2012 Era Noastra

Mistere.Enigme. Civilizatii disparute.Organizatii secrete.Enigme romanesti.Piramidele.Misterele istoriei.Fenomene inexplicabile.Paranormal.Disparitii.Ipoteze.2012.Apocalipsa.

Alaska, vândută de ruşi, pe o sumă de nimic, americanilor


http://2012en.ro/istorie/alaska-vanduta-de-rusi-pe-o-suma-de-nimic-americanilor/

martie 12, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

Fenomene inexplicabile – Tablourile blestemate (II)


http://2012en.ro/mistere/fenomene-inexplicabile-tablourile-blestemate-ii/

martie 12, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

Fenomene inexplicabile – Tablourile blestemate (I)


http://2012en.ro/mistere/fenomene-inexplicabile-tablourile-blestemate-i/

martie 12, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

Contact


, http://2012en.ro/uncategorized/contact/

martie 12, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

Contact


Name *FirstLastEmail *Comment or Message *CommentSubmit
, http://2012en.ro/contact/

martie 12, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

Contact


{“field_id”:”3″,”fields”:[“id”:”0″,”type”:”name”,”label”:”Name”,”required”:”1″,”size”:”medium”,{“id”:”1″,”typ…, http://2012en.ro/?post_type=wpforms&p=726

martie 12, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

Red Sprites – Misterioasele fulgere stratosferice


http://2012en.ro/natura/natura1/red-sprites-misterioasele-fulgere-stratosferice/

martie 12, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

Simple Contact Form


{“field_id”:”3″,”fields”:[“id”:”0″,”type”:”name”,”label”:”Name”,”required”:”1″,”size”:”medium”,{“id”:”1″,”typ…, http://2012en.ro/?post_type=wpforms&p=725

martie 12, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

Test Post from Magazin Cultural Ştiinţific


Test Post from Magazin Cultural Ştiinţific
http://2012en.ro

martie 12, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

Test Post from Magazin Cultural Ştiinţific


Test Post from Magazin Cultural Ştiinţific
http://2012en.ro

martie 12, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

Tehnicile prin care supermarketurile te păcălesc să cumperi ce nu-ţi trebuie


Tehnicile prin care supermarketurile te păcălesc să cumperi ce nu-ţi trebuie. Sigur ai pățit asta. Te-ai dus la supermarket să cumperi niște lapte și te-ai întors acasă cu jumătate de magazin în sacoșe.
Tacticile de păcălire a supermarketurilor au existat dintotdeauna, pentru a te face să îți golești buzunarele. Cu cât petreci mai mult timp holbându-te la rafturi, cu atât mai probabil va fi să cumperi ceva de care nu ai neapărat nevoie.
Dacă vrei să știi ce trucuri folosesc supermarketurile pentru a te face să cumperi mai mult, lista de mai jos te va ajuta cu siguranță.
La supermarket, fructele și legumele sunt udate ca să arate mai apetisant
Când vezi angajații că udă cu apă legumele și fructele, probabil te gândești că astfel ele nu se vor strica prea repede. Adevărul este că această practică le face să se strice mai ușor. În realitate, motivul pentru care angajații spray-ază produsele cu apă este pentru a le oferi un aspect de „proaspăt cules”, care te va convinge să le cumperi.
Carnea, laptele și produsele lactate sunt departe de intrare
În cele mai multe supermarketuri, vei fi nevoit să străbați o porțiune bună de magazin pentru a ajunge la carne, lapte și produse derivate din acestea. În acest fel, cumpărătorii vor trece pe lângă rafturi tentante, din care vor avea ce să aleagă, înainte să ajungă la ceea ce le trebuie cu adevărat.
Prețul produselor de bază e scăzut pentru a oferi iluzia de ieftin
Oamenii își formează părerea cu privire la valoarea unui supermarket după prețurile produselor de bază – precum pâine, lapte și ouă. Acestea au, de regulă, prețuri acceptabile. În schimb, costul altor produse este ridicat. Cumpărătorii nici nu observă aceste lucruri – la urma urmei, nu mai realizezi că înghețata era cam scumpă când iaurtul l-ai luat ieftin,
Mirosurile au și ele un rol important în supermarket
Zona de gastronomie din supermarketuri are întotdeauna miros de pâine proaspătă și pui la cuptor, iar asta nu este întâmplător. Aparent, aceste arome îți activează glandele salivare și îți înăbușă orice inhibiții ai fi avut legate de ce să pui în coș.
Coșurile mari te fac să cumperi pe măsură
Coșurile mari nu au la bază un scop tocmai nobil. Un experiment a arătat că, atunci când mărimea coșului a fost dublată, oamenii au cumpărat cu 40% mai mult, potrivit lui Martin Lindstrom, consultant de marketing și autor „Brandwashed”.
Plantele, fructele și legumele sunt aproape mereu plasate la intrare
Teoretic, plasarea florilor, fructelor și legumelor la intrare creează un ambient colorat care îți va da o stare de bine. Cu cât te simți mai bine, cu atât cresc șansele să cumperi ceva. Tocmai de aceea, vei vedea roșiile, merele și orhideele undeva pe la intrarea în magazin.
Produsele pentru copii sunt plasate mai jos
Nivelul ochilor la copii este ceva mai jos, motiv pentru care cerealele pline de zahăr, sucurile colorate și bomboanele gumate sunt plasate atât de jos. Un copil care se plânge părinților că vrea neapărat un anumit produs pe care l-a văzut este o motivație bună pentru aceștia să cumpere.
Brandurile generice sunt și ele tot jos
Brandurile specifice supermarketurilor sau cele mai puțin cunoscute sunt plasate mereu jos. Nu întâmplător ele sunt și mai ieftine. Brandurile de top, pe care supermarketurile vor ca tu să le cumperi, sunt plasate la nivelul ochilor tăi.
La casele de marcat sunt nenumărate dulciuri
Nu există supermarket care să nu aibă la casele de marcat o multitudine de dulciuri de buzunar. Poate că nu plănuiai să le cumperi, dar sunt acolo, au un preț aparent ok, așa că de ce nu?
Unele produse costă mai mult dacă supermarketul este într-o zonă importantă
Nu toate lanțurile de supermarketuri au aceleași prețuri în toate locațiile. De fapt, într-o zonă puternic populată, aceeași pungă de chipsuri ar putea costa mai mult decât un supermarket de la periferie.
, http://2012en.ro/sanatate/tehnicile-prin-care-supermarketurile-te-pacalesc-sa-cumperi-ce-nu-ti-trebuie/

martie 12, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

După 13 ani creierul nu mai produce neuroni


După 13 ani creierul nu mai produce neuroni. Într-un nou studiu, o echipă condusă de Arturo Alvarez-Buylla de la Universitatea California San Francisco a ajuns la concluzia că generarea de noi neuroni se opreşte la vârsta de 13 ani.
Cercetătorii au prelevat, în ultimii cinci ani, mostre de ţesut de la 59 de donatori decedaţi sau epileptici care au fost operaţi pe creier, relatează Tech Times.
În ceea ce priveşte vârstele, acestea variau de la fetuşi la persoane de peste 70 de ani.
Folosind anticorpi fluorescenţi, echipa a etichetat anumite proteine din celulele cerebrale la varii etape ale maturităţii. Apoi, cu un microscop electronic, au căutat neuroni tineri în fiecare mostră.
Oamenii de ştiinţă au descoperit că creierele umane abundă în celule stem neurale în copilărie. La naştere, un individ are în medie 1.618 de neuroni imaturi în fiecare milimetru de ţesut nervos.
După 13 ani creierul nu mai produce neuroni
Printre mostrele studiate, cel mai vechi ţesut care încă avea în componenţă câteva celule nervoase imature aparţineau unui donator în vârstă de 13 ani.
Totuşi, co-autorul studiului, Gerd Kempermann de la Universitatea Tehnică din Dresda (Germania), susţine că rezultatele nu sunt atât de concludente. Este posibil că mostrele de la donatori mai în vârstă au noi neuroni care au trecut nedetectaţi din cauza limitărilor anticorpilor fluorescenţi.
Echipa a început să eticheteze mostrele obţinute de la donatorii decedaţi în primele 48 de ore de la momentul morţii. Durata relativ lungă de timp afectează calitatea ţesutului dar şi şi acurateţea markerilor. În ciuda acestor lucruri, autorul principal al studiului, Alvarez-Buylla, are încredere în rezultate. „Ne-am făcut temele şi am studiat multe mostre la vârste diferite”, adaugă acesta.
Descoperirile. cercetătorilor au fost publicate pe 7 martie în revista International Journal of Science: Nature.
, http://2012en.ro/stiinta/stiinta2/dupa-13-ani-creierul-nu-mai-produce-neuroni/

martie 12, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

Uluitoarea civilizaţie de la Puma Punku


Uluitoarea civilizaţie de la Puma Punku. Puma Punku, care se traduce prin „Poarta de intrare a pumei”, este cunoscut, în special, datorită pietrelor sale masive şi pentru precizia extraordinară cu care acestea au fost tăiate şi amplasate în cadrul complexului. Este unul din acele locuri de care aţi auzit, probabil, de multe ori şi în care pietrele sunt dispuse atât de precis încât o lamă de cuţit nu poate fi introdusă între ele.
Datorită acestor caracteristici, Puma Punku este, de multe ori, citată ca pe o dovadă cum că Pământul a fost vizitat de extratereştri, atlanţi sau de către alte persoane mitice care, probabil, se pricep mult mai bine la pietrărie decât oamenii.
Situată pe un platou izolat din Munţii Anzi, la o altitudine de aproape 4.000 m şi pe o suprafaţă de 3.950 m2, construcţia de la Puma Punku a folosit printre cele mai mari blocuri megalitice din lume. Multe dintre ele au o lungime de câte 8 metri şi o greutate de câte 100 de tone, dar există şi platforme mult mai mari, de până la 800 de tone.
Ceea ce frapează însă cel mai mult la Puma Punku este gradul incredibil de avansat de realizare tehnologică al structurilor de piatră, care prin caracteristicile lor sfidează şi derutează logica cercetătorilor care le studiază. Multe dintre aceste blocuri arată ca şi cum ar fi fost construite printr-o tehnologie de serie: deşi sunt deosebit de complexe, având modele şi unghiuri interioare extrem de dificil de realizat chiar şi cu tehnologia actuală, ele sunt totuşi identice între ele.
Uluitoarea civilizaţie de la Puma Punku
Mai mult decât atât, având o formă de „H”, aceste blocuri extrem de bine finisate se pot şi îmbina între ele precum piesele unui uriaş puzzle foarte elaborat, fiind încă foarte clar vizibile urmele unui gen de balamale ce existau cândva montate pe ele.
Suprafeţele acestor blocuri uriaşe de piatră sunt perfect plane, fără niciun fel de denivelări, iar unele dintre aceste suprafeţe sunt traversate de anumite canale, de doar câţiva milimetri adâncime, ca nişte şanţuri foarte precis prelucrate, ce au de la un capăt la celălalt exact aceeaşi adâncime şi nu prezintă nici măcar o deviere de 1 milimetru. În plus, în aceste canale foarte fine sunt realizate anumite găuri, perfect echidistante între ele.
Blocurile în formă de „H” prezintă la suprafaţă anumite modele compuse din adâncituri sculptate în unghiuri drepte de o precizie riguroasă, iar în unele cazuri au fost realizate şi găuri transversale ce străbat stânca în diferite unghiuri. Modul în care au fost realizate toate aceste operaţiuni este perfect.
Nu există erori, nu se văd urme de zgârieturi sau cioplituri. Este ca şi cum acolo ar fi lucrat numai maeştri artizani desăvârşiţi. Aceasta este cu atât mai impresionant cu cât stâncile din care au fost prelucrate respectivele blocuri de piatră sunt dintre cele mai dure care există pe planeta noastră.
Este vorba despre stânci de granit şi diorit, singura rocă ce are un grad de duritate mai mare decât ele fiind diamantul. În aceste condiţii ne întrebăm în mod firesc cum au fost prelucrate cu atâta precizie aceste stânci extrem de dure?
Totuşi, în ciuda durităţii şi complexităţii lor, din aceste uimitoare construcţii nu au mai rămas astăzi decât relativ puţine blocuri intacte, multe dintre ele fiind distruse în nenumărate fragmente ce se află împrăştiate peste tot în acea zonă.
Totul arată acum de parcă un cataclism extrem de violent ar fi rupt totul în bucăţi, cu o forţă extraordinară. Chiar şi la distanţe destul de mari de centrul propriu-zis care a mai rămas, se mai pot încă identifica fragmente care în mod evident au făcut parte din structura construcţiei iniţiale.
Pentru o analiză mai obiectivă a acestor aspecte deosebit de intrigante, în anul 2011 au fost realizate anumite teste de specialitate în laboratoarele din Danville, Illinois (SUA). Rezultatele testelor au indicat cu claritate faptul că duritatea tipului de granit şi diorit din care sunt realizate blocurile de la Puma Punku este atât de mare, încât acestea nu ar fi putut fi tăiate decât cu laserul sau cu diamantul, fiind cu totul exclus ca ele să fi fost cioplite cu unelte din piatră.
Pentru a aprecia gradul de fineţe al prelucrării suprafeţelor, au fost realizate teste de tăiere folosind dispozitive moderne pe bază de laser şi ferăstraie cu cap de diamant. Analizând apoi tăieturile la microscop, s-a constatat faptul uimitor că gradul de fineţe al suprafeţelor blocurilor de la Puma Punku este situat la standardele moderne cele mai performante, pe care uneltele primitive nu ar fi avut cum să le egaleze.
Estimările realizate de către mai mulţi specialişti în construcţii au indicat faptul că producerea în serie a unui număr atât de mare de blocuri în formă de „H” identice între ele, ar implica, având în vedere tehnologia modernă, folosirea indispensabilă a unor calcule şi planificări foarte complexe, iar dificultăţile tehnice care ar surveni ar fi foarte serioase chiar şi pentru tehnologia actuală.
În opinia lui Brjen Foerster, un cunoscut autor şi cercetător în domeniul misterelor civilizaţiilor antice, este imposibil ca la acest grad de realizare tehnologică să nu se fi folosit o tehnologie mult mai avansată decât cioplirea cu dălţile de piatră, care ar fi lăsat în mod clar urme grosiere de prelucrare. „Ar fi o nebunie să credem ca toate acestea ar fi putut fi făcute de nişte oameni primitivi, cu uneltele lor rudimentare”, spune Brien Foerster.
Şi totuşi, poziţia oficială este exact aceasta: complexul de la Puma Punku a fost construit acum 2.000 de ani, prin prelucrarea manuală realizată de către indigenii locului, care au folosit unelte primitive din piatră. „Erudiţii” – specialişti în măsluirea versiunii istorice – susţin cu non-şalanţă, ignorând complet inconsistenţa acestei teorii, că aceasta construcţie uimitoare a fost realizată de către indigenii care au făcut parte din tribul Aymara. Cultura acestor băştinaşi nu a cunoscut însă nici scrierea şi nici roata, iar tehnologia lor de acum 2.000 de ani nu a depăşit nivelul dălţilor din piatră sau al uneltelor din cupru!
Un alt aspect care ridică multiple întrebări la care versiunea oficială este incapabilii să răspundă pertinent este provenienţa blocurilor de piatra şi modalitatea prin care au fost aduse pe acel platou al Anzilor. Versiunea oficială spune că stâncile au fost aduse prin rostogolire pe buşteni.
Însă cea mai apropiată carieră de piatră este la 16 km distanţă, iar acest platou se află la 3.891 metri altitudine, cu mult deasupra zonei de pădure, ceea ce înseamnă că acolo nu au crescut niciodată copaci, ci doar unele tufe răzleţe. În plus, pentru a străbate cei 16 km cu nişte stânci uriaşe împinse pe butuci, ar fi trebuit parcurse trasee care treceau prin văi şi creste foarte abrupte.
Trebuie să constatăm ca dacă în cazul construirii piramidelor egiptene teoria zecilor de mii de sclavi care transportă pe butuci de lemn două milioane de blocuri de piatră pe o suprafaţa plană mai poate încă să constituie un subiect de polemică, aceasta teorie devine, în cazul reliefului de la Puma Punku şi al populaţiei incomparabil mai mici al unor triburi de munte, pur şi simplu hilară.
Există bineînţeles şi arheologi care au susţinut că această versiune oficială este cu totul imposibilă şi care au datat construcţia la o dată cu mult anterioară, într-o cu totul altă civilizaţie. Referitor la datarea acestui ansamblu de la Puma Punku este util să menţionăm că el este plasat la câteva sute de metri de Tiahuanaco, oraş antic străvechi situat pe ţărmul sud-estic al lacului Titicaca.
Puma Punku reprezintă doar una dintre cele patru structuri ale acestui oraş pe care mai mulţi cercetători îl consideră a fi unul dintre cele mai vechi din lume. Unul dintre cei mai renumiţi arheologi care a studiat această zonă este Arthur Posnansky. Acest cunoscut arheolog şi autor austriac a ajuns în urma studierii acestui ansamblu pe o perioada de câteva zeci de ani – la concluzia că Tiahuanaco şi implicit Puma Punku au o vârstă cuprinsa între 12.000 şi 17,000 de ani.
De altfel, însăşi cultura indienilor aymara afirmă că Tiahuanaco a fost construit de nişte „uriaşi bărboşi, albi”, numiţi „Fiii Soarelui”, care au creat printre altele şi ansamblul grafic al celebrelor linii de la Nazca, Peru.
Mitologia pre-incaşă aymara afirmă că aceşti „uriaşi albi” ar fi fost conduşi de Viracocha-Creatorul şi cu toţii au coborât de undeva din ceruri, ca zei civilizatori dătători de viaţă. Conform unor mărturii datând din 1532, niciun om nu a văzut oraşul Tiahuanaco altfel decât sub formă de ruine. Astfel, există atestări conform cărora atunci când conchistadorii I-au întrebat pe regele incaş Atahualpa ce a fost la Puma Punku, acesta ar fi răspuns că „Acest templu nu a fost făcut de noi, nici de către strămoşii noştri, ci a fost făcut de zeii giganţi într-o singură noapte”.
 
Nu este lipsit de importanţă să observăm că în zona respectivă au fost descoperite mai multe schelete umanoide cu o înălţime de peste 2,5 metri, care însă nu aveau conformaţia craniană specifică lui Homo sapiens, ci un craniu mult mai mare şi mai alungit, având suturile craniene dispuse într-un cu totul alt mod.
Având în vedere toate acestea, Philip Coppens, autor şi jurnalist de investigaţie american concluziona pe bună dreptate că „Puma Punku iese în evidenţă ca fiind unul dintre locurile proeminente în care găsim urmele unei civilizaţii extrem de avansate ce a existat pe – sau a vizitat – planeta noastră în urmă cu mii sau zeci de mii de ani”.
Unele dintre cele mai vechi texte ale omenirii, cum ar fi de exemplu epopeele indiene Ramayana şi Mahabharata, relatează despre războaie cumplite ce au avut loc în trecut, fiind folosite aeronave (vimana) ce puteau produce efecte distructive uriaşe, comparabile cu cele atomice sau nucleare pe care le cunoaştem în prezent. Am putea aprecia că ceea ce a distrus Puma Punku este posibil să fi fost exact un asemenea război nimicitor.
, http://2012en.ro/mistere/uluitoarea-civilizatie-de-la-puma-punku/

martie 12, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

SpaceX a lansat un satelit de 6 tone (Video)


SpaceX a lansat un satelit de 6 tone. SpaceX a realizat lansarea cu numărul 50 a unei rachete Falcon 9. Racheta a transportat pe orbită un satelit de comunicaţii spaniol, denumit Hispasat care are aproximativ ”mărimea unui autobuz” conform unui tweet publicat de Elon Musk.
Satelitul geostaţionar este printre cei mai mari aflaţi în orbită deoarece cântăreşte aproximativ 6,6 tone. Conform Mail Online, lansarea a avut loc de pe platforma din Cape Canaveral, Florida.
Satelitul geostaţionar este printre cei mai mari aflaţi în orbită deoarece cântăreşte aproximativ 6,6 tone.
La aproximativ 30 de minute după lansare satelitul a fost eliberat pe orbită. Satelitul va furniza servicii de televiziune şi telecomunicaţii în regiuni din Europa şi nord-vestul Africii. Prima rachetă Falcon 9 a zburat în 2010 şi de atunci compania a devenit principalul furnizor de provizii al Staţiei Spaţiale Internaţionale. Lansările s-au axat atât pe sateliţi comerciali cât şi pe încărcături guvernamentale secrete.
Alimentat de nouă motoare Merlin, prima treaptă a Falcon 9 a reuşit de nenumărate ori să aterize înapoi pe pământ sau pe o platformă plutitoare din ocean. Propulsoarele reutilizabile fac parte din scopul companiei de a reduce costurile călătoriei în spaţiu. În cadrul ultimei lansări, propulsorul rachetei Falcon 9 nu a reuşit să aterizeze din cazua condiţiilor meteo nefavorabile din Florida, afirmă compania.
, http://2012en.ro/stiinta/stiinta2/spacex-a-lansat-un-satelit-de-6-tone-video/

martie 8, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

Misterul monumentului de la Newgrange


Misterul monumentului de la Newgrange. În Irlanda, la circa 8 km pe direcția vest de Drogheda – unul dintre cele mai vechi și încărcate de istorie orașe ale țării și la nord de râul Boyne, se află un misterios și impresionant vestigiu preistoric. Monumentul a fost construit în Neolitic, în jurul anului 3200 î.e.n., fiind astfel mai vechi decât piramidele egiptene (cele mai timpurii fiind piramidele de la Saqqara). În irlandeză, străvechea construcție este numită Sí an Bhrú, în vreme ce populația de limbă engleză îi spune Newgrange.
Aspectul monumentului este spectaculos, atât în exterior, cât și la interior. La exterior, monumentul are înfățișarea unei movile imense; înăuntru, adăpostește camere și pasaje care, prin modul în care au fost construite, dezvăluie măiestria meșterilor de acum cinci milenii.Multe dintre blocurie masive de piatră de la Newgrange oferă mostre de artă străveche. Movila, înaltă de 12 metri, este înconjurată de către un zid făurit din piatră. O bună parte din piatra utilizată la construirea străvechiului monument a fost adusă de la o distanță considerabilă, din munții Wicklow și Mournes. Ansamblul acoperă peste 4000 de metri pătrați.
Misterul monumentului de la Newgrange
Oamenii de știință nu s-au putut pune, încă, de acord, asupra unui aspect foarte important. Întrebarea care îi frământă este: în ce scop a fost construit monumentul din Newgrange? Se crede că structura avea, la fel ca și alte monumente din Europa acelor vremuri, o însemnătate religioasă (și un rol funerar). Intrarea indică punctul în care răsare Soarele la solstițiul de iarnă. La acel moment al anului, razele astrului zilei străbat pasajul de la intrare și ajung până în încăperea de la capătul acestuia.
 
Monumentul de la Newgrange prezintă similitudini cu alte vestigii preistorice, precum Maeshowe (Scoția) sau Bryn Celli Ddu (Wales). Pentru construirea lui s-au folosit aproximativ 200.000 de tone de piatră și alte materiale.
Vreme de milenii, intrarea în monument a fost blocată. Cu toate acestea, el a avut un loc special în mitologia și folclorul irlandez. A intrat în atenția istoricilor târziu, în secolul XVII. În prezent, misterioasa structură de la Newgrange este considerată drept „monument național al Irlandei” și, totodată, una dintre cele mai importante structuri megalitice ale Europei.
Monumentul de la Newgrange, astăzi restaurat și pus în valoare, este cu sute de ani mai vechi decât Marea Piramidă de la Gizeh, vârsta sa aproximativă fiind stabilită în urma a nu mai puțin de 14 datări cu radiocarbon. Momentul construirii sale (~ 3200 î.Hr.) coincide cu primele etape ale edificării ansamblului de la Stonehenge. Se crede că Soarele avea un rol important în religia celor care au construit impresionanta structură.

, http://2012en.ro/mistere/misterul-monumentului-de-la-newgrange/

martie 8, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

O anomalie misterioasă sub Africa slăbeşte câmpul magnetic al Pământului


O anomalie misterioasă sub Africa slăbeşte câmpul magnetic al Pământului. O regiune care îi îngrijorează pe savanţi în acest moment este Anomalia Sud-Atlantică – o zonă foarte vastă care se întinde din Chile până în Zimbabwe. Aici, câmpul magnetic este atât de slab încât este periculos pentru sateliţii Terrei să treacă prin el, pentru că nivelul ridicat de radiaţii cosmice din această zonă poate distruge electronicele. Acum, o echipă de cercetători americani a găsit un posibil motiv pentru această anomalie, care, printre altele, poate deschide calea către o mai bună înţelegere a slăbirii şi inversării polilor magnetici.
O anomalie misterioasă sub Africa slăbeşte câmpul magnetic al Pământului
„Ştim de ceva timp că acest câmp magnetic se schimbă, dar nu ştiam dacă acest lucru este neobişnuit pentru regiune pe o scară mai mare a timpului sau dacă era normal”, a precizat Vincent Hare, unul dintre membrii echipei de cercetare de la Universitatea Rochester din New York.
Slăbirea curentă a câmpului magnetic al Pământului – care a avut loc în ultimii 160 de ani – a avut loc probabil din cauza unui rezervor vast de rocă densă care se găseşte la aproximativ 2.900 de kilometri sub continentul african, scrie Science Alert.
„Este o trăsătură profundă care poate fi veche de zeci de milioane de ani”, au explicat cercetătorii. „Deşi are o arie de mii de kilometri, graniţele ei sunt clare”.
Această regiune densă, care se află între fierul lichid din miezul extern al Terrei şi regiunea mai rigidă din manta, „deranjează” fierul care ajută la generarea câmpului magnetic.
Aşa cum explică şi cercetătorii, ideea convenţională de inversare a polilor este aceea că poate avea loc oriunde în miez, dar ultima descoperire arată că ce se întâmplă în câmpul magnetic de deasupra noastră poate avea legătură cu fenomene care se petrec în anumite regiuni din graniţa miez-manta.
Dacă au dreptate, un aspect important ce ţine de cunoaşterea motivului/motivelor slăbirii câmpului magnetic a fost dezvăluit, alături de un nou cadru teoretic mai complex care să explice inversarea polilor.
, http://2012en.ro/natura/natura1/o-anomalie-misterioasa-sub-africa-slabeste-campul-magnetic-al-pamantului/

martie 7, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

Strania cultură Ubaid şi zeii reptilieni


Strania cultură Ubaid şi zeii reptilieni. Este un punct de vedere general acceptat în arheologie faptul ca civilizatia umana a început în Iraq, în Mesopotamia antica, cu marea civilizatie sumeriana. Cu toate acestea, exista o descoperire arheologica în situl arheologic de la Al Ubaid, unde au fost gasite mai multe artefacte vechi de 7.000 de ani, pre-sumeriene, înfatisând figuri umanoide cu caracteristici de sopârla.
 
Cultura Ubaidiana este o cultura preistorica în Mesopotamia, care este datata intre anii 5500 si 4500 i.Hr. Ca si în cazul sumerienilor, originile poporului Ubaidian sunt necunoscute. Ubaidianii traiau în asezari satesti mari, în case din chirpici, si au dezvoltat arhitectura, dar si agricultura cu ajutorul irigatiilor. Arhitectura interioara consta în case mari sub forma de T, curti deschise, strazi pietruite, precum si echipamente de prelucrare a produselor alimentare. Unele dintre aceste sate au început sa se dezvolte în orase cum ar fi cele din Eridu, Ur si Uruk, siturile majore ale civilizatiei sumeriene. În conformitate cu textele sumeriene, Ur a fost considerat a fi primul oras.
Situl principal unde au fost descoperite artefactele neobisnuite se numeste Tell Al’Ubaid, desi figurine au fost, de asemenea, gasite si în Ur si Eridu. Situl Al’Ubaid este o mica movila de aproximativ o jumatate de kilometru în diametru si doi metri deasupra solului. Situl a fost excavat pentru prima data de Harry Reginald Hal în 1919.
Figurine masculine si feminine au fost gasite în diferite pozitii, iar cele mai multe dintre figurine par a purta o casca de protectie si un fel de captuseala pe umeri. Alte figurine au fost gasite purtând un sceptru, ca si simbol al dreptatii. Fiecare figurina are o postura diferita, dar cel mai ciudat dintre toate este faptul ca unele figurine de sex feminin tin în brate copii sugari si au chipuri de sopârla!
Figurinele sunt prezentate cu capete lungi, ochii migdalati, fete lungi conice si un nas tipic de sopârla. Potrivit arheologilor, pozitiile lor, cum ar fi figurina feminina ce alapteaza nu sugereaza faptul ca acestea ar fi fost obiecte ritualice.
Deci, ce reprezentau aceste figuri de tip sopârla?
Stim ca sarpele a fost un simbol major folosit în multe societati pentru a reprezenta mai multi zei, ca de exemplu zeul sumerian Enki. Exista o legatura între simbolul sarpelui si reprezentarile de sopârle? Pentru moment, aceste întrebari ramân fara raspuns.
, http://2012en.ro/istorie/istorie1/strania-cultura-ubaid-si-zeii-reptilieni/

martie 7, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

Povestea rusoaicei Valentina Tereșkova, prima femeie care a zburat în spaţiu


Povestea rusoaicei Valentina Tereșkova, prima femeie care a zburat în spaţiu. În prima a doua jumătate a secolului XX, rusoaica Valentina Tereșkova a reușit ceva ce cu siguranță multe femei și, în aceeași măsură și bărbați, nu o să facă în viața lor, a ajuns în spațiu, pe data de 16 iunie 1963, cu ajutorul navei Vostok 6.
Aceasta s-a născut în Rusia anului 1937 și a fost o femeie cu ambiții mari; pe lângă marea realizare de a fi prima femeie care a ajuns vreodată în spațiu, ea a fost, de asemenea, inginer și politician.
Călătoria acesteia, care urma să ducă la această realizare, a început încă din tinerețe. La vârsta de doar 22 de ani, Tereșkova a făcut primul salt cu parașuta, în timp ce poate tu încă ești la facultate și te gândești ce să faci cu viața ta. În acea perioadă aceasta muncea ca lucrător textil într-o fabrică locală. În 1961 rusoaica a devenit secretar la Comsomol, iar, mai târziu, a intrat în Partidul Comunist al Uniunii Sovietice.
Viața dinainte de marele zbor
Povestea rusoaicei Valentina Tereșkova, prima femeie care a zburat în spaţiu
După zborul lui Yuri Gagarin din 1961, inginerul-șef al rachetei sovietice, Serghei Koroliov, a venit cu ideea de a trimite o femeie în spațiu. Pentru acest post au aplicat 400 de persoane, iar criteriile de selecție erau să ai sub 30 de ani, 1,70 m și maxim 70 de kg. Dintre aplicante au fost selectate numai cinci: Tatyana Kuznetsova, Irina Solovyova, Zhanna Yorkina, Valentina Ponomaryova și, bineînțeles,Tereșkova.
Aceasta era candidatul ideal deoarece se implica în politică și tatăl ei era erou de război. El murise în războiul finlandez de iarnă, în timpul celui de al doilea Război Mondial. Aceasta a avea doar doi ani când a avut loc tragedia.
Astfel, Valentina a început instruirea. Aceasta a fost una grea, care cuprindea teste de zbor la sol, teste de izolare, teste de centrifugare, teoria rachetelor, ingineria navelor spațiale, 120 de salturi cu parașuta și instruirea pilot în avioane de luptă MiG-15UTI.
După perioada de instruire, care a durat câteva luni au urmat și examenele, în urma cărora au fost aleși patru candidați pentru posturile de locțiitori de locotenent junior în Forțele Aeriene Sovietice.
În acel moment rămăseseră trei fete. Planul inițial a fost ca două dintre acestea să fie trimise în spațiu, separat, în martie sau aprilie 1963. În cele din urmă, doar Valentina a reușit, iar cursa cealaltă a fost efectuată de un bărbat.
În cele din urmă, Comisia Spațială de Stat a nominalizat-o pe Tereșkova pentru a pilota Vostok, iar Nikita Hrușciov a confirmat și el.Astfel, Valentina a început pregătirile finale pentru zborul său.
Zborul care a făcut-o pe Tereșkova să rămână în istorie
Marele zbor a avut loc în ziua de 16 iunie 1963, Valentina Tereșkova având atunci 26 de ani. Aceasta a fost dusă cu autobuzul la pista de lansare, împreună cu rezerva sa, Solovyova. După ce și-a făcut toate verificările de comunicare și sănătate, ea a fost sigilată în Vostok. Astfel, după numărătoarea inversă care a durat două ore Vostok 6 a fost lansat, iar rusoaica a devenit prima femeie din lumea care a ajuns vreodată în spațiu.
Zborul nu a fost unul chiar ușor. Aceasta s-a confruntat cu disconfortul fizic și greața, dar, cu toate acestea, a reușit să orbiteze în jurul Pământului de 48 de ori și a petrecut aproape trei zile în spațiu.
Cu un singur zbor ea a reușit să întreacă timpul cumulat al tuturor astronauților americani care zburaseră înaintea ei. În timpul “călătoriei” ea a ținut și un jurnal și a reușit să fotografieze orizontul, poze care au ajutat, mai târziu, la identificarea straturilor de aerosoli din atmosferă.
Chiar dacă au mai fost planificate zboruri și pentru alte femei, istoria s-a repetat abia după 19 ani, când Svetlana Savitskaya a ajuns în spațiu.
Cum am menționat mai sus, aceasta s-a implicat și în politică. Astfel, a fost membru al Sovietului Suprem, membru al Președinției Sovietului Suprem, iar între 1969 și 1991 a fost parte a Comitetului Central al Partidului Comunist.
În 1997 a fost retrasă de la forțele aeriene rusești de corpul cosmonautului, prin ordin prezidențial. În 2011 ea a fost aleasă în Duma de Stat, unde continuă să lucreze și în prezent.
În ceea ce privește viața personală, Valentina s-a căsătorit în anul 1963 cu Andriyan Nikolayev, iar la un an distanță de zbor au făcut și un copil.
, http://2012en.ro/istorie/povestea-rusoaicei-valentina-tereskova-prima-femeie-care-zburat-spatiu/

martie 6, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

Nouă teorie despre formarea Lunii


Nouă teorie despre formarea Lunii. O nouă teorie despre originea Lunii a fost propusă de câțiva oameni de știință. După cum spun autorii, aceasta ar putea fi cheie descifrării misterului și ar elimina zecile de teorii încurcate despre satelit.
Luna s-ar fi putut forma dintr-un nor clocotit de roc…, http://2012en.ro/natura/natura1/noua-teorie-despre-formarea-lunii/

martie 6, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

Facebook, poliţia secretă


Te-ai întrebat vreodată ce informații păstrează Facebook despre tine? Ei bine, este destul de ușor de descoperit, însă s-ar putea să nu vă placă ceea ce veți găsi. Facebook stochează multe informații despre fiecare utilizator, inclusiv imagini vechi, anunțuri pe care ați dat click, conversații, d…, http://2012en.ro/digital/facebook-politia-secreta/

martie 5, 2018 Posted by | 2012 | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: