Nostradamus.Profetii Nostradamus.Documentar video Nostradamus.2012 Nostradamus.

Moartea lui Hitler.

Misterul mortii lui Hirtler
Ce s-a intamplat in ultimele zilele dinaintea caderii Berlinului?
Impuscat sau otravit?
Cine au fost de fapt, purtatorii acelor nume a caror simpla pronuntare mai infioara inca omenirea?
La aceste intrebari si la multe altele, rostite si nerostite va vor raspunde urmatorele randuri care sunt o marturie despre agonia uneia dintre cele mai cumplite dictaturi din toate timpurile, si a dictratorului cazut victima propriei sale mistificari.
In septembrie 1945, imprejurarile in care a murit Hitler au ramas obscure si misterioase. Au circulat mai multe versiuni despre moartea sau fuga lui Hitler. Uni au declarat ca a murit luptand la Berlin, altii ca a fost asasinat de ofiteri Tiergarten. Alti presupuneau ca a fugit pe calea aerului sau cu un submarin si se afirma ca ar fi trait cand intr-o insula invaluita in ceata din Marea Baltica, cand intr-o fortareata de piatra din Tara Rinului alteori intr-o manastire spaniola, ori intr-un ranch din America de Sud sau in mijlocul unor banditi voitori din Albania, iar rusii care ar fi fost cei mai in masura sa limpezeaca lucrurile, daca ar fi vrut sa o faca, au preferat sa pastreze obscuritatea.
La un moment dat ei l-au declarat mort, in alt moment au pus la indoiala propria lor declaratie, mai tarziu au anuntat ca au descopirt cadavrele, atat cel a lui Hitler cat si cel al Evei Braun pe urma au acuzat autoritatile britanice ca o ascund pe Eva Braun si probabil pe Hitler in zona engleza din Germania. In acel moment autoritatile britanice au incercat sa scoata la iveala adevarul, incercand sa se folosesca de orice dovada pentru a demonstra contrariul afirmatilor aduse de catre autoritatile rusesti. Ultimul, si cel mai concludent temei oficial, al morti lui Hitler, parea sa acrediteze relatarea mortii printr-o radiodifuzata a amiralului Donitz adresata poporului german in seara zilei de 1mai 1945. In declaratia sa, Donitz a anuntat moartea lui Hitler in fruntea trupelor sale de la Berlin. Aceata relatare a fost acceptata in acel timp, poate datorita si faptului ca in celebrul ziar englezesc „The Times” dl de Valera a prezentat condoleante ministrului german care era la Doublin, si numele lui Hitler a fost exclus de pe lista criminalilor de razboi germani, care urmau sa fie judecati la Nurnberg si datorita faptului ca un oarecare Karl Heinz Spath din Sttutgard a declarat sub juramant ca Hitler a fost ranit grav la plamani intr-un bombardament rusesc in buncarul sau, in dupa-amiaza zilei de 1mai 1945 si ca poate canstata moartea lui Hitler.
Imediat dupa declaratia sub juramnt a lui Karl Heinz Spath a apatut o ziarista elvetiana Carmen Moroy, care a declarat la Hamburg ca dupa anumite informatii poe care le detinea, Hitler era in viata si se gasea la o mosie din Bavaria cu Eva Braun.
Cele doua marturii nu puteau fi adevarate amandoua, deci declararea lor sub juramant nu putea fi acceptata ca proba, mai ales ca lipsa de valoare a probei cu martori este evidenta, atunci au fost cautati cei doi, care au depus acele declaratii, iar Carmen Moroy a recunoscut ca nu la vazut pe Hitler vreodata iar Karl Heinz Spath si-a dat o identitate falsa.
Crearea de mituri a continuat, fiind o caracteristica a rasei umane mai raspandita ca fidelitatea fat de adevar, pentru ca in decembrie 1947 un aviator german a declarat ca la dus pe Hitler in Danemarca, in 28 aprilie 1945. aceste trei povesti sunt pline de fictiune, fiind niste povesti fanteziste, care au fost create cu un scop anume ori pentru a deveni celebru ori pentru a scapa de vreo acuzatie si a ajunge in centrul atentiei.
Un alt mit a fost creat de Schellenberg dupa ce sa predat in Suedia si care a fost crezut repede de creduli, Schellenbreg a spus ca Himmler, concucatorul trupelor S.S., l-a otravit pe Hitler. Dupa o cercetare amanuntita a anturajului luiHimmler si legenda lui Schellenberg sa topit la fel ca cele lasate de Karl Heinz Spath si Moroy.
Dovezile asupra mortii lui Hitler sa redus la declaratia lui Donitz, dar acesta a parasit Berlinul la 21 aprilie si de atunci nu la mai vazut niciodata pe Hitler. Radiodifuzarea facuta la Plon, la 150 de mile de locul unde s-a petrecut incidentul pe care pretindea sa-l relateze a creat o intrebare. Cum avea cunostinta de soarta lui Hitler? Raspunsul a fost gasit foarte usor, cand asa zisul guvern de la Flensburg a fost arestat, toate hartiile au fost confiscate si printre ele au fost gasite mai multe telegrame care au fost transmise intre Donitz si cartirul general a lui Hitler. Ultima telegrama a fost transmisa de Goebbels lui Donitz la 1 mai. In ea era informat ca Hitler a murit „ieri” adica la 30aprilie 1945.
Apropiatii lui Hitler: Donitz, Keitel, Jodl, Speer; pana la 22 aprilei cand acesta a tinut celebra sedinta de stst major, in urma caruia lui Hiler i-a sazut curajul, a cerutcomandatilor sai sa plece afirmand ca el va ramane la Berlin (in perioada (22aprilie-2mai) perioada cea mai neagra pentru aflarea unor raspunsuri care puteau fi date doar de apropiatii lui Hitler, care au cazut in mainile aliatilor rusi. Cu toate acesta rusii au fost primii care au ocupat Berlinul la 2 mai nemaigasind nici o urma a lui Hitler doar a unor oameni mai putin importanti, dar totusi ar fi putut da unele raspunsuri la intrebarile al care rusii nu gaseau raspuns in urma interogarii celor care au parasit Berlinul in 22aprilie au reusit sa ii desmneze pe cei care au ramas in Berlin dupa marele exod din 22aprilie.
Au fost desemnati oameni politici si generali, garda de agenti a lui Hitler din care jumatate a fost evacuata in 22aprilie la Berchtesgaden, unde au fost facuti prizonieri, garzile SS a lui Hitler, asa zisul Fuhrerbegleitskommando.

Cum puteau fi gasiti?acesti oameni au creat o intrebare care a ridicat o problema nu prea mare pentru ca oameni nu dispar si nici nu se evaporeaza nici macar in periadele de catastrofa. Acesti oameni ori mor ori raman in viata o a treia posibilitate nu exista. Daca au murit valoarea lor ca martori sa terminat, dar daca traiesc ei trebuie cautati ori prin lagare daca sunt prizonieri ori prin alte locuri, daca sunt liberi cautati prin registre au fost gasiti 7 martori printre care cel mai insemnat Erich Kempa, ofiterul insarcinat cu transporturile lui Hitler.
Ca urmare a raportului intocmit de catre cei care i-au interogat pe cei care au ramas in Berlin inclusiv Erich Kempa dupa 22aprile au constatat ca Hitler a murit la 30aprilie asa cum a spus Goebbelssi alte ipoteze ale disparitiei sale erau contrare singurei dovezi potitive si nesustinute de absolut nici o proba.
Cririci nu contestau dovezile prezentate, dar sustineau ca exista totusi posibilitatea dea eluda o concluzie atat de categorica, ei sustineau asfel ca trupul neinsufletit care a fost ars nu era a lui Hitler, ci a unei dubluri, schimbat in ultima clipa.
Multi sustineau ca martorii si cei care au intocmit rapotrul au creat o poveste falsa, intentionat preconceputa, care trebuie respinsa in totalitate, si reconstituirea in mod satisfacator a realitatii, ramand loc pentru dezvoltarea nestavilita a oricarei teori ce pare atragatore pentru inventatorul ei.
Adevarul mortii lui Hitler
Hitler a inceput sa isi pregateasca el singur sfarsitul nefiind impuscat, asasinat, sau otravit de vreun tovaras sau dusman. In cusul acelei zile de 30aprilie a primit ultimele stiri din lumea exterioara, faptul ca Mussolini a fost prins de catre partizani si executat – cel care a fost profetul fascismului si partasul crimelor lui Hitler. Fapt care la determinat sa-si grabesca sfarsitul punand prima data sa-i fie ucis cainele apoi si-a otravit secretarele incepand asfel ceremonia de adio, vorbind linstit dand ordin sa i se aduca benzina si cateva momente sa nu fie deranjat .
Dupa dupa un timp Erich Kempa a intrat in camera lui Hitler unde la gasit pe Hitler si pe Eva Braun intr-o balta de sange rezultatul unei sinucideri, apoi a turmat benzina peste cadavrele lor dandu-le foc ca rusii sa nu gaseasca nici o urma a lui Hitler. La urma urmei sa dovedit ca hitler sa sinucis, nu au fost adevarate ipotezele aduse de creatorii de mituri care doreau din agonia lui Hitler sa o prefaca intr-o izbanda

sursa:studentie.ro

Istoria unor mari orase.Londra.New York.Paris.

Londra, Parisul si New York-ul se numara printre cele mai mari si mai importante orase din lume. Toate trei se pot mandri cu o istorie indelungata si plina de evenimente. Dar care sunt originile lor? Cine si cand a intemeiat aceste orase? 

Londra – o fosta asezare comerciala romana
Pe locul unde se ridica astazi Londra se afla candva o obscura asezare celtica. In anul 43 e.n. a fost cucerita de romani, care au denumit-o Londinium. Romanii au construit un pod peste raul Tamisa si au folosit aceasta asezare ca punct de plecare pentru transporturile navale de produse agricole sau minerale. 
Sub conducerea lui Septimius Severus, Londinium a devenit rapid principalul centru comercial din provincia Britania Superior. In anul 61 e.n., o banda de rebeli britoni, condusi de regina Boadicea, au distrus aceasta asezare, dar Londinium a fost reconstruit in scurta vreme si inconjurat cu un zid de aparare in secolul al II-lea e.n. Cand insa romanii au parasit Britania, la inceputul secolului al V-lea e.n., dupa cucerirea anglo-saxona, orasul a redevenit temporar un loc neinsemnat. Sub ocupatie daneza, multe parti ale Londrei au fost pur si simplu lasate in paragina. 
In anul 886, saxonii, condusi de regele Alfred cel Mare, au cucerit o mare parte din oras, care fusese resedinta de scaun a regilor Essex-ului, inca din secolul al VII-lea. Apoi, in anul 1066, normanzii au cucerit orasul si, dupa victoria obtinuta in batalia de la Hastings, Wilhelm Cuceritorul a fost primul rege incoronat la Westminster Abbey. El a garantat orasului privilegii deosebite. In anii care au urmat, orasul s-a luptat pentru a-si obtine independenta politica si economica. In 1192, cetatenii Londrei au ales primul Lord Primar, iar din 1351, Consiliul Londrei. Pana la sfarsitul secolului al XIV-lea, monarhul aflat pe tron avea voie sa intre doar cu permisiune speciala in orasul liber al Londrei, care era guvernat independent. Dezvoltarea orasului se afla in mainile unei elite a breslei negustorilor, care au pus pe picioare comertul englezesc, ca membri in Hansebund.
Parisul – intemeiat de gali
La jumatatea secolului al III-lea i.e.n., parisii, un trib galic, au colonizat insula de pe Sena, Ile de la Cité, si au intemeiat asezarea Lutuhezi, numita ulterior Lutetia Parisiorum. In anul 52 i.e.n., aceasta asezare fortificata a fost cucerita de romani. Desi in secolul I e.n. au fost construite pe malul stang al Senei bai termale, un forum si un amfiteatru, Lutetia a ramas un oras destul de neinsemnat in Galia romana. Invazia merovingienilor in anul 486 e.n. a pus capat stapanirii romane. 
Sub domnia lui Clovis I, Parisul a devenit capitala Frantei in anul 508 e.n. Sub domnia dinastiei carolingiene, orasul a fost atacat in repetate randuri de normanzi si a coborat temporar la statutul de resedinta a unor conti. La sfarsitul secolului al X-lea, capetienii au stabilit capitala Frantei la Paris. Filip al II-lea, denumit si Filip August (1180-1223) a cerut ca orasul, care avea aproximativ 100.000 de locuitori, sa fie fortificat, si astfel Parisul a devenit resedinta oficiala a regilor Frantei. 
In 1301, un palat regal a fost construit pe Ile de la Cité. Zidul de pe malul stang al Senei a fost reconstruit sub domnia lui Carol al V-lea, pentru a apara mai bine orasul impotriva englezilor, iar in 1370 el a cerut ca un alt zid sa fie construit pe malul drept al Senei. Pe locul acesta se intind astazi marile bulevarde ale Parisului. Incepand din secolul al XVII-lea, familia regala s-a mutat la Versailles, insa datorita rolului sau jucat in economie, Parisul a ramas cel mai important oras al tarii.
New York City – colonizat de olandezi
Zona din jurul New York-ului modern a fost initial locuita de triburile de irochezi si Algonquin (sau Algonkin). Navigatorul florentin Giovanni da Verrazzano, care naviga din insarcinarea regelui Francisc I, a fost primul european care a acostat in Golful New York, in anul 1524. Verrazzano a descoperit regiunea Manhattan, pe care bastinasii o numeau “Manahatta”, dar si raul care ulterior a fost numit Hudson, in onoarea exploratorului Henry Hudson. In jurul anului 1620, compania Dutch West Indian a fondat aici colonia Nieuw Nederland, iar in 1626, ei l-au insarcinat pe Peter Minnewit, un german aflat in serviciul lor, sa intemeieze asezarea comerciala Nieuw Amsterdam in extremitatea sudica a insulei Manhattan. Noi si noi asezari au aparut si s-au dezvoltat rapid in jurul acestui centru comercial, pana la mijlocul secolului al XVII-lea, apoi au devenit mici burguri cunoscute sub numele de Bronx, Brooklyn, Queens si Staten Island. In 1664, Peter Stuyvesant, guvernatorul de atunci al coloniei, a capitulat in fata englezilor, care au redenumit orasul New York, in cinstea ducelui de York. Cinci ani mai tarziu, olandezii si-au recucerit colonia. In final insa, aceasta a intrat definitiv sub stapanire britanica in 1674. Primele atestari scrise ale orasului New York dateaza din anul 1683. 
Ascensiunea
De la originile lor umile, de marunte asezari si puncte comerciale, Londra, Parisul si New York-ul au crescut inexorabil, devenind centre ale comertului international si bastioane ale influentei politice si culturale. Nici razboaiele, nici revolutiile, nici alte tipuri de catastrofe nu au reusit sa impiedice acest proces de dezvoltare. 
Londra – un oras al dezvoltarii explozive, in pofida Marii Ciume si a Marelui Incendiu
Istoria tulbure a Londrei include numeroase dezastre. In secolului al XVI-lea, s-au format primele mari companii comerciale si au inceput primele schimburi de bunuri si produse, care au contribuit la dezvoltarea economica rapida a orasului. In perioada 1664-65, insa, orasul a fost devastat de Marea Ciuma, care a facut ravagii, soldandu-se cu peste 70.000 de victime. 
In luna septembrie a anului urmator, un incendiu cumplit a distrus portiuni masive din vechiul oras. Aproximativ 13.000 de case si 89 de biserici au fost mistuite de flacari. Lucrarile de reconstructie s-au bazat in principal pe schitele facute de Sir Christopher Wren, iar orasul s-a extins catre vest, spre comunitatile din Kensington si Chelsea. In anii care au urmat, multe piete publice mari – printre care Grosvenor, Berkeley si Hanover Square – au fost construite in aceste noi suburbii, in extremitatile vestice ale orasului. S-a imbunatatit calitatea rezervelor de apa, au fost construite sisteme de canalizare si strazile au fost pavate cu pietre. 
In perioada 1675 – 1711, Wren a incheiat lucrarile la marea sa capodopera: catedrala St. Paul, cu un dom inalt de 110 metri. Spre finalul secolului al XVII-lea a fost construit Soho, o retea de strazi in unghiuri drepte care inconjoara Soho Square, precum si noul cartier Westminster. 
Paris – sange si revolutie
Si Paris a fost nevoit sa supravietuiasca unui numar de catastrofe inainte de a deveni o metropola internationala. In perioada 1420 – 1436, in timpul Razboiului de o suta de ani, orasul a fost sub ocupatie britanica. In timpul razboaielor hughenote, care au inceput in 1562, dupa masacrul de la Vassy, Parisul a ramas un bastion al catolicismului. 
Pe 14 august 1572 – de ziua Sf. Bartolomeu – mii de protestanti francezi au fost ucisi in Paris si in regiunile invecinate. Au existat insa si elemente pozitive: Ludovic al XIV-lea, care a domnit incepand din 1643, a introdus o serie de masuri de modernizare, intre care imbunatatirea rezervelor de apa si mai multe spitale administrate de stat. De asemenea, el a cerut ca zidurile vechiului oras sa fie daramate si in locul lor a construit marile bulevarde. 
In 1789, Revolutia Franceza a inceput cu caderea Bastiliei. Poporul din Paris a deschis drumul catre abolirea monarhiei si proclamarea primei Republici franceze. Pentru aparare au fost ridicate noi fortificatii in perioada 1841-45. Cu 94 bastioane, 16 forturi si o lungime totala de 39 kilometri, acest nou zid a facut ca Parisul sa devina cel mai mare oras fortificat din lume.
New York City – un simbol al dezvoltarii si prosperitatii
Si New York-ul a trait experiente pline de groaza si confuzie, trecand prin diferite razboaie si conflicte armate. Orasul a jucat un rol important in timpul luptei pentru independenta a Americii. O scurta perioada de timp, aici a fost cartierul general al lui George Washington. De la batalia de la Long Island (1776) si pana la finalul Razboiului de Independenta, in 1783, New York-ul a fost ocupat de trupele britanice. Orasul fusese de asemenea grav afectat in urma a doua incendii de proportii, care s-au produs in 1776 si 1778. In anii care au urmat insa, New York-ul a profitat de pe urma unui comert infloritor. 
Avand o locatie favorabila, pe coasta Atlanticului si Canalul Erie (terminat in 1825), orasul s-a putut dezvolta rapid. Imigranti plini de sperante au inceput sa soseasca aici in valuri, din intreaga lume, iar populatia a crescut rapid, ajungand la aproximativ 100.000 de locuitori. La inceputul secolului al XIX-lea, New York-ul nu era doar cel mai mare oras din SUA, ci si un simbol al dezvoltarii si prosperitatii – desi fiecare al saptelea locuitor newyorkez traia in saracie la vremea respectiva. Orasul se dezvolta rapid, iar Planul Randel, care a propus o retea de strazi care sa poarte numere in loc de nume, si-a pus amprenta in mod hotarator asupra sa. 
In 1858 au fost incheiate si lucrarile de amenajare pentru Central Park. In 1883 a fost inaugurat Podul Brooklyn, care lega Brooklyn-ul de insula Manhattan. Avand 1.052 metri lungime, la vremea respectiva a fost cel mai lung pod suspendat din lume si primul construit integral din otel. In 1898, vechile burguri Bronx, Brooklyn, Manhattan, Queens si Richmond (Staten Island) au fost incorporate intr-un singur district administrativ: “Marele New York.”