Cutremure catastrofale.

Tangsan – China

Pe 28 iulie 1976, a avut loc cel mai devastator cutremur din epoca moderna.
La ora 3:42 dimineata, un cutremur avand o magnitudine intre 7,8 si 8,2 grade pe scara Richter a facut una cu pamantul orasul Tangsan, un oras industrial din China, cu o populatie de aproximativ un milion de oameni. Deoarece aproape toata lumea dormea, cutremurul a produs un numar extrem de ridicat de victime. Au fost ucise 242.000 de persoane din Tangshan si din zonele invecinate, astfel ca acest cutremur a fost unul dintre cutremurele care au produs cele mai multe victime din istorie, fiind depasit doar de cutremurul din Calcutta, ce a avut loc in 1737, in care au murit 300.000 de persoane si de cutremurul din provincia chineza Shaanxi, in care se crede ca au pierit 830.000 de oameni.
Aflata la intersectia placilor tectonice ale Oceanului Indian si ale Oceanului Pacific, China a fost de-a lungul istoriei o zona intens lovita de cutremure. Acestea au jucat un rol semnificativ in cultura si stiinta Chinei, iar chinezii au fost primii care au produs seismometre functionale. Zona din nordul Chinei lovita de cutremurul despre care facem vorbire, este in mod special predispusa la miscarile spre vest ale placii pacifice.
In zilele care au precedat cutremurului, oamenii au inceput sa observe fenomene ciudate in Tangshan si in imprejurimile orasului. Nivelul apei din fantani a scazut si a crescut subit. Au fost vazuti in timpul zilei sobolani care alergau panicati. De asemenea, puii de gaina refuzau sa manance. In seara zilei de 27 iulie si in primele ore ale zilei de 28 iulie, oamenii au observat lumini colorate si mingi de foc care brazdau cerul. Totusi, la ora 3:42 a.m. cand cutremurul s-a produs, majoritatea oamenilor dormeau. Cutremurul nu a durat decat 23 de secunde, insa a ras de pe fata pamantului 90 la suta din cladirile orasului. Cel putin un sfert de milion de persoane au fost ucise si alte 160.000 au fost ranite. Cutremurul a avut loc in timpul verii, astfel ca multi supravietuitori au iesit de sub ruinele caselor lor in pielea goala, acoperiti doar de praf si sange. Din cauza cutremurului, au izbucnit incendii si au fost aprinse substante explozive, iar fabricile din Tangshan au inceput sa emane gazuri otravitoare. Furnizarea apei si a electricitatii a fost intrerupta, iar caile de acces in oras au fost blocate.
Guvernul chinez nu era deloc pregatit pentru un dezastru de asemenea proportii. In ziua ce a urmat cutremurului, elicoptere si avioane, au inceput sa lase mancare si medicamente. Aproximativ 100.000 de soldati din Armata de eliberare a poporului au fost trimisi in Tangshan, multi dintre acestia fiind obligati sa mearga pe jos de la Jinzhou, fiind vorba de o distanta de peste 180 de mile. De asemenea au fost chemati peste 30.000 de doctori si peste 30.000 de muncitori. Guvernul chinez a refuzat toate ofertele de ajutoare facute de statele straine. In prima saptamana de dupa criza, foarte multi oameni au murit din cauza lipsei de ingrijiri medicale. Militarilor si doctorilor le lipsea pregatirea necesara pentru a-i scoate pe supravietuitori de sub ramasitele cladirilor. Peste 160.000 de familii au ramas fara casa si peste 4.000 de copii au ramas orfani.
Ulterior, orasul a fost reconstruit, luandu-se masuri adecvate impotriva cutremurelor. In prezent, in Tangshan locuiesc aproape doua milioane de oameni. Se speculeaza ca numarul mortilor in cutremurul din 1976 este mult mai mare decat cifra data publicitatii de guvernul chinez: 242.000 de victime. Anumite surse au emis ipoteza ca ar putea fi vorba de peste 500.000 de morti.

In 1556, a avut loc cutremurul cu cele mai multe victime din istorie, la Shansi in China, ucigand 830000 de persoane.

In 1700, cutremurul Cascadia, avand o magnitudine de 9 grade pe scara Richter a avut loc pe coasta Americii de nord-vest. Cutremurul Cascadia a fost un cutremur extrem de puternic cu o magnitudine de 9 grade, al Placii Juan de Fuca din Oceanul Pacific. Unda seismica s-a facut simtita de la insula Vancouver, din sud-vestul Canadei, actualmente provincia British Columbia, pana in nordul Californiei, actualmente Pacificul din nord-vestul Statelor Unite. Acest cutremur a avut loc la aproximativ ora 21:00 in seara de 26 ianuarie 1700. Datorita faptului ca nimeni dintre cei care locuiau in acea regiune la momentul respectiv nu au intocmit scrieri despre faptul ca a avut loc un cutremur, acest lucru este cunoscut datorita unor scripte japoneze despre un tsunami care nu a putut fi pus in legatura cu nici un alt cutremur.

sursa:roportal.ro

—–

Cutremurul din Oceanul Indian din 2004 a fost un seism submarin cu o magnitudine de 9,0 grade pe scara Richter desfăşurat în estul Oceanului Indian pe 26 decembrie 2004 (la 00:58 UTC, sau 07:58 ora locală). Cutrmurul, care a avut epicentrul în mare, aproape de coasta nordică a insulei indoneziene Sumatra, a provocat o serie de valuri tsunami care au afectat regiunile costiere ale unui număr de opt ţări asiatice şi care au cauzat moartea a peste 120.000 de persoane. Acesta a fost al cincilea cel mai puternic cutremur din istoria modernă (de când sunt înregistrate cu ajutorul seismografelor).

Mai multe valuri tsunami au lovit regiunile costiere din Oceanul Indian, devastând regiuni întregi, printre care insula Phuket, Tailanda, Aceh (Indonezia), coasta de est a Sri Lankăi, zonele costiere din statul Tamil Nadu (Indiei) şi chiar şi locuri mai îndepărtate precum Somalia, care se află la 4.100 km est de epicentru.

Numărul de victime confirmate datorate seriilor de tsunami şi indundaţilor este de 155.279, iar alte câteva mii de persoane sunt în continuare date dispărute. Peste un milion de gospodării au fost distruse.

Atât guvernele cât şi organizaţiile guvernamentale se tem de izbucnirea unor epidemii ale unor boli apărute datorită contaminării apei, cum ar fi holera, dizenteria şi malaria, care ar putea dubla numărul de victime. Organizaţiile umanitare au anunţat că aproape o treime din victime sunt copii. Acest lucru se datorează natalităţii ridicate din statele afectate.

Cifra morţilor este una foarte mare şi pentru că au trecut peste 100 de ani de când un tsunami din Oceanul Indian a afectat coastele, fapt pentru care ţările afectate nu erau pregătite pentru un astfel de seism şi nici populaţia civilă nu a ştiut să recunoască semnalele care avertizau cutremurul. Ultimul tsunami apărut în această zonă s-a datorat erupţiei vulcanului Krakatoa în 1883. De obicei, seisme maritime apar pe coastele “Inelului Focului” din Oceanul Pacific, regiune în care guvernele şi populaţia sunt mai bine pregătite şi unde există sisteme de alertă.

În Sri Lanka, Indonezia şi Insulele Maldive a fost declarată starea de urgenţă. Conform Naţiunilor Unite, costurile operaţiunilor umanitare vor fi cele mai mari din istorie.

Coastele Oceanului Pacific nu au fost afectate.

Pe lângă numărul mare de băştinaşi, s-au înregistrat victime şi dintre turiştii care îşi petreceau sărbătorile de iarnă în regiune. Pentru mai multe detalii, vezi Alte ţări afectate de Cutremurul din Oceanul Indian din 2004.

wikipedia.ro

————

In tara noastra, cele mai puternice cutremure se inresgistreaza in zona seismica Vrancea, situate in regiunea de curbura a Carpatilor. Astfel de cutremure s-au inregistrat la 26 noiembrie 1802, 10 noiembrie 1940 si 4 martie 1977. Alte regiuni seismice cunoscute in tara noastra sunt: Aria Fagarasana, Aria Banatica(Danubiana), Aria de Nord-Vest, Aria Transilvaneana si Aria Pontica, dar unde cutremurele sunt rare si au o intensitate redusa.

Pompei, orasul ingropat.

La 24 august, anul 79 i.C., dupa secole in care s-a aflat in stare latenta, vulcanul Vezuviu erupe in sudul Italiei de astazi, devastand prosperele orase romane Pompei si Herculaneum si ucigand mii de persoane. Orasele, acoperite de un strat gros de material vulcanic si noroi, nu au fost reconstruite niciodata si au fost uitate in cursul istoriei. In secolul XVIII, Pompeii si Herculaneum au fost redescoperite si excavate, aducand probe arheologice fara precedent despre viata de zi cu zi a civilizatiei antice.
Orasele antice Pompei si Herculaneum se gaseau in apropiere de poalele Muntelui Vezuviu, in Golful Neapole. In vremea Imperiului Roman timpuriu, in Pompei traiau 20.000 de oameni, printre care negustori, mestesugari si fermieri care au exploatat solul bogat al regiunii, cultivand vita de vie si pomi fructiferi. Nimeni nu banuia ca fertilul pamant negru reprezenta de fapt ramasite ale eruptiilor anterioare ale Vezuviului. Herculaneum a fost un oras in care au locuit 5.000 de oameni si o destinatie de vacanta preferata a romanilor bogati. Denumit dupa eroul mitologic Hercule, Herculaneum gazduia vile opulente si bai romane grandioase. Obiectele folosite la practicarea jocurilor de noroc descoperite la Herculaneum si un bordel descoperit la Pompei atesta natura decadenta a celor doua orase. In apropiere se gaseau si comunitati mai mici, cum ar fi linistitul orasel Stabiae.
La pranz, in ziua de 24 august, anul 79 i.C., aceasta prosperitate a luat sfarsit, atunci cand varful Vezuviului a explodat, propulsand in stratosfera un nor de cenusa in forma de ciuperca. In urmatoarele 12 ore, cenusa vulcanica si pucioasa au invadat orasul, obligandu-i pe locuitori sa fuga speriati. Aproximativ 2.000 de oameni au ramas la Pompei, ascunsi in pivnite sau in structuri din piatra, asteptand sfarsitul eruptiei.
Un vant din vest a protejat orasul Herculaneum de faza initiala a eruptiei, insa apoi un nor gigantic de cenusa incinsa si de gaz a coborat pe panta vestica a Vezuviului, inconjurand orasul si omorandu-i pe cei care au ramas. Acest nor mortal a fost urmat de un suvoi de noroi vulcanic si piatra, care a ingropat orasul.
Oamenii care au ramas la Pompei au fost ucisi in dimineata de 25 august, cand un nor de gaz toxic a ajuns in oras, sufocandu-i pe cei care nu au fugit. A urmat un suvoi de roca si cenusa, care a facut ca acoperisurile si zidurile sa se prabuseasca, ingropandu-i astfel pe cei morti.
O mare parte din ceea ce cunoastem despre aceasta eruptie provine dintr-o relatare a lui Plinius cel tanar, care locuia in vestul Golfului Neapole atunci cand a explodat Vezuviul. In doua scrisori adresate istoricului Tacitus, a povestit despre modul in care ?oamenii isi acopereau capul cu pernele, singura aparare impotriva unei ploi de piatra? si despre cum ?un nor negru si infricosator, incarcat de materie combustibila avansa spre oras. Unii isi deplangeau propria soarta. Altii se rugau sa moara.? Plinius, in varsta de doar 17 ani la vremea respectiva, a scapat din aceasta catastrofa, ulterior devenind un cunoscut scriitor si administrator roman. Unchiul sau, Plinius cel batran, a fost mai putin norocos. Plinius cel batran, un biolog de renume, la vremea eruptiei era comandantul flotei romane in Golful Neapole. Dupa ce Vezuviul a explodat, el si-a indreptat barcile spre Stabiae, pentru a investiga eruptia si pentru a-i imbarbata pe locuitorii inspaimantati. Dupa ce a ajuns la tarm, a murit din cauza gazelor toxice.
Potrivit relatarii lui Plinius cel tanar, eruptia a durat 18 ore. Pompeiul a fost ingropat sub un strat de 5 metri de cenusa, iar coasta a suferit modificari majore. Herculaneum a fost ingropat sub aproape 20 de metri de noroi si material vulcanic. Unii locuitori ai orasului Pompei s-au intors ulterior pentru a-si scoate casele distruse de sub stratul de cenusa si pentru a-si salva bunurile de valoare, insa adevarate comori au ramas acolo si au fost uitate.
In secolul XVIII, un sapator de fantani a scos la suprafata, in locul unde s-a gasit orasul Herculaneum, o statuie de marmura. Administratia locala a excavat alte valoroase obiecte de arta, insa proiectul a fost abandonat. In 1748, un fermier a descoperit sub via sa urme ale orasului Pompei. De atunci, excavarile au continuat aproape fara intrerupere pana in prezent. In 1927, guvernul italian a continuat excavarile la Herculaneum, recuperand numeroase opere de arta: statui de marmura si de bronz si picturi de mare valoare.
La Pompei au fost descoperite ramasitele a 2.000 de barbati, femei si copii. Dupa ce au murit asfixiati, cadavrele lor au fost acoperite de cenusa, care a intarit si prezervat conturul corpurilor. Ulterior, cadavrele li s-au descompus, lasand in urma un soi de mulaj. Arheologii care au descoperit aceste mulaje au umplut spatiile goale cu ghips, relevand in detaliu pozitiile in care au murit victimele vulcanului. Si restul orasului pare a fi conservat in urma trecerii timpului. Simple obiecte care spun povestea vietii de zi cu zi in Pompei sunt la fel de valoroase pentru arheologi ca si statuile si frescele. Abia in 1982 au fost descoperite la Herculaneum primele ramasite umane, sutele de schelete descoperite poarta urmele care atesta moartea oribila de care au avut parte.
In prezent, Muntele Vezuviu este singurul vulcan activ de pe continentul european. Ultima sa eruptie a avut loc in 1944, iar ultima eruptie majora, in 1631. O alta eruptie este asteptata in viitorul apropiat, eruptie care ar putea fi devastatoare pentru cei 700.000 de oameni care locuiesc in in zonele mortii din jurul Vezuviului.

—————————-

Orasul a fost ridicat in sec. al VIII-lea i. Hr. de o populatie italica (oscii), pe un platou vulcanic la sud de Vezuviu, intr-un spatiu alimentat de apa a numeroase izvoare, de o parte si de alta a Vaii Sarno. Primele constructii au fost atribuite initial grecilor, dar recentele descoperiri arheologice au stabilit ca in sec. al VI-lea i. Hr. Orasul a fost cucerit de etrusci, apoi, in sec. al V-lea, de catre samniti si cumani, iar in sec. al IV-lea i. Hr. a intrat sub suzernitate romana.

Influenta greaca in arhitectura s-a pastrat si in perioada de glorie romana, din sec. al II-lea i. Hr., cand somptuasele palate (de exemplu, Casa Faunului, decorata cu statuia “Dansul Faunului” si cu mozaicul reprezentand batalia de la Issus dintre Alexandru cel Mare si Darius) s-au inmultit, iar personalitati celebre ale epocii (Silla, Cicero) s-au stabilit aici. Teribila eruptie din 79 d.Hr. a acoperit orasul cu un strat gros (7-8 m) de lava, lahar si cenusa, astfel ca urmele lui au disparut timp de 15 secole. Cu ocazia unor lucrari de canalizare a raului Sarno, arhitectul Domenico Fontana a scos la lumina mai multe dale de piatra cu inscriptii romane, atestare certa a enigmaticului Pompei. Abia in 1748, sub patronajul regelui Carol de Bourbon, au demarat primele lucrari de decopertare. Ele s-au extins mai bine de un secol si au scos la iveala nu numai cladiri, dar si statui, fresce si mozaicuri cu scene mitice, si chiar amprente umane ale victimelor eruptiei, portaluri si obiecte de cult, ce au fost initial gazduite in Antiquariumul inaugurat in 1861. Coplesitorul numar de opere de arta scoase la lumina zilei a depasit cu mult capacitatea de a fi gazduite aici, astfel ca cele mai multe au fost transferate in Muzeul National de Arheologie din Neapole.