2012 Era Noastra

Mistere.Enigme. Civilizatii disparute.Organizatii secrete.Enigme romanesti.Piramidele.Misterele istoriei.Fenomene inexplicabile.Paranormal.Disparitii.Ipoteze.2012.Apocalipsa.

Istoria zilei îndrăgostiţilor (Valentine’s Day)


Istoria zilei îndrăgostiţilor (Valentine’s Day). Am intrat deja în luna în care se sărbătorește iubirea. Culoarea reprezentativă a sărbătorii de pe 14 februarie – care se numește Ziua Îndrăgostiților – este roșu, pentru că ea reprezintă dragostea și pasiunea. Însă, în mod ironic, această zi a trandafirilor, ciocolatei și cadourilor are o istorie sinistră, neagră. Vrei să o afli?
De ce se numește Ziua Îndrăgostiților (Valentine’s Day)
Ziua Îndrăgostiților marchează data executării Sfântului Valentin de către împăratul roman Claudius al II-lea, în timpul celui de-al treilea secol d. Hr. De ce a fost ucis Sfântul Valentin? Cea mai populară teorie susține că Sfântul Valentin oficiase nunțile soldaților, în ciuda faptului că acele căsătorii fuseseră interzise prin lege. Aparent, împăratul a spus că dragostea îi făcea pe soldați mai slabi.
De ce se sărbătorește Ziua Îndrăgostiților pe 14 februarie
Cu mult înainte de execuția Sfântului Valentin, 14 februarie era asociată cu fertilitatea și sângele. Între 13 și 15 februarie, romanii celebrau sărbătoarea Lupercalia sacrificând o capră și un câine, și apoi bătând femei goale cu biciul, toate în scopul de face femeile mai fertile. În secolul al V-lea d.Hr., Papa Gelasius I a interzis sărbătoarea Lupercalia și a declarat oficial ca 14 februarie să fie sărbătoarea Sfântului Valentin sau Ziua Îndrăgostiților.
Ziua Îndrăgostiților, o sabie cu două tăișuri de-a lungul istoriei
Pe măsură ce anii au trecut, Ziua Îndrăgostiților a început să fie asemănătoare cu sărbătoarea ”Ziua Galatinului” (galatin se referea la iubitul femeilor), potrivit NPR. În cartea sa, ”Parliament of Fowls”, autorul Geoffrey Chaucer s-a referit la Ziua Îndrăgostiților ca la ziua în care păsările își găsesc perechea (secolului XIV). De atunci, Ziua Sfântului Valentin a intrat în conștiința oamenilor ca o zi asociată iubirii. Însă pe la sfârșitul secolului al XVI-lea, William Shakespeare a folosit o referință la Ziua Sfântului Valentin pentru a preîntâmpina sinuciderea Ofeliei în piesa Hamlet.
, http://2012en.ro/istorie/istoria-zilei-indragostitilor-valentines-day/

Reclame

februarie 14, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu


, http://2012en.ro/uncategorized/614/

februarie 14, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu


, http://2012en.ro/uncategorized/613/

februarie 14, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu


, http://2012en.ro/uncategorized/612/

februarie 14, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu


, http://2012en.ro/uncategorized/611/

februarie 14, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu


, http://2012en.ro/uncategorized/610/

februarie 14, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu


, http://2012en.ro/uncategorized/609/

februarie 14, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

Misterele Bibliei


Biblia este de departe cea mai cunoscută și mai publicată carte de pe pământ. Biblia sau mai corect Sfânta Scriptură este un izvor de cunoaștere, este piatra de temelie a creștinătății și cartea de căpătâi a peste un miliard de credincioși din toată lumea.Mai mult chiar, în lumea creștină se consideră că în momentul în care Biblia este tradusă în limba respectivă, acea limba este pe deplin formată. Și totuși referirile care se fac la ea nu de puține ori au contrariat. Au fost războaie născute din cauze religioase. Cu siguranta puține lucruri din cultura omenească pot egala Scripturile când vine vorba despre istorie, legende și controverse. O parte dintre acestea sunt datorate traducerii sale din ebraică, aramaică sau greacă veche. O altă parte a acestor controverse provin din limbajul incifrat și modul tainic în care este scrisă Biblia. Unii exegeți vorbesc de iluminarea divină a autorilor, alții de ștergerile deliberate a unor pasaje. Am încercat să adunam câteva dintre cele mai populare mistere cuprinse în Biblie.
Care este Numele lui Dumnezeu-YHVH
Numele lui Dumnezeu este o necunoscută, cel puțin din punct de vedere al pronunțării. Conform tradiției evreiești, există mai multe moduri în care se face referire la Dumnezeu, dar cel corect este Tetragrammaton, un cuvânt cu patru litere scris „YHVH”. Pronunția corectă a dispărut în istorie și ceea ce avem azi sunt doar presupuneri:Iahwe, Iahve sau Iehova. Totuși acest nume apare doar de vreo câteva ori în Vechiul Testament. Misterul este și mai mare pentru că pe cruce Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, se referă la Dumnezeu Tatăl astfel:Eli, Eli, lama sabahtani? adica:Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit? (Matei 27, 46).
Unde este Sfântul Graal?
Potrivit mitologiei creștine, Sfântul Graal a fost pocalul sau cupa folosită de către Iisus la Cina cea de Taină. Despre acest recipient se spune că ar poseda puteri miraculoase. S-au constuit multe legende, povești și filme, ba chiar au avut loc căutări amănunțite încă din Antichitate pentru găsirea acestui obiect.
Există o legendă care vorbește despre cărturarul Iosif din Arimateea, un apropiat al lui Iisus și cel care i-a îngropat trupul în mormântul pregătit pentru sine, cum că el a intrat în posesia Graalului în urma unei apariții a Mântuitorului, care i l-ar fi înmânat. De aici lucruile o iau pe o turnură greu de urmărit. Cică Iosif ar fi luat vasul și le-ar fi cerut apostolilor să îl transporte pe teritoriul Britaniei. Alte legende vorbesc de faptul că în timpul cruciadelor, mai exact în timpul celei dintâi, ar fi fost găsit acest potir de către Cavalerii Templieri.
Astăzi în lumea catolică-acolo unde misterul Graalului este cu mult mai puternic decât oriunde altundeva, s-a formulat ipoteza potrivit căreia acest vas miraculos ar fi în unele biserici precum:Catedrala Sf. Maria din Valencia (al cărei Sfânt Potir se crede că ar fi fost transportat de Sfântul Petru la Roma în secolul I, si apoi in Huesca, Spania, de către Sf. Laurențiu, sec. III);în Capela Roslin (că ar fi îngropat aici) sau că zace adânc în pivnitele Turnului Sf. Mihail, de pe dealul Glastonbury, Marea Britanie. Ultima născocire apărută nu demult într-o carte de succes și într-un blockbuster lansează ideea că membrii secreți ai unei linii de sânge oculte protejează Graalul sau chiar că de fapt „San Graal”-„Sang real”, adică „sange regal”-vizează existența unor posibili urmași ai lui Iisus Hristos. Acești urmași ar fi menționați în unele din Scripturi apocrife (lucrări scrise în același timp cu cele biblice, dar care nu au intrat in alcătuirea ei).
Unde este Chivotul Legământului?
Chivotul Legii, cum se mai numește artefactul menționat în capitolul Exodului din Biblie, reprezintă cea mai importantă comoară a „Poporului Ales”.Pentru evrei, el constituia cel mai sacru obiect de pe Pământ, creat de Dumnezeu, prin intermediul lui Moise, pe Muntele Sinai. Descrirea sa îl arată ca fiind un cufăr masiv, poleit cu aur, cu doi heruvimi din aur dispuși față în față.Cufărul adăpostea câteva relicvele sacre:cele doua table de piatra pe care erau scrise Cele Zece Porunci, un vas cu mana din cer, primită drept hrană în pustie și toiagul lui Moise cu care despărțise apele Mării Roșii. Chivolul era așezat în Sfânta Sfintelor din Templului lui Solomon, acolo unde accesul era interzis credinciosilor de rând. Chivotul a dispărut când au fost luați în robia babiloniană, 607 î.Hr. Din acest moment avem de-a face doar cu legende:că ar fi fost ascuns de către israeliți înainte de a fugi din oraș sau că însuși Dumnezeu a ascuns chivotul și că acesta va fi găsit doar de către cei drepți. Totuși există câteva menționări în Biblie potrivit cărora israleiții ar fi folosit acest Chivot al Legii la vreme de război. S-a formulat legenda că de fapt acest artefact ar fi fost un fel de armă sau baterie gigantică. Totuși una dintre cele mai frecvente referiri la Chivot, fără vreo dovadă istorică clară, se face de cătreortodocșii etiopieni ce susțin că în situl funerar al regilor de la Aksum a fost ascuns Chivotul Legii. Vechi de peste 1.700 de ani și înalt de 24 de metri, Obeliscul din Aksum, în care se presupune că se afla Chivotul, cântărește aproximativ 100 de tone.
Care este anul de naștere al lui Iisus
Cele mai multe evenimente care sunt descrise în Evanghelii nu sunt legate de o dată exactă, iar nașterea lui Iisus nu face excepție. În Evanghelia după Luca se spune că Iisus s-a născut în timpul domniei lui Irod, când a avut loc un recensământ. Fapt ce este un pic complicat pentru că informațiile istorice plasează recensământul lui Quirinius în jurul anilor 6-7 d.Hr., dar acesta nu se suprapune cu domnia lui Irod. La momentul recensământului, Irod murise de aproape un deceniu. Ceea ce înseamnă că cele două indicii despre nașterea lui Iisus se contrazic reciproc. Încă un lucru care a atras atenția cercetătorilor este faptul că evenimentul astronomic deosebit-steaua de la Răsărit, cea care a vestit nașterea lui Iisus-ar fi avut loc ceva mai devreme de momentul amintit în Biblie și considerat anul 0 al epocii creștine. Chiar și azi se recunoaște faptul că atunci când s-a fixat această dată ca moment de pornire al noii ere s-au făcut niște erori.
Au existat Sodoma și Gomora?
Biblia spune că pentru păcatele și murdaria morală a locuitorilor lor, orașele antice Sodoma și Gomora au fost distruse prin „foc și pucioasă venită de la Dumnezeu din ceruri” (Geneza 19:24-25). Interesant este că cele două orașe și soarta lor e relatată atât în creștinism cât și în islam.Totuși, existența istorică a Sodomei și a Gomorei este un subiect de dezbatere în rândul arheologilor. Biblia le așează în apropierea Mării Moarte. Dar orașele candidate sunt mult mai numeroase:Bab edh-Dhra, Numeira, es-Safi, Feifeh si Khanazir. Toate prezintăurme de arsuri și de sulf pe multe din pietre și sunt caracterizate de o încetare subită și imediată a populării către finalul Epocii timpurii a Bronzului. Deși nu putem ști dacă acestea sunt celebrele orașe biblice sau care dintre ele, cert este căele erau niște orașe înfloritoare; au fost găsite aicichiar și urmele unui ziggurat (piramida in scari), alaturi de forme similare ca forma Sfinxului din Egipt.
Unde se afla Grădina Edenului?
Acest loc idilic, care chiar a dat naștere unui fenomen complex numit de specialiști simptomul paradisului pierdut, este nu de puține timp în atenția oamenilor. Unii teologi și specialiști considera că pasajul care vorbește despre Grădina Edenului este simbolic, alții sunt de părere că locul chiar a existat.Biblia oferă unele indicii cu referire la locația sa. Versetele din cartea Facerii menționează amplasarea geografică atât a Edenului, grădina celor patru râuri biblice (Pison, Gihon, Tigru și Eufrat), cât și a celor trei regiuni biblice (Havila, Asiria si Kush). Așadarexistă ipoteze ce indică poziția Edenului în zona izvoarelor râurilor Tigru și Eufrat sau în Golful Persic. Alții au amplasat această grădină în Africa, ca să fie mai apropiată de noile teorii ale evoluției umane. În timp ce adevarăta locație rămâne un mister, exista un amănunt ce merită menționat:Etiopia apare ca fiind în apropierea sau împrejmuind Grădina Edenului în Geneza 2:13 („Și numele celui de-al doilea râu este Gehon, același care a urzit tărâmul Etiopiei”).
Există și cărți lipsă din Biblie?
Biblia este una dintre cărtile care conțin cele mai multe cuvinte scrise vreodată. A fost scrisă în mai multe timpuri și de mai mulți autori. Totuși canonul cunoscut azi e mai sărac cu cel puțin 17 cărți, susțin specialiștii. Aceștia spun că unele capitole din Biblie fac referiri la scrierile care lipsesc. Spre exemplu, în Cronici 29, se vorbește de „scrierile despre profetul Nathan și Gad” și detalii despre domnia regelui David. Dar încercând să căutam aceste scrieri în Biblie nu vom găsi nimic. La fel și cu Cartea Războaielor Domnului, care ar contine un ciclu epic de poeme. Nimeni nu știe ce s-a întamplat cu aceste scrieri. La un moment dat in istorie, ele au fost pierdute sau cineva a decis să le scoată din Biblie. În tradiția creștină știm că numărul cărților canonice a fost stabilit la primele sinoade ecumenice (sec.IV-V)
Ce s-a întâmplat cu 10 din cele 12 triburi ale Lui Israel?
Biblia ne spune așa:Patriarhul Avraam e părintele a două popoare:ismaeliți și evrei. El a avut un fiu neofical cu o slujnică pe Ismael și un fiu oficial Isaac. Acesta a avut alți doi băieți. Pentru istoria poporului evreu contează doarIacob, care a fost redenumit Israel atunci cand Dumnezeu i s-a revelat în timp ce acesta părăsea Padn-Aram. Iacob a avut 12 fii, dintre care fiecare a devenit tatăl unuia dintre cele douăsprezece triburi ale lui Israel:Reuven, Shimon, Levi, Yehuda, Issachar, Zevulun, Dan, Naphtali, Gad, Asher, Joseph, Benjamin (în alte traduceri aparRuben, Simeon, Levi, Iuda, Dan, Neftali, Gad, Aşer, Isahar, Zabulon, Iosif și Benianim). După ce s-au întors din robia egipteană fiecare trib a primit pământurile sale, dar după moartea regelui Solomon, regatul s-a divizat în două. Regatul de nord care cuprindea 10 triburi și Regatul de sudcu triburileYehuda (Iuda) și Benjamin în sud, loiali casei Davidiene.În anii 722-721 î.Hr., cele 10 triburi care compuneau Regatul nordic al Israelului au disparut, fiind cucerite de regele asirian Shalmaneser V. Acesta i-a deportat pe israeliți și Biblia nu mai relatează ce s-a întâmplat cu ei. Azi sunt tot felul de cereri și declarații că unii au aparținut acestor triburi pierdute. Cele 2 triburi sudice constituie rădăcinile istorice ale celor mai mulți evrei așa cum sunt ei cunoscuți azi. Există o profeție a profetul Ezekiel care zice că aceste triburi și urmașii lor vor fi găsiți. Deocamdată aceste triburi sunt de negăsit.
Cine a fost faraonul Exodului?
Multe filme și cărți de azi presupun că marele Ramses al II-lea i-ar fi pierdut pe evrei din robie. Nu se știe dacă e adevărat. Povestea biblică îl indică pe Moise ca lider al evreilor, cel care a despărțit apele Mării Roșii și și-a condus poporul către libertate, dar nu il menționează pe faraon. Chiar dacă unii consideră că această informație este ușor de aflatfăcând o paralela între momentul Exodului și faraonul Egiptului de la acea vreme. Totuși nu se știe când a fost exodul … Unii cercetatori au avansat anul1445 i.Hr.corelând informațiile din teren cu cele din carteaRegi 6:1, așadar exodul ar fi avut loc în cel de-al treilea an de domnie al faraonului Amenhotep al II-lea. Conform informațiilor din Biblie reiese ca predecesorul lui Amenhotep, Thutmose al III-lea, ar fi singurul faraon din intervalul cronologic specificat în Regi 6:1 care ar fi stapanit suficient de mult (54 de ani) încât să fie pe tron în momentul plecării lui Moise și să moară la scurt timp după întoarcerea acestuia în Egipt. Astfel însemnă ca Thutmose III ar fie faraonul care i-a oprimat pe evrei, iar Amenhotep II faraonul Exodului.
În ciuda acestor calcule, cea mai comună imagine închipuită în cultura populară este cea a lui Ramses cel Mare, ca fiind faraonul menționat în Vechiul Testament, deși nu exista dovezi de niciun fel. Alți cercetători consideră că ar putea fi faraonul Merneptah, dar dovezile sunt tangențiale.
Unde este Arca lui Noe?
Rămășițele acestui artefact au fost căutate de toate civilizațiile. Mulți consideră că locul în care s-ar afla Arca lui Noe ar fi muntele Ararat din Turcia. Dar nu există niciun motiv pentru care ar trebui sa credem acest lucru. Deși Biblia menționează ca Arca ar fi ajuns la Urartu, un vechi imperiu din estul Turciei, nu există nicio dovada care să indice existența unui potop uriaș care să fi afectat vreodată aceasta zonă. Totuși, de curând, un grup de exploratori chinezi și turci aflați în căutarea relicvelor biblice a anunțat că este posibil să fi descoperit Arca lui Noe, la altitudinea de 4.000 de metri, pe Muntele Ararat din Turcia. Echipa susține că a colectat specimene din lemn dintr-o structura de pe Muntele Ararat cărora datarea cu radiocarbon le-a stabilit originile în urmă cu 4.800 de ani, o perioada ce coincide cu cea în care se crede că a avut loc Potopul lui Noe. Structura descoperită avea câteva compartimente, dintre care unele conțineau cuști din lemn, în care se crede că erau ținute animalele. Conform poveștii biblice cuprinse în Vechiul Testament, Dumnezeu a decis sa reverse un potop asupra Pământului după ce a văzut cât era de decăzut și i-a spus lui Noe să construiască o arcă, unde să ofere adăpost câte unei perechi din fiecare specie de animal. După ce apele potopului s-au retras, spune Biblia, arca a rămas încremenită pe un munte.
Un animal misterios-Behemoth
In Biblie, în cartea lui Iov (40, 15-24), se vorbeste despre o creatura numită în unele traduceri Behemoth, una gigantica și foarte puternică. În biblia ortodoxă traducerea se face cu hipopotam, dar se pare că nu e chiar așa. Din descriere, știm că Behemoth este un animal terestru foarte mare. Azi nimeni nu are idee despre ce poate fi vorba. Cei mai mulți au sugerat că acest animal ar putea fi un hipopotam, alții au spus că este un elefant sau chiar un dinozaur, care a supravietuit în timpurile biblice. Totul este un mister total.
Cum arăta șarpele înaintea Păcatului Originar?
Căderea în păcat reprezintă un moment crucial în Biblie si este un lait motiv întâlnit în toată Sf. Scriptură. Despre sarpele care întruchipa diavolul se face următoarea referire:”Zis-a Domnul Dumnezeu către şarpe: „Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele şi între toate fiarele câmpului;pe pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale!” (Geneza, 3:14). Fragmentul „pe pântecele tău să te târăşti”, rostit ca o pedeapsa din partea lui Dumnezeu, face destul de evident faptul că înainte de acest moment șarpele folosea alt mijloc de locomoție.
Mai existau și alți oameni pe Pământ în afara de Adam, Eva și copii lor?
Cu toții știm că prima crimă apare încă de la începutul Bibliei. În capitolul 4 al Facerii este relatată crima lui Cain, care își omoară fratele, pe Abel. Dumnezeul îl izgonește și el zice: „Pedeapsa mea este mai mare decât aş putea-o purta. De mă izgoneşti acum din pământul acesta, mă voi ascunde de la faţa Ta şi voi fi zbuciumat şi fugar pe pământ, şi oricine mă va întâlni, mă va ucide” Continuarea indică un fapt ciudat, că ar mai fi fost oameni pe pământ… „Şi i-a zis Domnul Dumnezeu: „Nu aşa, ci tot cel ce va ucide pe Cain înşeptit se va pedepsi”. Şi a pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care îl va întâlni să nu-l omoare. Şi s-a dus Cain de la faţa lui Dumnezeu şi a locuit în ţinutul Nod, la răsărit de Eden. După aceea a cunoscut Cain pe femeia sa şi ea, zămislind, a născut pe Enoh. Apoi a zidit Cain o cetate şi a numit-o, după numele fiului său, Enoh.” Aceste informații ridică multe semne de întrebare: de unde era soția lui Cain, cine ar fi putut să-l ucidă, dacă mai existau oameni creați de ce nu sunt menționați… Foarte mulți își pun întrebări cu privire la relațiile incestuoase din aceasta parte a cărții, mai cu seamă că dacă Adam și Eva sunt părinții tuturor însemnă că la început nu s-a ținut cont de nicio legătură consagvinică. O parte din lucrurile acestea mai sunt explicate ulterior în Biblie, dar o curiozitate fără răspuns este vârsta la care au murit acești oameni primordiali. În capitolul 5 al cărții Facerii ei ajung lesne să aibă sute de ani…„toate, zilele vieţii lui Adam au fost nouă sute treizeci de ani şi apoi a murit”.
Care este locul crucificării lui Iisus
Noul Testament marchează Crucificarea lui Iisus Hristos drept evenimentul cel mai important din istoria omenirii sau cel puțin a creștinătății. Dar unde a avut loc acest eveniment de așa o importanță? Nu se cunoaște exact acest lucru. Biblia spune ca Răstignirea a avut loc pe Golgota, unul dintre dealurile din afara Ierusalimului. Este unul dintre foarte puținele detalii din cele patru Evanghelii care coincid. Învățații contemporani consideră că Golgota ar putea fi zona denumită azi „Gordon’s Calvary”, în apropiere de Ierusalim, descoperită de britanicul Charles Gordon la sfârșitul secolului al XIX-lea.
, http://2012en.ro/mistere/misterele-bibliei/

februarie 14, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

Prostia consumeristă numită Valentine’s Day


Prostia consumeristă numită Valentine’s Day. Este acel moment din an când, de nicăieri, apar decorațiuni cu inimioare și Cupidoni grași, tot felul de oferte pentru cupluri și petreceri care au toate aceeași tematică.
Pentru mine, Valentine’s Day este apogeul culturii noastre consumeriste.
Originile sărbătorii au fost ceva mai pure, dar nu despre asta vorbim acum. Cumva, iubirea a ajuns să fie luată de pe piedestalul pe care se afla – acela al purității și a ceea ce este mai bun în oameni, a fost trântită în mașina consumerismului și tocată bine-bine, până au rămas doar inimioarele pe care le vedem anual în magazine.
Îmi amintesc cât de inutil mi s-a părut când, la un moment dat în liceu, s-a creat un panou cu bilețele de dragoste de Valentine’s Day. Majoritatea erau puse acolo de iubiții fetelor, care la rândul lor se lăudau prietenelor cu cât de romantic este iubitul lor că le-a scris un bilețel pe panou, să vadă toată lumea.
Legenda spune că fetele singure din acea vreme încă suspină că nu au găsit niciun bilețel.
Ideea de a sărbători dragostea este, în principiu, una frumoasă, dar pusă în practică se transformă într-un mănunchi de clișee răsuflate. Sunt multe motive pentru care nu sărbătoresc Valentine’s Day, dar am ales să vorbesc despre cele mai importante.
Sărbătoarea aceasta aduce, o dată pe an, o presiune imensă pentru cupluri. Totul trebuie să meargă bine în acea zi – activitățile trebuie să fie plănuite dinainte, ambele persoane trebuie să se simtă energice și să arate mai dichisit ca oricând, cadourile trebuie să fie atent plănuite – să nu fie nici prea generice, dar nici să nu o dai în bară, vremea trebuie să fie excelentă pentru februarie, Mercur trebuie să nu fie „retrograd”, iar la finalul zilei sexul trebuie să fie mai exploziv ca oricând.
Brusc, Valentine’s Day devine mai mult o corvoadă și un factor care va declanșa anxietatea și în cele mai stabile persoane. Ceea ce putea fi o zi minunat de normală cu persoana iubită, fără romantisme forțate pentru că așa face toată lumea, devine ceva copleșitor de stresant. Iar cei care sunt de puțin timp împreună și urmează să sărbătorească de 14 februarie? Au tras lozul ghinionist.
De Valentine’s Day, cei singuri sunt puși în colțul rușinii
Cum rămâne cu persoanele care nu sunt într-o relație de Valentine’s Day? Realitatea a ajuns să imite filmele proaste de la Hollywood, în care acele persoane ajung fie să se închidă în casă și să își plângă de milă, sau să iasă cu alți prieteni singuri și să se îmbete, într-un semn de protest față de așa-zisă sărbătoare a iubirii.
Oricum ar fi, cei care rămân singuri de Valentine’s Day sunt arătați, cel puțin metaforic, cu degetul.
Devin pentru o zi copilul acela ratat din liceu, de care toată lumea făcea mișto fără un motiv exact. Segregarea aceasta scoate la iveală o preconcepție pe care am blama-o puternic în orice altă zi a anului – aceea că ești împlinit cu adevărat doar când ești într-o relație.
Valentine’s Day ne amintește că stereotipurile de gen nu sunt nici pe aproape de dispariție
În era când femeile vor, mai mult ca oricând, să își afirme egalitatea în fața bărbaților, Valentine’s Day este aici să strige în gura mare „How about no?„. În această zi magică de februarie, bărbații trebuie să se dea peste cap astfel încât să își mulțumească partenerele. Intră în responsabilitatea lor de masculi feroce să cheltuie jumătate din salariu pentru a lua cadouri cu care iubitele lor să se poată lăuda pe Facebook.
Tot ei trebuie să se asigure că nu își supără în vreun fel partenerele tocmai acum, de Valentine’s Day.
Între timp, femeile trebuie să se aranjeze ca pentru ziua nunții, să le amintească partenerilor că merită efortul. Trebuie să fie epilate, cu părul perfect și cu machiajul natural care a durat o oră de realizat la locul lui. Rolul lor este să spună „awww” la cadourile primite, să facă selfie-uri cu tot ce se poate – mai ales cu darurile și, opțional, cu partenerul. Dacă le rămâne timp în programul încărcat, e musai să își întrebe prietenele care sunt și ele în relații ce au primit – nu din interes altruist, ci din interes de tipul vreau-să-știu-dacă-ai-primit-ceva-mai-scump-ca-mine.
Originalitatea și romantismul mor cu Valentine’s Day
Trandafiri criogenați, buchete cu sute de trandafiri, brățări sau lănțișoare cu chipurile voastre, ursuleți de pluș, cutii cu bomboane, inele complicate, vouchere în diverse locuri, parfumuri scumpe, lenjerie sexy – am scăpat ceva? Cadourile de Valentine’s Day sunt variate și totuși, la fel de generice.
Fiecare din ele poartă după sine un nivel mai mic sau mai mare de cringe, dar asta nu le scade din popularitate. Când știi deja ceea ce urmează să primești, parcă se mai pierde din farmec.
Mai mult, când totul este atât de planificat pentru a ieși cum trebuie, nu simți că romantismul își pierde orice autenticitate? Pe 14 februarie, totul pare mai mult o cursă de cine iubește mai mult, a cărei miză este validarea că da, relația ta este bună, este normală, este funcțională. Acesta este modul în care vrei să dovedești ție și partenerului că sunteți o pereche bună?
Valentine’s Day te face să uiți cum este, de fapt, să iubești
Este trist când e nevoie de o sărbătoare pentru a face ceva special unul cu celălalt. Asta răpește orice spontaneitate – care, de altfel, este necesară pentru a menține interesul viu. Mai mult, cadourile și activitățile de Valentine’s Day costă – și nu puțin.
Dintre toate lucrurile, sărbătorirea iubirii nu ar trebui să fie axată pe bani și pe opulență. Demonstrarea iubirii nu trebuie să fie un mare spectacol global care te golește de bani, de nervi și de originalitate.
Sunt multe alte feluri în care îți poți arăta dragostea față de celălalt. Ele sunt cu atât mai semnificative când nu sunt făcute de dragul unei sărbători comerciale.
O duminică leneșă în pat, o plimbare simplă, o fugă în alt oraș, un maraton de filme bune, o masă pe care o gătiți împreună, un cadou micuț pe care l-ai luat pentru că îți amintea de persoana iubită – sunt atâtea alte moduri prin care îți poți arăta sentimentele fără să fii condiționat de data din calendar, trebuie doar să fii deschis să le descoperi.
, http://2012en.ro/istorie/prostia-consumerista-numita-valentines-day/

februarie 14, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat asta: