi inscenate imaginile, cei de la NASA nu ar fi scapat un asemenea detaliu. Studiile asupra pozelor au aratat ca acea litera “C” a survenit in urma developarii filmului si ca a fost defapt o fibra sau un fir de par pe hartie cand a fost scoasa.

De ce nu s-a ridicat praful de nisip la aselenizare?
Experimentele asupra unei singure graunte de praf ne ajuta sa intelegem unele din proprietatile ciudate dar si complexe ale prafului lunar.

Astronautii ce au calcat pe luna intre 1969 si 1972 au fost surprinsi sa constate cat de „lipicios” este praful lunar. Se lipea de costumele si uneltele lor, era o adevarata problema, declara astronautii.

Multi cercetatori sustin ca praful lunar este incarcat electric. In timpul unei zile lunare, razele ultraviolete intense (UV) de la soare lovesc electronii. Grauntele de praf de pe suprafata Lunii in timpul unei zile, devin incarcate pozitiv.

Eventual, incarcarile de respingere devin atat de puternice, incat grauntele sunt aruncate kilometri deasupra Lunii, pana gravitatea le va face sa cada inapoi.

Dar de ce particulele de nisip lunar devin incarcate pozitiv atunci cand sunt iluminate de razele ultraviolete? Daca este asa, care sunt cel mai mult afectate, grauntele mici sau cele mari? Si ce se intampla cu praful luna atunci cand este incarcat electric?

Acestea sunt intrebarile pe care Abbas le investigheaza si incearca sa le dea un raspuns in laboratorul sau numit „Dusy Plasma Laboratory” la „National Space Science and Technology Center” din Huntsville, Alabama.

Impreuna cu colegul sau, Paul Craven si studentul sau doctorand, Dragana Tankosic, Abbas introduce un singur graunte de praf lunar intr-un aparat si-l studiaza folosind campuri electrice.
Cu grauntele suspendat, coboara nivelul presiunii pentru a simula vidul lunar.

Acum urmeaza partea fascinanta. Abbas indreapta un laser cu ultraviolete pe graunte. Asa cum se astepta, se incarca electric si incepe sa se miste. Modificand campul electric Abbas poate mentine grauntele centrat.

Precum astronautii de pe misiunile Apollo, Abbas a descoperit si el unele surprize, desi experimentul nu este nici pe departe terminat.

Abbas spune ca a gasit doua lucruri interesante. Razele ultraviolete incarca de 10 ori mai mult grauntele de nisip decat au prezis teoriile. Al doilea lucru important, este ca grauntele mai mari (1 – 2 micrometrii) se incarca electric mai mult decat cele mici (0.5), exact invers decat a prezis teoria.

Centura Van Allen
Unii sceptici care sustin ca omul nu a ajuns niciodata pe luna, spun ca omul nu poate trece de aceasta centura din cauza radiatiilor puternice, fatale pentru om.
Exista insa niste raspunsuri date de oamenii de stiinta.

Cercetatorii sustin ca Apollo a trecut prin aceasta centura destul de rapid, fiind expusi doar pentru putin timp, iar astronautii nu au primit o doza de radiatie considerata periculoasa, cel putin in comparatie cu alte riscuri inevitabile ale misiunilor spatiale.

Ce este aceasta centura de fapt?
Centura este un cerc de particule incarcate electric (plasma) in jurul Pamantului, tinute de campul magnetic al Pamantului. Campul geomagnetic nu este distribuit uniform. Pe partea Soarelui, este compresat din cauza vanturilor solare, iar pe cealalta parte, este intins.

Problema costumelor – legenda cu cei 6 metri de plumb necesari pentru a bloca radiatiile
Unii adepti ai conspiratiei sustin ca era nevoie de un scut de plumb pentru a-i proteja impotriva radiatiilor, ceea ce era imposibil datorita greutatii mari pe care ar fi avut.
Insa, cand particule de inalta energie, ca cele din centura Van Allen, sunt absorbite in metale, dau nastere la o radiatie secundara care poarta numele de „Bremsstrahlung”.

Cea mai buna protectie impotriva radiatiei probabil este polietilena, precum si in cazul navetei lunare. Izolatorul fibros dintre placa interna si placa externa a corpului navetei, a fost probabil cel mai bun izolator. Scutul navetei a fost adecvat pentru a-i proteja pe cosmonauti pentru intervalul de timp si pentru densitatea radiatiilor pe traiectoria calculata.
Dr. Van Allen a participat personal la realizarea protectiei modulului si alegerea traiectoriei optime. Chiar Van Allen (denumirea centurii ii poarta numele) a sustinut ca centura poate fi traversata.

Batalia intre URSS si SUA
Motivatia cursei dintre URSS si SUA a fost preponderent politica. Dupa ce au ajuns primii pe luna, motivatia a disparut pentru a trimite din nou echipaje pe luna sau chiar pentru a crea baze experimentale. Din punct de vedere economic, o baza experimentala pe luna ar fi fost nerentabila, de aceea nici nu s-a mai pus accent pe alte expeditii lunare cu echipaj uman. In plus, aceste rezultate pot fi obtinute si de sonde automate, nefiind nevoie sa contina si echipaj. Costul programului Apollo a fost imens, chiar si pentru o economie ca cea a Statelor Unite ale Americii.

Racheta sovietica N1
„N1” a fost racheta spatiala secreta a Uniunii Sovietice destinata sa trimita astronauti pe Luna inaintea Statelor Unite (Programul Apollo).

21 februarie 1969. Din pricina unui incendiu ce a atins sistemul de control al motoarelor lansarea a esuat. Racheta a explodat la 12.200 de metri altitudine, dupa 69 secunde de la decolare.
3 iulie 1969. Pompa de combustibil nu a functionat corespunzator. Controlul automat al motoarelor a oprit 29 din cele 30 de motoare. Racheta a explodat la 23 de secunde dupa ce a oprit motoarele, distrugand racheta si turnul de lansare in cea mai mare explozie a istoriei rachetelor.
27 iunie 1971. Racheta a fost distrusa dupa decolare la 1 km altitudine datorita neputintei controlarii rachetei, cauzate de probleme tehnice.
23 noiembrie 1972. O explozie a motorului cu numarul 4 a dus la distrugerea rachetei.

Toate lansarile ale rachetei au esuat. Proiectul rusesc a fost oficial anulat in 1976

Apollo 11
Apollo 11 a fost prima misiune cu echipaj uman care a aselenizat pe luna. A fost cel de-al cincilea zbor cu echipaj uman din programul Apollo si cea de-a treia calatorie spre Luna.

Modulul lunar a fost denumit Eagle dupa vulturul de pe insemnele misiunii. Modulul de comanda a fost denumit Columbia, un nume traditional pentru Statele Unite utilizate in cantec si poezie.

Racheta Saturn V a lansat Apollo 11 de la „Kennedy Space Center” pe 16 iulie 1969 la ora 13:32 UTC. Acesta a intrat pe orbita Pamantului 12 minute mai tarziu.

Dupa legendara misiune, pe 24 iulie, astronautii americani s-au intors acasa. Au aterizat in Oceanul Pacific, la est de Insulele Wake si la 24 kilometri de nava care trebuia sa-i recupereze, „USS Hornet”. Au fost recuperati cu elicopterul aproximativ dupa o ora de la aterizare.

Daca toate acestea au fost trucate, atunci cu siguranta a fost cea mai mare pacaleala a secolului XX. Dar dovezile si demonstratiile stiintifice arata contrariul.

Conspiratia de la Pentagon din 9/11
Imaginile de la fata locului asa-zisului atac terorist nu sunt compatibile cu distrugerile facute de un avion comercial de dimensiunea unui Boeing 757 si nici un martor nu isi aminteste sa fi vazut vreun avion prabusit. Geamurile de deasupra bresei produse in cladire sunt intacte, iar pompierii stau in fata unei gauri perfect rotunde in peretele intarit cu otel al Pentagonului, gaura care are mai putin de sase metri in diametru.

A avut loc un foc si, aparent, o explozie. Pompierii s-au grabit sa ajunga la fata locului, fara a descoperi insa nici un avion. Mai mult, nici macar o aripa rupta, un motor, nici un fel de proba materiala care sa indice ca acolo s-ar fi prabusit un avion. La o examinare rapida a fotografiilor si a imaginilor video inregistrate in ziua de 11 septembrie 2001 la Pentagon, devine evident faptul ca pompierii nu au avut prea mult de luptat cu incendiul care a tinut doar zece minute, iar asa-zisii salvatori nu s-au implicat in cautarea unor presupusi supravietuitori ai atacului, desi in prima etapa se credea ca sunt sute de victime.

Pentagonul a fost o tinta mult prea usoara pentru atacatori. In mod incredibil, radarul care ar trebui sa protejeze cea mai mare cladire din lume, ce concentreaza siguranta si securitatea Americii, nu a descoperit ca un Boeing 757, un avion de 115 tone, se indreapta direct spre cladire, pe o traiectorie periculoasa. Coincidenta sau nu, nici sistemul sofisticat anti-racheta ce protejeaza Pentagonul de un atac aerian nu a intrat in functiune, desi se activeaza automat in cazul unui pericol iminent. Centrul vital al celei mai mari natiuni de pe pamant a fost incapabil sa se apere.

In mod bizar, peluza perfecta din fata Pentagonului nu a fost nici macar deranjata la impact. Caldura emanata de cele doua motoare uriase ale Boeingului nu au parjolit iarba si nu exista urme de impact, desi, in alte cazuri de accidente aviatice, urmele lasate pe sol sunt vizibile de la mare distanta. Pe de alta parte, nu exista in putinele imaginile preluate atunci de la fata locului nici un fel de urma care sa indice ca acolo s-a prabusit un avion comercial de mari dimensiuni. Nici o aripa, nici o roata, nici un motor in flacari, nimic.

Confuzia a fost sentimentul predominant la Pentagon. Relatarile presei de la fata locului au sporit si mai mult haosul, iar rapoartele au fost care mai de care mai neclare. Agentia de presa Reuters a ajuns prima la Pentagon, imediat dupa atac. Pe baza informatiilor adunate de la martori, Reuters a transmis ca Pentagonul a fost lovit de un elicopter care a explodat. In cursul zilei a aparut si informtia conform careia un al doilea aparat de zbor a lovit Pentagonul, si ca acesta ar fi fost deturnat din Boston.

De altfel, membrii presei au fost inlaturati cu abilitate de la locul incidentului, cu motivatia ca “ar putea dauna operatiunilor de salvare a posibililor supravietuitori”.

Pentru niste teroristi seriosi, asa-zisul atac de la Pentagon ar putea fi considerat un esec. Teroristii au ca scop principal producerea de cat mai multe pierderi umane si materiale. Daca o grupare extremista islamica ar reusi sa puna mana pe un avion si sa-l zdrobeasca de Pentagon, ar dori cu siguranta sa distruga, sa rada de pe fata pamantului “centrul nervos” al Americii. Aceasta, dupa ce au reusit sa distruga “centrul comercial”, adica cele doua turnuri gemene din New York, ar fi reprezentat o mare victorie pentru toti extremistii. Si cum se face atunci ca au lovit Pentagonul pe latura cea mai putin ocupata, producand daune minime?

Ceea ce s-a intamplat acolo nu are sens, daca privim atacul din puctul de vedere al unui terorist. Au ales sa loveasca o singura fatada, ce masoara doar putin peste 24 de metri, cand puteau sa loveasca centrul, producand infinit mai multe pagube. Mai mult, asa-zisii fundamentalisti care au deturnat avionul l-au asezat pe o traiectorie paralela cu solul, parca ar fi vrut sa aterizeze pe peluza din fata Pentagonului, dupa care au lovit cladirea la nivelul parterului.

In pofida presupusei forte si greutati a avionului, acesta a distrus doar o mica sectiune a primului inel al cladirii. Acesti teroristi infricosatori, care nu se dau in laturi de la nimic, si-au sacrificat vietile pentru a lovi Pentagonul exact in sectiunea despre care se stia ca era in renovare, si prin urmare nu era nimeni acolo.
Exista multe descrieri confuze ale martorilor oculari. Unii spun ca era un avion comercial, altii spun ca era un avion militar sau chair o racheta. Asupra unui singur lucru sunt cu totii de acord: sunetul pe care l-a scos respectivul aparat atunci cand s-a apropiat de cladire. Toti cei intervievati, fie ca au vazut sau nu aparatul, au declarat ca au auzit un zgomot ca un fasait rapid.

Potrivit specialistilor, un Boeing 757 nu face, in nici o ocazie, un fasait. Unii au sustinut ca fasaitul era sunetul stalpilor de telegraf zdrobiti de avion, dar acesta nu s-ar fi auzit din cauza vacarmului produs de bubuitul motoarelor. Si, daca un 757 ar fi zburat atat de jos incat sa doboare stalpii de telegraf sau electricitate, zgomotul produs ar fi spart timpanele martorilor, si in nici un caz nu le-ar fi lasat impresia unui “fasait”.

Pentru cea mai puternica natiune din lume, investigatiile la locul incidentului ar fi trebuit conduse mai temeinic si mai cu atentie. Desi atacurile de la 11 septembrie pot fi considerate acte criminale de ucidere in masa, autoritatile nu au facut nici un efort de a pastra integritatea “scenei crimei”, iar probe importante au fost tratate cu indiferenta. Spre exemplu, fostul primar al New Yorkului, Rudolph Giuliani, a angajat doua firme britanice de management al constructiilor care au supravegheat indeaproape ceea ce multi au numit o “distrugere masiva si criminala a probelor”.

Shakespeare era seicul Zubair
Unii pretind ca Shakespeare era defapt seicul Zubair din Basra, Iraq. Altii spun ca era Francis Bacon, Christopher Marlowe, William Stanley sau altii.
Conexiunea cu Iraq este evidentiata in opera lui Shakespeare, prin asemanarile ei cu invataturile sectei islamice Sufi si ca toate datarile si chiar povestirea dovedesc ca el era poetul Iraqian Sheikh Zubair din Basra.

Răspândirea tehnologiilor de energie gratuită funcţionale a fost împiedicată de către elite bogate si guverne

Spre sfârşitul anilor 1880, jurnaliştii specializaţi în electricitate şi în ştiinţele asociate preziceau „electricitate gratuită” pentru viitorul apropiat. Descoperirile incredibile legate de natura electricităţii deveniseră ceva obişnuit. Nikola Tesla demonstra „iluminarea fără fir” şi alte minuni asociate curentului de înaltă frecvenţă. Niciodată până atunci nu existase aşa un entuziasm în ceea ce priveşte viitorul. In mai puţin de douăzeci de ani urmau să apară automobile, avioane, filme, înregistrări muzicale, telefoane, transmisiile radio şi aparatele de fotografiat. Epoca victoriană ceda locul în favoarea a ceva complet nou. Pentru prima dată în istorie, oamenii obişnuiţi erau încurajaţi să-şi imagineze un viitor utopic, îmbogăţit de mijloace de transport şi de comunicare moderne, precum şi de locuri de muncă, alimente şi locuinţe pentru toată lumea. Bolile şi sărăcia urmau să fie învinse. Viaţa urma să devină mai bună şi de data asta toată lumea urma să capete „o felie din tort”.
Ce s-a întâmplat deci? In mijlocul acestei explozii tehnologice, unde au dispărut descoperirile din domeniul energeticii? Toate acele emoţii legate de „electricitatea gratuită” nu au fost altceva decât rodul unei gândiri exagerat de optimiste pe care „ştiinţa reală” le-a dezaprobat ulterior?

De fapt, răspunsul la această întrebare este „nu”. Mai mult, contrariul este adevărat. Au fost dezvoltate tehnologii energetice spectaculoase, împreună cu inovaţii uimitoare în alte domenii. De atunci s-au descoperit metode multiple de a produce cantităţi vaste de energie, la preţuri extrem de scăzute. Oricum, nici una dintre aceste tehnologii nu a ajuns pe piaţa de consum, ca şi articol comercial.

Există patru forţe gigantice care au cooperat pentru a crea această situaţie. A spune că există şi că a existat o „conspiraţie” pentru a suprima această tehnologie conduce doar la o înţelegere superficială a lumii şi plasează vina, în totalitate, în afara noastră. Alegerea noastră de a rămâne ignoranţi şi inactivi în faţa acestei situaţii a fost întotdeauna interpretată drept „consimţământ implicit” de către două dintre aceste două forţe. Deci, pe lângă un „public nesolicitant”, care sunt celelalte trei forte care împiedică folosirea tehnologiei energiei gratuite?

1. Monopolul Financiar

în teoria economică standard există trei clase de industrie: capital, bunuri şi servicii. în prima clasă, capitalul, există trei subclase: capitalul natural, moneda şi creditul. Capitalul natural se referă la materialele brute (o mină de aur, de exemplu) şi sursele de energie (precum zăcămintele de petrol sau barajul unei centrale hidroelectrice). Moneda se referă la tipărirea „banilor”; această funcţie este de obicei treaba guvernului. Creditul se referă la împrumutarea de bani cu dobândă şi la extensia valorii economice prin depozite bancare. E uşor de înţeles că energia funcţionează în economie la fel ca aurul, tipărirea banilor de către guvern sau acordarea de credit de către o bancă.
în Statele Unite şi în majoritatea celorlalte ţări din lume există un „monopol financiar” bine stabilit. Sunt „liber” să câştig cât de mulţi „bani” vreau, dar voi fi plătit doar în bancnotele oficiale. Nu pot face nimic pentru a fi plătit în aur sau în vreo altă formă de „bani”. Acest monopol financiar se află în mâinile unui mic număr de bănci private, iar aceste bănci sunt proprietatea celor mai bogate familii din lume. Planul lor este de a ajunge să controleze într-un procent de 100% toate resursele de capital ale lumii, controlând astfel viaţa fiecăruia prin disponibilitatea (sau indisponibilitatea) tuturor bunurilor şi serviciilor. O sursă independentă de bogăţie (un dispozitiv cu energie gratuită) aflată în mâinile oricărei persoane din lume ar ruina pentru totdeauna planurile lor de dominare globală. Adevărul acestor lucruri este uşor de văzut.
în prezent economia unei naţiuni poate fi încetinită sau accelerată prin mărirea sau scăderea dobânzilor. Dacă o sursă independentă de capital (energie) ar fi prezentă în economie şi orice afacere sau persoană ar putea obţine mai mult capital fără a-1 împrumuta de la o bancă, atunci manipularea dobânzilor nu ar mai avea acelaşi efect. Tehnologia energiei gratuite schimbă valoarea banilor. Cele mai bogate familii şi furnizorii de credit nu vor nici o competiţie. Este aşa de simplu. Ei vor să-şi menţină controlul monopolist prezent. Pentru ei, tehnologia energiei gratuite nu este doar ceva de suprimat, ea trebuie interzisă permanent!
Deci cele mai bogate familii şi instituţiile lor bancare centrale reprezintă prima forţă care operează pentru a amâna disponibilitatea publică a energiei gratuite. Motivaţiile lor sunt „dreptul divin de a guverna”, lăcomia şi nevoia insaţiabilă de a controla toate lucrurile. Armele pe care le folosesc pentru a forţa această amânare includ intimidarea, „experţi demistificatori”, cumpărarea şi ascunderea de tehnologie, uciderea şi tentativele de asasinare a inventatorilor şi a personajelor implicate, incendierea şi o gamă largă de stimulente şi inhibitori financiari pentru a-i manipula pe posibilii suporteri ai energiei gratuite. Tot ei au promovat acceptarea generală a teoriei ştiinţifice care afirmă că energia gratuită este imposibilă (legile termodinamicii).

2. Guvernele

A doua forţă care operează pentru a amâna disponibilitatea publică a energiei gratuite este reprezentată de guvernele naţiunilor. Problema aici nu este legată atât de competiţie în domeniul tipăririi banilor cât de menţinerea „securităţii naţionale”. Adevărul e că lumea este o junglă iar oamenii pot fi foarte cruzi, necinstiţi şi meschini. Este datoria guvernului „să asigure apărarea internă”. Pentru aceasta, „forţele de poliţie” sunt delegate de ramura executivă a guvernului pentru „a impune legea”. Majoritatea dintre cei care respectă legea fac asta deoarece ei cred că aşa este corect, pentru beneficiul propriu. Există totuşi întotdeauna câţiva indivizi care cred că este în avantajul lor să nu se comporte conform ordinii sociale general acceptate. Aceşti oameni aleg să opereze în afara legii, fiind consideraţi răzvrătiţi, criminali, trădători, revoluţionari sau terorişti.
Majoritatea guvernelor au descoperit prin încercări şi erori că singura politică externă care funcţionează cu adevărat în timp este cea numită „după faptă şi răsplată”. Asta înseamnă că guvernele se tratează unul pe altul după cum sunt tratate. Pe plan internaţional există o constantă luptă pentru poziţie şi influenţă, iar grupul „cel mai puternic” câştigă! în economie asta se cheamă „legea de aur”, după care „cel care are aurul face legile”. Exact aşa este şi în politică. Este vorba pur şi simplu de „supravieţuirea celui mai adaptat”.
In politică, „cel mai adaptat” a ajuns să însemne partidul cel mai puternic şi care este capabil să lupte cel mai murdar. Este folosit absolut orice mijloc disponibil pentru a menţine un avantaj asupra „adversarului” – şi oricine altcineva este „adversarul”, indiferent dacă este considerat prieten sau duşman. Acestea includ: poziţii psihologice insultătoare, minciuna, înşelăciunea, spionajul, furtul, asasinarea liderilor, ameninţarea cu războiul, alianţe şi schimbări de alianţe, tratate, ajutor străin şi prezenţa foiţelor militare oricând este posibil.
Plăcută sau nu, aceasta este arena în care operează guvernele naţiunilor. Nici un guvern nu va face vreodată ceva care să-i dea un avantaj gratuit unui adversar. Niciodată! Asta este sinucidere naţională. Orice activitate, a oricărui individ, dinăuntrul sau dinafară ţării, care este interpretată ca oferind orice fel de avantaj unui adversar, va fi considerată o ameninţare pentru „securitatea naţională”. întotdeauna!
Tehnologia energiei gratuite este cel mai rău coşmar al unui guvern! Anunţată pe faţă, tehnologia energiei gratuite ar iniţia o cursă a înarmărilor într-o încercare finală de a obţine dominaţie şi avantaj absolut. Gândiţi-vă. Credeţi că Japonia nu s-ar simţi intimidată dacă China va obţine energia gratuită? Credeţi că Israelul va sta liniştit dacă Irakul va dobândi energia gratuită? Credeţi că India va permite Pakistanului să dezvolte energia gratuită? Credeţi că S.U.A. nu ar încerca să-1 oprească pe Osama bin Laden să obţină energie gratuită?
Dacă o energie nelimitată ar fi disponibilă în starea politică actuală a acestei planete, aceasta va conduce la o regrupare inevitabilă a „balanţei puterii”. Aceasta ar putea deveni un război total pentru a-1 împiedica pe „celălalt” să aibă avantajul puterii şi bogăţiei nelimitate. Toată lumea o va dori şi, în acelaşi timp, va dori să împiedice pe oricine altcineva să o obţină.
Aşadar, guvernele sunt a doua forţă care operează pentru a amâna disponibilitatea publică a energiei gratuite. Motivaţia lor este „autoconservarea”.
Această autoconservare operează pe trei nivele: 1) prin neacordarea de avantaje unui inamic exterior; 2) prin împiedicarea acţiunii individuale (anarhiei) capabilă de a provoca eficient puterile poliţieneşti din interiorul ţării; şi 3) prin menţinerea veniturilor ce provin din taxarea surselor energetice aflate în uz.
Armele lor includ impiedicarea eliberării de patente din motive de securitate naţională, hărţuirea legală şi ilegală a inventatorilor prin acuzaţii criminale, verificări ale impozitelor, ameninţări, urmărirea convorbirilor telefonice, arestări, incendieri, furt al proprietăţilor expediate poştal şi o grămadă de alte metode de intimidare care fac imposibilă construirea şi lansarea pe piaţă a unei instalaţii de energie gratuită.

3. Înşelătorie şi necinste în cadrul „Mişcării pentru energie gratuită”

A treia forţă care operează pentru a amâna disponibilitatea energiei gratuite este reprezentată de grup de inventatori care se înşală şi din şarlatani. La periferia descoperirilor ştiinţifice extraordinare ce constituie tehnologiile reale de energie gratuită se află o lume întunecată a anomaliilor neexplicate, a invenţiilor marginale şi a promotorilor lipsiţi de scrupule. Primele două forţe au folosit constant mass-media pentru a face publice cele mai rele exemple din cadrul acestui grup, pentru a distrage atenţia publicului şi pentru a discredita descoperirile reale prin asocierea lor cu fraudele evidente.
În ultimii o sută de ani, au ieşit la suprafaţă zeci de poveşti despre invenţii neobişnuite. Unele dintre aceste idei au captivat imaginaţia publicului într-o asemenea măsură încât continuă să existe până astăzi o mitologie despre aceste sisteme. Nume ca Keely, Hubbard, Coler şi Hendershot ne vin imediat în minte. Se poate să existe tehnologii reale în spatele acestor nume, dar nu există destule date tehnice disponibile publicului pentru a lua o decizie. Aceste nume rămân asociate cu o mitologie a energiei gratuite şi, oricum, sunt citate de „demistificatori” ca exemple de fraudă. Ideea de energie gratuită este totuşi adânc înrădăcinată în subconştientul uman.
Oricum, câţiva inventatori cu tehnologii marginale care demonstrează anomalii utile au exagerat din greşeală importanţa acestor invenţii. Unii dintre aceşti inventatori şi-au exagerat de asemenea propria importanţă. A apărut o combinaţie de „febră a aurului” şi/sau „complex al lui Mesia” care a distorsionat orice viitoare contribuţie pe care ar fi putut-o aduce. În timp ce direcţia de cercetare pe care o urmează poate promite mult, ei încep să vândă entuziasmul drept fapte, valoarea muncii ştiinţifice scăzând mult din acel moment. Există o seducţie puternică dar subtilă care poate perverti o personalitate dacă individul respectiv crede că „lumea stă pe umerii lui” sau că el este „salvatorul” lumii.
Lucruri ciudate li se întâmplă de asemenea oamenilor când cred că sunt pe cale de a deveni extrem de bogaţi. Îţi trebuie o disciplină spirituală imensă pentru a rămâne obiectiv şi umil în prezenţa unei maşini funcţionale cu energie gratuită. Psihicul multor inventatori a devenit instabil datorită doar credinţei lor că au o maşină cu energie gratuită. În timp ce calitatea muncii ştiinţifice se deteriorează, unii inventatori dezvoltă un „complex al persecuţiei” care-i face extrem de defensivi şi inabordabili. Acest proces îi împiedică să dezvolte vreodată o maşină reală cu energie gratuită şi alimentează enorm mitologia fraudelor.
Există apoi şarlatanii declaraţi. În ultimii cincisprezece ani, în S.U.A. a existat o persoană care a ridicat înşelătoria în domeniul energiei gratuite la nivelul de artă profesionistă. In urma acestui fapt a colectat peste 100.000.000 $. I s-a interzis să facă afaceri în statul Washington şi a fost condamnat la închisoare în California, unde se află şi acum. El vorbea întotdeauna despre o variaţie a unui sistem real de energie gratuită, îi făcea pe oameni să dea bani în ideea că vor primi curând un astfel de sistem, dar le vindea de fapt doar informaţii promoţionale care nu dădeau nici un fel de date reale despre sistemul energetic respectiv. A jefuit fară milă comunităţile creştine şi grupări care promovau spiritul civic şi patriotic.
Excrocheria obişnuită a acelei persoane consta în contactarea a sute de mii de oameni cărora le solicita permisiunea de a plasa o instalaţie de energie gratuită pe proprietăţile lor. In schimb, ei urmau să primească gratuit energie electrică toată viaţa, iar compania lui va vinde companiilor locale excesul de energie produs. După ce erau convinşi că vor primi electricitate gratuită pentru toată viaţa, oamenii cumpărau casete video – care îi făceau şi pe prietenii lor să cadă pradă înşelătoriei. Odată ce ai înţeles puterea şi motivaţiile primelor două forţe despre care am discutat, este clar că „planul de afaceri” al acestei persoane nu ar fi putut fi implementat. Acest individ a făcut probabil mai mult rău mişcării pentru energie gratuită din S.U.A. decât orice altă forţă, distrugând încrederea oamenilor în această tehnologie.
Prin urmare, a treia foită care amână disponibilitatea publică a energiei gratuite este înşelăciunea şi necinstea ce îşi au sursa chiar în cadrul mişcării. Motivaţiile sunt simţul grandorii, lăcomia, dorinţa de putere şi un sentiment fals de autoimportanţă. Armele folosite sunt minciuna, înşelătoria, excrocheria, autoînşelarea şi aroganţa, combinate cu cunoştinţe ştiinţifice dubioase.

4. Un public nesolicitant

A patra forţă care operează pentru a amâna disponibilitatea publică a energiei gratuite este reprezentată de noi, toţi ceilalţi. Poate fi uşor de văzut cât de înguste şi josnice sunt motivaţiile celorlalte forţe, dar aceste motivaţii sunt de fapt prezente şi în fiecare dintre noi.
La fel ca familiile bogate, nu întreţine fiecare dintre noi, în secret, iluzii de falsă superioritate şi dorinţa de a-i controla pe ceilalţi în loc de a ne controla pe noi înşine? De asemenea, nu ne-am „vinde”, dacă preţul ar fi destul de mare – să spunem, 1.000.000 $, în mână, astăzi? Sau, la fel ca şi guvernele, nu vrea fiecare să-şi asigure propria supravieţuire? Dacă am fi prinşi în mijlocul unei săli de teatru, pline de lume, nu am intra în panică şi nu i-am împinge din calea noastră pe cei mai slabi, în lupta către ieşire? Asemenea inventatorului care se păcăleşte pe el însuşi, nu am preferat niciodată o iluzie confortabilă unui fapt neplăcut? Nu ne place să ne considerăm mai importanţi decât ne cred alţii? Nu ne mai este oare frică de necunoscut, chiar dacă acesta promite o mare recompensă?
Vedeţi, toate cele patru forte sunt de fapt aspecte diferite ale aceluiaşi proces, operând pe nivele diferite ale societăţii. În mod real există o singură forţă care împiedică disponibilitatea publică a energiei gratuite şi aceea este comportamentul lipsit de o motivaţie spirituală al animalului uman.
Dintr-o perspectivă ultimă, tehnologia energiei gratuite este o manifestare către exterior a Abundenţei Divine. Ea este motorul economiei unei societăţi iluminate – în care oamenii se comportă voluntar într-o manieră respectuoasă şi civică; în care fiecare membru al societăţii are tot ce-i trebuie şi nu râvneşte la bunurile vecinului; în care războiul şi violenţa fizică sunt comportamente sociale neacceptate; în care diferenţele dintre oameni sunt considerate plăcute sau cel puţin tolerate.
Apariţia tehnologiei energiei gratuite în domeniul public înseamnă răsăritul unei epoci cu adevărat civilizate. Este un eveniment epocal în istoria umanităţii. Nimeni nu poate să-şi asume meritul pentru asta. Nimeni nu se poate îmbogăţi din asta. Nimeni nu poate conduce lumea pe baza ei. Este pur şi simplu un dar al lui Dumnezeu. Ne forţează pe toţi să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile noastre acţiuni şi pentru autoconstrângerea noastră autoimpusă, când este necesar. Lumea, aşa cum este astăzi, nu poate beneficia de tehnologia energiei gratuite fără a fi total transformată în altceva. Această „civilizaţie” a atins apogeul dezvoltării sale deoarece a produs seminţele propriei transformări. Animalelor umane nespiritualizate nu li se poate încredinţa energia gratuită. Ar face doar ceea ce au făcut întotdeauna, adică să obţină avantaje asupra altora sau să-i distrugă pe ceilalţi şi pe ei înşişi în acest proces.
Dacă veţi citi Atlas Shrugged (1957), de Ayn Rand, sau raportul The Limits To Growih (1972), furnizat de The Club of Rome, devine clar că cele mai bogate familii din lume au înţeles asta de multe zeci de ani. Planul lor este de a trăi în „lumea energiei gratuite”, dar să-i menţină pe ceilalţi în starea în care sunt acum.
Asta nu este ceva nou. Regii au considerat întotdeauna că restul oamenilor sunt supuşii lor. Ceea ce este nou e faptul că acum putem comunica între noi mai bine decât în orice moment din trecut. Internetul ne oferă nouă, care suntem cea de-a patra forţă, o ocazie de a zdrobi eforturile combinate ale celorlalte forţe ce împiedică răspândirea tehnologiei energiei gratuite.

Ceea ce a început să se întâmple este faptul că inventatorii au început să-şi publice rezultatele în loc de a le patenta şi de a le păstra secrete. Din ce în ce mai mult, oamenii transmit informaţii despre aceste tehnologii prin cărţi, casete video şi pagini de internet. Pe internet mai există încă foarte multă informaţie inutilă despre energia gratuită, dar disponibilitatea informaţiilor de calitate este într-o creştere rapidă. Verificaţi lista de site-uri şi de alte resurse care se află la finalul acestui articol.
Este imperativ să începeţi să strângeţi cât mai multă informaţie puteţi despre sistemele reale de energie gratuită. Motivul pentru aceasta este simplu. Primele două forţe nu vor permite niciodată unui inventator sau unei companii să construiască şi să vă vândă o maşină cu energie gratuită! Singurul mod în care veţi obţine una este de a o construi chiar dumneavoastră (sau un prieten de-al dumneavoastră). Aceasta este chiar ceea ce au început să facă în tăcere mii de oameni.
Poate că simţiţi că nu sunteţi pregătit pentru aşa ceva, dar începeţi acum să strângeţi informaţii. Puteţi fi doar o verigă dintr-un lanţ de evenimente în beneficiul altora. Focalizaţi-vă pe ceea ce puteţi face acum, nu pe ceea ce mai este încă de făcut. Mici grupuri de cercetători lucrează la detalii chiar în timp ce citiţi aceste rânduri. Multe sunt hotărâte să-şi publice rezultatele pe internet.
Noi toţi constituim a patra forţă. Dacă luăm o poziţie fermă şi refuzăm să rămânem ignoranţi şi inactivi, putem schimba cursul istoriei.
Acţiunea noastră combinată poate produce o schimbare. Numai acţiunea comasată reprezentată de aprobarea noastră unanimă poate crea lumea pe care o dorim. Celelalte trei forţe nu ne vor ajuta să ne amplasăm în pivniţă o centrală fară combustibil. Ele nu ne vor ajuta să fim liberi de manipulările lor.
Tehnologia energiei gratuite este totuşi aici. Ea este reală şi va schimba complet modul în care trăim, muncim şi ne raportăm unii la ceilalţi. In final, tehnologia energiei gratuite va face să fie perimată lăcomia şi frica inspirate de dorinţa de a supravieţui. Dar asemenea tuturor exerciţiilor de credinţă spirituală, trebuie să manifestăm mai întâi generozitatea şi încrederea în propriile noastre vieţi.
Sursa energiei gratuite este în interiorul nostru. Ea este acea dorinţă de a ne exprima liber. Este intuiţia noastră ghidată spiritual, care se exprimă fară distragere, intimidare sau manipulare. Ea este generozitatea noastră.
La modul ideal, tehnologiile energiei gratuite sprijină o societate justă în care fiecare are suficientă mâncare, îmbrăcăminte, adăpost, valori proprii şi timp liber pentru a contempla semnificaţiile spirituale superioare ale vieţii. Nu ne datorăm unul altuia să ne înfruntăm temerile şi să acţionăm pentru a crea acest viitor pentru copiii copiilor noştri? Poate că nu sunt singurul care aşteaptă să acţioneze pe baza unui Adevăr superior.
Tehnologia energiei gratuite este aici. Este aici de zeci de ani. Tehnologia comunicaţiilor şi internetul au sfâşiat secretul aşternut asupra acestui fapt remarcabil. Oamenii din toată lumea încep să construiască dispozitive cu energie gratuită pentru propriul lor uz.
Bancherii şi guvernele nu vor să se întâmple asta dar nu o pot opri. Instabilităţi economice uriaşe şi războaie vor fi folosite în viitorul apropiat pentru a distrage oamenii, împiedicându-i să se alăture mişcării pentru energie gratuită. In general nu vor exista reportaje de presă despre acest aspect al lucrurilor. Pur şi simplu vor exista rapoarte despre războaie între naţiuni şi războaie civile care vor erupe pretutindeni, conducând la ocuparea de către forţele O.N.U. de „păstrare a păcii”, a tot mai multor ţări.

Triunghiul Bermudelor
Pe tema Triunghiului Bermudelor, regele neincoronat al misterelor acestei planete, s-au scris mii de articole si de carti, s-au difuzat zeci de programe de televiziune, toate incercand sa ofere o explicatie bizarelor disparitii despre care s-a vorbit de-a lungul timpului. De la extraterestrii rauvoitori la vortexuri care duc inspre dimensiuni paralele, de la monstri marini, atlanti supravietuitori ai cataclismului de acum 9000 de ani, demoni si furtuni inexplicabile pana la anomalii magnetice si dilatari ale timpului, nicio ipoteza fie ea stiintifica sau fictionala nu a scapat de filtrul impatimitilor acestui gen de mistere. E adevarat, subiectul este de-a dreptul fascinant dar, poate si de aceea, putini au incercat sa dea crezare celor care au afirmat ca totul nu este decat o inscenare grosolana.

Daca veti fi vreodata suficient de curiosi incat sa va incumetati a studia arhivele cu privire la fenomenul Triunghiului Bermudelor (sau al Triunghiului Diavolului, daca preferati varianta mai inspaimantatoare), sa nu fiti surprinsi daca nu veti gasi referiri mai vechi de aproximativ 60 de ani. De ce? Pentru ca, pur si simplu, atunci a luat nastere isteria, daca putem sa-i spunem astfel, legata de fenomenul disparitiilor inexplicabile dintre Miami, Bermuda si Puerto Rico (capetele celebrului triunghi). Iar ca o scurta continuare, sa nu fiti surprinsi nici daca nu veti gasi vreo alta disparitie care sa fi avut loc dupa 1989 si ale carei cauze sa nu fie pe deplin cunoscute. Sa le analizam insa pe rand.

Inainte de a continua periplul nostru printre itele incalcite ale dezinformarii se impune sa spunem si cateva cuvinte despre „parintele” Triunghiului Bermudelor, americanul Charles Berlitz.

Berlitz s-a nascut la New York, la 20 noiembrie 1914, ca nepot al renumitului Maximilien Berlitz, intemeietorul Scolii de Limbi Straine Berlitz. Inca de la varsta adolescentei, tanarul Charles stapanea perfect opt limbi straine, pentru ca la maturitate sa comunice fluent in nu mai putin de 32 de limbi. In fapt, americanul este considerat si astazi, la sase ani de la moartea sa, unul dintre cei mai mari lingvisti din toate timpurile. Dupa ce a absolvit Universitatea Yale, Berlitz a fost recrutat in serviciile speciale ale armatei americane, acolo unde a petrecut aproape 13 ani. Dupa retragere, acesta si-a dedicat timpul cartilor despre fenomene inexplicabile, strangand o suma considerabila din romane cu titluri pompoase si subiecte controversate: Misterele Atlantidei, Misterele lumilor uitate, Apocalipsa 1999, Lumea fenomenelor stranii, Triunghiul Dragonului, Experimentul Philadelphia – Proiectul invizibilitatii, Atlantida – continentul pierdut, acum dezvaluit, asta ca sa numim doar cateva dintre titlurile sale celebre. Marea lovitura a dat-o insa cu „Triunghiul Bermudelor” din 1974, roman care i-a adus pe langa celebritatea internationala si Premiul Dag Hammarskjöld pentru cele peste 20 de milioane de exemplare vandute.

Si totusi, au existat si oameni care au pus la indoiala veridicitatea afirmatiilor lui Berlitz. Unul dintre acestia a fost Lawrence David Kusche, un fost pilot american devenit intre timp bibliotecar in orasul sau natal, Phoenix, Arizona. Fascinat de subiectul tratat atat de generos de Charles Berlitz, Kusche a hotarat sa profite de avantajele serviciului sau si si-a dedicat timpul strangerii de informatii cu privire la incidentele devenite deja celebre in articolele si cartile vremii. Asa cum avea sa afirme ulterior in cartile sale „Misterul Triunghiului Bermudelor – rezolvat”-1975 si „Disparitia Zborului 19” – 1980, americanul a fost surprins sa descopere ca multe dintre cazurile descrise de Berlitz fusesera preluate fara o verificare prealabila de cei mai multi dintre autorii care i-au urmat acestuia, propagand in mass-media un fals grosolan. Nu numai ca unele incidente nu avusesera loc in Triunghiul Bermudelor sau ca altele aveau explicatii cat se poate de normale, dar multe nu se petrecusera niciodata.

Kusche publica la scurt timp dupa succesul enorm al „Trunghiului Bermudelor” al lui Charles Berlitz o lista de concluzii pe care multi nu au luat-o in acel moment in considerare. Timpul avea insa sa ii dea dreptate:

Numarul navelor si avioanelor care au disparut in Triunghiul Diavolului nu a fost niciodata mai mare decat in alte parti ale lumii.
Acelasi numar a fost voit exagerat, ignorandu-se informatiile pe care autoritatile locale le puteau pune la dispozitie.
In Triunghiul Bermudelor au loc dese furtuni tropicale, un fenomen cat se poate de normal de altfel, acesta fiind si principalul motiv al celor cateva disparitii certe.
Unele disparitii nu au avut loc niciodata, fapt certificat atat de rapoartele armatei cat si de cele ale autoritatilor portuare. Charles Berlitz si alti autori au ignorat, pur si simplu, datele in care acostarea vaselor era inregistrata in registrele porturilor, acestia anuntandu-le ca disparut.

Concluzia? Legenda Triunghiului Bermudelor a fost una fabricata in mod intentionat, din dorinta de a vinde un subiect senzational, si a fost perpetuata ori din aceleasi motive, ori in necunostinta de cauza.

Kusche aduce in discutie chiar punctul forte al celor care sustin cu tarie existenta unor fenomene inexplicabile intre Miami, Bermude si Puerto Rico, celebrul Zbor 19. Dupa verificarea amanuntita a arhivelor militare de la 1945, americanul a ajuns la concluzia ca disparitia escadrilei de cinci avioane de vanatoare s-a datorat unei furtuni puternice care a dereglat aparatura precara de bord a acestora. Ceea ce nu s-a spus in nicio alta carte despre Triunghiul Bermudelor si Zborul 19, este ca avioanele erau de fapt unele de antrenament, toate fiind ghidate de pilotul principal, locotenentul Charles Taylor. Lipsite de aparatura standard a avioanelor de vanatoare, acestea ar fi zburat haotic pana au ramas fara combustibil. Cel de al saselea avion trimis in cautarea acestora, despre care se spune ca a disparut in acelasi mod, a explodat in realitate din cauza unei defectiuni la unul dintre motoare. Ramasitele celor 5 avioane au fost descoperite la inceputul anilor 90, in apele oceanului, la numai 250 de kilometri de Florida, confirmand spusele lui Larry Kusche.

Un alt caz celebru, reluat de un alt contestatar al lui Berlitz, Howard L. Rosenberg, este cel al navei SS Marine Sulphur Queen, nava a carei disparitie a avut loc la 3 februarie 1963. In opinia lui Charles Berlitz, nava cu un echipaj de 39 de marinari a disparut brusc de pe radar fara a emite macar un semnal SOS. Singura dovada materiala a „volatilizarii” cargoului a fost o vesta de salvare, descoperita in timp ce plutea in deriva, la cateva zile dupa incident. Ce a omis insa sa spuna Berlitz este ca SS Marine Sulphur Queen era, in momentul disparitiei, incarcata cu 15.000 de tone de sulf lichid. Sulful era depozitat in patru containere uriase, fiecare incalzit de o retea de boilere la temperatura de 135 de grade Celsius, ceea ce facea din ambarcatiune o veritabila bomba plutitoare. Berlitz a omis sa mentioneze si raportul pazei de coasta din Honduras, care a mentionat in ziua disparitiei navei SS Marine Sulphur Queen, prezenta unui persistent miros de sulf in zona de coasta. Cel mai probabil, sustine Rosenberg, nava a explodat in urma unei scurgeri de sulf, cea mai mica scanteie fiind capabila sa declanseze dezastrul. Este evident ca intr-o atare situatie, nimeni nu a mai avut timp sa emita vreun semnal SOS iar daca, prin absurd, ar fi existat supravietuitori, acestia nu ar fi avut nicio sansa de salvare in apele intesate de rechini si baracude.

Vom incheia expunerea noastra, desi lista ar putea continua cu zeci de exemple, cu un caz de asemenea celebru, cel al disparitiei submarinului USS Scorpion, in timpul Primului Razboi Mondial. Legenda spuna ca acesta a disparut brusc in Triunghiul Bermudelor, iar informatiile obtinute ulterior de la armata germana, arata fara doar si poate ca acesta nu a fost supus tirului vreunui submarin. In realitate, epava submarinului a fost descoperita de nava USNS Mizar, testele dovedind faptul ca acesta s-a scufundat in urma unei defectiuni tehnice. Mai mult, submarinul a fost identificat la aproape 650 de kilometri distanta de cel mai apropiat punct al Triunghiului Bermudelor.

Conspiratie sau doar simpla dezinformare?
Desi este evidenta dezinformarea masiva in ceea ce priveste realitatea Triunghiului Bermudelor, unii dintre cei care au contestat legendele emise de Berlitz si alti autori au mers chiar mai departe cu supozitiile. De ce autoritatile americane nu au negat niciodata afirmatiile acestora si de ce s-au multumit doar sa declare ca nu recunosc existenta unui Triunghi al Bermudelor, asta abia dupa 1989 de cand, in fapt, nu a mai disparut nicio nava?

Lawrence David Kusche este poate cel mai radical dintre toti si afirma ca subiectul era atat de ridicol incat nici un savant nu si-ar fi patat numele incercand sa demonstreze un adevar atat de evident. De ce ar fi facut-o guvernul SUA?

Nu toti sunt insa de parere cu el. Au existat voci care au sustinut ca atat Triunghiul Bermudelor, cat si Incidentul Roswell sau Experimentul Philadelphia, asta ca sa enumeram doar cateva exemple clasice, nu au fost altceva decat acel celebru „paine si circ” menit sa distraga atentia populatiei de la adevaratele probleme ale natiunii americane. O tacere complice care nu implica in nici un fel autoritatile dar care le rezolva o parte dintre probleme. In fond, toate aceste mistere au aparut in timpul Razboiului Rece, o perioada tulbure in care ecourile conflictelor mascate dintre SUA si URSS razbateau din aproape toate colturile lumii. Poate ca nu intamplator, pozitia SUA vis-a-vis de Triunghiul Bermudelor a venit doar dupa caderea blocului comunist. In fond, subiectul era deja „fumat” iar opinia publica tindea sa dea uitarii disparitiile din ce in ce mai contestate.

Noua Ordine Mondială
Conform multor gânditori progesişti, Noua Ordine Mondială este o încercare, a elitelor internaţionale, de a monopoliza realitatea noastră politică şi economică la scară globală. De asemenea, se susţine că include modificări demografice, în special politicile de depopulare cu scopul reducerii supracreşterii populaţiei lumii. Implementarea cu succes a Noii Ordini Mondiale ar marca sfârşitul democraţiei, sfârşitul autodeterminării naţionale, sfârşitul drepturilor omului şi sfârşitul multor servicii publice (incluzând sănătatea şi învăţământul).

O anunţare deschisă a acestor schimbări, ar genera aproape sigur proteste masive şi violente la scară mondială. Acesta este motivul pentru care sunt introduse gradual, secret şi cu un ridicat grad de dezinformare. Utilizarea puternicelor grupuri de presiune şi a avantajelor financiare pentru coruperea politicienilor, folosirea unei reţele de activişti postaţi strategic şi utilizarea mijloacelor de informare corporatiste pentru muşamalizarea adevărului şi răspândirea propagandei, dovedesc că pregătirile pentru întreaga operaţiune a necesitat mult timp şi planificare. Lipsa opoziţiei substanţiale în interiorul sistemului, dovedeşte de asemenea prezenţa unei pânze de colaboratori benevoli care au infiltrat sistemul şi prestează “munca murdară” pentru elite. Deseori este greu de crezut că elitele au reuşit să-şi extindă puterea peste atât de multe posturi de control peste spectrul combinat al economicului, politicului şi socialului vieţii noastre. Poate aici îşi au originile scepticismul şi sintagma “teoria conspiraţiei”. Din nefericire, faptul că toate schimbările indică într-o singură direcţie, exclude posibilitatea unei coincidenţe. Oportunismul şi conformismul sunt larg răspândite într-o societate care continuă să se elibereze de orice restricţie, inclusiv valorile morale.

Ca parte a planurilor Noii Ordini Mondiale, toate sursele de valori culturale independente au fost plasate sub atac. Acestea includ instituţiile familiei şi bisericii, organizaţiile pentru drepturile omului, muncitorilor şi legii internaţionale, cât şi multe mijloace tradiţionale de promovare a valorilor morale (de exemplu, în literatură, artă şi mijloacele de informare). Suntem martorii unor încercări fără precedent de “deregularizare” a modelului familial tradiţional, a slăbirii autorităţii părinteşti şi de reducere a timpului de calitate pe care familiile îl petrec împreună. Observăm subfinanţarea, supraîncărcarea şi zăpăcirea învăţământului de stat şi a sistemului de sănătate de stat, în încercarea de a le distruge eficienţa, şi pregătirea terenului pentru privatizare. Observăm închiderea posibilităţilor recreaţionale accesibile din afara oraşelor pentru familiile muncitoare, în încercarea de a restrânge masele din clasele de jos la ghetourile urbane. Suntem martorii eforturilor de reducere a variatelor aptitudini de supravieţuire şi “meşteşugăreşti”, rezultând în dependenţa mărită a publicului faţă de serviciile statului şi corporaţiilor. Observăm creşterea costurilor vieţii la nivele nerezonabile. În consecinţă, observăm scăderea standardului de viaţă şi creşterea sărăciei, o tendinţă care face imposibilă obţinerea independenţei financiare pentru majoritatea familiilor muncitoare, o tendinţă care prinde pe viaţă oamenii în capcana ipotecilor şi împrumuturilor, o tendinţă care subjugă oamenii. Observăm creşterea sprijinului pentru multiculturalism şi deregularizarea majorităţii standardelor culturale, morale şi naţionale. Considerând că toate aceste schimări “restructuralizante” au început să aibă efect imediat după prăbuşirea Uniunii Sovietice, aceasta, de asemenea, poate fi cu greu văzuta ca o coincidenţă.

Într-o ţară bogată, poporul ar trebui să fie bogat. Un sistem care creşte bogăţia elitelor pe costul maselor, este un sistem colonial, concentrat pe exploatare. De la sfârşitul Războiului Rece, oamenii au devenit o altă comoditate.

Moartea printesei Diana

Fotograful francez era proprietarul unui automobil Fiat Uno, de culoare alba, despre care omul de afaceri Mohamed al-Fayed, tatal lui Dodi, sustine ca ar fi fost folosit pentru a provoca fatala coliziune care i-a ucis pe cei doi. Proprietarul lantului de magazine Harrods crede ca Andanson planuia sa faca publica “implicarea” serviciilor secrete britanice, MI6, in asasinarea Dianei.

La scurt timp, trupul neinsufletit al fotografului care prezenta o gaura la nivelul capului – a fost gasit intr-o padure din sudul Frantei. Era mai, 2000. Anchetatorii francezi au ajuns atunci la concluzia ca s-a sinucis. Moartea sa bizara a alimentat insa teoriile conspiratiei potrivit carora printesa Diana ar fi fost ucisa.

Ea si-a pierdut viata la 31 august 1997 intr-un accident produs in tunelul din apropierea podului Alma din Paris. Anchetatorii francezi au ajuns la concluzia ca soferul vehiculului in care se afla mergea cu viteza prea mare pentru a scapa de paparazzi si era in stare de ebrietate.

Dovezi contrare

Avocatul lui Mohamed al Fayed a sustinut, ieri, ca Andanson ar fi putut fi atacat inainte ca masina sa sa ia foc, pentru a-l reduce la tacere. Insa, in timp ce se afla in viata, fotograful a spus anchetatorilor francezi ca nu s-a aflat la locul accidentului. De asemenea, nu s-a putut dovedi ca Fiatul sau a lovit Mercedesul in care se afla printesa.

SIDA a fost creată în laborator
Mulţi cred că HIV ar fi fost produs special de oameni de ştiinţă. Conform unei variante a conspiraţiei, în spatele creării virusului s-ar afla CIA, care a dorit prin lansarea acestei boli în rândul populaţiei să distrugă minoritatea homosexuală sau pe cea afroamericană. Mulţi cred în continuare în această teorie, printre suporteri numărându-se şi câteva personalităţi. Preşedintele Africii de Sud, Thabo Mbeki, a făcut aluzie la un moment dat la această teorie, combătând explicaţia conform căreia boala ar fi apărut pentru prima dată în Africa şi susţinând că, de fapt, virusul a fost creat în laboratoarele militare americane. Publicitate

Ecologista kenyană Wangari Maathai, câştigătoare a Premiului Nobel, a susţinut şi ea această teorie. Alte variaţiuni ale conspiraţiei susţin că virusul ar fi fost creat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (teorie susţinută de dr. William Campbell Douglass) sau de KGB. Chiar dacă cercetătorii nu s-au pus încă de acord asupra modului în care a apărut boala la om, majoritatea cred că virusul a trecut de la maimuţă la om într-un fel sau altul, cândva în anii ’30 ai secolului trecut. Primele rapoarte asupra unei epidemii de SIDA au fost redactate în 1981.

Holocaustul nu a existat
Sau în orice caz, susţin unii, numărul de evrei care şi-au pierdut viaţa în pogrom nu ar fi nici pe departe de ordinul a şase milioane, aşa cum demonstrează probele. Preşedintele iranian Mahmud Ahmadinejad susţine chiar că tot Holocaustul ar fi un “mit”, iar lagărele de concentrare nici nu ar fi existat. Istoricul britanic David Irving a fost chiar arestat şi condamnat la închisoare pentru că a negat Holocaustul. Despre fotografiile ce prezentau mormanele de cadavre din lagăre, procurorul Edgar J. Steele, spre exemplu, declara: “Toate aceste poze cu oameni slabi şi cu cadavre îngrămădite prezentau de fapt cehi, polonezi şi germani care au murit de tifos”.

Secretele zilelor de nastere.

1.   Sunt o fire puternica si independenta, calitati de lider, gandire rapida si foarte inventiva. Sunt persoane ambitioase si dornice sa atinga succesul. Sunt curajosi, loiali, au nevoie de un scop, de o provocare, un tel. au darul de a-I motiva pe altii. Sunt incapatanati si au gust pentru risc si tendinta de a forta nota cand lucrurile nu evolueaza in directia dorita. In dragoste se aprind rapid si le place sa cucereasca. Dispun de o sexualitate plina de forta

2. Sunt pasnici si prietenosi, sensibili, afectuosi, au nevoie de atentie, cauta armonia si siguranta. Sunt buni colaboratori si mediatori. Au abilitati psihologice, iubesc frumosul si au gusturi rafinate. Le place sa stea in planul secund. Sunt timizi, cam nervosi si inclinati spre a acecepta compromisuri. In dragoste sunt romantici, tandri si foarte sentimentali. Iubirile lor sunt profunde, linistite si discrete.

3. Sunt plini de vitalitate, veseli, au charisma, gratie si stralucire. Sunt buni comunicatori, scriu frumos, se descurca in negocieri si vanzari. Dispun de o mare sete de cunoastere si sunt foarte inteligenti. Dar sunt nestatornici, au tendinta de a risipi si de a trai mai scump decat le permite venitul. In dragoste reactioneaza la stimulii erotici, sunt afectuosi si atragatori.

4. Sunt disciplinati si responsabili atat in viata particulara cat si in profesie. Iubesc munca. Sunt rezervati si mandri, dar au intelegere pentru ceilalti. In acelasi timp sunt rigizi, sceptici, incapatanati iar uneori isi reprima emotiile ajungand astfel sa dezvolte frustrari. In dragoste sunt prudenti si nu isi deschid inima prea usor. In ciuda faptului ca par reci, sunt foarte fideli si isi pretuiesc partenerul de viata.

5. Sunt inteligenti, inventivi si foarte curiosi. Au talentul de a gasi solutii la orice problema. Sunt adaptabili si deschisi catre schimbari. Le place sa calatoreasca, sa comunice si sa socializezesuporta restrictiile, cauta mereu provocari de natura intelectuala. Sunt impulsivi, incapatanati. Au inclunatii catre excese cu efecte nocive asupra sanatatii. Au o foarte mare putere de seductie de care nu sunt foarte constienti mai ales cat sunt tineri. Sunt romantici si pasionali.

6. Sunt intelegatori, sociabili si generosi. Sunt corecti si de incredere, au virtutii medicale si terapeutice. Au simt estetic, imaginativ si artistic. Sunt oscilanti, sunt slabi in fata rugamintilor, laudelor si linguselilor. Sunt foarte tandri si stiu foarte bine ce sa faca pentru a-si face partenerul fericit.

7. Sunt inclinati catre cultura, spiritualitate, filozofie, stiinta si tehnica. Ii atrag misterele si lucrurile oculte. Au spirit de observatie si o intuitie dezvoltata. Le place sa lucreze singuri. Sunt meditativi si usor enigmatici. Sunt egocentristi, orgoliosi si isi exteriorizeaza greu sentimentele. Traiesc intens emotiile dar nu le dau frau liber. Sunt distanti, exigenti, critici, isi reduc singuri sansele la fericire.

8. Nu se tem de nimic, detesta mediocritatea, au initiativa si talent organizatoric, sunt competitivi si originali. Au simtul afacerilor si al banilor. Au tendinte dominatoare si extremiste, sunt lipsiti de scrupule, razbunatori. Pentru ei, pasiunea este la ordinea zilei. Se daruiesc total dar le trece repede. Cuceresc fara effort fiind magnetici si fascinanti.

9. Sunt idealisti, altruisti, caritabili, plini de compasiune, dinamici si eficienti. Sunt cam ciudati, extravaganti, rebeli, aventurosi. Pot avea reactii subite si neasteptate, idei fanteziste si pot fi lipsiti de tact. Cei de sex opus ii gasesc seducatori si fascinanti. Sunt romantici si visatori si uneori sufera deziluzii. Isi iubesc sincer familia si au o relatie speciala cu copiii.

10. Au o mentalitate de invingatori, sunt puternici, curajosi, dinamici, siguri pe ei si foarte ambitiosi. Raspuns prompt la provocari. Ajund oameni de succes. Pretuiesc prietenia. Sunt posesivi. gelosi, au tendinte dominatoare. Iubesc intens si sunt pasionali. Poseda o mare forta de atractie. Le place sa cucereasca dar trebuie stimulati mereu pentru ca se plictisesc repede.

11. Sunt idealisti, de multe ori cu destin special, calauzit de puterea convingerilor si marcat de talent. Sunt intelepti si diplomati. Dar sunt excentrici, aroganti si individualisti. Sunt romantici, sensibili, au tendinta de a idealiza fiinta iubita. Au nevoie de un partener de viata care sa posede ceva mai mult simt practic decat ei.

12. Au un simt dramatic dezvoltat, au o fire sociabila, sunt liantul grupului si sufletul petrecerilor. Sunt energici si dornici de schimbari, sunt mereu in miscare, mereu preocupati. Au o stare de spirit schimbatoare, nervosi si instabili uneori. Sunt inclinati mai mult spre flirt, rar au legaturi stabile. Chiar si atunci cand iubesc pentru ca le place sa faca ce vor pot compromite relatia.

13. Au darul de a combina frumosul, cu durabilul si functionabilul. Sunt realisti, logici, organizati, meticulosi si de incredere. Este posibil sa isi schimbe des profesia dar se opresc atunci cand gasesc ceea ce cauta. Sunt seriosi, vorbesc putin si sincer. Sunt incapatanati, conservatori, au nevoie de mai multa deschidere. In dragoste au sentimente profunde si statornice, se leaga mai greu. In dragoste au un farmec special.

14. Sunt curiosi, independenti si adaptabili. Sunt curajosi, risca des si cred ca au o stea norocoasa. Sunt inteligenti, ingeniosi si gasesc rapid solutii la orice. Sunt impulsivi, lipsiti de echilibru si inclinati catre dependenta. Pentru ca sunt foarte fermecatori nu duc lipsa de oferte in dragoste. Dar prefera sa aleaga nu sa fie alesi. Au o viata sentimentala foarte bogata.

15. Familia este cel mai important lucru pentru ei. Sunt sensibili si generosi, au talent pentru arte si limbi straine. Sunt curiosi si dornici sa invete si sa faca lucruri noi. Dar sunt timizi, nu au incredere in ei, sunt sensibili la critici. In dragoste sunt sentimentali, visatori, senzuali si insetati de dragoste. Uneori isi fac iluzii si se leaga de persoane nepotrivite.

16. Sunt intuitivi, analitici si profunzi. Sunt interesati de cultura, filozofie, religie, psihologie si ezoterism. Se simt impliniti doar daca au o familie si o integrare buna in societate. Sunt vanitosi, au spirit critic si de contradictie. In dragoste au sentimente adanci dar nu si le exteriorizeaza usor. Adesea se indragostesc de peroane foarte diferite de ele. Pentu familie aleg parteneri stabili si de incredere.

17. Sunt ambitiosi, plini de energie si au un talent special pentru afaceri. Au o minte iute si progresista. Proiectele lor sunt ample si indraznete. Pot face bani foarte multi si pot avea in paralel si preocupari spirituale. Sunt impulsivi, au un simt al posesiunii dezvoltat, sunt lipsiti de scrupule si au obsesia controlului si a puterii. In dragoste atrag ca un magnet. Au multe iubiri, aproape toate intense.

18. Sunt capabili, cu caracter puternic reusesc mereu ce-si propun. Sunt independenti si idealisti. Au simtul afacerilor si pot administra firme prospere. Pot fi psihologi, artisti sau oameni polkitici. Au dificultati in a intelege si a ierta sunt incapatanati si pot aea momente de despotism. Au sentimente pasionale arzatoare. Nu sunt foarte fideli dar isi respecta familia si o ocrotesc.

19. Sunt hotarati si mari iubitori de libertate, sunt ambitiosi, manati de imboldul de a reusi, de a ajunge sa fie recunoscuti si respectati. Au aspiratii nobile, sunt inzestrati cu imaginatie si talent. Desi navalnici, isi controleaza emotiile destul de bine. Sunt orgoliosi si au o stare de spirit schimbatoare, au impresia ca sunt superiori celorlalti. Au o sexualitate puternica si mult farmec. Iubesc cu pasiune. Sunt capabili de sacrificii pentru omul iubit.

20. Sunt foarte sensibili la mediu, aspira la armonie, frumusete si afectiune. Sunt facuti sa traiasca in cuplu. Sunt buni colaboratori, aportul lor este deosebit dar nu le place sa iasa in fata. Sunt atenti la detalii. Sunt lipsiti de incredere in fortele proprii, nu pot refuza. In dragoste daruiesc mult dar cer la fel de mult. Au nevoie de iubire si caldura , de atingeri tandre si vorbe dulci. Sunt parteneri fideli si diplomati.

21. Sunt comunicativi si foarte deschisi, au un talent social innascut. Detin darul de a-I antrena pe ceilalti si de a-I inveseli pe ceilalti. Se remarca la petreceri. Sunt plini de vitalitate si iuti la minte. Sunt talentati in vanzari sunt perseverenti in atingerea scopurilor. Dar sunt lipsiti de disciplina, instabili, superficiali, au tendinta de a risipi mult si in multe directii. Sunt sclipitori si plini de farmec si nu intampina dificultati in a lega relatii, dar au probleme in a le mentine. Le trebuie un partener ager si sensibil dar stabil.

22. Dispun de forta, stapanire de sine, mare ambitie, simt practic, creativitate, iar destinul lor este maret si pomitator. Actiunile lor se indreapta catre afaceri de mare intindere, predomina orietarea spre material. Sunt infumurati,. Lipsiti de scrupule, inflexibili, nesiguri, lacomi. In dragoste nu cunosc calea de mijloc, ori iubesc ori detesta. Cauta un partener cu aceleasi ambitii dintr-o clasa devarf, daca este posibil.

23. Sunt inteligenti, flexibili, agili si ingeniosi, cu o mare capacitate de adaptare. Reactioneaza spontan, rapid si adecvat. Pentru ei viata este o aventura. Socializeaza usor si au darul comunicarii. Au un destin schimbator dar nu le lipseste sansa. Sunt inconstanti, nerabdatori, lipsiti de tenacitate, inclinati catre dependente. Sunt afectuosi si sensibili. Isi doresc un echilibru afectiv si fac tot posibilul sa fondeze o casatori armonioasa.

24. Sunt saritori, gata sa raspunda tuturor solicitarilor. Pentru ei cercul de prieteni este sfant. Sunt persoane casnice si responsabile care au veleitati artistice, dramatice sau actoricesyi. Sunt prea sensibili, indulgenti si uneori indolenti. Sunt romantici si le place sa-si arate dragostea. Au nevoie de afectiune. Fiind plini de farmec sunt foarte iubiti de partenerii lor.

25. Sunt posesorii unei judecati logice, sunt dornici de studiu si instruire. Le place sa investigheze si sa cerceteze. Au o intuitie excelenta. Nu suporta restrictiile si prefera sa lucreze retrasi si in liniste. Sunt reci, aroganti, au o atitudine de superioritate, sunt melancolici si au un spirit critic foarte dezvoltat. Sunt foarte sensibili dar nu lasa sa se vada acest lucru. Au putere mare de atractie dar sunt greu de inteles.

26. Sunt energici, eficienti si ambitiosi, au stofa de afaceristi. Sunt buni organizatori , intelignti, realisti cu putere de razbatere. Sunt cooperanti si diplomati. Familia este la fel de importanta ca si cariera. Sunt gelosi, incapatanati, ranchiunosi si sceptici. Au pasiuni devoratoare pe care se straduiesc sa le stapaneasca. Pot darui multa dragoste si cer la fel de multa.

27. Sunt deschisi la minte si dinamici. Reusesc sa fie autoritari fara sa fie duri. Au talente multiple. Sunt foarte comunicativi, relationeaza usor si iubesc calatoriile. Cu cat fac mai multe pentru ceilalti cu atat primesc mai mult. Sunt foarte exigenti si au adesea senzatia ca nu au primit cat meritau. Sunt romantici si isi exprima cu mult patos sentimentele. Au in minte portretul partenerului ideal si acest lucru poate crea dificultati intr-o relatie.

28. Sunt plini de initiativa si le place sa se impuna. Au mai mult succes in asociere decat singuri. Au o fire puternica. Sunt cooperanti si independenti, au nevoie de incurajari pentru a reusi. Sunt niste initiatori, buni strategi, au o minte analitica care vede in perspectiva. Sunt incapatanati, rigizi, iritabili, agresivi sii inclinati spre risc. Sunt plini de erotism si magnetism sexual. Sunt insetati de iubire dar nu au rabdare sa construiasca o relatie.

29. Sunt niste vizionari, detesta banalitatea, au teluri inalte si proiecte ambitioase. Pot face multe lucru dar au nevoie de cultura, religie, stiinta. Sunt influentabili si foarte imprudenti. Au mult sex appeal si nevoi afective foarte mari. Relatia de cuplu este o zona fragila in care nu stiu sa faca cele mai bune alegeri.

30. Au un suflet de artist. Cauta armonie, sunt inspirati si au talent. Sunt simpatici, au putere de convingere. Tind sa se risipeasca in lucruri marunte in loc sa-si canalizeze energia pe lucruri importante. Sunt superficiali, au o stare de spirit schimbatoare si sunt incapatanati. Sunt fermecatori si seducatori si cuceresc fara effort. Au tendinta de a-si controla partenerul. Au un noroc cam schimbator in dragoste.

31. Sunt harnici, priceputi, practici si atenti la detalii. Tot ceea ce fac este frumos si functional. Sunt organizati, invata usor, reusesc in activitati de natura intelectuala. Sunt oameni care pun pret pe munca, familie si traditie. . dar sunt intransigenti, avari si foarte orgoliosi. In dragoste nu-si exteriorizeaza sentimemntele decat daca sunt siguri ca nu vor fi respinsi. Iubirea se instaleaza in timp, nu se lasa dusi de val. Sunt fideli partenerului si familiei.

HOROSCOP. Cele 22 de semne ale zodiacului original.

Catherine Tennant sustine in cartea ”The Lost Zodiac: 22 Ancient Star Signs – What They Mean and How to Find Them in the Night Sky”, publicata in 1995, ca horoscoapele actuale sunt incomplete pentru ca nu se mai folosesc toate semnele zodiacului original, fapt care explica de ce nu ne regasim mereu in descrierile horoscoapelor clasice.

Cele 22 de semne ale zodiacului folosite in antichitate de catre greci si babilonieni sunt:

HOROSCOP – SEMN ZODIAC: PEGAS (13 martie – 1 aprilie) – cei nascuti sub acest semn al inspiratiei au o imaginatie bogata, dar pot intampina greutati in a face diferenta dintre real si fictiune. Un nativ din Pegas isi face intotdeauna mari sperante si uneori este greu pentru ceilalti sa traiasca alaturi de el. Se indragosteste usor, dar este un partener pretentios. Se impaca bine cu Vulturul, Lira, Perseu

HOROSCOP – SEMN ZODIAC: ANDROMEDA (2-9 aprillie, 19 aprilie – 8 mai) – copiii “printesei inlantuite” sunt loiali, saritori si sensibili la sentimentele celorlalti. Ei vad numai ce-i mai bun la cei pe care-i iubesc si adesea ignora greselile. Nativul din Andromeda are tendinta de a se autocompatimi atunci cand soarta nu ii este pe masura asteptarilor, si poate fi de asemenea arogant, dominator si dornic de a-si stapani propriul destin. Se intelege bine cu Perseu, Orion, Coroana Vantului de Nord

HOROSCOP – SEMN ZODIAC: RAUL NOPTII (1-12 martie, 10-18 aprilie, 9-15 mai) - Nativii nu se lovesc niciodata de obstacole frontale, iar cand pornesc pe un drum sunt de neoprit. Sunt eternii optimisti, siguri ca intotdeauna exista o cale atunci cand exista si vointa. Niciodata nu critica sau emit o judecata morala. Raul, numit dupa vechiul Babilon, se potriveste cel mai bine cu Lebada, Lira, Barca si Orionul.

HOROSCOP – SEMN ZODIAC: PERSEU (16-31 mai) – cei nascuti sub semnul “eroului puternic” au tendinta sa se miste repede, sunt spirituali si au multa energie. Au tendinta sa faca multe planuri, iar plictiseala le poate cauza depresii. Sunt foarte curajosi, de acea sunt putine lucruri de care se tem. Nativul este foarte loial si dupa ce se indragosteste o face pentru totdeauna. Se potriveste cu Andromeda, Dragonul si Vulturul.

HOROSCOP – SEMN ZODIAC: ORION (1-7 iunie, 17-27 iunie) -Nativii sunt foarte largi la suflet. Ca rezultat al puterii si energiei lor sunt intotdeauna in miscare. Au un simt ascutit al dreptatii si uneori nu pot accepta slabiciunile celorlalti. Pot fi dificili in unele relatii. Orionul se intelege cu Marele Urs, Ingrijitorul de Ursi, Cainii, Raul .

HOROSCOP – SEMN ZODIAC: CARUL (8-16 iunie) - sunt bine chibzuiti si nu fac nimic fara a se gandi bine inainte. Sunt rezonabili, logici, drepti, intreprinzatori, creativi si disciplinati. Desi se straduiesc din greu pentru a echilibra emotia cu ratiunea, uneori au tendinta de a ascunde sentimentele neplacute, ceea ce le provoaca confuzie, si uneori o stare depresiva. Situat la nord de Oion, Carul se impaca bine cu Ingrijitorul de Ursi, Pegas, Perseu.

HOROSCOP – SEMN ZODIAC: CAINE (28 iunie-7 iulie, 18-25 iulie) - acesti oameni au incredre in instrnct si in intuitie. Ei privesc lucrurile prin prisma celorlalti si nu sunt usor de pacalit. Loialitatea este cel mai puternic atribut al lor si se poate conta pe ei in afaceri si dragoste. Situati la calcaile lui Orion, cainii sunt protectorii celor pe care ii iubesc. Fac pereche buna cu Orion, Vantul de Nord, Vulturul.

HOROSCOP – SEMN ZODIAC: CORABIA ARGONAUTILOR (8-17 iulie, 22-28 septembrie) - sunt schimbatori, talentati si galanti in timp ce in interiorul lor sunt aspri si au o intuitie puternica. Intotdeauna populari si prietenosi, ei au multi prieteni. Se potrivesc bine cu Lira, Raul Noptii, Centaurul Intelept, Aceasta constelatie uriasa este de 1200 de ori mai stralucitoare decat soarele.

HOROSCOP – SEMN ZODIAC: DRAGONUL (26 iulie-7 auguat, 16-23 decembrie) - intelepti si puternici, acesti nativi sunt fie ei insisi creativi, fie cultiva acest talent la altii. Sunt secretosi si tin la propriul lor spatiu, dar au de asemena nevoie de relatii apropiate. De obicei, aprinsi si emotionali, pot fi distructivi in exprimarea sentimentelor. Dragonii adesea cad intr-o dispozitie proasta si au tendinta sa fie suspiciosi si pesimisti. Se potrivesc cu Sarpele, Carul si Cupa

HOROSCOP – SEMN ZODIAC: MARELE URS (8-15 august, 24 august-10 septembrie) - este semnul conducatorilor, judectorilor si regilor. Pot face previziuni si poseda o larga varietate de priceperi si talente. Sunt puternici, afectivi, loiali si curajosi. Sunt compatibili cu Ingrijitorul de Ursi, Orionul.

HOROSCOP – SEMN ZODIAC: SARPELE DE MARE (16-23 august) - dispozitiile acestor nativi sunt in continua shimbare. Serpii sunt amanti grozavi, indrazneti, senzuali si erotici. Sunt foarte creativi, cu simtul umorului. Adesea sunt deschisi si increzatori. Sarpele de Mare este o pereche potrivita pentru Delfin, Vantul de Nord, Andromeda.

HOROSCOP – SEMN ZODIAC: CUPA (11-21 septembrie) – nativii din cupa sunt viata si sufletul fiecarui grup. Spirite libere se detestand limitarile, nu au rabdare pentru reguli sau rutina. Daca nu au spatiu sa se desfasoae, devin nervosi. Amuzanti si creativi, isi fac multi prieteni si sunt niste amanti pretiosi. Sunt compatibili cu Vantul de Nord, Corbul, Sarpele de mare.

HOROSCOP – SEMN ZODIAC: CORBUL (29septembrie-11octombrie) - intuitia este marea sa forta, la fel de bine ca si intelegrea si rezolvarea problemelor complexe. Multi nativi tind sa devina clarvazatori. Pentru ca se bizuie prea mult pe intuitie, adesea fac greseli serioase si au tendinta sa priveasca viata alb-negru. Uneori sunt atat de pesimisti, incat devin profeti ai judecatii de apoi. Corbul, care sta in spatele Sarpelui de Mare, se potriveste cu Lebada, Cainele.

HOROSCOP – SEMN ZODIAC: INGRIJITORUL DE URSI (12-26 octombrie) - acestia sunt visatorii ce par tot timpul sa lucreze la un plan maret. Cinstiti, liberali si intelegatori, ei vor binele tuturor. Sunt de asemenea fiinte inalt creative si inventive in gasirea solutiilor la problemele mai vechi. Au multi prieteni, dar se incred in altii prea mult. Sunt compatibili cu Marele Urs, Carul, Orion.

HOROSCOP – SEMN ZODIAC: COROANA VANTULUI DE NORD (27 octombrie-10 noiembrie) - mari admiratori ai frumosului, acestia sunt eleganti, moderni, gratiosi si au un simt rafinat al modei. Admiraori ai cunoasterii si capabili sa discute orice subiect inteligent, curiozitatea lor este nelimitata. O slabiciune importanta este aceea ca stiu prea mult si timd sa cantareasca cu exagerare orice decizie. Se potrivesc cu Andromeda, Vulturul.

HOROSCOP – SEMN ZODIAC: SARPELE (11-19 noiembrie, 24-28 decmbrie) - acesti oameni sunt subtili, sofisticati si e dificil sa-i cunosti si sa-i intelegi. Intelepti, populari si carismatici au tendinta de a se lasa condusi. Slabiciunea lor este aceea ca isi fac planuri mari si adesea au reputatia de a fi nesimtitori. Serpii se impaca bine cu Ophiuchus, Sarpele de Mare, Perseu .

HOROSCOP – SEMN ZODIAC: CENTAURUL INTELEPT (20 noiembrie-5 decembrie) - intelepti, nobili, blanz, practici si grijulii, iubesc si se impaca exceptional cu animalele. Vindecatori naturali care adesea devin doctori. Centaurii adora marile iesiri si pot fi atleti inzestrati. Intelepciunea lor este cautata de altii, de aceea ei adora sa dea sfaturi. Fac partida buna cu Lira, Corabia, Ophiuchus.

HOROSCOP – SEMN ZODIAC: OPHIUCHUS (6-16 decembrie) – cei nascuti sub acest semn, care inseamna mesagerul sarpelui, sunt terapeutii naturali, vindecatorii, invatatorii si actorii. Sensibili, intuitivi, simpatici si intelegatori, ei sunt fanatici pentru sanatatea lor si pot deveni ipohondri. Semnul este compatibil cu Centaurul Intelept, Sarpele, Carul.

HOROSCOP – SEMN ZODIAC: LIRA (29 decembrie-13 ianuarie) - romantici, cu viziuni largi asupra frumusetii si perfectiunii, imaginatia lor poate fi atat putere, cat si slabiciune. Cand lumea nu izbuteste sa se afle la inaltimea notiunilor or despre dragoste, se ascund in spatele viselor. Amanti perfecti si parteneri loiali, au tendinta de a se plange tot timpul. Semnul este compatibil cu Centaurul Intelept, Barca, Lebada, Delfinul.

HOROSCOP – SEMN ZODIAC: VULTURUL (14-28 ianuarie) – sunt extrem de isteti, cu puteri intelectuale mari. Inteligenta ii face sa fie dispretuitori cu cei mai putin isteti decat ei. Neinduatori in urmarirea succesului, aroganta lor le furnizeaza multi dusmani. De aceea, adesea sunt paranoici. Pot fi oricum si prieeni loiali si pasionati. Invecinandu-se cu Calea Lactee, acest semn se potriveste cu Pegas, Perseu, Sarpele.

HOROSCOP – SEMN ZODIAC: DELFINUL (29 ianuarie-8 februarie) – ei cauta perfectiunea in ei insisi si in altii. Prietenosi si directi, ei stiu instinctiv atunci cand cineva sufera. Desi puternici, sunt pasnici si usor de condus, in afara da cazul in care se infurie, cand pot deveni dusmani periculosi. Sunt genul de parinti iubitori si loiali, prieteni grijulii. Compatibili cu Vulturul, Corbul, Sarpele de Mare.

HOROSCOP – SEMN ZODIAC: LEBADA (9-28 februarie) – nobili, gratiosi si aratosi, acestia sunt visatorii care adesea se invaluie n propriile ganduri si vise. De aceea, devine usor ca altii sa profite de ei. Usor de condus, chiar pasivi, pot, oricum, deveni cranceni, nu lipsiti de ferocitate atunci cand finta iubita este amentintata. Se impaca bine cu Raul, Andromeda, Lira, Dragonul.

sursa : ScienceLine.ro

Profetiile necunoscute ale lui Nostradamus.

In caseta metalica, gasita recent pe mosia lui Nostradamus se aflau manuscrise inedite. Potrivit acestora, sfarsitul lumii va veni in 2436, economia mondiala se va prabusi, oamenii se vor muta in alte sisteme solare si numarul homosexualilor va creste de patru ori.

Cu cateva luni in urma, dr. Edmond Fourier, unul dintre cei mai importanti cercetatori ai operei lui Nostradamus, faimosul vizionar francez din secolul al XVI-lea, a facut o descoperire senzationala.

Sub un bloc de piatra, in apropiere de Paris, el a gasit o cutie cu manuscrise ce cuprindeau o serie de profetii ale lui Nostradamus, necunoscute pana acum. Ele au fost facute publice intr-o lucrare, intitulata: “Descifrarea profetiilor lui Nostradamus”.

Potrivit lui Fourier, Nostradamus era convins ca prezicerile lui nu vor fi intelese de contemporanii lui, de aceea a lasat o serie de indicii pentru a fi gasite atunci cand ar fi dorit el, respectiv la cumpana mileniului. Profetiile lui Nostradamus sunt exprimate in versuri, denumite catrene. Multe din cele prezise de el, ca de pilda aparitia lui Adolf Hitler si cel de-al doilea razboi mondial, s-au dovedit a fi adevarate. Dar una dintre cele mai cunoscute profetii care arata ca un meteor va lovi Pamantul in toamna lui 1999, parea ca nu s-a indeplinit. Catrenul 69 descrie obiectul drept “un mare munte rotund care se va rostogoli, facand sa se scufunde tari mari”.

Cand acest fenomen nu a avut loc, dr. Fourier si colegii lui au ramas descumpaniti. “Pana la urma mi-am dat seama ca Nostradamus ne-a oferit spre descifrare unul din celebrele sale jocuri de cuvinte”, afirma cercetatorul. Ne indica un anumit loc. Prin “munte” el a subinteles “o stanca imensa si daca aceasta va fi rostogolita, ceea ce se va gasi acolo va avea o influenta uriasa asupra statelor lumii”.

Dr. Fourier si-a dat imediat seama unde trebuie sa caute si s-a dus direct la o piatra neagra, mare, rotunda, situata in apropiere de Paris, pe proprietatea in care a trait Nostradamus. Impreuna cu echipa sa, a inceput sa sape si a gasit o cutiuta metalica, pe capacul careia era gravata litera “N”. “Cand am deschis cutia si am zarit un teanc de pergamente ingalbenite, cu scrisul inimitabil al lui Michel de Nostradamus, inima mea pur si simplu s-a oprit pentru o clipa”, a povestit cercetatorul.

Scrierile contin sute de profetii, necunoscute pana acum, unele datatoare de sperante, altele ingrozitoare. Iata cateva dintre ele, considerate de Fourier, drept cele mai semnificative: Diferentele intre limbi vor dispareaPotrivit lui Nostradamus, ca urmare a unei inventii pe care o denumeste “un nou aparat”, lumea va fi “asa cum a fost inainte de Turnul Babel”. Explicatia cercetatorului este ca Nostradamus s-a gandit la un fel de masina de tradus universala, poate un calculator. Profetul spune ca aceasta descoperire va duce curand la disparitia natiunilor.

Economia mondiala se va prabusi odata cu disparitia averilor lor, “bogatii vor muri de mai multe ori”, spune profetul.
Soarele va furniza intreaga energie. Actualele surse de energie vor fi inlocuite de o putere ieftina, care se gaseste din belsug, provenind din ceea ce Nostradamus denumeste “Regele Cerului”. Potrivit cercetatorului, este vorba de o descriere a unui satelit care capteaza energie solara si o transmite spre Pamant.

Oamenii vor trai 200 de ani. Progresele medicinii vor prelungi durata de viata medie a omului la 200 de ani. O persoana de 80 de ani va arata ca una de 50, spune profetul. Numarul homosexualilor va creste de patru ori. Din motive inexplicabile, numarul “barbatilor care ii iubesc pe barbati va fi de patru ori mai mare“, prezice Nostradamus. Vechile metode chineze de vindecare vor inlocui medicina moderna”. Insanatosirea va veni din Est”, scrie Nostradamus. Pe baza bioenergiei transmise prin maini, metoda va permite si celor care nu au pregatire medicala sa vindece boli, de la constipatie la cancer.

Toate impozitele vor fi desfiintate. O revolta de masa va duce la desfiintarea definitiva a impozitelor. “Oamenii vor refuza sa plateasca impozite regelui”, scrie prezicatorul. Nuditatea va deveni un lucru comun odata cu imbunatatirea conditiilor de sanatate datorita unor gene mai bune, oamenii vor fi multumiti de trupurile lor si treptat publicul va accepta goliciunea.

Radiatiile vor usca Pamantul. “Regele va fura padurile, cerul se va deschide, campurile vor arde din cauza caldurii”, scrie Nostradamus. Este un avertisment ce arata ca distrugerea padurilor tropicale va duce la subtierea stratului de ozon, expunand Pamantul radiatiilor ultraviolete nocive.

Urmatorul Papa va fi asasinat. Un papa carismatic va fi omorat in timp ce viziteaza o tara straina, declansand tulburari planetare. Dr. Fourier afirma ca este vorba de succesorul lui Ioan Paul al II-lea, deoarece Nostradumus il descrie “tanar”. Religiile oficiale vor disparea. Asasinarea Papei va declansa un razboi sfant si, drept rezultat, bisericile sub forma actuala nu vor mai exista, spune Nostradamus, adaugand insa ca oamenii vor continua sa se roage si-si vor mentine credinta in Dumnezeu.

Cei mai multi oameni vor parasi Pamantul si vor trai aiurea. In urmatorii 300 de ani, omul va coloniza alte sisteme stelare. Pentru majoritatea oamenilor Pamantul “va deveni un mit”, prezice Nostradamus. Sfarsitul lumii va avea loc in 2436. Nostradamus declara cu certitudine ca istoria umanitatii se va sfarsi la 1 octombrie 2436. El nu indica mijloacele prin care omenirea va fi distrusa, dar sugereaza ca fiinte pe care le denumeste “dusmanii nostri vechi” vor incepe un razboi.

Legenda lui Nostradamus

NOSTRADAMUS – LEGENDA

Legenda spune ca în mai multe nopti înainte de nasterea lui Nostradamus activitatea cereasca a fost extrem de importanta. în arhivele din Salon, orasul unde marele profet si-a petrecut ultimele zile, înca se mai pastreaza consemnari ale unor relatari despre existenta pe cer a unor obiecte rotunde si stralucitoare deasupra orasului Saint-Remy de Provence.
Nasterea lui Nostradamus a fost ea însasi remarcabila, deoarece Blanche Nostredam (adevaratul nume al familiei) darui sotului ei un nou-nascut perfect, în secolul al XVI-lea nou-nascutii perfecti erau extrem de rari. Rata mortalitatii era foarte ridicata, nou-nascutii se nasteau subalimentati,.deoarece si mamele lor erau subalimentate. în cazul lui Nostradamus avem motive sa credem ca a fost “protejat” la o vârsta precoce si poate chiar calauzit de o “putere” invizibila în mod normal.
Stim cu siguranta ca prezicerile sale sunt cele mai exacte din câte s-au înregistrat vreodata.
Nimic nu ne spune ca s-ar fi înselat vreodata când încerca sa vada în viitor. Altii, fie ca erau mediumuri sau ghicitori în carti, au momentele lor de sensibilitate extrema, dar Nostradamus vedea întotdeauna exact. într-un fel, era ca si cum ar fi trait viitorul si ar fi povestit pur si simplu ce vazuse.

Cu toate acestea putin stiu sau putini vor sa-i strice reputatia prea celebrului Nostradamus de aceea nu prea se precizeaza ca el facuse preziceri in legatura cu vizita lui si a familiei lui ( nevasta si copil ) intr-un oras ciumat.
Atunci Nostradamus a prezis citind in horoscoape si astrii ca nevasta,copilul lui si el nu vor pati nimic insa ciuma nu a tinut cont de prezicerile lui si atat nevasta cat si copilul au murit in cateva zile.

Numeroase motive ne fac sa credem ca era diferit de toti oamenii care traisera pâna la el si dupa el. De exemplu:
Marele profet era incredibil de inteligent; pe când era înca foarte tânar a învatat mai multe limbi si matematicile superioare.
La 23 de ani a devenit medic licentiat si mai târziu si-a obtinut doctoratul aproape fara efort.
Luni de zile a umblat printre victimele ciumei fara sa se molipseasca de cumplita boala. Ca si cum de acolo de unde venea fusese vaccinat pentru a nu i se întâmpla nimic rau.
Cu un amestec misterios de ierburi si ingrediente necunoscute la noi putea sa vindece un mare numar de napastuiti. A fost recunoscut în Franta si în restul Europei ca un vindecator misterios.

PE CE SE BAZAU PROFETIILE LUI NOSTRADAMUS ? – IPOTEZE

Sunt mai multe ipoteze despre originea si felul în care Nostradamus îsi folosea darul de vizionar.
– Pactul cu Diavolul ?
Datoritata preciziei profetiilor sale precum si a puterilor miraculoase de vindecare sau a tehnicilor miraculoase de vindecare ( era si farmacist ) Unii spun ca invoca demonii cu o bagheta speciala. Totusi, este imposibil ca Nostradamus sa fi facut un pact cu diavolul. Si asta pentru ca era o persoana foarte religioasa. Nascut evreu, s-a convertit mai târziu la religia catolica si în practica sa religioasa a pastrat putin din cele doua credinte
– Vrajitor ?
Nu exista nici o dovada ca Nostradamus ar fi fost vrajitor sau ca ar fi practicat magia neagra. N-a încercat sa invoce mortii sau spiritele pentru a le cere sfatui cu toate ca, fara îndoiala, trebuie sa fi crezut cu tarie într-o viata de dupa moarte.
Aceasta nu ne lasa decât doua alte posibilitati:
–A fost adus pe pamânt de fiinte straine ?.
Se stie cu certitudine ca Nostradamus era astrolog studia stelele într-un fel exceptional si analiza in amanunt Horoscoapele. Le studia ca si cum fusese în cer cu ele. Aparatul pe care-l folosea n-a fost reprodus niciodata cu succes. Era format dintr-o bagheta, un trepied de culoarea flacarii si un bol cu apa. Obisnuia sa stropeasca cu apa trepiedul si bagheta, apoi pe el însusi. Atunci, atingea trepiedul cu bagheta, ceea ce declansa o profetie în creierul sau. Este mai probabil sa fi obtinut acest aparat dintr-un alt timp sau alt loc. Daca ar fi fost un calator în timp venit din viitor, este evident ca ar fi stiut ce urma sa se întâmple st ca ar fi vrut sa ne avertizeze dinainte sau, cel putin, sa ne faca sa presimtirii ceea ce ne rezerva viitorul.
Dar explicatia cea mai puternic imbratisata despre ceea ce putea realiza este aceea ca venea de undeva, “de acolo”, fie ca fusese lasat acolo pe când era bebelus, fie ca Nostradamus era ceea ce e desemnat deseori sub numele de “substituit”. S-ai putea, pe baza a ceea ce stim pâna acum despre acest subiect, ca un suflet strain sa fi venit sa ocupe un corp terestru cu învoirea completa a ocupantului original pentru a împartasi cunostinte importante care ne-ar fi ajutat în dezvoltarea noastra Nostradamus avea toate semnele unei fiinte numite “copilul stelelor” si toti ce care l-au cunoscut au jurat ca era deasupra si dincolo de muritorii obisnuiti.

Intr-un timp relativ scurt ( circa de 3 ani ) , Nostradamus a scris peste 900 de catrene şi centurii despre prezicerea viitorului. În aceste lucrări, Nostradamus prevesteşte despre viitorul lumii, 70 % din ele fiind împlinite până în prezent.Prevesteşte despre domnia lui Napoleon, despre Al doilea război mondial, despre ascesiunea lui Hitler, despre asasinarea Preşedintelui american John F. Kennedy, aselenizarea omului pe Lună. Într-un catren Nostradamus ne vorbeşte despre “cerul în flăcări”, “new city”, “trăznet uriaş” şi “doi fraţi răpuşi”. Mulţi care au analizat acest catren au concluzionat că ar fi vorba chiar despre atentatele din 11 septembrie 2001 , soldate cu distrugerea turnurilor World Trade Center

El mai relatează că va fi şi cel de-al Treilea Război Mondial, care va dura 27 de ani, menţionând şi venirea Antichristului din Orientul Mijlociu. Se crede ca al 3-lea Război Mondial va începe după moartea ultimului Papă (cel ce va urmă după moartea Papei Benedict al XVI) care va fi asasinat de anticrist

Un catren demn de luat in seama este:

Bestii insetate de sange vor trece raurile,
Majoritatea campului de batalie va fi impotriva lui Hister.
Intr-o cusca de fier va fi maretul atras,
In timp ce copilul Germaniei nu vede nimic.

Sustinatorii lui Nostradamus afirma ca numele “Hister” este o referinta directa la Hitler. Un alt catren se refera la un lider fara mila nascut in vestul Europei, din parinti saraci (cum a fost Hitler), si un altul se refera la conflictul lui Histler cu Asia si Africa. Dupa atacul de la World Trade Center rastalmacit de altfel prin unul din catrenele lui Nostradamus popularitatea acestuia a acrescut din nou cartile cu teme legate de acesta sau dedicate in intregime fenomenului Nostradamus s-au vandut intr-un ritm ametitor , se pare ca lumea doreste sa cunoasca viitorul pentru a preveni influenta acestuia asupra prezentului.

Anul 1999 sapte luni
Din cer va veni marele Rege al Terorii.
Ca sa reinvie marele rege al Mongolilor.
Inainte si dupa, Marte domneste prin noroc.

La 45 de grade cerul va arde,
Focul sa se apropie de marele oras:
Intr-o clipa o flacara mare va creste,
Cand unul va cere dovada de la Normanzi.

Multi adepti ai lui Nostradamus urmeaza credinta ca ambele catrene se refera la atacul de la World Trade Center. Referintele la foc si teroare din cer se potrivesc cu atacul aerian, argumenteaza ei, si New York este la aproximativ 40° 5′ N latitudine (relativ aproape de 45 grade). Data este de asemenea apropiata.

In plus, alte catrene se refera la o figura anticrist numit “Mabus”, care spune el va porni un razboi mondial. Literele din Mabus pot fi rearanjate ca sa formeze Usam B, convingandu-i pe unii sa creada ca Nostradamus a prezis aparitia lui Osama bin Laden.

Indiferent daca realitatea prezentului de astazi,( viitorul lui Nostradamus ) a fost sau nu prezisa cu succes dincolo de zecile de speculatii si manipulari un lucru este cert :Nostradamus este profetul de care au auzit toti si a carui profetii sunt cele mai asemanatoare sau asemanate cu realitatea evenimentelor trecute sau in curs de desfasurare.