Creaturile din Triunghiul Bermudelor

– Inca o data, aceasta zona misterioasa intriga cercetatorii din intreaga lume * In cadrul unei expeditii stiintifice, s-au descoperit peste 20 de specii noi de creaturi marine

Oamenii de stiinta au descoperit in apele intunecate din zona Triunghiului Bermudelor aproximativ 20 de specii noi de creaturi marine, informeaza The Telegraph. Multe dintre aceste specii noi ar putea sa ofere date despre starea actuala a oceanelor lumii. Din miile de exemplare capturate in aceasta zona, oamenii de stiinta au catalogat aproximativ 500 de specii, iar mostre de ADN a 220 dintre acestea au fost analizate in laboratorul de pe nava Ronald H Brown al National Oceanic and Atmospheric Administration. S-au descoperit astfel 20 de specii marine noi. “Realizam o harta marina a planctonului, asa cum astronomii realizeaza hartile ceresti”, a declarat profesorul Peter Wiebe, cel care a coordonat echipa de cercetatori de pe nava. “Cu ajutorul acestei harti marine vom putea sa descoperim ce modificari in habitatul terestru au fost produse de mana omului si ce schimbari au avut loc in mod natural”, a adaugat Wiebe. Croaziera de 20 de zile, care a luat sfarsit pe 30 aprilie, este parte a unui proiect ambitios de a inventaria toate speciile care formeaza zooplanctonul, cercetatorii estimand ca numarul acestora se va dubla de la 7.000, numarul actual aproximativ, la 14.000, pana in anul 2010. Expeditia a oferit oamenilor de stiinta oportunitatea de a intelege mai bine cum functioneaza planctonul gelatinos constituit din specii atat de variate. Studierea planctonului a fost ingreunata de faptul ca plasele de pescuit distrug de obicei aceasta forma de viata. O descoperire de senzatie “Studierea adancurilor marilor a fost ocazionala si astfel, multe specii sunt foarte putin cunoscute, sau chiar deloc cunoscute”, a mai declarat Wiebe care a explicat ca “munca noastra consta in cercetarea zonelor ramase neexplorate de pe Terra, pentru a incerca sa descoperim noi si noi specii care ne ajuta sa intelegem cat mai bine viata pe Pamant”. Echipa de cercetatori a descoperit foarte multe forme de viata marina, de la creaturi asemanatoare crevetilor la meduze care mai de care mai ciudate. S-a mai descoperit de asemenea o specie de peste rar, care poate atinge 11 metri, precum si un alt peste cu dinti poreclit “marele inghititor” “A fost o descoperire senzationala, deosebit de incitanta, mai ales ca majoritatea oamenilor nu au vazut niciodata astfel de creaturi de asemenea dimensiuni” a recunoscut Wiebe. Initial, echipa venise in zona ca sa “inventarieze” si sa fotografieze speciile marine despre care nu se stiau multe lucruri. Descoperirile de acum ii fac pe cercetatori sa creada ca exista posibilitatea sa mai fie si alte specii necunoscute, care asteapta sa fie explorate. Misterele adancurilor “Daca vom identifica aceste exemplare si le vom clasifica astfel incat sa obtinem o <<amprenta genetica>> unica, vom putea curand sa cercetam apele oceanelor intr-o maniera mult mai aprofundata” au explicat oamenii de stiinta. In ceea ce priveste scopul studiilor, cercetatorii spera ca vor putea intelege cum schimbarile de clima care au loc la nivel mondial si poluarea influenteaza vietuitoarele marine precum si alte vietati din lantul trofic. Daca aceste vietuitoare dispar, expertii se tem ca intregul lant trofic marin ar putea sa fie in pericol. Ann Bucklin, unul dintre coordonatorii proiectului de la Departamentul Stiintelor Marine de la Universitatea Connecticut, este de parere ca aceste creaturi necunoscute ar putea oferii indicii pretioase despre ceea ce se intampla cu adevarat in adancuri. “Exista un interes urias fata de aceasta biodiversitate, pentru ca ne intrebam cu totii ce fac de fapt aceste specii? Nimeni nu stie. Nu este posibil sa intelegem ce efect are omenirea asupra oceanelor daca nu le cunoastem de fapt” a mai declarat Bucklin. In ceea ce priveste Triunghiul Bermudelor, aceasta zona “crepusculara” a fost subiectul a nenumarate articole, carti lucrari, filme etc. Din cele mai vechi timpuri au circulat povesti si legende mai mult sau mai putin reale, mai mult sau mai putin verosimile, referitoare la ,,corabii fantoma” sau la disparitii misterioase de vapoare si avioane. Chiar si Cristofor Columb a trecut prin aceasta zona in cursul calatoriei sale spre ,,Lumea Noua”. Columb a povestit ca a vazut aici ciudate ,,fasii luminoase” de ,,apa alba”. In vremurile noastre circula legenda ca aceste “lumini” sunt ultimele puncte luminoase pe care le vad cosmonautii pe Pamant cand pleaca in Cosmos. Astfel, s-a conturat o imagine a unei mari misterioase si infricosatoare, imagine care dainuie chiar si in timpurile moderne. (D.M.) sursa : Ziua.ro

Triunghiul Bermudelor – update 2

Triunghiul Bermudelor

Conform NAA aceasta zona geografica cunoscuta drept Triunghiul Bermudelor, ar avea forma unui patrat. Oricum ar fi insa, un lucru este clar: aici, in Oceanul Atlantic, dispar nave si avioane fara urma. Pur si simplu parca se evapora.

Acest lucru se petrece de cealalta parte a Atlanticului, in zona care cuprinde Bahamas, largul Floridei, Cuba si Haiti. Intr-o seara de decembrie 1945, o escadrila TMB Avenger s-a volatilizat. Este vorba despre cinci aparate ale zborului 19 apartinand marinei americane. Iata insa ca in mai 1991 acest mister a iesit la suprafata. Epavele avioanelor au fost gasite pe fundul oceanului, la 250 de metri (vezi la express, din 6 iunie 1991), departe de baza lor din Florida.

In 1972, in urma unor anghete efectuate de NASA, Asociatia Internationala a Transporturilor Aeriene si-a sfatuit membrii sa evite aceasta zona, cel putin in perioada sa cea mai periculoasa, adica intre 1 si 30 iunie. Vorbim deci, despre un patrat straniu care de altfel se poate regasi in mai multe parti care prezinta anomalii curioase: Hamilton in Bermude, San Juan in Porto Rico, San Gustavo de Los Pobres in Cuba si Savannah in Georgia. Figura patrat nu apare insa decat in fotografii luate prin satelit. Exista totodata stanca numita San Bango, unde nu exista nici vegetatie nici animale. Si nici o pasare migratoare nu poposeste aici vreodata!

Dar si mai surprinzator, fauna submarina, o evita si rar se avanta vreo fiinta in jurul insulitei. Indigenilor le este teama de ea! Insula prezinta o fauna identica. In acet loc, ca si in patratul Bermudelor acele busolei indica nordul real si nu pe cel magnetic. In 1968, la nord de Bimini, in Bermude, au fost descoperite ziduri inghitite de ape, la doar 8 metri adancime. Faimosul medium american Edgar Cayce a prezis si a anuntat data acestei descoperiri! Philippe Consteau a plonjat unde nivelul marii era inferior si s-a intrebat: cum au pus acolo, sau au ridicat mase de roci de 15 tone? Cine? A avut probleme cu busolele noastre sub apa?

Mai mult chiar, geologii precizeaza ca sedimentarea rocilor nu corespunde cu fundul submarin. In octombrie 1995, echipe de oceanografi si de geologi au studiat bulele de gaz care scapa din fantele vulcanice de pe fundul oceanului intre coasta americana si Bermude. Se pare ca la suprafata urca o mare cantitate de metan sub forma de bule gigantice care ar putea sa traga in jos in cateva clipe o nava intreaga printr-o puternica aspiratie. Pe de alta parte nu se poate ignora ipoteza ca eliminarea unui important volum de gaze, ar putea provoca, in mod exceptional, explozia motoarelor avioanelor care ar trece prin zona, fiind apoi inghitite de ocean.

Sunt ipoteze seducatoare… Intamplarile stranii din zona au dat nastere la tot felul de legende, inclusiv la cea a unei baze oceanice extraterestre. Misterul se gaseste probabil pe fundul marii. S-a lansat si ipoteza unor gauri negre, care ar provoca incetiniri sau accelerari in timp. Este posibil? Aceasta ipoteza fascinanta se bazeaza in esenta pe doua cazuri: primul, experienta insolita a unui pilot care, dupa ce a traversat norii, a aterizat la Miami cu 15 minute mai devreme decat timpul normal de zbor. In al doilea caz este vorba despre un aparat al companiei Eastern Airlines care a disparut 10 minute de pe ecranele turnului de control din Miami. La aterizare, ceasurile pasagerilor aratau intarziere cu 10 minute! Aceste aparate, au zburat cumva in alta dimensiune?

Cristalele de foc Atlante

O porţiune de pe suprafaţa Oceanului Atlantic, care este cunoscută ca fiind Triunghiul Bermudelor, este o enigmă totală şi nu are prea multe dovezi lăsate în istorie. După cum se pare, multe întâmplări inexplicabile şi dispariţii au avut loc în această zonă particulară. Nici o explicaţie raţională nu a satisfăcut cerinţele oamenilor de stiinţă pentru a justifica în întregime întâmplările misterioase care au avut loc în Triunghiul Bermudelor de-a lungul multor sute şi sute de ani.

Unde este Triunghiul Bermudelor? Mulţi dintre noi cred că Triunghiul Bermudelor este situat mai mult sau mai puţin în mijlocul Oceanului Atlantic, care a găzduit odată Atlantida. În timp ce mulţi eminenţi cercetători ai Atlantidei exprimă diferite opinii şi idei cât mai precise despre localizarea Atlantidei, noi am prefera să vă oferim ceea ce ne-a lăsat să citim Edgar Cayce, în 1932.
„Poziţia… continentului Atlantidai era între Golful Mexic, pe o parte, şi Marea Mediterană, pe cealaltă parte. Dovezi ale acestei civilizaţii dispărute  se pot găsi în Pirinei şi Maroc, British Honduras, Yucatan şi America. Acolo sunt niste porţiuni mai înalte… ce trebuie să fi fost odată o Zonă a acestui mare continent. Indiile Britanice de Vest, sau Bahamas, sunt porţiuni ale aceluiaşi continent, ce pot fi văzute în prezent. Dacă prospectarea geologică ar putea fi făcută în aceste locuri în special, sau mai ales în vecinătatea Golfului Stream şi în Bimimi, acestea ar putea fi încă determinate.”

Este posibil, şi în multe cazuri înclinăm să credem ce a avut de spus Edgar Cayce, că, vorbind în mare, Atlantida a fost situată unde spune Cayce.

Când Atlantida a fost distrusă, ea s-a scufundat în adâncul Oceanului. În timp ce acum templele ruinate găzduiesc jocul diverselor creaturi subacvatice, marile cristale de foc atlante, ce odată furnizau imensa putere şi energie ce se găsea în Atlantida, încă există, şi încă emit puternice raze de energie în Univers. Din nefericire, atunci când s-a produs dezastrul, câteva din cristalele de foc au fost parţial distruse, de unde rezultă că ele sunt capabile în prezent să proiecteze energia razelor lor numai la întâmplare. Ni se spune că fiecare crystal ar fi avut cel putin 20 de picioare înălţime şi mai multe în lăţime. În Atlantida, aceste cristale erau aşezate în serii de câte trei, astfel producând un vortex de energii cosmice de mare putere! Din timp în timp, câmpul de forţă emis de aceste cristale atlanteene „defecte” devine foarte puternic ca urmare a unor inducţii ,,inteligente”, şi orice avion sau navă ce cade sub influenţa lor se dezintegrează şi se transformă în energie pură, sau este transmutat şi teleportat într-o altă dimensiune. De aici provin inexplicabilele şi misterioasele dispariţii pentru care a fost blamată suprafaţa Oceanului cunoscută ca fiind Triunghiul Bermudelor.

Nişte cercetători au avansat teoria că multe dintre avioanele şi navele care au fost pierdute şi au dispărut în raza Triunghiului Bermudelor, au fost transportate printr-un fel de „Gaură Neagră” sau (pânză atemporală), şi teleportate în netimp sau o altă dimensiune. Aceasta este părerea lor, însă noi sugerăm, cu toată puterea, ca fiind simplul adevăr cel formulat în continuare. Acei indivizi care au fost la bordul avioanelor şi navelor cu care au dispărut, „teoretic şi în principiu” s-au întors în lumea spirituală. În câteva rare ocazii, au fost raportate nave care s-ar fi întors; membrii echipajului lăsând impresia că ar fi nebuni, incoerenţi şi murmurând povestiri furioase. Acestea
s-au întâmplat deoarece există anumiţi timpi când câmpul de forţă proiectat de cristale nu este suficient de puternic pentru a produce dezintegrarea totală. În schimb creează dezorientare mentală şi chiar demenţă.

Peste dezastrele cristalelor de foc atlanteene, Cristalul Păstrător al Timpului încă stă de pază în ruinele templului atlant al vindecării. Marele Cristal Păstrător al Timpului nu-şi proiectează energiile în acelaşi fel ca cristalele de foc, pentru că este sigilat Hermetic (codificat mistic). Păstrătorul Timpului aşteaptă răbdător pentru timpul care este încă să vină, când, din nou, va juca rolul său important în evoluţia lumii.

În 1970, Dr. Ray Brown, un practicant naturopathic (fitoterapeut) din Mesa,  Arizona, mergând să facă scufundări cu nişte prieteni lângă insula Bari, în Bahamas, aproape de o populară zonă numită Limba Oceanului (ce a fost descrisă în emisiunea TV „În căutarea Atlantidei - făcută în 1979), după una din scufundări, separându-se de prietenii săi, s-a speriat când a ajuns întâmplător lângă forma stranie a unei piramide ce se contura într-o lumină verde-albăstruie. După cercetările ulterioare, Brown a fost surprins cât de netedă şi lucioasă era suprafaţa de piatră a întregii structuri, cu îmbinările dintre blocurile individuale, aproape de nedesluşit. Înotând în jurul cupolei, pe care Brown o credea a fi din lapis lazzuli, a descoperit o intrare şi a decis să-i exploreze interiorul. Trecând printr-un culoar îngust, Brown a ajuns în final într-o mică cameră dreptunghiulară cu tavan piramidal. A fost total uimit că această cameră nu avea alge şi nici corali crescuţi pe zidurile interioare. Erau complet curate. În plus, deşi Brown nu a adus cu el nici o lanternă, el a putut totuşi să vadă tot ce era în încăpere în mod normal. Încăperea era bine luminată, dar nu de la o sursă care să fie vizibilă. Atenţia lui Brown a fost atrasă de o tijă metalică dură, de trei ţoli în diametru, ce era suspendată între vârful camerei şi o piatră preţioasă roşie cu multe faţete, ascuţită spre vârf. Direct sub această vergea şi piatră preţioasă, poziţionată în mijlocul camerei, era aşezată o piatră sculptată, placată cu pietre preţioase pe care erau înscrisuri (scrieri) metalice retuşate cu bronz colorat. Pe această placare, acolo unde se împerechează forţa vieţii în sculptură, mâinile, de culoarea bronzului, apar înnegrite şi arse, ca şi cum ar fi fost expuse la o căldură colosală. Ţinută în mâini, patru picioare mai jos de limita de sus a vârfului pietrei preţioase, se află o sferă de cristal, cu un diametru de  4 inci … Brown a încercat să despridă vergeaua şi piatra roşie, dar nu a reuşit. Întorcându-se spre sfera de cristal, a constatat, spre uimirea sa, că aceasta s-a desprins uşor din mâinile de bronz ce o susţineau. Cu sfera de cristal în mâna dreaptă a plecat din piramidă, făcând cale întoarsă. În timp ce se îndepărta, Brown a simţit o prezentă nevăzută  şi a auzit o voce ce i-a spus: „never return!” - să nu te mai întorci niciodată!Datorită fricii ca neobişnuitul său premiu (comoara găsită)  să nu-i fie confiscat de Guvernul American, Dr. Brown nu a relatat nimănui întâmplarea cu strania sferă de cristal şi nici despre experienţa sa până în 1975, când a expus-o pentru prima dată la  un seminar psihologic din Pheonix. De atunci, sfera de crystal a mai avut doar câteva apariţii publice, dar cu fiecare ocazie oamenii care au văzut-o au avut experienţe stranii, fenomene asociate cu sfera de cristal.

În adâncul formei de cristal priveşti spre trei imagimi piramidale, una în faţa alteia, în mărime descrescătoare. Unii oameni, care intră într-o meditaţie profundă asupra constiinţei, sunt capabili să discearnă 4 piramide în prim-planul celorlalte trei. Elizabeth Bacon, un psiholog din New York,
a afirmat în timpul transei, că „Sfera de cristal a aparţinut odată lui Toth, zeul egiptean, ce este responsabil pentru îngroparea locului secret al cunoştinţelor de la Giza, lângă cele trei mari piramide”. Poate că poziţia celor trei imagini piramidale din sfera de cristal deţine mult râvnita cheie pentru a găsi o a patra, încă negăsită, piramidă subterană ce ne va conduce spre sala Înregistrărilor. Cine ştie! Privind la sferă din alt unghi, imaginile interne se descompun în mii de linii micuţe. Brown consideră că acestea dovedesc electricitatea în natură, precum nişte forme de circuit microscopic. Din alt unghi, şi în condiţii speciale, mulţi oameni pot vedea un mare ochi uman privind fix şi calm spre ei. Acest ochi a fost fotografiat.

Sfera de cristal a Dr. Brown a fost sursă pentru o mare varietate de întâmplări misterioase şi paranormale. Oamenii au simţit o briză sau adiere aproape de ei, sau mândouă, căldură şi frig, înconjurându-i la distanţe variate. Alţi martori au observat fantome de lumină, au auzit voci sau au simţit senzaţii stranii şi furnicături ce îi înconjurau (este şi firesc să se petreacă asemenea fenomene în preajma unui crystal activ, mai ales a unei sfere, codată /codificată să vibreze în raport cu altă dimensiune) (NN). Acul busolei, când este plasat lângă sfera de cristal, se învârte în sensul invers acelor de ceasornic, şi după aceea începe să se învârtă în sens contrar, dacă este mutat numai câţiva inci. Metalele se magnetizează temporar când vin în contact cu sfera. Nu există nici un exemplu de caz în care vindecarea să nu fi avut loc doar prin atingerea Sferei – toţi cei care au făcut-o, s-au însănătoşit.

Noi putem specula doar de ce a fost creată sfera de cristal şi care este rolul ei jucat în piramida subacvatică descoperită de Ray Brown! Dacă, aşa cum bănuim, această suprafaţă a apei a făcut parte din continentul Atlantidei, atunci ce alte comori îngropate îi mai aşteaptă pe viitorii scafandri? Posibilităţile sunt nesfârsite. Cercetările seismografice, făcute în Oceanul Atlantic, au arătat că sunt multe deviaţii şi contururi inexplicabile pe fundul Oceanului.

La această dată, nici o explorare serioasă nu poate promite să găsească cu exactitate ceea ce este dorit a fi găsit pe fundul oceanului. Probabil că Piamida lui Brown din Bahamas era o parte din Atlantida. Este sugerat faptul că această piramidă scufundată atrage, acumulează, şi chiar generează  forme ale energiei cosmice. Tija suspendată are rolul de a conduce energiile accumulate în cupolă. Faţetele cristalului roşu de la capătul ei aveau rolul de a concentra şi proiecta energiile spre sfera de cristal aflată sub el. Mâinile înnegrite şi arse ne arată dovezile transferului de energii, probabil eliberarea amplificată a acestor energii, în timp ce sfera de crystal acţiona ca un imens acumulator, dar şi ca instrument de control al acestor energii.

În 1933 Edgar Cayce sugera, în două înregistrări, că atlanţii deţineu nişte forme speciale ale energiei atomice şi forţe radioactive necunoscute omenirii astăzi. Prin aceeaşi formă de foc corpurile indivizilor au fost regenerate prin ardere, prin aplicarea razelor de la piatră (cristal), influenţe care ar fi distructive pentru un organism animal. Deci, corpul era adesea reîntinerit şi reţinut în aceste ţinuturi până la o eventuală distrugere, alăturându-se oamenilor ce făceau rele pe pământ sau alăturându-se lui Belial pentru distrugerea finală a acestui pamânt. În acest fel entitatea pierdea puterea şi vibraţia sa. La început nu au fost folosite cu intenţie şi nici cu scop distructiv. Mai târziu au fost folosite pentru ascensiune şi pentru puterea în sine de către unii preoţi dornici de preamărire.

Şi Cayce a continuat: „Pentru a descrie modul de construcţie al pietrei (cristalului), noi am găsit că a fost un mare cilindru de sticlă (cum am denumi noi azi) modelat în aşa manieră pentru ca cupola sau forţa concentrată între capătul cilindrului şi bolta însăşi… Aşa indică înregistrările despre moduri asemănătoare de construcţie existente în trei locuri de pe pământ, care sunt astăzi: în porţiunea scufundată a Atlantidei, sau Poseidonia, unde o porţiune a templului poate fi descoperită sub nisipul şi algele mării – lânga ceea ce este cunoscut ca Bimini, pe coasta Floridei; (al doilea) în scrierile din templele Egiptului, unde entitatea a acţionat în cooperare cu alţii cu scopul de a conserva înregistrările care veneau de pe pamântul unde au fost păstrate (prin transfer informaţional-energetic); şi (al treilea), înregistrările ce au fost duse unde este acum Yucatanul,  în America, unde aceste pietre (despre care se ştie atât de puţin) sunt acum, şi care au fost descoperite în decursul ultimelor luni (20 decembrie 1933).

O particularitate interesantă a informaţiilor de mai sus este referirea la Bimini. În 1969 paşii au fost conduşi pe fundul Oceanului pentru a descoperi Bimini. Aceasta s-a crezut dintotdeauna că face parte din Atlantida, cu toate că ea apare ca o mică depresiune  sau loc unde au avut loc explorări (?). Dar realitatea nu este chiar aşa şi nu înseamnă că balanţa probabilităţii este întoarsă spre presupunerea că Atlantida nu a fost decăt o legendă. Aceasta, în realitate, este un fapt istoric.

Între timp, avariatele cristale de foc atlante vor continua, din când în când, să afecteze avioanele şi navele care trec prin zona numită Triunghiul Bermudelor (Bermuda Triangle).

Enigmaticul Triunghi al Bermudelor

Fenomenele misterioase care au loc in asa numitul Triunghi al Bermudelor, zona situata intre Florida, Puerto Rico si insulele Bermude, nu mai constituie de multa vreme un subiect tabu pentru oamenii de stiinta. Si totusi, in ciuda numeroaselor teorii emise pana in prezent, enigma disparitiilor continua sa persiste.

Evenimentele inexplicabile care au loc in Triunghiul Bermudelor nu reprezinta o noutate. De fapt, ele au fost semnalate pentru prima oara acum mai bine de 500 de ani, de catre Cristofor Columb, cel care la 11 octombrie 1492 mentiona in jurnalul de bord, teama care cuprinsese echipajul la vederea unor stranii lumini care se miscau la orizont.
Acesta avea sa mai mentioneze si prezenta unor flacari pe cer, precum si dereglarea busolei de la bordul navei amiral, Santa Maria.

Initial, oamenii de stiinta au negat cu vehementa existenta unor fenomene necunoscute, pretinzand ca luminile in miscare de la suprafata marii nu ar fi fost altceva decat focurile din canoele indienilor Taino, in timp ce flacarile de pe cer nu reprezentau decat urme lasate de meteoriti. Cu toate acestea, cercetatorii din secolul XX au trebuit sa se recunoasca neputinciosi in fata sutelor de dovezi care semnalau lucruri mai mult decat ciudate.

De aceste avenimente bizare s-a preocupat scriitorul american Charles Berlitz, cel care in insemnarile sale, care acopera o perioada de 26 de ani, mentioneaza peste 100 de cazuri de disparitie ale unor vase, avioane sau submarine si a peste 1000 de victime umane, fara ca vreodata sa fi fost recuperat vreun cadavru.

Disparitii inexplicabile
USS Cyclops – este cazul soldat cu cea mai mare pierdere de vieti omenesti inregistrata vreodata in Triunghiul Bermudelor. Vasul cu acelasi nume a disparut fara urma in 1918 impreuna cu echipajul format din 309 membri.

Anita – este numele unui cargou norvegian cu un capacitate de 20.000 tone, care a disparut in 1973. Anita este considerat cel mai mare vas inghitit de apele misterioase.

Freya si Carroll A. Deering – doua vase care au disparut la un interval de aproape 20 de ani, primul in 1902 iar al doilea in 1921. Semnele de intrebare care se ridica asupra acestor doua incidente sunt cu atat mai mari cu cat ambele vase au reaparut la cateva zile de la data disparitiei, plutind in deriva, fara urma de echipaj.

Spray – vasul celebrului capitan Joshua Slocum, primul om care a realizat inconjurul lumii de unul singur, intr-o nava cu panze. Spray a disparut fara urma in 1909, fara ca vreun semnal de alarma sa fi fost transmis. Slocum a fost declarat mort de abia 15 ani mai tarziu, in 1924, in timp ce misterul disparitiei sale nu a fost elucidat nici pana in prezent.

Zborul 19 – este probabil cel mai cunoscut caz din istoria disparitiilor inregistrate in Triunghiul Bermudelor. In 1945, o escadrila formata din cinci avioane americane de lupta si-a gasit sfarsitul in acelasi mod inexplicabil. Inainte ca acestea sa dispara de pe radar, comandantul celor cinci aparate a apucat sa semnaleze ca acele busolelor de bord se rotesc haotic iar apa marii si-a schimbat brusc culoarea devenind alba. Cel de al saselea avion trimis in cautarea lor avea sa dispara in acelasi mod.

Nu mai putin ciudat este si cazul unui avion de pasageri Boeing 727 apartinand companiei National Airlines din Statelor Unite, care a disparut timp de zece minute de pe ecranele radarelor inainte de a ateriza pe aeroportul din Miami. La aterizare, pilotii au declarat ca nu au pierdut niciun moment legatura radio cu turnul de control. Misterul s-a adancit in momentul in care si-au consultat ceasurile si au observat ca acestea ramasesera cu zece minute in urma. La o cercetare mai amanuntita, pilotii au observat ca si ceasurile pasagerile prezentau aceasi anomalie.