Lagarul de la Auschwitz. Adevar sau mistificare ?

WARNING: In some countries it could be considered a federal crime to be in possession of this movie, and certainly to question the holocaust aspect of WW2. Keep it at your own risk!

Subtitrare in romaneste.

Moartea lui Hitler.

Misterul mortii lui Hirtler
Ce s-a intamplat in ultimele zilele dinaintea caderii Berlinului?
Impuscat sau otravit?
Cine au fost de fapt, purtatorii acelor nume a caror simpla pronuntare mai infioara inca omenirea?
La aceste intrebari si la multe altele, rostite si nerostite va vor raspunde urmatorele randuri care sunt o marturie despre agonia uneia dintre cele mai cumplite dictaturi din toate timpurile, si a dictratorului cazut victima propriei sale mistificari.
In septembrie 1945, imprejurarile in care a murit Hitler au ramas obscure si misterioase. Au circulat mai multe versiuni despre moartea sau fuga lui Hitler. Uni au declarat ca a murit luptand la Berlin, altii ca a fost asasinat de ofiteri Tiergarten. Alti presupuneau ca a fugit pe calea aerului sau cu un submarin si se afirma ca ar fi trait cand intr-o insula invaluita in ceata din Marea Baltica, cand intr-o fortareata de piatra din Tara Rinului alteori intr-o manastire spaniola, ori intr-un ranch din America de Sud sau in mijlocul unor banditi voitori din Albania, iar rusii care ar fi fost cei mai in masura sa limpezeaca lucrurile, daca ar fi vrut sa o faca, au preferat sa pastreze obscuritatea.
La un moment dat ei l-au declarat mort, in alt moment au pus la indoiala propria lor declaratie, mai tarziu au anuntat ca au descopirt cadavrele, atat cel a lui Hitler cat si cel al Evei Braun pe urma au acuzat autoritatile britanice ca o ascund pe Eva Braun si probabil pe Hitler in zona engleza din Germania. In acel moment autoritatile britanice au incercat sa scoata la iveala adevarul, incercand sa se folosesca de orice dovada pentru a demonstra contrariul afirmatilor aduse de catre autoritatile rusesti. Ultimul, si cel mai concludent temei oficial, al morti lui Hitler, parea sa acrediteze relatarea mortii printr-o radiodifuzata a amiralului Donitz adresata poporului german in seara zilei de 1mai 1945. In declaratia sa, Donitz a anuntat moartea lui Hitler in fruntea trupelor sale de la Berlin. Aceata relatare a fost acceptata in acel timp, poate datorita si faptului ca in celebrul ziar englezesc „The Times” dl de Valera a prezentat condoleante ministrului german care era la Doublin, si numele lui Hitler a fost exclus de pe lista criminalilor de razboi germani, care urmau sa fie judecati la Nurnberg si datorita faptului ca un oarecare Karl Heinz Spath din Sttutgard a declarat sub juramant ca Hitler a fost ranit grav la plamani intr-un bombardament rusesc in buncarul sau, in dupa-amiaza zilei de 1mai 1945 si ca poate canstata moartea lui Hitler.
Imediat dupa declaratia sub juramnt a lui Karl Heinz Spath a apatut o ziarista elvetiana Carmen Moroy, care a declarat la Hamburg ca dupa anumite informatii poe care le detinea, Hitler era in viata si se gasea la o mosie din Bavaria cu Eva Braun.
Cele doua marturii nu puteau fi adevarate amandoua, deci declararea lor sub juramant nu putea fi acceptata ca proba, mai ales ca lipsa de valoare a probei cu martori este evidenta, atunci au fost cautati cei doi, care au depus acele declaratii, iar Carmen Moroy a recunoscut ca nu la vazut pe Hitler vreodata iar Karl Heinz Spath si-a dat o identitate falsa.
Crearea de mituri a continuat, fiind o caracteristica a rasei umane mai raspandita ca fidelitatea fat de adevar, pentru ca in decembrie 1947 un aviator german a declarat ca la dus pe Hitler in Danemarca, in 28 aprilie 1945. aceste trei povesti sunt pline de fictiune, fiind niste povesti fanteziste, care au fost create cu un scop anume ori pentru a deveni celebru ori pentru a scapa de vreo acuzatie si a ajunge in centrul atentiei.
Un alt mit a fost creat de Schellenberg dupa ce sa predat in Suedia si care a fost crezut repede de creduli, Schellenbreg a spus ca Himmler, concucatorul trupelor S.S., l-a otravit pe Hitler. Dupa o cercetare amanuntita a anturajului luiHimmler si legenda lui Schellenberg sa topit la fel ca cele lasate de Karl Heinz Spath si Moroy.
Dovezile asupra mortii lui Hitler sa redus la declaratia lui Donitz, dar acesta a parasit Berlinul la 21 aprilie si de atunci nu la mai vazut niciodata pe Hitler. Radiodifuzarea facuta la Plon, la 150 de mile de locul unde s-a petrecut incidentul pe care pretindea sa-l relateze a creat o intrebare. Cum avea cunostinta de soarta lui Hitler? Raspunsul a fost gasit foarte usor, cand asa zisul guvern de la Flensburg a fost arestat, toate hartiile au fost confiscate si printre ele au fost gasite mai multe telegrame care au fost transmise intre Donitz si cartirul general a lui Hitler. Ultima telegrama a fost transmisa de Goebbels lui Donitz la 1 mai. In ea era informat ca Hitler a murit „ieri” adica la 30aprilie 1945.
Apropiatii lui Hitler: Donitz, Keitel, Jodl, Speer; pana la 22 aprilei cand acesta a tinut celebra sedinta de stst major, in urma caruia lui Hiler i-a sazut curajul, a cerutcomandatilor sai sa plece afirmand ca el va ramane la Berlin (in perioada (22aprilie-2mai) perioada cea mai neagra pentru aflarea unor raspunsuri care puteau fi date doar de apropiatii lui Hitler, care au cazut in mainile aliatilor rusi. Cu toate acesta rusii au fost primii care au ocupat Berlinul la 2 mai nemaigasind nici o urma a lui Hitler doar a unor oameni mai putin importanti, dar totusi ar fi putut da unele raspunsuri la intrebarile al care rusii nu gaseau raspuns in urma interogarii celor care au parasit Berlinul in 22aprilie au reusit sa ii desmneze pe cei care au ramas in Berlin dupa marele exod din 22aprilie.
Au fost desemnati oameni politici si generali, garda de agenti a lui Hitler din care jumatate a fost evacuata in 22aprilie la Berchtesgaden, unde au fost facuti prizonieri, garzile SS a lui Hitler, asa zisul Fuhrerbegleitskommando.

Cum puteau fi gasiti?acesti oameni au creat o intrebare care a ridicat o problema nu prea mare pentru ca oameni nu dispar si nici nu se evaporeaza nici macar in periadele de catastrofa. Acesti oameni ori mor ori raman in viata o a treia posibilitate nu exista. Daca au murit valoarea lor ca martori sa terminat, dar daca traiesc ei trebuie cautati ori prin lagare daca sunt prizonieri ori prin alte locuri, daca sunt liberi cautati prin registre au fost gasiti 7 martori printre care cel mai insemnat Erich Kempa, ofiterul insarcinat cu transporturile lui Hitler.
Ca urmare a raportului intocmit de catre cei care i-au interogat pe cei care au ramas in Berlin inclusiv Erich Kempa dupa 22aprile au constatat ca Hitler a murit la 30aprilie asa cum a spus Goebbelssi alte ipoteze ale disparitiei sale erau contrare singurei dovezi potitive si nesustinute de absolut nici o proba.
Cririci nu contestau dovezile prezentate, dar sustineau ca exista totusi posibilitatea dea eluda o concluzie atat de categorica, ei sustineau asfel ca trupul neinsufletit care a fost ars nu era a lui Hitler, ci a unei dubluri, schimbat in ultima clipa.
Multi sustineau ca martorii si cei care au intocmit rapotrul au creat o poveste falsa, intentionat preconceputa, care trebuie respinsa in totalitate, si reconstituirea in mod satisfacator a realitatii, ramand loc pentru dezvoltarea nestavilita a oricarei teori ce pare atragatore pentru inventatorul ei.
Adevarul mortii lui Hitler
Hitler a inceput sa isi pregateasca el singur sfarsitul nefiind impuscat, asasinat, sau otravit de vreun tovaras sau dusman. In cusul acelei zile de 30aprilie a primit ultimele stiri din lumea exterioara, faptul ca Mussolini a fost prins de catre partizani si executat – cel care a fost profetul fascismului si partasul crimelor lui Hitler. Fapt care la determinat sa-si grabesca sfarsitul punand prima data sa-i fie ucis cainele apoi si-a otravit secretarele incepand asfel ceremonia de adio, vorbind linstit dand ordin sa i se aduca benzina si cateva momente sa nu fie deranjat .
Dupa dupa un timp Erich Kempa a intrat in camera lui Hitler unde la gasit pe Hitler si pe Eva Braun intr-o balta de sange rezultatul unei sinucideri, apoi a turmat benzina peste cadavrele lor dandu-le foc ca rusii sa nu gaseasca nici o urma a lui Hitler. La urma urmei sa dovedit ca hitler sa sinucis, nu au fost adevarate ipotezele aduse de creatorii de mituri care doreau din agonia lui Hitler sa o prefaca intr-o izbanda

sursa:studentie.ro

Crime în masă efectuate de stat sau biserică

• Prigonirea creştinilor (în Roma antică înainte de 311/13, în Persia sec.IV, Yemen sec.VI şi ţările islamice ca urmare a cruciadelor)
• 843 Teodora a II-a. (soţia împăratului bizantin Theophil I ; sau Teofilos (829 – 842) dă ordin de ucidere a peste 100.000 de paulicieni o sectă dualistă “eretică”.
• 1099 prima cruciadă, după cucerirea Ierusalimului ca. 30.000 – 70.000 de locuitori masacraţi
• 1209 cruciada franceză contra albigenilor locuitori din sudul Franţei (20.000 de morţi)
• 1226 şahul horeşilor Persia masacrează din motiv religios 100.000 de georgieni
• 1474 – 1782 prin acţiunea inchiziţiei de prigonire a vrăjitoarelor au ucis ca. 40.000 – 60.000 de oameni
• 1572 în Noaptea Sfântului Bartolomeu (23/24 august) catolicii francezi au masacrat 3.000 – 10.000 de hughenoţi (vezi şi Henric al IV-lea al Franţei)
• 1894 – 1896 – 1915 masacrarea armenilor de către turci (600.000 – 1.500.000 de victime)
• 1928 – 1953 sistemului stalinist cad jertfă peste 20 de milioane de oameni (printre care erau şi prizonieri de război germani)
• 1933 – 1945 în Germania nazistă şi pe teritoriul aliaţilor ei sunt exterminaţi peste 11 milioane de oameni de diferite naţionalităţi, dintre care circa 6 milioane erau evrei
• 1939 – 1945 în Germania prin programul „Kindereuthanasie“ şi „Erwachseneneuthanasie“ sunt omorâţi circa 5000 de copii şi 70.000 de adulţi handicapaţi
• 1943 – 1976 în China prin „revoluţia culturală” a lui „Mao” sunt omorâţi ca. 70 de milioane de oameni
• 1965 – 1966 regimul Sukarno din Indonezia ca represalii pentru o lovitură de stat neizbutită sunt masacraţi între 100.000 – 1 milion de oameni
• 1975 – 1979 peste 2 milioane de oameni sunt omorâţi în lagărele comuniste din Cambodgia

Cei trei lideri care conduc detaşat pe lista crimelor în masă, sunt Mao Zedong, Stalin şi Hitler; ei fiind răspunzători de omorârea a peste 140 de milioane de oameni.

Crime în masă efectuate în război

Groapa comună a masacrului de la Katyn

Se referă la masacrele populaţiei civile, sau a prinzionierilor, făptaşii fiind consideraţi criminali de război.

• Masacrul de la Kraljevo şi Kragujevac, (Iugoslavia) ca şi masacrul de la Kondomari (insula Creta), de trupele germane în timpul celui de al doilea război mondial ca răspuns la acţiunile partizanilor.
• Masacrul de la Katin şi Harkov (1940) a polonezilor de armata sovietică stalinistă 15 000 de morţi
• Masacrul de la Nanking, a japonezilor (în 1937 cu 300 000 de morţi chinezi)
• Masacrul de la My Lai efectuat de trupele SUA (în 1968 morţii sunt locuitorii unui sat vietnamez)
• Masacrul de la Srebenica din Bosnia (Iugoslavia) comis de trupele sârbeşti asupra populaţiei civile locale (1995)

sursa : Wikipedia

—————

Nota : se pare ca adunand mortii de mai sus ar rezulta ca cei mai mari ucigasi din istoria cunoscuta raman comunistii !

Masacre – Pete negre ale istoriei.

Daca un mare scriitor rus spunea candva „omul, ce mandru suna acest cuvant”, sa ne aducem aminte ca latinii aveau o vorba la fel de adevarata: homo homini lupus. Si din pacate, mult prea adesea, in decursul secolelor, omul a fost lup pentru semenii sai, comportandu-se fata de acestia cu o cruzime demna mai curand de fiarele salbatice. Mai grav e faptul ca, pe langa violenta dovedita in razboaie, cand oamenii s-au ucis unii pe altii luptand de la egal la egal, agresivitatea umana s-a manifestat si fata de persoane lipsite de aparare. Despre cateva dintre cele mai faimoase masacre ale istoriei va invitam sa cititi in randurile ce urmeaza.

Masacrul de la Thessaloniki

Una dintre actiunile represive intreprinse de imparatul roman Teodosie I, la 390, i-a vizat pe locuitorii orasului grecesc Thessaloniki, rasculati impotriva sa. Motivul revoltei? Porunca imparatului ca un popular conducator de care, la spectacolele de circ, sa fie arestat, fiindca avusese o idila cu o slujnica de la Palat. Vizitiul a fost arestat dar „fanii” sai s-au razvratit, cerand eliberarea lui. Multi dintre rasculati au fost prinsi si adusi in hipodromul orasului unde trupele gotice din serviciul lui Teodosie i-au masacrat – numarul victimelor fiind estimat la 7000 de oameni.

Masacrul de la Granada

Pe 30 decembrie 1066, o multime furioasa de musulmani a luat cu asalt palatul regal din Granada, aflata atunci sub stapanire maura, si l-au asasinat pe vizirul evreu Iosef ibn Naghrela, declansand apoi un pogrom crancen impotriva populatiei iudaice din oras. Potrivit cronicarului arab Abu Ishaq, peste 4000 de evrei au fost ucisi intr-o singura zi.

Masacrul din ziua Sf. Bartolomeu

Apogeul conflictelor religioase dintre catolicii si protestantii (hughenoti) din Franta secolului XVI, masacrul din ziua Sf. Bartolomeu a fost, se pare, instigat de catre Caterina de Medici, mama tanarului rege Carol IX, la sase zile de la nunta sorei acestuia cu protestantul Henric de Navarra. Cu acest prilej, cei mai renumiti lideri catolici au venit la Paris, capitala catolicismului si vicleana regina-mama a vazut in acest fapt un excelent prilej pentru a lichida partida adversarilor religiosi. Dupa o tentativa de asasinare a liderului militar protestant Gaspard de Coligny, pe 24 august 1572 s-a dat semnalul inceperii masacrului. In Paris au fost ucisi peste 2000 de hughenoti, mai ales capeteniile partidei, alti 3000 de protestanti fiind omorati, in zilele ce au urmat, in intreaga Franta.

Masacrul armatei lui Elphinstone

Akbar Khan a fost unul dintre cei mai temerari luptatori afgani de gherila, in razboiul contra britanicilor, desfasurat la mjlocul secolului XIX. Dupa ce trupele britanice si indiene au cucerit capitala Afganistanului, in ianuarie 1842, o revolta a patriotilor autohtoni a alungat garnizoana lasata de englezi, constand in 4500 soldati britanici si 12.000 auxiliari indieni. Acestia au incercat sa ajunga la garnizoana britanica din Jalalabad, situata la circa 160 km distanta, dar partizanii afgani i-au hartuit neincetat, ultimele ramasite ale armatei conduse de generalul Elphinstone fiind anihilate langa Gandamak. Un singur om, chirurgul William Brydon, a reusit sa scape cu viata si sa ajunga la Jalalabad.

Masacrul de la Batak

Lupta poporului bulgar pentru eliberarea de sub jugul otoman, la sfarsitul secolului XIX, a fost eroica dar si sangeroasa. Unul dintre cele mai intunecate episoade ale sale l-a constituit masacrul de la Batak. Pe 30 aprilie 1876, 8000 de soldati turci, sub conducerea lui Ahmet Aga Barun, au inconjurat orasul, ocupat de insurgentii bulgari. Dupa primul asalt, net inferior numeric si logistic, acestia au cerut sa negocieze capitularea. Ahmet Aga a fost de acord si a jurat sa isi retraga trupele daca rasculatii vor renunta la arme. Dupa ce rebelii au fost dezarmati, perfidul comandant turc a dat ordin detasamentelor de basbuzuci sa ia cu asalt orasul. Aproape 5000 de locuitori au fost ucisi, majoritatea fiind decapitati.

Masacrul de la Katyn

La 5 martie 1940, intr-o padure situata in apropierea localitatii Katyn a fost comis un teribil genocid, circa 22.000 de oamenii fiind ucisi si aruncati in gropi comune de catre soldatii Armatei Rosii. 8000 dintre victime au fost ofiteri ai armatei poloneze luati prizonieri in timpul invadarii Poloniei de catre rusi iar restul au fost arestati sub acuzatia ca ar fi fost „membri ai agenturilor de spionaj straine, jandarmi, spioni, sabotori, mosieri, patroni, avocati sau preoti” si ca ar fi propaganda contra sovieticilor.

Masacrul de la Bai Yar

Bai Yar este o rapa situata nu departe de Kiev, capitala Ucrainei. Aici, in decurs de doar doua zile, pe 29 si 30 septembrie 1941, echipe ale SS, alaturi de colaborationisti locali si politisti ucrainieni au executat sumar 33.771 de evrei civili. Acesta este considerat unul dintre cele mai mari masacre din istoria Holocaustului.

Masacrurile comise de NKVD

In cursul retragerii rapide a Armatei Rosii din fata trupelor naziste, in vara anului 1941, membri NKVD au comis o serie intreaga de executii in masa asupra prizonierilor in Polonia, Tarile Baltice si acele regiuni din URSS pe care sovieticii le lasau in mana invadatorilor. Cifra totala a mortilor este estimata de istoricii rusi post-sovietici, potrivit datelor din arhive, la peste 100.000, dintre care 10.000 numai in partea vestica a Ucrainei.

Masacrul de la Nanjing

Cunoscut si sub denumirea de „ororile de la Nanjing”, episodul se refera la groaznicele crime de razboi comise de invadatorii japonezi dupa cucerirea orasului Nanjing, pe atunci capitala a Chinei, la 13 decembrie 1937. Intr-un interval de sase saptamani, armata imperiala nipona s-a dedat la fapte terifiante, la crime, violuri, incendieri, jafuri, asupra prizonierilor de razboi si civililor. Desi executile au debutat sub pretextul eliminarii soldatilor chinezi deghizati in civili, un mare numar de persoane nevinovate au fost intentionat ucise, multe dintre ele fiind mai intai torturate sau violate. Potrivit informatiilor adunate de Tribunalul Militar International pentru Orientul Extrem, intrunit dupa razboi, aproape 200.000 chinezi ar fi fost ucisi, fiind identificate, in gropi comune, ramasitele pamantesti a mai bine de trei sferturi dintre ei.

Masacrul de la Srebenica

Unul dintre cele mai socante episoade ale istoriei contemporane s-a produs in iulie 1995, in localitatea bosniaca Srebenica. Circa 8000 de barbati si copii musulmani au fost impuscati de catre unitati ale Armatei Republicii Srpska (VRS), sub comanda generalului Ratko Mladici, la masacru participand si membri ai unitatilor paramilitare din Serbia, cunoscute sub denumirea de „Scorpionii”. Pana acum, circa 5600 de victime ale genocidului au fost identificate, gratie analizei ADN. Inainte de declansarea acestui genocid, Natiunile Unite declarasera Srebenica „zona sigura”, protejata de ONU, dar nu a facut nimic pentru a impiedica masacrul, desi circa 400 de militari olandezi din trupele de mentinere a pacii se aflau in regiune.

sursa : revistaMagazin.ro

Criminalii istoriei – Stalin

Stalin – omul din umbra lui Hitler

Daca am avea curiozitatea sa-i intrebam pe istorici cine a declansat cel de-al doilea razboi mondial, ne vor privi chioras,  raspunsul, in opinia lor fiind axiomatic… Putini stiu insa ca, desi este adevarat ca dictatorul nazist al Germaniei a declansat conflagratia propriu-zisa, „papusarul” care l-a dirijat si impins spre acest deznodamant a fost altul. Unul cu totul nebanuit: Iosif Visarionovici Stalin…

Polonia, scoasa la mezat

Autorul acestei ipoteze senzationale este un fost agent secret sovietic, facand parte din structurile armatei, care a editat recent la Londra, sub pseudonimul Viktor Suvorov, o carte despre elementele necunoscute ale celui de-al doilea razboi mondial, misteriosul personaj sustinand ca ar fi avut acces direct la cele mai bine pazite taine ale oranduirii sovietice. Lucrarea, denumita „Spargatorul de gheata: cine a pornit razboiul?”, a starnit deja controverse, fiind privita cu rezerve de academicieni si cu interes de catre opinia publica.

Potrivit lui Suvorov, desi nu a tras el primul glont, Stalin a facut tot posibilul sa-l determine pe Hitler sa il traga. Acordurile secrete ale pactului Ribentropp-Molotov stipulau, pe langa rapirea unei importante parti din trupul Romaniei, de catre sovietici, si acapararea teritoriilor baltice, si o impartire a Poloniei, stat ce mai fusese sfasiat de atatea ori in cursul istoriei. Se stie ca Stalin ii ura pe polonezi cu tot atata ardoare ca si Hitler, doar ca de pe pozitii diferite.

El nu putuse uita atitudinea manifestata de vecinii de la vest in timpul razboiului civil din anii 20. Protectia pe care marile puteri apusene o acordau Poloniei, ca si in anii cand „albii” luptau cu „rosii”, il exaspera pe Stalin. Dar vicleanul conducator bolsevic, caruia nici Hitler, cu tiradele sale anticomuniste, nu-i era deloc drag, a vazut in atacul asupra Poloniei un prilej excelent de a invrajbi puterile capitaliste ale vremii.

Pe 30 noiembrie 1939, sub semnatura „genialului conducator” aparea un articol in ziarul Pravda, in care se scria „Franta si Marea Britanie… au declarat razboi Germaniei, luand astfel asupra lor responsabilitatile prezentului razboi”. De parca agresiunea nemtilor asupra Poloniei, stat suveran, nici n-ar fi existat. Dar era firesc ca Stalin sa judece astfel, de vreme ce, pe cand masina de razboi germana declansa crancenul blitzkrieg dinspre vest, Armata Rosie lua si ea o halca din Polonia, atacand-o dinspre est.

Toate tunurile pe „agresorul imperialist”

Atitudinea lui Stalin se va schimba insa radical, doi ani mai tarziu: pe 5 mai 1941, intr-un discurs tinut cu ocazia ceremoniei de absolvire a cadetilor Academiei Militare Frunze, dictatorul arunca intreaga responsabilitate asupra razboiului pe umerii lui Hitler, criticand teoriile acestuia despre necesitatea „spatiului vital” – cautat, lucru ingrijorator pentru rusi, spre est, nu spre vest… Suvorov considera ca aceasta schimbare de optica nu era deloc intamplatoare: agentii de spionaj infiltrati de rusi chiar in sanul Wehrmachtului avertizasera ca atacul german asupra URSS era iminent.

De aceea, Stalin, care stia ca nu mai poate impiedica acest atac, dorea sa se puna bine cu puterile occidentale, in vederea unei aliante ulterioare. Calculul sau s-a dovedit corect, caci la putin timp dupa invazia de la 22 iunie 1941, francezii si englezii, nimeni altii decat „factorii declansatori ai razboiului”, in opinia lui Stalin, cautau o alianta cu puterea sovietica, impotriva agresiunii naziste. Oportunismul „tatucului” va atinge apogeul cand, dupa sfarsitul razboiului, el va arunca vina devastatorului conflict mondial, ce costase omenirea zeci de milioane de victime umane, asupra intregii lumi capitaliste.

„Am dorit sa sugerez, prin cartea mea, ca sovieticii au adus, la momente diferite, e drept, acuzatii tuturor tarilor capitaliste, cu intentia deliberata de a ascunde propriul lor rol, ca instigatori ai razboiului”, spune Suvorov. Tactica nu era noua, dar Stalin s-a dovedit un invatacel constincios: sa nu uitam ca in scrierile lui Marx si Lenin, se precizeaza in dese randuri ca razboaiele moderne sunt provocate de imperialisti, dornici sa-si sporeasca sferele de influenta, in incercarea lor de a domina lumea. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, teoreticienii sovietici, in special autorii de tratate militare, au inceput sa predice fara incetare ca „razboiul nuclear”, pe care toata lumea il astepta cu spaima, va fi declansat de aceleasi tendinte „agresive si militariste” ale capitalismului.

Hitler – spargatorul de gheata al Revolutiei

Este un fapt indubitabil ca, dupa 1918, majoritatea statelor capitaliste au pledat pentru dezarmare si au incheiat acorduri referitoare la eliminarea armamentului, impunand aceste directive si tarilor infrante (in special Germaniei) ale caror tendinte agresive erau cunoscute. Singura putere mondiala care a nu a dat curs acestei cereri, pretextand ca ar fi tinta unor comploturi ale „albilor” si „contrarevolutionarilor”, vizand rasturnarea puterii bolsevice, a fost Uniunea Sovietica. In timp ce Europa Occidentala era inca socata de ororile unui conflict in ale carui transee murisera milioane de tineri, Lenin si acolitii sai se pregateau deja un cataclism si mai mare.

Si aici un amanunt este relevant: inca inainte ca Hitler sa devina cancelar, Stalin invita delegatii numeroase de ofiteri germani, in cadrul unor „schimburi de experienta”, dornic de a stimula dorinta de razbunare a Germaniei. Ofiterilor germani li se permitea accesul in uzinele sovietice de armament, fiind pusi in tema cu cele mai noi descoperiri si inovatii in materie, ale rusilor.

Mai mult, nemtii erau antrenati sa foloseasca modernele piese de artilerie ale sovieticilor si incurajati sa proiecteze altele similare; nesfarsitele coloane de Panzere, ce vor zdrobi, sub senilele lor, jumatate de Europa, isi au, prin urmare, originea in aceste „vizite de lucru”. „Imediat ce fascistii au ajuns la putere, Stalin a facut tot posibilul pentru a-i convinge sa se inarmeze, sa declanseze razboiul. Incununarea acestor eforturi a fost semnarea pactului Ribentropp-Molotov, prin care sovieticii promiteau sa inchida ochii la orice agresiune ar fi facut nemtii, in sudul si estul Europei.

De fapt, vicleanul Stalin a prevazut inca de la inceput cursul conflagratiei. El stia ca tot ce va lasa acum in mana lui Hitler – Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, Romania – va lua inapoi intr-o zi, adica atunci cand masinaria de razboi germana va fi anihilata. Istoria a dovedit ca a avut dreptate… In acelasi timp, pactul de neagresiune incheiat intre nemti si sovietici a speriat marile puteri occidentale, care se temeau de o alianta a extremelor – fascism si comunism. Poate ca si acesta a fost motivul nenumaratelor cedari si politicii defetiste ale unor diplomati precum Chamberlain sau Daladier.

„In ianuarie 1933, cand Hitler a fost numit cancelar, Stalin radia si l-a numit chiar pe viitorul dictator nazist spargatorul de gheata al revolutiei, isi amintea unul dintre intimii liderului de la Kremlin.  Pe de alta parte, strategia lui Stalin a fost de a incita Statele Unite impotriva Japoniei, prin infiltrarea unor agenti ai sai in sanul administratiei de la Washington. In cartea „The Venona Secrets”, autorii, Herbert Romerstein si Eric Breindel, releva ca a existat chiar o actiune speciala – „Operation Snow” – vizand influentarea politicii americane in privinta Japoniei.

In mai  1941, Harry Dexter White, „cartita” sovieticilor in Departamentul de Stat, a fost solicitat sa propuna ideea unui ultimatum la adresa Japoniei, fata de agresiunea comisa impotriva Chinei. Cei doi sustin chiar ca secretarul de Stat, Cordell Hull, ar fi folosit chiar cuvintele lui Stalin, in nota ultimativa adresata Japoniei, la 26 noiembrie 1941. Dupa ce il facuse pe Hitler sa intre in razboi contra Frantei si Angliei, Stalin reusea astfel sa-i incaiere pe americani cu japonezii…

sursa : revistamagazin.ro