Atlantida – pseudoistorie

Atlantida

Vizavi de misteriosul continent Atlantida exista multe ipoteze, dar toate acestea nu ar fi incepu niciodata daca nu ar fi existat relatarile lui Platon, filozof grec (427-347 i.Hr). In doua dialoguri ale sale el povesteste urmatoarele: Atlantida era o insula mult mai mare decat Asia si Libia luate la un loc si s-ar afla dincolo de coloanele lui Hercule (probabil stramtoarea Gibraltar). Cu 6 milenii inainte de Solon (640-558 i.Hr), Atlantida era un regat puternic cu o civilizatie rafinata o constitutie politica rafinata si cu baze politice ideale. Din cauza decaderii si a dorintei de a cucerii atlantii au starnit mania zeilor si Atlantida a fost scufundata sub ape. Platon spunea ca auzise povestea de la Critias, care o auzise la randul lui de la bunicul lui, iar strabunicul lui Critias o auzise de la Solon insusi.

O poveste similara era cunoscuta si in Egipt (2000-1700 i.Hr). Intr-un papirus se povesteste de intamplarile unui calator naufragiat egiptean, care in timp ce calatorea spre minele faraonului, corabia sa a esuat. Dup ace a fost aruncat pe tarmul unei insule necunoscute, de valuri, acesta a fost tras de catre un dragon in salasul lui, fara insa ai face un rau. Dragonul i-a povestit ca insula era canva locita de 75 de dragoni feiiti, si ca insula ar fi fost un taram al dorintelor implinite si al bogatiei. Dar in present nu mai traia decat el, restul fusesera arsi de o stea cazatoare. Dragonul, dup ace l-a asigurat ca va fi salvat de o corabie egipteana a adaugat ca niciodata nu va mai revedea aceasta insula caci ea va fi inghitita de ape.

O alta poveste despre o fericita si prospera insula care avea sa fie scufundata in mare apare si in Mahabharata, epopeea indienilor, putand fi vorba de un mit comun mai multor popoare sau ca acestea ar fi avut cunostinta sau contact cu Atlantida.

Dovezi istorice recente presupun faptul ca in trecut ar fi existat o astfel de insula, arheologii incercand sa o localizeze in teren. Arheologul grec S. Marinatos, a gasit centrul unui mare oras in care casele s-au conservat cu toate cele 2 sau 3 etaje ale infatisand scene din viata de zi cu zi. Au fost gasite de asemenea aproape intacte mobilierul, vase de ceramica insa nici o urma de oseminte omenesti sau bijuterii. Toate acestea au fost descoperite pe mica insula vulcanica Santorini din Marea Egee. Multi sunt de parere ca acest Vulcan izbucnind ar fi acoperit si scufundat misteriosul continent Atlantida, pentru ca in urma calculelor vulcanologice explozia a fost de 4 ori mai puternica decat cea a vulcanului Cracatoa aflat intre Sumatra si Java. Cenusa scuipata in urma exploziei ar fi putut acoperi anumite portiuni ale insulei cu un strat de 30 de m grosime.

O alta ipoteza a fost lansata de vulcanologul francez Fouque Ferdinand, care a descoperit pe insula Tera in Marea Egee un oras ingropat in cenusa vulcanica peste 3000 de ani in urma. Autorii medievali cosiderau Atlantida drept un loc real, cunoscand povestea Atlantidei de la geografii arabi. Ei considerau Atlantida o insula paradisiacal numita insula fericitilor, insula celor 7 orase sau insula Brendan si erau toate marcate pe hartile secolelor XIV-XV. Vindecatorul si mediumul ameican Edgar Cayce (1877-1945), a profetit ca continenul Atlantidei va incepe din nou sa se ridice de sub ape, precizand chiar si locul, in Bahamas in anul 1968 sau 1969. O extraordinara coincidenta facea ca pilotii unei linii aeriene sa fotografieze in 1968 siluetele unor constructii in largul acestei insule Bimini, din Bahamas iar explorarile submarine au scos la iveala pe fundul marii drumuri pietruite, ziduri ciclopice, piramide si cercuri din pietre. Edgar Cayce credea ca atlantii controlau energia Atomica si cunosteau principiile zborului si ca civilatia ar fi fost distrusa de 3 dezastre nucleare, ultimul in jur de anul 10.000 i.Hr.

Madam Blavatsky sustinea ca Atlantida se afla in Atlanticu de nord si era populate de atlanti foarte rafinati care descindeau din lemurieni ca “a patra rasa originala a omenirii”.

De asemenea alti ocultisti sunt de parere ca atlantii manipulau energia cristalelor si a elementelor naturii folosind tehnologii foarte avansate, bazate pe principiile naturii. Se presupune ca erau finite foarte avansate spiritual, putand comunica telepatic, avand o constitutie bazata pe iubire si toleranta mentinandu-si astfel mult timp imperiul spiritual.

Cristalele de foc Atlante

O porţiune de pe suprafaţa Oceanului Atlantic, care este cunoscută ca fiind Triunghiul Bermudelor, este o enigmă totală şi nu are prea multe dovezi lăsate în istorie. După cum se pare, multe întâmplări inexplicabile şi dispariţii au avut loc în această zonă particulară. Nici o explicaţie raţională nu a satisfăcut cerinţele oamenilor de stiinţă pentru a justifica în întregime întâmplările misterioase care au avut loc în Triunghiul Bermudelor de-a lungul multor sute şi sute de ani.

Unde este Triunghiul Bermudelor? Mulţi dintre noi cred că Triunghiul Bermudelor este situat mai mult sau mai puţin în mijlocul Oceanului Atlantic, care a găzduit odată Atlantida. În timp ce mulţi eminenţi cercetători ai Atlantidei exprimă diferite opinii şi idei cât mai precise despre localizarea Atlantidei, noi am prefera să vă oferim ceea ce ne-a lăsat să citim Edgar Cayce, în 1932.
„Poziţia… continentului Atlantidai era între Golful Mexic, pe o parte, şi Marea Mediterană, pe cealaltă parte. Dovezi ale acestei civilizaţii dispărute  se pot găsi în Pirinei şi Maroc, British Honduras, Yucatan şi America. Acolo sunt niste porţiuni mai înalte… ce trebuie să fi fost odată o Zonă a acestui mare continent. Indiile Britanice de Vest, sau Bahamas, sunt porţiuni ale aceluiaşi continent, ce pot fi văzute în prezent. Dacă prospectarea geologică ar putea fi făcută în aceste locuri în special, sau mai ales în vecinătatea Golfului Stream şi în Bimimi, acestea ar putea fi încă determinate.”

Este posibil, şi în multe cazuri înclinăm să credem ce a avut de spus Edgar Cayce, că, vorbind în mare, Atlantida a fost situată unde spune Cayce.

Când Atlantida a fost distrusă, ea s-a scufundat în adâncul Oceanului. În timp ce acum templele ruinate găzduiesc jocul diverselor creaturi subacvatice, marile cristale de foc atlante, ce odată furnizau imensa putere şi energie ce se găsea în Atlantida, încă există, şi încă emit puternice raze de energie în Univers. Din nefericire, atunci când s-a produs dezastrul, câteva din cristalele de foc au fost parţial distruse, de unde rezultă că ele sunt capabile în prezent să proiecteze energia razelor lor numai la întâmplare. Ni se spune că fiecare crystal ar fi avut cel putin 20 de picioare înălţime şi mai multe în lăţime. În Atlantida, aceste cristale erau aşezate în serii de câte trei, astfel producând un vortex de energii cosmice de mare putere! Din timp în timp, câmpul de forţă emis de aceste cristale atlanteene „defecte” devine foarte puternic ca urmare a unor inducţii ,,inteligente”, şi orice avion sau navă ce cade sub influenţa lor se dezintegrează şi se transformă în energie pură, sau este transmutat şi teleportat într-o altă dimensiune. De aici provin inexplicabilele şi misterioasele dispariţii pentru care a fost blamată suprafaţa Oceanului cunoscută ca fiind Triunghiul Bermudelor.

Nişte cercetători au avansat teoria că multe dintre avioanele şi navele care au fost pierdute şi au dispărut în raza Triunghiului Bermudelor, au fost transportate printr-un fel de „Gaură Neagră” sau (pânză atemporală), şi teleportate în netimp sau o altă dimensiune. Aceasta este părerea lor, însă noi sugerăm, cu toată puterea, ca fiind simplul adevăr cel formulat în continuare. Acei indivizi care au fost la bordul avioanelor şi navelor cu care au dispărut, „teoretic şi în principiu” s-au întors în lumea spirituală. În câteva rare ocazii, au fost raportate nave care s-ar fi întors; membrii echipajului lăsând impresia că ar fi nebuni, incoerenţi şi murmurând povestiri furioase. Acestea
s-au întâmplat deoarece există anumiţi timpi când câmpul de forţă proiectat de cristale nu este suficient de puternic pentru a produce dezintegrarea totală. În schimb creează dezorientare mentală şi chiar demenţă.

Peste dezastrele cristalelor de foc atlanteene, Cristalul Păstrător al Timpului încă stă de pază în ruinele templului atlant al vindecării. Marele Cristal Păstrător al Timpului nu-şi proiectează energiile în acelaşi fel ca cristalele de foc, pentru că este sigilat Hermetic (codificat mistic). Păstrătorul Timpului aşteaptă răbdător pentru timpul care este încă să vină, când, din nou, va juca rolul său important în evoluţia lumii.

În 1970, Dr. Ray Brown, un practicant naturopathic (fitoterapeut) din Mesa,  Arizona, mergând să facă scufundări cu nişte prieteni lângă insula Bari, în Bahamas, aproape de o populară zonă numită Limba Oceanului (ce a fost descrisă în emisiunea TV „În căutarea Atlantidei - făcută în 1979), după una din scufundări, separându-se de prietenii săi, s-a speriat când a ajuns întâmplător lângă forma stranie a unei piramide ce se contura într-o lumină verde-albăstruie. După cercetările ulterioare, Brown a fost surprins cât de netedă şi lucioasă era suprafaţa de piatră a întregii structuri, cu îmbinările dintre blocurile individuale, aproape de nedesluşit. Înotând în jurul cupolei, pe care Brown o credea a fi din lapis lazzuli, a descoperit o intrare şi a decis să-i exploreze interiorul. Trecând printr-un culoar îngust, Brown a ajuns în final într-o mică cameră dreptunghiulară cu tavan piramidal. A fost total uimit că această cameră nu avea alge şi nici corali crescuţi pe zidurile interioare. Erau complet curate. În plus, deşi Brown nu a adus cu el nici o lanternă, el a putut totuşi să vadă tot ce era în încăpere în mod normal. Încăperea era bine luminată, dar nu de la o sursă care să fie vizibilă. Atenţia lui Brown a fost atrasă de o tijă metalică dură, de trei ţoli în diametru, ce era suspendată între vârful camerei şi o piatră preţioasă roşie cu multe faţete, ascuţită spre vârf. Direct sub această vergea şi piatră preţioasă, poziţionată în mijlocul camerei, era aşezată o piatră sculptată, placată cu pietre preţioase pe care erau înscrisuri (scrieri) metalice retuşate cu bronz colorat. Pe această placare, acolo unde se împerechează forţa vieţii în sculptură, mâinile, de culoarea bronzului, apar înnegrite şi arse, ca şi cum ar fi fost expuse la o căldură colosală. Ţinută în mâini, patru picioare mai jos de limita de sus a vârfului pietrei preţioase, se află o sferă de cristal, cu un diametru de  4 inci … Brown a încercat să despridă vergeaua şi piatra roşie, dar nu a reuşit. Întorcându-se spre sfera de cristal, a constatat, spre uimirea sa, că aceasta s-a desprins uşor din mâinile de bronz ce o susţineau. Cu sfera de cristal în mâna dreaptă a plecat din piramidă, făcând cale întoarsă. În timp ce se îndepărta, Brown a simţit o prezentă nevăzută  şi a auzit o voce ce i-a spus: „never return!” - să nu te mai întorci niciodată!Datorită fricii ca neobişnuitul său premiu (comoara găsită)  să nu-i fie confiscat de Guvernul American, Dr. Brown nu a relatat nimănui întâmplarea cu strania sferă de cristal şi nici despre experienţa sa până în 1975, când a expus-o pentru prima dată la  un seminar psihologic din Pheonix. De atunci, sfera de crystal a mai avut doar câteva apariţii publice, dar cu fiecare ocazie oamenii care au văzut-o au avut experienţe stranii, fenomene asociate cu sfera de cristal.

În adâncul formei de cristal priveşti spre trei imagimi piramidale, una în faţa alteia, în mărime descrescătoare. Unii oameni, care intră într-o meditaţie profundă asupra constiinţei, sunt capabili să discearnă 4 piramide în prim-planul celorlalte trei. Elizabeth Bacon, un psiholog din New York,
a afirmat în timpul transei, că „Sfera de cristal a aparţinut odată lui Toth, zeul egiptean, ce este responsabil pentru îngroparea locului secret al cunoştinţelor de la Giza, lângă cele trei mari piramide”. Poate că poziţia celor trei imagini piramidale din sfera de cristal deţine mult râvnita cheie pentru a găsi o a patra, încă negăsită, piramidă subterană ce ne va conduce spre sala Înregistrărilor. Cine ştie! Privind la sferă din alt unghi, imaginile interne se descompun în mii de linii micuţe. Brown consideră că acestea dovedesc electricitatea în natură, precum nişte forme de circuit microscopic. Din alt unghi, şi în condiţii speciale, mulţi oameni pot vedea un mare ochi uman privind fix şi calm spre ei. Acest ochi a fost fotografiat.

Sfera de cristal a Dr. Brown a fost sursă pentru o mare varietate de întâmplări misterioase şi paranormale. Oamenii au simţit o briză sau adiere aproape de ei, sau mândouă, căldură şi frig, înconjurându-i la distanţe variate. Alţi martori au observat fantome de lumină, au auzit voci sau au simţit senzaţii stranii şi furnicături ce îi înconjurau (este şi firesc să se petreacă asemenea fenomene în preajma unui crystal activ, mai ales a unei sfere, codată /codificată să vibreze în raport cu altă dimensiune) (NN). Acul busolei, când este plasat lângă sfera de cristal, se învârte în sensul invers acelor de ceasornic, şi după aceea începe să se învârtă în sens contrar, dacă este mutat numai câţiva inci. Metalele se magnetizează temporar când vin în contact cu sfera. Nu există nici un exemplu de caz în care vindecarea să nu fi avut loc doar prin atingerea Sferei – toţi cei care au făcut-o, s-au însănătoşit.

Noi putem specula doar de ce a fost creată sfera de cristal şi care este rolul ei jucat în piramida subacvatică descoperită de Ray Brown! Dacă, aşa cum bănuim, această suprafaţă a apei a făcut parte din continentul Atlantidei, atunci ce alte comori îngropate îi mai aşteaptă pe viitorii scafandri? Posibilităţile sunt nesfârsite. Cercetările seismografice, făcute în Oceanul Atlantic, au arătat că sunt multe deviaţii şi contururi inexplicabile pe fundul Oceanului.

La această dată, nici o explorare serioasă nu poate promite să găsească cu exactitate ceea ce este dorit a fi găsit pe fundul oceanului. Probabil că Piamida lui Brown din Bahamas era o parte din Atlantida. Este sugerat faptul că această piramidă scufundată atrage, acumulează, şi chiar generează  forme ale energiei cosmice. Tija suspendată are rolul de a conduce energiile accumulate în cupolă. Faţetele cristalului roşu de la capătul ei aveau rolul de a concentra şi proiecta energiile spre sfera de cristal aflată sub el. Mâinile înnegrite şi arse ne arată dovezile transferului de energii, probabil eliberarea amplificată a acestor energii, în timp ce sfera de crystal acţiona ca un imens acumulator, dar şi ca instrument de control al acestor energii.

În 1933 Edgar Cayce sugera, în două înregistrări, că atlanţii deţineu nişte forme speciale ale energiei atomice şi forţe radioactive necunoscute omenirii astăzi. Prin aceeaşi formă de foc corpurile indivizilor au fost regenerate prin ardere, prin aplicarea razelor de la piatră (cristal), influenţe care ar fi distructive pentru un organism animal. Deci, corpul era adesea reîntinerit şi reţinut în aceste ţinuturi până la o eventuală distrugere, alăturându-se oamenilor ce făceau rele pe pământ sau alăturându-se lui Belial pentru distrugerea finală a acestui pamânt. În acest fel entitatea pierdea puterea şi vibraţia sa. La început nu au fost folosite cu intenţie şi nici cu scop distructiv. Mai târziu au fost folosite pentru ascensiune şi pentru puterea în sine de către unii preoţi dornici de preamărire.

Şi Cayce a continuat: „Pentru a descrie modul de construcţie al pietrei (cristalului), noi am găsit că a fost un mare cilindru de sticlă (cum am denumi noi azi) modelat în aşa manieră pentru ca cupola sau forţa concentrată între capătul cilindrului şi bolta însăşi… Aşa indică înregistrările despre moduri asemănătoare de construcţie existente în trei locuri de pe pământ, care sunt astăzi: în porţiunea scufundată a Atlantidei, sau Poseidonia, unde o porţiune a templului poate fi descoperită sub nisipul şi algele mării – lânga ceea ce este cunoscut ca Bimini, pe coasta Floridei; (al doilea) în scrierile din templele Egiptului, unde entitatea a acţionat în cooperare cu alţii cu scopul de a conserva înregistrările care veneau de pe pamântul unde au fost păstrate (prin transfer informaţional-energetic); şi (al treilea), înregistrările ce au fost duse unde este acum Yucatanul,  în America, unde aceste pietre (despre care se ştie atât de puţin) sunt acum, şi care au fost descoperite în decursul ultimelor luni (20 decembrie 1933).

O particularitate interesantă a informaţiilor de mai sus este referirea la Bimini. În 1969 paşii au fost conduşi pe fundul Oceanului pentru a descoperi Bimini. Aceasta s-a crezut dintotdeauna că face parte din Atlantida, cu toate că ea apare ca o mică depresiune  sau loc unde au avut loc explorări (?). Dar realitatea nu este chiar aşa şi nu înseamnă că balanţa probabilităţii este întoarsă spre presupunerea că Atlantida nu a fost decăt o legendă. Aceasta, în realitate, este un fapt istoric.

Între timp, avariatele cristale de foc atlante vor continua, din când în când, să afecteze avioanele şi navele care trec prin zona numită Triunghiul Bermudelor (Bermuda Triangle).

Atlantida today.

Atlandida ar fi putut exista

Adrian Constantinescu

IDEEA, GINDUL, FANTEZIA PRINDE CONTUR SI DEVINE REALITATE

Impresii si pareri personale in FORUM

Este stiut ca planeta noastra, PAMINTUL

- o oarecare planeta ratacita intre celelalte 8 planete care alcatuiesc SISTEMUL nostru SOLAR

- sistem solar care si el la rindul lui este un oarecare sistem solar/stelar ratacit in imensitatea galaxiei noastre din care facem parte (este vorba de CALEA LACTEE)

- galaxie care si ea este o bagatela ratacita in imensitatea fara de inceput si fara de sfirsit a UNIVERSULUI/COSMOSULUI…..

….. deci planeta noastra nu a aratat din veci asa cum arata, cum ni se prezinta astazi si nici nu va arata in veci asa cum arata, cum o cunoastem azi. In multe locuri unde momentan exista uscat, era cu sute de milioane de ani in urma apa si invers.

Incredibil, dar cu sute de milioane de ani in urma, Oceanul Atlantic nici macar nu exista, America de Sud fiind practic lipita de coasta de vest a Africii iar America de Nord se gasea la citeva sute de kilometri de Irlanda, Marea Britanie si coasta sud-vestica a Europei. Peninsula americana Florida era aproape lipita de peninsula Iberica europeana, terenul pe care se afla situat azi celebrul oras american Miami fiind vecin cu cel pe care se afla capitala portugheza Lisabona.

Si …, si mai incredibil, dar chiar si in zilele noastre, sub ochii nostri (ca sa zic asa) cele doua Americi se indeparteaza de Europa-Africa, cu o viteza bineinteles extrem de redusa, insesizabila noua, fiintelor umane, dar se indeparteaza. Peste alte zeci si sute de milioane de ani, eventuali extraterestri vor vedea din Cosmos probabil o cu totul alta configuratie a continentelor si oceanelor decit cea stiuta azi. In fond, tot Mapamondul nostru pe care il cunoastem astazi asa cum il cunoastem nu este altceva decit rodul intimplarii. Ca si toate celelalte lucruri.

Noi stim si cunoastem ceea ce stim si cunoastem pentru-ca este/exista asa cum stim si cunoastem. Absolut totul ar putea arata (ar fi putut arata) si altfel caci totul este relativ.

Ce este viata noastra, a unei generatii de paminteni, fata de eternitatea in timp si in spatiu a Universului? Un strop de apa intr-un ocean. Sau mai bine zis, nici macar atit. Ce-a fost, ce este, ce va fi? De unde venim, unde suntem, incotro ne indreptam? Unde si cind a fost inceputul, unde si cind va fi sfirsitul? Intrebari care nu au avut, nu au si nici nu vor avea pentru noi pamintenii, vreodata, raspuns. Vorba marelui poet-filozof roman Cosbuc: “Nu cerceta aceste legi, Devii nebun de le-ntelegi!”

Hai sa ne imaginam ca micul segment de timp cunoscut al civilizatiei noastre (vreo citeva mii de ani) nu s-ar afla acum, la inceput de mileniu trei, ci cu numai citeva sute de mii de ani in urma (in istoria de citeva miliarde de ani ai Pamintului, ce conteaza citeva sute de mii de ani mai inainte sau mai inapoi?) Geologia si geofizica zic ca pe atunci, insulele pe care se afla situata azi Irlanda si Marea Britanie nu existau, terenul lor fiind unit cu coasta de vest a Europei continentale formind o mare peninsula; se mai zice ca terenul pe care se afla situate azi Belgia, Olanda, nord-vestul Germaniei se intindea pina hat-departe in Marea Nordului iar in ceea ce priveste Italia peninsulara, aceasta semana vazuta din Cosmos mai mult cu un bocanc de puscas marin american (fiind unita cu Sicilia si alte mici insule din sud) decit cu o eleganta cizma de dama cu toc cum ni se infatiseaza azi, pe harti.

In aceste conditii probabil ca:

- eventualii olandezi si flamanzi n-ar mai fi tremurat de frica inundarii tarii lor (numite si “Tarile de Jos”) si n-ar mai fi fost obligati sa-si construiasca celebrele “dam”uri si “poldere”;

- Hamburgul n-ar mai fi fost cunoscutul oras hanseatic care i-a adus maretia si prosperitatea datorita comertului pe mare intrucit ar fi fost situat la circa 200 km de tarmul marii de atunci;

- turistii nu ar mai fi admirat lagunele, canalele si gondolele Venetiei intrucit Marea Adriatica ar fi fost pe atunci doar un mic lac interior, poate ceva mai intins ca lacul Balaton de azi;

- sicilienii n-ar mai fi fost probabil mafiotii si saracii Europei, fiind uniti de continent si avind alte conditii socio-economice;

- celebrul tunel feroviar de sub Canalul Minecii (care a costat citeva zeci de miliarde dolari) n-ar mai fi fost necesar, Anglia fiind o peninsula a continentului.

Si…., si de ce sa nu o spunem si pe aceasta: un eventual Napoleon sau Hitler n-ar mai fi avut nici-un obstacol in ocuparea Marii Britanii (primul in 1803, al doilea in 1940) – Perfidul Albion, cum le placea sa spuna, cu o alta scriitura a istoriei lumii.

Si dupa aceasta lunga (dar mai mult decit necesara) introducere, sa ne aruncam privirea putin, pe harta zonei sudice a Oceanului Atlantic – in anexa – Harta No.01. Ceea ce vedem este o uriasa suprafata (imensa masa de ape a oceanului) punctata ici si colo de citeva grupuri de insule sau de insule izolate cum ar fi (de la nord la sud): insulele FERDINAND DA NORONHA,

insula SFINTA HELENA (celebra prin faptul ca aici a fost deportat si si-a petrecut ultimii ani de viata, Napoleon, imparatul Frantei), insulele TRISTAN DA CUNHA, insulele GOUGH, insula BOUVET, insulele SOUTH-GEORGIA si infine, grupul de insule FALKLAND (cunoscute si ele prin faptul ca in 1983 au fost teatrul de lupta a unui scurt, dar costisitor razboi intre Marea Britanie si Argentina pentru suprematia lor).

Harta nr. 1

Ceea ce noi nu vedem, dar cercetatorii, cartografii, oceanografii cunosc de mult este forma reliefului fundului oceanic. Daca ne aruncam privirea pe harta reliefului submarin a partii de sud a Oceanului Atlantic – in anexa – Harta No.02 vom constata ca de la nord catre sud-est, pina aproape de paralela 60 grade latitudine sudica, fundul oceanului este mult mai ridicat, in anumite portiuni chiar pe suprafete destul de mari formind un adevarat platou/podis submarin numit Platoul BROMLEY (BROMLEY PLATEAU) si fiind strabatut cvazi-longitudinal de un lant muntos submarin numit Creasta Submarina SUD-ATLANTICA (SOUTH-ATLANTIC SOUBMARINE RIDGE). La est si la vest, Platoul Bromley este despartit de platoul continental al Africii, respectiv al Americii de Sud prin cinci cuve/bazine cu adincimi cuprinse intre 5.000 si 6.000 de metri. Aceste cuve se numesc: la est de la nord la sud – ANGOLA BASIN, CAPE BASIN si AGULHAS BASIN iar la vest, tot de la nord la sud – BRAZIL BASIN si ARGENTINA BASIN.

Cea mai mare adincime a platoului Bromley este de 3.144 metri iar cele mai mari inaltimi sunt chiar cele trei grupuri de insule de care am pomenit inca de la inceput, adica insulele TRISTAN DA CUNHA cu punctul cel mai inalt, Virful LICHINGO (LICHINGO PEAK) de 1.721 metri peste nivelul marii, insulele GOUGH cu punctul cel mai inalt, Virful GOUGH (GOUGH PEAK) de 1.306 metri si insula BOUVET cu punctul cel mai ridicat, 330 metri peste nivelul marii.

Sa ne imaginam ca in decursul zecilor si sutelor de milioane de ani cit a durat probabil despartirea placii Americilor de placa Eurasia-Africa, acest platou Bromley n-ar fi ajuns (datorita miscarilor tectonice si a … intimplarii) sub apele oceanului, ci ar fi ramas la suprafata. Sau altfel (mai stiintific si geografic) spus, ceea ce azi se afla la 3.144 metri adincime ar fi (ipotetic) cota/nivelul 0 al platoului, adica cota nivelului marii, a tarmurilor platoului.

Stiti cum ar arata in aceste ipotetice conditii harta Atlanticului de Sud? Priviti va rog in anexa – Harta No.03, harta NOULUI CONTINENT NASCUT DIN APE si veti gasi raspunsul.

Harta nr. 3

Avind astfel la dispozitie (ca sa zicem asa) inca circa 3,4 milioane de kilometri patrati de teren virgin, DE CE SA NU LASAM FANTEZIA, IMAGINATIA, GINDIREA “SA ZBURDE” PE VALURILE FICTIUNII?

CAPITOLUL 2 – CITEVA DATE GENERALE DESPRE NOUL CONTINENT – ATLANTIDA

Avem deci, ca sa zicem asa, o noua planeta PAMINT care are, pe linga cele sase vechi continente cunoscute, adica EUROPA, ASIA, AFRICA, AMERICA DE NORD SI DE SUD, AUSTRALIA SI OCEANIA si ANTARCTICA, un nou continent, al saptelea numit ATLANTIDA. Continentul a primit aceasta denumire de la geografii si cartografii secolului al XVI-lea, secolul marilor descoperiri geografice.

Continentul Atlantida a fost descoperit in mod intimplator intr-o zi de septembrie a anului 1497 de catre echipajul flotei lui VASCO DA GAMA care, din insarcinarea casei regale portugheze, se afla in cautarea unui drum direct prin sudul Africii (pe la Capul Bunei Sperante) catre India si China. Dar despre toate acestea, inclusiv istoria si geografia noului continent vom scrie pe larg in capitole ulterioare. Deocamdata, numai o foarte lapidara descriere a prezentului.

Pe teritoriul Atlantidei, in decursul celor circa 500 ani trecuti de la descoperirea si colonizarea continentului, datorita evolutiei istorice specifice, s-au creat doua state: in vest si sud vest statul VEST-ATLANTIDA (sau ATLANTIDA DE VEST) iar in nord est si est statul EST-ATLANTIDA (sau ATLANTIDA DE EST).In anexa – Harta No.08. Actuala configuratie a statelor continentului dateaza din anul 1877 cind, in urma unui razboi interatlantid ce a durat circa 3 ani, in urma pacii de la WASHINGTON din 08.01.1877 s-au stabilit actualele granite recunoscute de ambele parti.

VEST-ATLANTIDA (ATLANTIDA DE VEST)

Numele oficial este, in limba spaniola care este limba oficiala a tarii, REPUBLICA ATLANTIDA DEL OESTE, deci in romaneste, Republica Atlantida de Vest.

Vest-Atlantida are o suprafata de 1.805.400 kmp si o populatie (estimata in anul 2002) de 41.775.000 locuitori (deci cu o densitate destul de redusa, de numai 23,1 loc/kmp)

…………… RESTUL, PE VIITOR ………………….

EST-ATLANTIDA (ATLANTIDA DE EST)

Numele oficial este, in limba engleza si in limba germana, cele doua limbi oficiale ale tarii REPUBLIC OF EAST-ATLANTIDA, respectiv REPUBLIK OST-ATLANTIDA, deci Republica Atlantida de Est.

Est-Atlantida are o suprafata de 1.617.500 kmp si o populatie inregistrata teoretic la sfirsitul anului 2003 de 83.230.000 locuitori (densitatea fiind deci de 51,45 loc/kmp)

…………… RESTUL, PE VIITOR……………..

Adrian Constantinescu

Titlul cartii (optional)
- CAMPIONATUL MONDIAL DE FOTBAL DIN ………. DIN REPUBLICA EST-ATLANTIDA sau – CONTINENTUL ATLANTIDA, NOUL CONTINENT AL MAPAMONDULUI

Atlantida, prezentare

Atlantida

from Wikipedia

Hartă a lui Athanasius Kircher, cu Atlantida în mijlocul Oceanului Atlantic. Din Mundus Subterraneus, Amsterdam, 1669. Harta e cu sudul în sus.

Atlantida (în greacă, Ἀτλαντὶς νῆσος, “insula lui Atlas“) este numele unei insule legendare menţionate pentru prima oară în două dialoguri ale lui Platon, Timaios şi Critias.^[1]

În relatarea lui Platon, Atlantida era o putere navală, cu baza pe o insulă sau continent aflată dincolo de coloanele lui Heracle (strâmtoarea Gibraltar), care a cucerit regiuni întinse din Africa şi Europa de Vest. După o încercare eşuată de invadare a Atenei, Atlantida s-a scufundat în ocean. Acest eveniment s-ar fi petrecut cu 9.000 de ani înainte de Solon (aproximativ 9.500 î.Hr.)

Atlantida din dialogurile lui Platon este de obicei considerată un mit creat de acesta pentru a-şi pune în evidenţă teoriile sale politice. S-a avansat ipoteza că sursele de inspiraţie se află în momente din istorie, ca erupţia de pe Thera sau războiul troian, ori din evenimente contemporane lui, ca distrugerea aşezării Helike în 373 î.Hr. sau invazia eşuată a Siciliei de către atenieni din 415 – 413 î.Hr.

Posibila existenţă a unei Atlantide reale a fost intens dezbătută încă din antichitate, dar a fost de obicei respinsă. Puţin cunoscută în evul mediu, legenda a fost redescoperită de umanişti în perioada modernă. În prezent, Atlantida se regăseşte în cultura populară, de la opere ştiinţifico-fantastice la filme şi jocuri video, iar studiul existenţei sale face obiectul unei noi ştiinţe, numită atlantologie.