2012 Era Noastra

Mistere.Enigme. Civilizatii disparute.Organizatii secrete.Enigme romanesti.Piramidele.Misterele istoriei.Fenomene inexplicabile.Paranormal.Disparitii.Ipoteze.2012.Apocalipsa.

Pianistul, o tragică poveste de război


Pianistul, o tragică poveste de război. Wilhelm Adalbert Hosenfeld, născut pe 2 mai 1895 în Mackenzell, Hesse-Nassau (Prusia), a fost un ofţer în Germania nazistă, dar şi un catolic devotat şi patriot care şi-a servit ţara şi în Primul Război Mondial, serviciu pentru care a primit crucea de fier. Relatările din jurnalul său şi din scrisori arată cum acesta devine din ce în ce mai dezamăgit de regimul nazist, culminând cu descoperirea lagărelor de concentrare din Polonia.
Hosenfeld, la fel ca mulţi germani din perioada interbelică, l-a idolatrizat la început pe Hitler şi credea în Reich-ul de o mie de ani – epoca de aur a Germaniei, scrie War History Online.
Dar perioada de pace şi bucurie a fost scurtă şi Hosenfeld s-a înrolat în Wehrmacht în august 1939. Aflându-se în Polonia în luna următoare, ce a văzut l-a dezgustat, scriind soţiei sale: „ce laşi suntem… Pentru asta, vom fi pedepsiţi şi noi şi copiii noştri nevinovaţi. Cu omorul în masă al evreilor, am pierdut războiul… Nu avem dreptul la milă sau compasiune”.
Wilhelm Adalbert Hosenfeld
În iulie 1940, ofiţerul a fost transferat la Varşovia, făcând parte din Batalionul 660. Împotriva regulamentului, a participat la slujbe catolice în bisericile locale. Următoarea încălcare a regulilor a fost să salveze oameni, oferindu-le slujbe la stadionul pe care îl superviza sau chiar şi mai mult, să întocmească acte pentru eliberarea unor deţinuţi din închisoare.
Unul dintre aceştia era Leon Warm, un evreu care în 1942 a scăpat dintr-un tren care ducea la lagărul de concentrare Treblinka. Warm s-a întors la Varşovia şi a supravieţuit pentru că Hosenfeld i-a oferit o identitate falsă şi muncă la stadionul său.
Conform mărturiilor ulterioare ale lui Warm şi ale altora, se crede că Hosenfeld a salvat peste 60 de evrei şi non-evrei de la exterminare. Cea mai faimoasă persoană pe care a salvat-o a fost Władysław Szpilman, un pianist şi compozitor polonez celebru.
În dimineaţa zilei de 23 septembrie 1939, Szpilman era la un post de radio din Varşovia, cântând o melodie de Frederick Chopin. La jumătatea cântecului, prima bombă germană a căzut peste oraş, chiar peste postul de radio. Pianistul a supravieţuit, dar coşmarul polonezului de naţionalitate evreiască abia începea. Povestea sa a fost ecranizată în filmul Pianistul din 2002, cu Adrien Brody jucând rolul lui Szpilman.
După ce familia sa a fost deportată, compozitorul a rămas în oraş ca muncitor. Din 19 aprilie până pe 16 mai 1943, a ajutat la rezistenţa poloneză, unde evreii au încercat să lupte. Revolta din ghetoul Varşoviei, aşa cum s-a numit, a fost cea mai dârză rezistenţă evreiască din Al Doilea Război Mondial.
Desigur, era sortită eşecului, rezultând în distrugerea ghetoului şi deportarea tuturor evreilor. Szpilman a supravieţuit cu ajutorul prietenilor săi non-evrei, dar nu putea rămâne cu ei pentru că era riscant pentru aceştia.
Aşadar, a găsit adăpost în clădirile abandonate şi în ruine. În august 1944, se afla într-o pensiune părăsită pe strada Aleja Niepodległości 223 (Aleea Independenţei) când Hosenfeld l-a găsit. Era deja extrem de bolnav.
Ofiţerul l-a rugat pe Szpilman să cânte ceva la pianul din casă. Evreul i-a cântat Balada în G minor de Chopin. Hosenfeld a început să-i aducă hrană şi haine pentru a supravieţui iernii.
Altfel, nu a fost multă discuţie între ei. Într-o altă scrisoare adresată soţiei sale, Hosenfeld şi-a exprimat ruşinea de a fi atât german, cât şi membru al armatei. Szpilman nu a ştiut numele omului care l-a ajutat să supravieţuiască.
Sfârşitul trist al ofiţerului
Ca semn de recunoaştere, polonezul i-a spus ofiţerul numele său, promiţând să facă tot ce-i stă în putinţă să-l ajute la rândul său. Atunci când Polonia a fost eliberată, Szpilman a revenit la postul de radio unde şi-a terminat concertul întrerupt de germani în urmă cu 5 ani.
Hosenfeld a fost prins de sovietici la Blonie, vestul Varşoviei, unde a fost arestat alături de oamenii săi. A fost trimis în gulag pentru 25 de ani. În următorul an, i s-a dat permisiunea să trimită o scrisoare soţiei sale. Aceasta includea o listă cu persoanele pe care le-a salvat, inclusiv Warm şi Szpilman. Ce nu ştia este că şi pianistul îl căuta.
Deoarece nu ştia numele ofiţerului german, Szpilman a scris cartea „Moartea unui oraş”, publicată în 1946, unde a descris prin ce a trecut, dar şi cum un ofiţer german l-a ajutat.
Szpilman nu a ştiut adevărul până în 1950, dar nu putea face nimic pentru Hosenfeld într-o Polonie sovietică. Ofiţerul a murit într-un gulag pe 13 august 1952, cel mai probabil din cauza torturii.
Fiul lui Szpilman, Andrzej, a cerut Yad Vashem-ului („aleea celor drepţi”, Memorialul Holocaustului Israelian) să-l recunoască pe Hosenfeld ca unul dintre cei „drepţi printre popoare”. Au făcut acest lucru pe 25 noiembrie 2008.
Filmul Pianistul
Bazat pe memoriile pianistului W. Szpillmann, Pianistul este povestea adevărată a unui strălucit pianist polonez, care, datorită originii sale evreiești este forțat ca pe timpul ocupației naziste a Poloniei să ducă o viață de fugar, pentru a scăpa de deportare.
Szpilmann reușește să fugă din ghetoul din Varșovia și își va petrece ani buni ascunzându-se printre ruinele orașului. Salvarea îi vine de la un ofițer german, care îl va ajuta să supraviețuiască.
Filmul lui Roman Polanski prezintă o atmosferă apăsătoare și de neînchipuit a iadului nazist. Drama fiecărui personaj, suferințele la care sunt supuși oamenii simpli, decorurile răvășite de cruzimea naziștilor dezvăluie o poveste copleșitoare despre realitatea secolului al XX-lea.
„Pianistul” este o capodoperă a cinematografiei ce rămâne tipărită în sufletele oamenilor prin secvențele încărcate de emoții, ce sugerează tragismul perioadei respective.

, http://2012en.ro/istorie/pianistul-o-tragica-poveste-de-razboi/

februarie 9, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

Gigantii din Sardenia


 
Gigantii din Sardenia. Costructiile de tip Nuraghi au aparut in Sardinia intr-o perioada nedeterminata cu exactitate, dar nu mai timpuriu de mileniul VI î.Hr.. Unele elemente au fost datate aproximativ 3.500 î.Hr., dar se presupune ca majoritatea acestor constructii au fost ridicate la mijlocul epocii bronzului si la sfarsitul acestei perioade.
Conform arheologului italian Massimo Pallottino, cercetator ce se ocupa cu studiul preistoriei italiene, civilizatia nuragica a creat cea mai avansata si cea mai monumentala cultura arheologica din tot bazinul vestic din Marea Mediterana.
Se pare ca misterioasele constructii din Sardinia pot fi comparate fara dificultate doar cu piramidele egiptene. Cu peste 4.000 de ani î.Hr., locuitorii insulei au construit structuri circulare uriase fara a folosi materiale de fixare a pietrelor.
Inginerii antici au format cercuri concentrice perfecte, reduse simetric in partea de sus. Oamenii de stiinta moderni nu au gasit inca explicatii clare, care sa demonstreze cum au putut stramosii nostri sa faca astfel de constructii.
In intreaga insula exista numeroase astfel de formatiuni misterioase. Exista multe constroverse in lumea stiintifica si astfel de constructii originale nu se mai gasesc in alte locuri din lume. Intr-un alt articol spuneam ca stramosii nostri par a fi avut o adevarata fobie pentru cladirile megalitice desi nu dispuneau de tehnologia noastra de astazi.
 
Initial s-a crezut ca Nuraghe foloseaua ca sanctuare dar legendele bastinasilor vorbesc despre giganti care se ascundeau in spatele zidurilor groase.
Exista in jur de 8.000 de astfel de turnuri pe insula, unde s-ar fi putut ascunde in jur de 25.000 de oameni. Exista unii cercetatori care spun ca au existat peste 20.000 de astfel de turnuri, multe dintre ele fiind insa distruse.
Daca luam in considerare potrivirea exacta a pietrelor si timpul scurs de la ridicarea acestor constructii, ne putem imagina ca un inginer preistoric ar putea preda fara probleme la orice universitate din lumea moderna.
In 1949 un intreg sat Nuraghe a fost descoperir printre dealuri, dupa ce a stat mii de ani ascuns de privirile curiosilor. Unele turnuri au forma conica si pot ajunge la 25 de metri inaltime, sunt realizate din blocuri mari de piatra ( cu ce o ciopleau oare ?!? ), cercuri fiind suprapuse peste alte cercuri, fara liant. Toate constructiile se bazeaza pe imbinarea perfecta a blocurilor de piatra astfel incat sa reziste structura.
Secretul arhitectilor antici consta in imbinarea a diferite marimi de roca pentru a realiza turnurile.
Intrarea principala se afla amplasata spre sud, urmata de un scurt coridor larg prin care se face legatura cu incaperea principala. Unele camere au avut tavane boltite.
Unii istorici sunt de parere ca primii locuitori au ajuns acolo acum 10.000 de ani. Bastinasii vorbesc tribul ShardanaoSerden, tradus prin “Popoarele Mari” care in timpuri stravechi s-au batut cu civilizatiile stravechi din Egipt sau Orientul Mijlociu.
Scopul constructiei de Nuraghe ramane un mister pentru istoricii moderni. S-a presupus ca aceste constructii erau temple de cult, locuinte, adaposturi pentru santinele, mausolee pentru vechii egipteni ce au navigat in zona, morminte ale nobililor, etc.
Daca Nuraghe au fost locuri de ingropaciune, de ce nu au fost gasite ramasite sau comori se intreaba cercetatorii ?!?
Daca erau un complex de locuinte de ce nu erau mai practice ?!? Se poate presupune ca au servit drept fortificatii pentru a proteja membrii tribului de dusmani. Nu erau totusi prea multe astfel de turnuri ?
Daca primii invadatori au aparut abia la 1.000 de ani dupa constructia Nuraghe, ce premonitii sau profetii sa fi avut oamenii acelor timpuri ca sa faca astfel de turnuri.?!?
Exista legende locale care spun ca Nuraghe a servit ca mormant, uriasilor. Unii martori spun ca au vazut astfel de ramasite dar speologii si oamenii de stiinta nu au gasit nimic.
Mai multi cercetatori italieni sunt de parere ca aceste constructii aveau scop religios iar alti cercetatiri spun ca ar fi fost utilizat in astronomie.
Cel mai faimos si impresionant Nuraghe din Sardinia – este Su-Nuraxi, care se afla in apropierea orasului Barumini. In Nuraghe a fost descoperit un “castron ” neobisnuit, sculptat intr-o singura piatra, o pereche de coarne, etc nimic concludent insa.
, http://2012en.ro/mistere/gigantii-din-sardenia/

februarie 8, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

Cantităţi enorme de mercur au fost descoperite în permafrost


Cantităţi enorme de mercur au fost descoperite în permafrost. Cercetătorii de la US Geological Survey (USGS) au determinat că regiunile cu permafrost (sol îngheţat) din emisfera nordică ascund o surpriză extrem de neplăcută: mercurul în cantităţi enorme – de două ori mai mult decât restul mercurului natural de pe planetă.
Descoperirea poate avea implicaţii catastrofale dacă permafrostul se dezgheaţă, scrie Science Alert.
Mai grav este că permafrostul a început să se dezgheţe, aşa cum s-a observat mai ales în Siberia. Mai mult decât atât, permafrostul poate fi considerat o cutie a Pandorei, conţinând compuşi periculoşi precum dioxidul de carbon, virusuri vechi de zeci de mii de ani şi mai nou, mercur.
„Nu ar fi nicio problemă de mediu dacă totul ar rămâne îngheţat, dar ştim că Pământul se încălzeşte”, a precizat Paul Schuster, autorul principal al studiului şi hidrolog la USGS. „Deşi măsurătorile cu privire la la rata de dezgheţare a permafrostului nu au făcut parte din studiu, un permafrost în această condiţie poate duce la eliberarea mercurului – este fizică simplă”.
 
Mercurul natural intră în permafrost din atmosferă. Ca parte a ciclului mercurului, vaporii se leagă de materialul organic din sol, care apoi este îngropat în sediment. În timp, solul îngheaţă şi devine permafrost.
Nivelul de mercur a fost măsurat în urma analizării a 13 mostre din diferite regiuni din Alaska, forajele petrecându-se în perioada 2004 – 2012, selectate pentru caracteristicile diverse ale solurilor.
Rezultatele au fost în concordanţă cu alte studii asemănătoare. În urma calculelor, s-a aflat că există 793 milioane de kilograme de mercur îngheţat în permafrostul emisferei nordice, cantitate de aproximativ 10 ori mai mare decât emisiile de mercur provocate de oameni în ultimii 30 de ani. Dacă includem şi solurile neîngheţate din regiunile nordice unde se găseşte şi permafrostul există 1,65 de miliarde de kilograme de mercur în subteran – de două ori mai mult decât tot mercurul găsit în restul regiunilor, în ocean şi în atmosferă.
Mercurul poate ajunge în pânze freatice, iar de acolo, implicaţiile pot fi catastrofale. Mercurul anorganic poate fi transformat în metilmercur, o toxină extrem de puternică ce afectează sistemul nervos. Dacă ajunge în atmosferă, poate călători prin întreaga lume.
Notă.
Permafrost este un termen care definește solurile înghețate tot timpul anului la o adâncime între 20 și 1.500 m.[1] Regiunile de permafrost se află în ținuturile cu climat polar, unde temperatura medie anuală nu depășește -1 °C și cantitatea medie anuală de precipitații este sub 1.000 mm. Regiunile de permafrost se află în regiunea polară, regiunile munților înalți acoperite de ghețari, în aceste regiuni existând numai o vegetație săracă de tundră. Ținuturile de permafrost ocupă un procent de 20-25 % din suprafața de uscat a pământului. Regiunile unde domină solurile permanent înghețate se află în Groenlanda, 99 %, Alaska, 80 %, Rusia, 50 %, Canada, 40-50 % și China, 20 %. Aceste regiuni poziționate exact din punct geografic se află în Canada de nord, Alaska de nord, toată suprafața Groenlandei, nordul Scandinaviei și regiunile din Siberia de nord, ce se întinde până în nordul Mongoliei.
, http://2012en.ro/natura/natura1/cantitati-enorme-de-mercur-au-fost-descoperite-permafrost/

februarie 8, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

Crimele făcute în numele lui Hristos


Crimele făcute în numele lui Hristos. Iniţial, creştinismul era propovăduit ca o religie a iubirii şi a păcii. Odată cu transformarea creştinismului în religie oficială şi mai apoi instituţionalizare acesteia, lucrurile au început să se schimbe. Doctrina creştină a fost interpretată în funcţie de interesele puterii religioase sau laice, ambele ajungând să împartă interese politice şi economice. Mai mult decât atât, religia a ajuns să fie folosită ca o armă împotriva tuturor celor incomozi sau nesupuşi.
În evul mediu, Biserica catolică, stăpâna spirituală şi nu numai a întregului Occident, a inventat o armă mortală de represiune, culmea în numele unei religii a iubirii şi a păcii. A fost vorba de o instituţie odioasă renumită pentru crime, torturi şi decizii arbitrare, de o cruzime ieşită din comun. S-a numit Inchiziţia şi era un soi de ”poliţie religioasă”, în slujba Bisericii dar şi a puterii laice co-interesate. Victimele erau în mare parte oameni nevinovaţi a căror singură vină era fie că au deranjat interesele Bisericii sau a marilor feudali agreeaţi de Biserică, fie pur şi simplu s-au aflat la locul nepotrivit.
”Poliţia religioasă” inventată de Biserică contra ereticilor Inchiziţia a apărut ca o reacţie a Bisericii la aşa numitele erezii. Propriu-zis toţi cei care se abăteau de la doctrina oficială creştină consfinţită prin Conciliul de la Niceea din 325 d HR erau consideraţi eretici. Cu alte cuvinte orice om care interpreta altfel dogma decât varianta acceptată oficial era considerat un eretic, un ”rătăcit” care trebuie pedepsit. Încă de la începuturile creştinismului ereticii erau consideraţi o ameninţare, priviţi ca un factor destabilizator al comunităţii creştine.
Crimele făcute în numele lui Hristos
Odată cu edictul din 380 dHr dat de împăratul roman Teodosius I, creştinismul devenea religia oficială a Imperiului. Iar doctrina oficială devenea singura doctrină acceptată de primele instituţii religioase. Cine îşi lua libertatea de a interpreta dogma diferit faţă de versiunea oficială îşi putea pierde viaţa.
Primul condamnat ca eretic a fost Prisciliano de Avila în secolul IV d Hr. Acesta a fost executat pentru opiniile sale religioase. În general însă, până în evul mediu, nu a existat o instituţie ataşată Bisericii care să combată erezia şi să vâneze ereticii. Abia în secolul al XIII lea s-a pus problema înfiinţării unei astfel de instituţii, după un nou val de erezii în secolele XI-XII.
Cel care a pus bazele din punct de vedere teoretic şi teologic al acestei veritabile ”poliţii religioase” a fost un teolog faimos în evul mediu. Se numea Toma de Aquino, a trăit în Italia secolului al XIII lea şi spunea că „pentru acceptarea şi păstrarea credinţei este necesară o hotărâre liberă şi voluntară”. Ca atare cei care nu aderau şi nu respectau principiile şi voinţa Bisericii erau consideraţi eretici, ”rătăciţi”, ”păgâni”, adică elemente periculoase care trebuiau aduse pe ”drumul cel bun”, adică cel propovăduit de Biserică.
Teologul italian cerea ca ereticii să fie pedepsiţi la prima abatere prin excomunicare, adică alungarea din sânul Bisericii, lucru care atrăgea după sine indirect şi moartea. Adică orice creştin putea să ucidă un excomunicat fără pedeapsă. Pentru ereticii care recidivau Toma de Aquino propunea pedeapsa cu moartea.
Ideile teologului italian erau deja puse în practică de papa Grigore al IX lea, tot în secolul al XIII lea, care înfiinţase deja o instituţie împotriva ereticilor, dată în grija călugărilor dominicani. Această instituţie îşi avea rădăcinile în bula papală ”Ad abolendam”, dată în secolul al XII lea, prin care era legalizată lupta împotriva ereticilor. Forma clasică a Inchiziţiei va fi atinsă însă abia în secolul al XV lea.
În anul 1478, regii Spaniei, Ferdinand şi Isabella, doi catolici fervenţi, renumiţi pentru misiunea de recucerire a Spaniei de sub stăpânirea maură, au fondat Inchiziţia spaniolă. Era un tribunal religios destinat menţinerii şi respectării cu stricteţe a principiilor catolice în Spania. Inchiziţia spaniolă servea de altfel şi interesele monarhiei spaniole. Tocmai de aceea jurisdicţia lor a fost extinsă asupra evreilor şi maurilor din Spania, într-o încercare de epurare etnică şi religioasă, făcută într-un mod odios.
Inchiziţia Spaniolă va fi de altfel cea care va oferi acestei instituţii, renumele de tristă amintire, prin practici greu de imaginat chiar şi într-o epocă a violenţei, precum evul mediu.
Copii arşi pe rug, oameni nevinovaţi torturaţi ani de zile şi familii distruse în numele religiei
Dintr-un tribunal religios menit iniţial să combată erezia, Inchiziţia s-a transformat într-o instituţie care pur şi simplu teroriza întreaga populaţie. Tentaculele Inchiziţiei şi ororile sale s-au împrăştiat nu doar în Spania şi Portugalia, dar şi în toate coloniile acestor state medievale. Nu erau în siguranţă nici măcar călătorii străini care străbăteau teritoriile aflate sub jurisdicţia Inchiziţiei.
Inchizitorii, oameni ai Bisericii, judecau arbitrar şi trimiteau de multe ori la moarte oameni nevinovaţi, familii întregi sau copii, în baza unor argumente stupide, fără probe şi fără anchete desfăşurate temeinic.
Câteva cazuri abominabile sunt grăitoare asupra modului în care lucra Inchiziţia în perioada Evului Mediu Târziu. Unul dintre cele mai tulburătoare cazuri a fost cel al unei tinere însărcinate în şase luni din oraşul Sevilla. A murit în urma unor torturi îngrozitoare, singura ei vină fiind aceea că sora ei, María de Bohórquez, citise nişte cărţi protestante. Întâmplarea a avut loc la finele secolului al XVI lea în oraşul spaniol Sevillia.
María de Bohórquez o tânără nobilă deosebit de cultă începuse că citească cărţi lutherane. Era atrasă de principiile religioase expuse. A fost însă reclamată Inchiziţiei. A fost de ajuns pentru a fi condamnată şi executată, după numeroase torturi şi un simulacru de proces. Culmea, Jane de Bohórquez, sora ei a fost şi ea arestată, fără nicio vină. Tânăra era însărcinată în luna a şasea. Cu toate acestea a fost torturată cumplit şi ţinută fără nicio dovadă în temniţă.
Femeia a născut în teminţele Inchiziţiei. A petrecut doar opt zile alături de prunc. Copilul i-a fost luat, iar Jane a fost din nou torturată şi bătută. A murit din cauza loviturilor. Culmea, la scurt timp Inchizitorii i-au proclamat nevinovăţia.
Un alt caz îngrozitor a avut loc tot în secolul al XVI lea, de această dată însă în colonia spaniolă Mexic. În 1590, respectabila familie Carbajal, formată din soţii Luis şi Francesca dar şi cei opt copii ai lor, majoritatea minori, au fost arestaţi brusc de Inchiziţie. Pur şi simplu fără niciun motiv. Pentru a putea fi torturaţi, inchizitorii i-au acuzat de practicarea iudaismului. O acuzaţie fără niciun fel de dovadă. Atât cei doi soţi dar şi copiii lor, au fost torturaţi crunt. În urma caznelor, Francesca a cedat şi a ajuns să mărturisească că soţul şi cei opt copii sunt vinovaţi. La rândul său, unul dintre fii lui Luis Carbajal, sub presiunea torturii a fost obligat să mărturisească contra fraţilor şi părinţilor.
În 1596, Francesca şi cinci dintre copii au fost arşi pe rug, iar Luis a murit în închisoare înainte de a fi executat. Doar trei copii au reuşit să scape de moarte.
De altfel Inchiziţia nu se sfia să ucidă copii. Cel mai renumit caz a fost al unei copile de 10 ani numită Ines Esteban. Aceasta a trăit în oraşul spaniol Herrera de Duque în secolul al XV lea. Era cunoscută pentru viziunile şi profeţiile sale. Joaca sa de copil a fost luată însă în serios de inchizitori. După ce au torturat-o, au condamnat-o la moarte pe rug.
Sute de astfel de cazuri au fost înregistrate în dreptul Inchiziţiei. La toate acestea se adaugă şi persecuţiile şi crimele îndreptate împotriva maurilor şi evreilor din Spania. Tortură şi temniţă în numele lui Hristos Metodele Inchiziţiei erau deosebit de brutale şi deloc în concordanţă cu doctrina religioasă în numele căruia acţionau. Propriu-zis inchizitorii acţionau la fiecare denunţ. Nu conta calitatea sau faima denunţătorului. Nici măcar nu încercau să afle dacă denunţătorul avea dreptate. Pur şi simplu orice acuzaţie era luată drept adevăr absolut încă din prima clipă. Tocmai de aceea, mulţi oameni ajungeau să-şi denunţe rivalii sau cei pe doreau să se răzbune fiind convinşi că odată luaţi în vizorul Inchiziţiei nu mai aveau scăpare. De altfel, era de ajuns să fie acuzat de iudaism, de practici eretice sau vrăjitoare,pentru a fi ars pe rug.
Anchetatorii nu încercau să administreze probe sau să vadă dacă acuzaţiile erau reale sau false. Pur şi simplu îl torturau pe acuzat până murea, îşi pierdea minţile sau pur şi simplu mărturisea orice i se cerea numai pentru a scăpa de durere. Apoi soarta sa era pecetluită. Era ars pe rug, în majoritatea cazurilor.
Hellen Herbe, în lucrarea sa ”Dark Side of Chrtistian History” descrie procedura standard a Inchiziţiei. Mai precis, acuzaţii erau lăsaţi 40 de zile să mărturisească vina şi să se căiască. După această perioadă, acuzaţii erau ridicaţi de acasă şi duşi la sediul Inchiziţiei pentru a fi anchetaţi. Conform Conciliului de la Harbonne se ordona ca să nu fie cruţaţi nici femeile, nici copiii. Imediat după prezentarea în faţa anchetatorului, acuzatului i se confisca averea, pe motiv că aceasta trebuie să acopere cheltuielile de judecată. Dacă acuzatul nega acuzaţiile sau nu mărturisea cum îşi dorea inchzitorul, urma inevitabil tortura.
Exista de altfel şi un manual de procedură al inchizitorului care descrie metoda brutală de a smulge informaţiile. Este vorba despre ”Practica Inquistiorum„ începută de Bernardus Guidonis şi ”Directorium Inquisitorum”, scrisă de Nicolaus Eymerich, mare Inchizitor al Aragonului. Iată ce spune unul dintre capitolele dedicate smulgerii informaţiilor de la acuzat. ”Tortura nu este o metodă infailibilă de obţine adevărul. Sunt oameni care la prima senzaţie de durere acută vor mărturisi şi ce n-au făcut. Alţii sunt atât de rezistenţi şi îndărătnici încât îndură şi cele mai crude torturi. Cei care au mai fost supuşi la tortură anterior, rezistă cu mult curaj, pentru că braţele şi picioarele au fost deja obişnuite cu presiunea. Alţii folosesc vrăji pentru a deveni insensibili şi mor înainte să mărturisească.(..) Când a fost dată sentinţa de tortură, şi în timp ce călăul se pregăteşte să o aplice, inchizitorul dar şi ajutorul său trebuie să insiste în încercările de a-l face pe acuzat să mărturisească adevărul. În timp ce-l dezbracă şi pregăteşte, inchizitorul trebuie să-i strecoare groază în suflet acuzatului. Totodată trebuie să-i promită acuzatului că totul se va sfârşi dacă va mărturisi, bineînţeles adevărul (n.r. adică ceea ce trebuia să audă inchizitorul)”.
Prima metodă de tortură folosită era numită ”strappado”. Acuzatul era legat cu mâinile la spate şi urcat până în tavanul celulei cu un sistem de scripeţi. De fiecare picior îi era atârnată o greutate de 45 de kilograme. La fiecare ridicare, braţele condamnatului erau în pragul dizlocării. De altfel călăul dîdea de multe ori drumul brusc la funie şi oprea procesul la fel de brusc, cauzând răni, dizlocări şi o durere constantă.
O altă metodă, dacă acuzatul se dovedea a fi necooperant,era ţintuirea pe o cruce. Apoi călăul lua un ciocan şi îi rupea mâinile şi picioarele în două locuri. Dacă mărturisea era ”cruţat” cu o moarte rapidă. Dacă nu, era lăsat să moară din cauza rănilor. După fiecare repriză de tortură, care putea fi oricând fatală acuzatului, prizonierul era dus în celule întunecate. Nu avea lumină, ventilaţie şi de obicei erau ţinut în lanţuri în aşa fel încât să poată dormi doar în picioare sau întins pe piatra rece a celulei. Nu avea voie să vorbească cu nimeni. De multe ori era înfometat şi însetat. O parte îşi pierdeau minţile.
Henry Charles Lea scrie că din cauza terorii psihice şi fizice asupra acuzatului, acesta ajungea să-şi denunţe familia, prietenii şi să recunoscă crime abominabile pe care nici nu le-a comis. Inchizitorii, spun diverşi autori, erau dezumanizaţi şi nu doreau decât să-l pedepsească pe acuzat. Nu-i interesa adevărul ci doar mărturisirea şi ”purificarea prin foc”. Nici până astăzi nu se ştie cu exactitate numărul victimelor Inchiziţiei.
adevarul.ro
, http://2012en.ro/istorie/crimele-facute-numele-lui-hristos/

februarie 7, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

SpaceX se pregăteşte să intre în istorie


SpaceX se pregăteşte să intre în istorie. SpaceX se pregăteşte să lanseze, mâine, cea mai puternică rachetă din lume. Lansarea este programată să aibă loc la ora 6:30 p.m GMT (20:30, ora României) de pe platforma din Florida de unde a decolat şi racheta la bordul căreia se aflau primii oameni care au aselenizat.
Propulsată de 27 de motoare, racheta Heavy va fi capabilă să trimită sateliţi gigant pe orbită, pe Lună sau chiar pe Marte. Mail Online notează că Elon Musk a confirmat oficial că la bordul navei se va afla automobilul său Tesla Roadster din 2008, ce va fi amplasat pe orbita lui Marte, la 225 de milioane de de kilometri de Pământ.
SpaceX se pregăteşte să intre în istorie
Cele două propulsoare reutilizabile se vor desprinde de corpul principal al rachetei după lansare şi se vor reîntoarce pe Pământ. Însă lansarea este extrem de riscană, după cum a afirmat şi Elon Musk ar exista ”şanse mari ca vehiculul să nu ajungă la destinaţie”.
În cadrul unei postări de pe Instagram, miliardarul a distribuit o fotografie cu maşina electrică ataşată de rachetă. În interiorul maşinii a fost amplasat un manechin într-un costum de astronaut, iar la decolare din maşină se va auzi melodia ”Space Oddity” a lui David Bowie.
Specialiştii şi inginerii ce vor monitoriza lansarea de mâine se aşteaptă ca mulţi vizitatori să fie prezenţi la eveniment, toate biletele fiind deja vândute.
Racheta poate livra în cadrul unei singuri lansări 63.800 de kilograme de încărcătură pe orbita joasă a Pământului, aproximativ 26.700 de kilograme de orbita înaltă a Pământului, 16.800 de kilograme pe Marte sau 3.500 de kilograme pe Pluto.
Falcon Heavy are componenţa a trei rachete Falcon 9, ce în prezent duc provizii către Staţia Spaţială Internaţională. Musk intenţionează să utilizeze racheta Heavy pentru a duce primii oameni pe Marte. În mai multe declaraţii publice, Musk a afirmat că există şanse mari ca racheta să explodeze în timpul primului zbor.

, http://2012en.ro/stiinta/stiinta2/spacex-se-pregateste-sa-intre-istorie/

februarie 6, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

Conspiraţiile ascunse în desenele animate


 
Conspiraţiile ascunse în desenele animate. De-a lungul timpului, fanii desenelor animate au căutat să umple golurile din show-urile preferate și să găsească explicații acolo unde nu părea să existe vreuna. Teoriile lor fie îți vor completa copilăria, fie te vor face să regreți că le-ai afl…, http://2012en.ro/mistere/conspiratiile-ascunse-desenele-animate/

februarie 5, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

Adevărata poveste a lui Pinocchio. In final a fost spânzurat pentru greşelile sale


 
Adevărata poveste a lui Pinocchio. In final a fost spânzurat pentru greşelile sale. În 1940, Disney lansa un desen animat în care Geppetto, un tâmplar bătrân şi singur, decide să îşi realizeze propria marionetă asemănătoare cu un copil. Acesta vede o stea şi îşi doreşte ca marioneta să devină un copil adevărat. Deşi scopul filmului Disney era de a învăţa copiii cum ar trebui să se comporte un băiat real, povestea scrisă iniţial de autorul italian Carlo Collodi avea un cu totul alt scop.
Prin povestea sa, Collodi dorea să arate cât de greu şi ”impractic” este să fii părintele unui copil răutăcios. Conform VintageNews, Collodi nu a fost niciodată părinte, Pinocchio fiind prezentat de la început ca un copil neascultător.
Povestea sa avea la bază opera Emile a filozofului Jean Jacques Rousseau. Autorul considera că băieţii trebuiau să înveţe din consecinţele naturale ale acţiunilor lor. ”Copiii nu ar trebui să înveţe din cărţi ceea ce pot învăţa din experienţe,” afirma Rousseau. În acelaşi mod, marioneta creată de Geppetto şi adusă la viaţă de puterile magice avea libertatea de a alege şi de a suporta consecinţele. Pinocchio alege să lipsească de la şcoală şi să fugă de acasă imediat ce învaţă să meargă. Atunci când este întrebat de ce a făcut toate aceste lucruri, băiatul susţine că Geppetto l-a abuzat şi a fost închis. Deşi Rousseau susţinea că băieţii trebuiau să înveţe din propriile greşelie, a adăugat şi faptul că el sau ea ar trebui să înveţe şi de la oameni.
Aşadar, după ce îşi ucide conştiinţa (pe greierele Jiminy Cricket) şi distruge imaginea creatorului său, un părinte iubitor şi dornic să aibă un copil real, Pinocchio ia alte decizii care pot fi considerate răutăcioase, care într-un final îi aduc moartea. În ultima parte a poveştii lui Collodi, Pinocchio este lăsat să moară spânzurat într-un copac de către oamenii cărora el le-a oferit încredere.
Însă, pe tot parcursul poveştii, Pinocchio resimte repercursiunile acţiunilor sale, este răpit, înjunghiat, legat, bătut şi înfometat.
, http://2012en.ro/cultura/adevarata-poveste-lui-pinocchio-final-fost-spanzurat-pentru-greselile-sale/

februarie 5, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

Istoria radioactiva a produselor de larg consum


Istoria radioactiva a produselor de larg consum. La începutul secolului XX, cele două mari descoperiri ale ştiinţei erau încă electricitatea şi magnetismul: fenomene cunoscute, utile, care nu făcuseră niciodată rău la nimeni; ca atare, de ce ar fi trebuit să fie diferit în cazul radioactivit…, http://2012en.ro/istorie/istoria-radioactiva-produselor-de-larg-consum/

februarie 4, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

Secretele masoneriei. Asasinarea „Bancherului lui Dumnezeu”


Secretele masoneriei. Asasinarea „Bancherului lui Dumnezeu”. Iata un caz destul de special, care prezinta modul in care francmasonii isi regleaza conturile, atat la figurat, dar mai ales la propriu. Este si cazul lui Roberto Calvi, nascut in 1920, in Italia, a fost un renumit bancher italian,…, http://2012en.ro/mistere/secretele-masoneriei-asasinarea-bancherului-lui-dumnezeu/

februarie 4, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

Bătălia pentru Anglia (iunie 1940 – aprilie 1941)


După căderea neaşteptat de rapidă a Poloniei şi apoi a Franţei, Marea Britanie s-a văzut singură în faţa uriaşei maşini de război germane, neînvinse până atunci. De fapt, Hitler aprobase deja planul de invazie terestră a Insulelor Britanice, cunoscut sub numele de Operaţiunea Leul de Mare. Însă p…, http://2012en.ro/istorie/batalia-pentru-anglia-iunie-1940-aprilie-1941/

februarie 2, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

Vaccinul împotriva cancerului a trecut cu succes testul pe şoareci


Vaccinul împotriva cancerului a trecut cu succes testul pe şoareci. Vaccinul împotriva cancerului este speranța multor oameni. Astfel, după ce a fost anunțată „formula minune”, care poate elimina tumorile, cercetătorii au testat-o pe șoareci. Rezultatul este mai mult decât satisfăcător.
Studiul e…, http://2012en.ro/stiinta/stiinta2/vaccinul-impotriva-cancerului-trecut-cu-succes-testul-pe-soareci/

februarie 2, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu


„tuto_options[sb_position]”:
„value”: „left”,
„type”: „option”,
„user_id”: 1,
„date_modified_gmt”: „2018-02-01 12:11:13”

, http://2012en.ro/uncategorized/090812e3-a19b-4b14-9ef7-8d36e9dcc413/

februarie 1, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu


{
„jetpack_relatedposts[show_headline]”:
„value”: true,
„type”: „option”,
„user_id”: 1,
„date_modified_gmt”: „2018-02-01 11:11:42”
,
…, http://2012en.ro/uncategorized/2547383b-2c9e-4793-b8d8-a07078566f75/

februarie 1, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu


{
„old_sidebars_widgets_data”: {
„value”: {
„sidebar-4”: [
„top-posts-3”,
„custom_html-3”,
„rss-2”,
„sow-button-2”
…, http://2012en.ro/uncategorized/108ea9b0-034e-491d-b2e9-dcd958d8f47c/

februarie 1, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

Finlanda, o țară care nu a existat până la Primul Război Mondial


Finlanda, o țară care nu a existat până la Primul Război Mondial. Originea finlandezilor reprezintă și în prezent un subiect controversat în rândul specialiștilor. În general, arheologii și lingviștii sunt de acord că o populație vorbitoare de o străveche limbă balto-finică a ocupat sudul și vest…, http://2012en.ro/istorie/finlanda-o-tara-care-nu-existat-pana-la-primul-razboi-mondial/

februarie 1, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

Misterul clădirii fără ferestre din mijlocul New York-ului


Misterul clădirii fără ferestre din mijlocul New York-ului. Oraşul New York este arhicunoscut pentru turnurile sale din sticlă şi din oţel care străpung cerul. Un astfel de zgârie-nori este şi AT&T Longs Lines Building. Însă această clădire de 29 de etaje înălţate pe 168 de metri are o partic…, http://2012en.ro/mistere/misterul-cladirii-fara-ferestre-din-mijlocul-new-york-ului/

februarie 1, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: