Poporul Dropa – Extraterestrii din Tibet.

O legendă chineză spune că demult, nişte oameni de statură mică, subţiri, de culoare galbenă, au coborât din cer cu o navă spaţială. Creaturile aveau capete bombate şi erau aşa de urâte la înfăţişare, încât multe au fost vânate şi ucise. Povestea seamănă izbitor de mult cu mesajul descifrat de pe discurile de piatră, de un cercetător din Beijing.

 

În 1938, Chi Pu Tei, profesor de arheologie la Universitatea din Beijing, a plecat cu studenţii săi într-o expediţie în munţii Bayan Kara-Ula, la frontiera dintre China şi Tibet. Grupul a cercetat o reţea de peşteri, despre care existau informaţii că au fost sculptate artificial, semănând mai mult cu un sistem complex de tuneluri şi depozite subterane. În interiorul peşterilor, studenţii au descoperit un şir ordonat de morminte, care conţineau schelete ciudate. Nici unul nu măsura mai mult de 1,20 metri. Oasele erau foarte subţiri, iar craniile disproporţionat de mari. O parte din membrii echipei au sugerat că ar fi vorba de rămăşiţele unei specii necunoscute de gorilă de munte. Replica profesorului Chi Pu Tei, „Cine a mai auzit ca maimuţele să se îngroape una pe alta?”, i-a redus însă pe toţi la tăcere. Cercetătorii au descoperit apoi că pereţii peşterilor erau acoperiţi de pictograme ale bolţii cereşti: imagini ale soarelui, lunii, pământului şi ale unor stele neidentificate, unite printr-o serie de linii punctiforme. Chiar înainte de plecare, echipa profesorului Chi a mai făcut o descoperire uluitoare. Studenţii au găsit, pe jumătate îngropat în pământ, un disc de piatră ciudat, care părea şlefuit de mâinile unor creaturi inteligente. Discul avea aproximativ 25 de centimetri diametru şi 2 centimetri grosime, iar în mijloc o gaură perfect circulară, de 2 centimetri. Pe suprafaţa pietrei se vedea un şanţ spiralat foarte fin, semănând mult cu un fel de înregistrare fonografică primitivă. La o privire mai atentă, cu lupa, şantul s-a dovedit a fi o linie continuă de hieroglife ciudate. Caracterele aproape microscopice erau într-o limbă necunoscută.

Citeste tot articolul

AICI

Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI

 

21 decembrie 2012 – Apocalipsa ?

Inapoi la mayasi

Maya a fost una dintre cele mai cunoscute civilizatii din Mezoamerica. Istoria maya cunoaste trei faze: perioada preclasica, care incepe in jurul anului 2600 i.Cr., clasica si postclasica, perioada care s-a incheiat cu cateva secole in urma, desi sunt voci care sustin ca populatia maya nu a disparut cu adevarat niciodata. Perioada cuprinsa intre anii 250 e.n. si 900 e.n., cunoscuta si sub numele de perioada clasica, avea sa insemne apogeul culturii mayase. Domeniile vaste pe care acestia le ocupau, incluzand teritoriul actual al Mexicului, Guatemalei, nordul Belizelor si vestul Hondurasului, au contribuit la supravietuirea si perpetuarea acestei civilizatii pentru o lunga perioada de timp.

Desi nu mayasii au fost cei care au pus bazele astrologiei, epigrafiei, scrisului sau sistemelor calendaristice, ci le-au preluat de la o puternica civilizatie antecesoare, olmecii, aceste stiinte au fost desavarsite de catre mayasi. Nici cunostintele de arhitectura si inginerie nu le erau straine. Marturie a acestui fapt stau constructiile care le-au supravietuit timp de secole: arhitectura ceremoniala, incluzand piramide care serveau drept temple, palate si observatoare astronomice, rezervoare subterane in care colectau si pastrau apa de ploaie, toate construite fara ajutorul uneltelor de metal. In jurul anului 300 e.n., mayasii au adoptat un sistem de conducere ierarhic, condus de regi si de nobili. Civilizatia s-a dezvoltat intr-un regat foarte bine structurat in timpul perioadei clasice. Societatea lor era formata din mai multe state independente, fiecare dintre ele avand atat o societate agricola rurala, cat si intinse localitati urbane, construite in jurul lacasurilor de cult. Declinul a inceput dupa anul 900 e.n., cand, din motive inca ramase neintelese, mayasii din regiunile sudice si-au abandonat orasele. Ulterior, formatiunile nordice au fost integrate in civilizatia tolteca, ceea ce le-a prelungit existenta si cultura pana in jurul anului 1200. Cateva formatiuni periferice au continuat sa existe pana la venirea conquistadorilor, la inceputul secolului XVI.

Calendarul cel lung, la final

 

Citeste tot articolul

AICI

Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI

Sumer, prima civilizatie oficiala a omenirii.

In urma cu peste opt milenii, in rodnicul tinut al stravechii Mesopotamii, lua nastere prima civilizatie a lumii. Si daca inventiile enigmaticilor sumerieni depaseau cu mult cunostintele si tehnologia vremii, punand bazele culturilor ce aveau sa le urmeze, o parte insemnata a mostenirii lor nu isi gaseste nici astazi explicatia in randul oamenilor de stiinta.

Ar fi suficient, poate, sa mentionam, intr-o ordine aleatorie, ca in Sumerul antic erau inventate : scrierea, roata, matematica, astronomia, calendarele, sistemele de irigatii, armura, carul de lupta, sabiile, barcile, harnasamentul cailor, cuiele, morile, sandalele, roata olarului, harponul, dalta, inelele, seile sau acul. Tot aici lua nastere si prima mare opera literara a umanitatii, Epopeea lui Ghilgames, descoperita in secolul al XIX-lea intre ruinele stravechiului oras Uruk, precum si prima religie politeista despre care ne-au parvenit informatii detaliate.
In fapt, istoria omenirii incepe cu sumerienii. Ei sunt cei care, practic, au facut trecerea de la preistorie catre istorie, prin inventarea scrisului si mentionarea, in premiera, a tuturor cunostintelor si credintelor pe care le aveau. Chiar daca s-a dovedit ca in Orientul Mijlociu au existat orase locuite permanent de peste 10.000 de ani (vezi cazul Ierihonului sau al Damascului), majoritatea istoricilor considera Sumerul drept prima mare civilizatie a lumii.
Si totusi, dincolo de remarcabilele realizari ale sumerienilor, intr-o epoca in care marile culturi ale lumii erau, cel mult, intr-o faza incipienta, misterele care inconjoara stravechea civilizatie sunt departe de a-si gasi o explicatie, chiar si in epoca moderna. Incercand sa pastreze obiectivitatea adevarului istoric si stiintific, va  la un scurt periplu printre cele mai mari enigme ale culturii si istoriei sumeriene.

 

Citeste tot articolul

AICI

Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI

Romania Misterioasa

romania-misterioasa.blogspot.ro

Cautati-ne la adresa de mai sus ! Click to ENTER in Romania  misterelelor  !

Crestinare cu spada.Crime in numele crestinismului.

Daca studiem putin istoria si din alt unghi, invadatori barbari au fost mici copii pe langa crimele barbarilor crestini impotriva „paganilor”. In ziua de azi majoritatea sarbatorilor crestine sint sarbatorile pagane, si nasterea lui Iisus Cristos este sarbatorita in ziua de Sol Invictus, sarbatoarea pagana, ca sa dau numai un exemplu.
Dar sa revenim la crimele pe care s-a construit crestinismul, lista fiind foarte lunga voi aminti doar numai cateva.

In anul 314, imediat dupa legalizarea sa, Biserica crestina ataca paganii. Prin edictul din 315 au fost distruse templele pagane si sacerdotii pagani asasinati.
In anul 324 imparatul Constantin declara Crestinismul ca unica religie oficiala a imperiului Roman. In Dydima, in Asia Menor, devasteaza oracolul zeului Apolo si tortureaza sacerdotii pana la moarte. Expluzeaza toti paganii de la muntele Athos si distruge toate templele pagane.
In 326 imparatul Constantin, urmand instructiunile mamei sale Elena, distruge templul zeului Ascelpio in Aigeai din Cilicia si multe temple ale zeitei Afrodita din Ierusalim, Afaka in Liban, mambre, Fenicia, Baalbek, etc. In anul 330 Imparatul Constantin fura comorile si statuile templelor pagane din Grecia pentru a decora Noua Roma (Constantinopolul), noua capitala a imperiului sau.

Citeste tot articolul

AICI

Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI

Legende si superstitii despre Craciun.

Crăciunul sau Naşterea Domnului este o sărbătoare creştină celebrată la 25 decembrie (după calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (după calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domneşti (praznice împărăteşti) ale Bisericilor bizantine, a treia mare sărbătoare după cea de Paşti şi de Rusalii. În anumite ţări unde creştinii sunt majoritari, e de asemenea sărbătoare legală, şi se prelungeşte în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine şi o sărbătoare laică, celebrată atât de către creştini cât şi de către cei necredincioşi, centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor de la Moş Crăciun”.

Crăciunul în tradiţia românească

Peste tot unde există suflare românească cu simţământ creştin, Crăciunul este una din cele mai importante sărbători religioase, este sărbătoarea Naşterii Domnului, prilej de bucurie, pace şi linişte spirituală. Este o zi în care dăruim şi primim multă iubire şi căldură sufletească. Acest lucru se remarcă în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru Crăciun.

Credinţă şi legende populare privitoare la originea termenului:

 

Citeste tot articolul

AICI

Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI

Legenda Dochiei.

Numele pare a proveni din calendarul bizantin, care pe 1 martie celebra Sfanta Martira Evdokia. Zilele Babelor sunt de obicei sapte. In unele parti ale tarii sunt considerate zile ale Babelor primele douasprezece zile ale lui martie. Acestea echivaleaza simbolic numarului de luni ale anului. Cifra 12 isi confirma puterea magica prin cele doua grupari de zile: sase calduroase, sase friguroase. Aceste zile ar trebui sa marcheze iesirea treptata din iarna si instalarea primaverii.

Legenda

Se spune ca Dochia ar fi fost fiica regelui dac Decebal, de care s-a îndragostit Traian, cuceritorul Daciei.

Citeste tot articolul

AICI

Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI

Legendele Pesterilor.

Ce ar fi speologia fara legendele tesute in jurul pesterilor pe care tocmai le-am vizitat?

De cele mai multe ori, localnicii sunt cei care ne indruma spre gaurile ascunse in hatisurile de pe versant ori ne avertizeaza sa nu intram in hoancele „fara fund” din fanetele de pe deal. SI tot ei, cu ochi iscoditori, ne cerceteaza sperand sa desluseasca iesind din banana, vreo bucata de harta pe piele de vitel ori vreun detector de metale.
Caci nu exista pestera despre care localnicii sa nu impleteasca adevarul cu mitul, povestea din mosi stramosi cu visurile despre comorile dacilor sau ale haiducilor.
Inaccesibilitatea acestor cavitati pentru locuitorii din zona plaseaza pesterile pe primul loc pentru ascunderea unei comori, iar dorinta noastra de a invinge necunoscutul si intunericul este de multe ori gresit inteleasa. In aceasta sectiune puteti gasi legende depanate seara la foc, unele relatate chiar noua, altele spicuite de pe net. Ne face placere sa vi le oferim asa cum circula ele pe cale nescrisa, din gura in gura, pe mirificile plaiuri carstice ale Romaniei.

Legenda lui Vulcan si a flacaului Straja

La sud de Valea Lapusnicului, pe unde altadata se scurgea cel mai lung ghetar din Carpatii romanesti (13 km lungime, 300 m grosime), se afla asa-numitul Retezat Mic, alcatuit preponderent din calcare.

 

Citeste tot articolul

AICI

Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI



 

Crucea.Simbolistica.

Crucea este unul dintre simbolurile cele mai răspândite şi în acelaşi timp printre cele mai vechi. El se găseşte pictat sau scrijelit în peşterile preistoriei (epoca de piatră), iar în Europa preromană şi precreştină el a fost un simbol preferat al celţilor (monezile lor ne stau mărturie). Ştim însă cu siguranţă că el a fost un simbol legat de divinităţi odată cu apariţia civilizaţiilor istorice (scrise), exemplul primar fiind Egiptul, unde crucea coptă (ankh) o vedem adesea în mâna diverşilor zei egipteni reprezentaţi de oamenii acelor timpuri, sau pe sarcofagele şi pereţii mormintelor lor. Sensul ei era acela al vieţii (imortalităţii), de aceea interpretarea cea mai frecventă este aceea a unei alăturări a organelor sexuale stilizate (ansa reprezentând vulva, în continuarea căreia este ataşat penisul la capătul căruia sunt situate testiculele). La apariţia lui, creştinismul a integrat şi el simbolul acesta străvechi.
«Cruce» are două sensuri: un sens material, şi un sens moral.

Citeste tot articolul

AICI

Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI

Codul lui Nostradamus.

Uluitoarele profeţii ale lui Nostradamus au fost lăsate posterităţii în lucrarea de 4.680 de versete, „Centuriile“. O carte încă enigmatică în care sînt înscrise cu o precizie aproape matematică, destinele unor conducători şi popoare, calamităţi naturale şi războaie. O concentrare a celor mai diverse evenimente prin care oamenii şi istoria celor peste 400 de ani aveau să treacă aşa cum le prevăzuse Michel de Nostre-Dame, medic francez si astrolog. În urmă cu doi ani, la Biblioteca Naţională din Roma a fost descoperit un nou manuscris scris de Nostradamus. În cartea sa, „Codul Nostradamus, al treilea război mondial“, Dr. Michael Rathford pretinde că a descifrat noile scrieri şi astfel a aflat că anul acesta se va declanşa o mare conflagraţie mondială care se va sfîrşi abia în 2012.

Profeţii împlinite

Nostradamus s-a bucurat de recunoaşterea talentului său ieşit din comun încă din timpul vieţii. Previziunile pe termen scurt au fost, în marea lor majoritate, corecte. Se apreciază că 70% din profeţiile lui s-au adeverit. Chiar şi momentul propriei morţi l-a apreciat corect. Pînă în prezent au fost identificate mai multe evenimente care ar fi fost prevăzute de Nostradamus în centuriile sale. Arthur Crockett le enumeră în „Profeţiile inedite ale lui Nostradamus“: dominaţia maritimă a Marii Britanii vreme de aproape trei secole, moartea lui Giordano Bruno, revolta anti-comunistă din Ungaria, moartea lui J. F. Kennedy, căderea zidului Berlinului, războiul din fosta Iugoslavie, atacul de la 11 septembrie 2001.

Documentul secret

În 21 de ani de studiu al Centuriilor, americanul Michael Rathford n-a reuşit să descopere o cheie originală de interpretare a profeţiilor lui Nostradamus. În schimb, cînd a dat peste documentul îngropat vreme de 400 de ani în arhivele Librăriei Naţionale din Roma, a avut o revelaţie. …..

citeste tot articolul

AICI

Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI

Intamplari stranii povestite de autori.1

Luminita

Era in anul 1950, in ajunul Craciunului, cand parintii mei m-au trimis in orasul Petrosani, pentru a cumpara o pereche de bocanci pentru sora mea. Am plecat deci din satul meu, Voitesti din Deal, dimineata, pe un drumeag, de fapt o potecuta ce taia drumul „mai scurt” peste dealuri si vai…
Am coborat in Valea Gruiului, am traversat paraiasul cu acelasi nume, apoi am urcat dealul, am traversat satul Gruiu, Campia Inoasa, am trecut prin capul satului Lazaresti, apoi prin padure, pana in satul Bumbesti, Campia Bumbestilor si, in sfarsit, gara Bumbesti-Jiu.
La intoarcere, in jurul orei 23, am coborat repede din tren, sperand sa mai intalnesc tovarasi de drum. Pe peron, dupa plecarea trenului, liniste… Cu bocancii intr-o traista, traversez cele cateva linii si o iau cu inima stransa pe potecuta usor mai inchisa la culoare fata de albul zapezii.
In fata mea, la circa 300 m, zaresc o luminita jucausa, parca era un felinar purtat de cineva. Iutesc pasul, alerg sa prind luminita si pe purtatorul ei. Am traversat Campia Bumbestilor, am ajuns in satul Bumbesti, n-am ajuns luminita si inima mi s-a strans de frica… Daca luminita se oprea in sat, ce ma faceam? Urma sa traversez padurea singur, noaptea… Toate rugaciunile stiute le-am spus cu voce tare si m-am rugat la Dumnezeu sa-mi dea curaj.

 

Citeste tot articolul

AICI http://www.2012en.ro/?p=497

Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI

 

O enigma istorica: romanizarea Daciei.

 

Istoria noastra este plina de intrebari si umbre, carora cercetatorii refuza sa le dea contur. Romanizarea, de pilda, este un exemplu foarte incomod: se vorbeste cu convingere numai despre rezultatele sale – limba si poporul roman -, dar daca vrem sa cercetam felul in care dacii au fost romanizati, ne prabusim in cea mai adanca gaura neagra a istoriei noastre.

Ce este romanizarea?

Indiferent cat de mult au construit, investit si civilizat romanii intr-un teritoriu ocupat, despre fenomenul de romanizare nu putem vorbi decat atunci cand populatia cucerita si-a insusit limba latina, renuntand definitiv la limba proprie. Or, romanii nu si-au propus niciodata sa romanizeze pe nimeni, deci romanizarea nu a avut nicaieri un caracter intentionat, programatic, organizat. Nu exista nici un document care sa dovedeasca asa ceva. Imperiul Roman era foarte intins la vremea apogeului sau (in anul 117 d.Cr. a atins extinderea maxima), dar in cea mai mare parte a teritoriului ocupat, limba latina nu a putut inlatura limbile locale, in ciuda faptului ca stapanirea romana a durat multe sute de ani: in primul rand Grecia si Egiptul, care aveau o cultura superioara celei romane, nu au fost romanizate niciodata; apoi tot restul Orientului elenistic, cu Asia Mica, Siria, Palestina etc.; teritoriile din Africa de Nord – Mauretania, Numidia, Cyrenaica; Britannia, Germania, Illyricum, tot restul Peninsulei Balcanice, cu Tracia, Macedonia si cele doua Moesii, apoi Pannonia, Noricum si alte teritorii. Nicaieri limba latina nu a persistat: fie nu s-a impus niciodata, fie s-a impus pentru un timp limitat, disparand sub presiunea altor limbi (a celor slave, de exemplu). Se considera ca, din acest imens teritoriu, au ramas romanice doar Hispania, Gallia, Italia, micul teritoriu al Raetiei, Dalmatia si Dacia, dand nastere celor zece limbi romanice: spaniola, portugheza, catalana, franceza, provensala, italiana, sarda, reto-romana, dalmata (azi disparuta) si romana. Cum de in unele teritorii romanizarea limbii a reusit, iar in altele (cele mai multe) nu? Hazardul? Cine poate raspunde?

Romanizarea Daciei

Dacia a fost ultima cucerita si prima abandonata de romani, durata sederii lor efective fiind de mai putin de 150 de ani. …..

citeste tot articolul

AICI

Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI

Download Accelerator Plus 8.7.0.5

Download Accelerator Plus 8.7.0.5  download

ODC

odc++5.31  download

Cercurile din lanuri – mesaje OZN?

Deşi au trecut mai bine de 30 de ani de la apariţia primelor cercuri în lanuri din epoca noastră, aceste formaţiuni geometrice continuă să fascineze mulţi cercetători şi dau naştere unor întrebări rămase încă fără răspuns. După declaraţia celor doi pensionari englezi, Doug şi Dave, din 1991, care au afirmat că ei făcuseră toate cercurile din lanuri apărute până atunci în Anglia, mulţi au preferat să dea uitării straniul fenomen. Cercetătorii pasionaţi şi-au continuat însă studiile, organizând experimente de reconstruire a cercurilor „originale”. Recent, trei studenţi americani de la MIT au încercat să creeze cu metode ştiinţifice un cerc, pe un câmp din Ohio (SUA), care să reproducă fidel toate caracteristicile cercurilor autentice. Istoricul cercurilor din lanuri Prima menţiune despre un cerc în lanuri apare în folclorul englez. Un manuscris din 1678 vorbeşte despre aşa-numitul „diavol secerător” din Hartfordshire, înfăţişat într-o gravură, construind o formă spiralată într-un lan de ovăz. Textul spune că diavolul a venit din cer sub forma unei lumini roşii şi a tăiat cercuri pe acel câmp de ovăz. Ulterior, cercurile din lanuri au fost semnalate sporadic în secolele al XIX-lea şi al XX-lea, cu o intensificare a apariţiilor şi a complexităţii lor în ultimii 25 de ani. Fermierii au remarcat în 1978 o structură de tip ciorchine, semănând cu o cruce celtică. Apoi au apărut forme cu un cerc înconjurător, apoi cu două cercuri, şi în ’90 pentru prima oară, au apărut două cercuri unite printr-o linie. Spre sfârşitul anilor ’80, fenomenul a cunoscut perioada sa de glorie, când au fost studiate sute de cercuri din lanuri, de forme din ce în ce mai complexe. În Marea Britanie cercurile au generat o orientare generală, fascinând prin frumuseţea şi misterul lor. Astfel, reporteri, cercetători şi curioşi au dat năvală în comitatul Wiltshire pentru a investiga apariţiile. Se pare că însăşi regina Angliei avea pe lista cărţilor recomandate volumul „Circular Evidence” (Evidenţa circulară) a lui Pat Delgado şi Colin Andrews. Toate acestea au luat o întorsătură neaşteptată în vara anului 1991, Citeste tot articolul AICI Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI 

Razboiul secret britanic din Antarctica.

Un subiect pe o tema apropiata poti citi si aici .

 

In descrierile oficiale privind operatiile militare aliate in Antarctica, se vorbeste foarte putin despre Marea Britanie. Totusi, documentele atesta ca ea a incercat, in 1945, un asalt final impotriva Germaniei naziste pe acest continent. Se stie ca germanii au construit acolo, din 1938, o baza secreta unde s-au refugiat fugarii dupa caderea celui de-al treilea Reich. Aceasta baza de la Neuschwabendland a fost in intregime distrusa de armata britanica. Astfel se lumineaza misterul celor 40 de submarine germane disparute la sfarsitul razboiului si se relanseaza “mitul” nazist al Antarcticii.

Ultimul martor. Astazi aproape toti cei care au servit in timpul campaniei de la Neuschwabendland ne-au parasit. Dar ultimul martor a facut marturisiri, pe parcursul a zece ani dar in timpul a doar doua intrevederi. Ele sunt esentiale.

“Cand ne-au anuntat victoria in Europa, unitatea mea se afla in repaus intr-o grota din fosta Iuglosavie.

Eram multumit ca acest razboi s-a terminat, dar cu luptele care continuau in Pacific si tensiunile care cresteau in Palestina, stiam bine ca razboiul nostru putea continua. Gratie cerului, am fost iertat de a participa la razboiul contra Japoniei, dar am fost trimis in Palestina unde afluxul de evrei, coroborat cu o ascensiune a terorismului sionist, si nelinistea nu doar pe palestinieni, ci si fortele britanice insarcinate de a zagazui acest aflux si de a reprima insurectiile. M-au avertizat ca sederea mea in Palestina putea sa dureze nedeterminat.

Am vazut murind multi dintre camarazii mei soldati. Din fericire, am primit la inceputul lui octombrie 1945 ordinul de a ma prezenta la ofiterul meu superior, caci fusesem ales pentru o misiune secreta la Gibraltar (niciunul dintre superiorii mei nu cunostea natura acestei misiuni). Neprimind nicio alta explicatie, speram ca voi fi redat curand vietii civile. M-am inselat profund! Mi-am petrecut inca un Craciun pe picior de razboi.

 

Citeste tot articolul

AICI

 

Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI

 

Ziduri din piatra topita.

Ziduri vitrificate

Se gasesc peste tot, in Ungaria, Norvegia, Franta, in Scotia, etc. Varsta fortificatiilor este estimata la 1800 de ani i.e.n si 200 e.n. Pentru a topi aceste ziduri de granit trebuie o temperatura situata intre 1100 si 1300 grade Celsius, combinata cu un procedeu de combustie lenta. Au fost emise numeroase teorii pentru a justifica vitrificarile si unele au fost chiar experimentate, dar fara succes.

Cea mai plauzibila dintre ele a fost a geologului Alain Ploquin, ca urmare a aducerii la suprafata in 1988, a unui murrus gallicus in orasul Affrique. Vitrificarea s-a obtinut prin calcinarea pietrelor de calcar, a marnei si a argilei cu ajutorul cuptoarelor deasupra si se distrug in timpul arderii. Dar se pare ca acest procedeu nu se poate aplica zidurilor scotiene. In scotia se gasesc ziduri vitrificate la: Craig Phoedrick, Ord Hill of Kissock, Barry Hill, Castel de Spinie, in Vernesshire, top-o-Noth, in Comitatul Aberdeen, si Cairns, insula Sandy. In Franta, la Allier, Cantal (Castelul Contier si la Mauriac), la Corraze, Cote d’or, Cotes d’Armor, Charente, Creuse (castelul Jarnaques), Dordagne, Haut-Rhin, Loire, Mayenne (castelul Meygnan), Meurthe si Moselle, Niavre, Orne, etc.

Vitrificarea in toate aceste locuri diferite pare sa se fi efectuat pe o lungime de circa 3 metri, in inaltime, uneori, pana la 1 metru de la sol, alteori doar pe partea superioara a zidului. In adancime vitrificarea poate fi superficiala, cu o grosime de aproximativ 2 cm, uneori doar partea interioara a zidului este topita.

 

Citeste tot articolul

AICI http://www.2012en.ro/?p=479

Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI

 

Civilizatii disparute – Lemuria

Pentru oamenii de stiinta gasirea unui continent de legatura intre India si America era necesar, altfel nu s-ar fi putut explica distributia faunei si florei din zona oceanului Indian cum ar fi de exemplu prezenta lemurului, creatura ce traieste in insula Madagascar, dar mai putin in Africa, chiar si in India sau arhipelagul Malaieziei. Alte animale si plante au ridicat aceeasi problema. Cum ar fi putut lemurul sa treaca peste oceanul Indian? Un document prost conservat si un model de teracota spart l-au inspirit pe ocultistul britanic Scott Elliot in desenarea unei harti a Lemuriei, asa cum era la momentul intinderii ei maxime. Naturalistul german Ernst Haikel credea ca un continent s-ar fi intins candva din Madagascar pana in Malaiezia si ar fi putut explica arealul de distributie al lemurilor si al altor specii. Doctorul francez Augustus Le Longeon care a facut sapaturi in ruinele mayase din Yucatan a tradus una din cartile mayase „codecs troana”. Acolo era o extraordinara relatare despre asa zisul continent Mu, un teritoriu infloritor, paradisiac distrus de un cutremur. Lep Longeon sustinea ca are dovezi dupa care locuitorii din Mu ar fi fost stramosii mayasilor dar si ai egiptenilor. Celebrul occultist Helena Blavatski in peregrinarile sale prin Tibet ar fi gasit in manastirile sacre ale Tibetului la asa zisi Mahatmas (suflete mari,iluminate) un manuscris intitulat „Cartea Dzyan”. Despre acesta inteleptii spuneau ca este un vechi text din Atlantida in care se pomenea de evolutia umanitatii prin mai multe rase (7 rase) intre care lemurienii ar fi fost a treia. Dupa cartea Helenei Blavatski acestia ar fi trait pe un continent ce acoperea cea mai mare parte din emisfera sudica. Ei erau creature gigantice asemanatoare cu maimutele. Unii aveau patru brate in timp ce altii aveau un al treilea ochi in ceafa. Nu vorbeau nici o limba, comunicau doar telepathic si detineau uimitoare puteri paranormale. In timp, Lemuria s-a fragmentat descinzand din ea continental Atlantida si lumea actuala.

Citeste tot articolul

AICI

Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI

Mitul Shambhalei: Un regat atotputernic in adancul Terrei

Un cataclism planetar i-a obligat pe reprezentantii unei civilizatii stravechi sa se refugiezeintr-o lume subterana. Locuitorii ei detin controlul puterii la suprafata globului si imping omenirea spre Apocalipsa
Posibilitatea existentei unui taram misterios a constituit din cele mai vechi timpuri un subiect deosebit de fascinant. Una din lucrarile de referinta ce abordeaza acest subiect apartine lui Edward Lytton, autor al cartii “Ultimele zile ale orasului Pompei”. Acesta descrie in cartea sa, Rasa viitoare, o lume subpamanteana locuita de o rasa superioara, vrill-ya, care planuia sa cucereasca lumea de sus.
Pe aceeasi linie, Rene Guenon aminteste in scrierile sale de un mit in care se afirma ca, in urma unui cataclism planetar, ultimii reprezentanti ai unei civilizatii avansate, dezvoltata pe teritoriul ocupat de actualul Podis Gobi, s-au refugiat intr-un imens sistem de caverne sapat in profunzimile lantului himalayan. Acolo, ei s-au separat in doua grupuri, fiecare stabilindu-si un centru material si spiritual propriu: in Agartha se afla Cetatea binelui, a contemplarii si neamestecului in evolutia lumii de la suprafata si in Shambhala, Cetatea puterii, membrii ei isi concentreaza eforturile in directia dirijarii si grabirii omenirii spre Apocalipsa.

Citeste tot articolul

AICI

Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI

Lumea din Pamant !

– La 2300 de mile dincolo de Polul Nord ar exista o intrare catre centrul Terrei * Aici, conform spuselor amiralului Richard E. Byrd, primul om care a zburat deasupra Polului Nord, ar locui o civilizatie umana mult mai evoluata * Cei care populau Pamantul s-au mutat in subteran acum 100.000 de ani * Un razboi care a avut loc atunci a distrus suprafata Terrei si a creat deserturile * Secretul orasului subteran Agartha * Virgil Armstrong, fost agent CIA, descrie fascinantul univers de sub noi: oameni nemuritori, atmosfera controlata, deplasari cu viteze de 3000 de mile/ora, atlanti si lemurieni, farfurii zburatoare pentru survolarea pamantenilor

O fotografie recenta a Polului Nord, aflata in custodia NASA, si transmisa de unul dintre numerosii sateliti circumterestri, a resuscitat interesul geofizicienilor. Si nu numai. In aceasta imagine se poate observa lesne, in zona Polului Nord magnetic, o suprafata care nu este acoperita de gheata calotei glaciare, cum ar fi fost normal . Pe o raza de aproximativ 300 de km (deci, pe o arie cam de marimea Romaniei) se intrezareste pamant – si inca destul de fertil. Poza, daca nu e vorba de o „fata morgana” cosmica, ar fi suficienta pentru a innebuni un savant. Si asta, pentru ca si un elev din ciclul elementar stie ca sub calota glaciara de la Polul Nord nu se afla nimic altceva decat apa, fapt confirmat si de traseele submarinelor, care trec frecvent prin acea zona. Si atunci, ce ar putea fi pata aceea de „pamant” din inima gheturilor arctice?, s-au intrebat cei de la NASA. Pentru a elucida misterul, acestia au comandat satelitului o noua fotografie, facuta de data asta dupa inca o rotatie circumterestra si dintr-un alt unghi. Inca o data, pata s-a incapatanat sa apara in dreptul Polului Nord magnetic. Citeste tot articolul AICI Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI