2012 Era Noastra

Mistere.Enigme. Civilizatii disparute.Organizatii secrete.Enigme romanesti.Piramidele.Misterele istoriei.Fenomene inexplicabile.Paranormal.Disparitii.Ipoteze.2012.Apocalipsa.

Istoria orasului Aksum.


Axum sau, mai bine zis, Aksum este un oraș în statul Tigray din nordul Etiopiei, aflat în apropiere de baza munților Adoua. Acesta a fost centrul Regatului Axumit, ridicat în jurul nașterii lui Iisus și căzut în secolul XII datorită mutării centrului de putere a Imperiului Etiopian mai la sud. Șaptezeci și cinci la sută dintre locuitorii orașului sunt creștini ortodocși etiopieni. Restul populației se împarte în musulmanisunniți și P’ent’ay.

Datorită valorii sale istorice, ruinele sale au fost include de către UNESCO, în 1980, în lista siturilor de moștenire mondială.
Regatul din Axum are propria limbă scrisă numită Ge’ez, dezvoltându-și totodată o arhitectură distinctivă exemplificată de obeliscuri gigantice. Regatul a ajuns la apogeul său în timpul domniei regelui Ezana, botezat Abriha, în Anii 300 d.Hr. (tot atunci îmbrățișând șicreștinismul).

Biserica Ortodoxă Etiopiană susține că Biserica Fecioarei noastre Maria din Zion din Axum găzduiește biblicul Chivot al Legământului în care se află tabletele pe care sunt scrise Cele zece porunci. Tot la această biserică au fost încoronați împărații etiopieni timp de secole la rândul, până la domnia lui Fasilidos, iar apoi începând de la Yohannes al IV-lea și până la sfârșitul imperiului. Axum este considerat cel mai sfânt oraș din Etiopia și este o destinație importantă a pelerinajelor. Aici au loc festivale religioase semnificante precum Festivalul T’imk’et (cunoscut ca Boboteaza în creștinătatea vestică) la 7 ianuarie șiFestivalul lui Maryam Zion la sfârșitul lunii noiembrie.

Ne-am mutat ! Citeste articolul pe www.2012en.ro
Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI
Sponzorizat de
CRAMA NOBLESS

septembrie 2, 2010 Posted by | Misterele Istoriei | , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cultul Cavalerilor Danubieni


Cultul Cavalerilor Danubieni
Cei doi Zamolxis, simbol al libertatii
Una dintre cele mai misterioase religii cu radacini in Dacia preistorica si a carei continuitate a atins secolul XIX, a fost Cultul Cavalerilor Danubieni. Singurele marturii existente sunt niste basoreliefuri si niste monumente. In comparatie cu alte monumente religioase, cele inchinate cultului Danubian sunt turnate in plumb, material care, in credinta stramosilor nostri apartinea lui Zamolxis. Pana la ora actuala monumentele contin secvente cu un singur Cavaler, cu 2 Cavaleri si o Mare Zeita si cu scena unui banchet sacru oferit invingatorilor. Dupa cum se stie, dacii erau unul din putinele popoare care ni ciopleau chip pentru zeii lor. Moda asta a fost introdusa de romani, mai precis de colonistii veniti in Dacia. Fiecare din scenele reprezentate sunt o continuare a cultului lui Zamolxis, mai exact, o preluare a acestui cult de catre invingatori si de catre popoarele cucerite de ei. Romanii au facut mai mult: au recunoscut superioritatea lui Zamolxis, a straniului Cavalerul Danubian, punandu-si principalii zei in urma acestuia pe diferite monumente. Faptul ca noua religie s-a raspandit dupa cucerirea unei parti din Dacia de catre romani (Traian a cucerit 14% din teritoriul dac), arata dorinta in reintregirea tarii si faptul ca dacii liberi ii sprijineau pe fratii lor aflati sub ocupatia romana.

Basoreliefurile in care apar cei doi cavaleri si Marea Zeita ii reprezinta pe cei doi gemeni Zamolxis care, impreuna cu Zeita Bendis, ocrotitoare a Daciei, au format prima trinitate de dinaintea crestinismului, aratand, totodata si dorinta reintregirii tarii venita atat din partea dacilor aflati sub ocupatia romana cat si de dincolo de frontiera, din teritoriul controlat de dacii liberi. Era simbolul Patriei care hranea acelasi popor, acum impartit in doua, dar care avea aceeasi credinta, aceeasi limba si aceleasi teluri primordiale.  Cei doi Cavaleri erau inarmati fie cu o lance, fie cu securea dubla, avand pe cap nu cusma dacilor ci misterioasa boneta frigiana, caciula rosie simbol al luptei pentru cucerirea libertatii folosita in toate timpurile, din antichitate si pana in vremurile moderne de catre toti conducatorii armatelor care luptau pentru eliberarea tarilor lor sau pentru eliberarea din sclavie (sa nu uitam ca armata lui Spartacus avea ca simbol boneta insotita de numarul legiunii, a cohortei si a manipul-ului respectiv). De asemenea, Cavalerii purtau steagul dac, celebrul dracos cu cap de lup si trup de sarpe. Multi s-au intrebat ce reprezenta steagul dac si fiecare a incercat sa-I dea propria explicatie, fara sa priveasca  dincolo de mistica getilor. Lupul este simbolul zeului suprem al Universului, Dac-sha, amintit in vedele indiene ca tatal triburilor dace, iar sarpele este simbolul lui Zamolxis, stapan al lumii de dedesubt, aflata dincolo de granita mortii.

 

Ne-am mutat ! Citeste articolul pe www.2012en.ro

Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI

 

Sponzorizat de
CRAMA NOBLESS

 

februarie 1, 2010 Posted by | Mistere din Romania | , , , , | 2 comentarii

Manuscrisele de la Marea Moarta



Acum 50 de ani în câteva pesteri din desertul Iudeii nu departe de tarmul de nord-vest al Marii Moarte au fost descoperite întâmplator stravechi manuscrise religioase, texte în parte cu caracter canonic dar si apocrife, cunoscute astazi sub denumirea de Manuscrisele de la Marea Moarta. Aceasta descoperire a fost considerata cea mai importanta de acest fel, de la descoperirea în 1844 si în 1859 a tezaurului de manuscrise aflate în mânastirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai.

Descoperirea primelor manuscrise în desertul Iudeii a fost pur întâmplatoare. În primavara anului 1947 sau poate chiar 1945, nu se stie cu precizie nici data nici împrejurarile când a avut loc aceasta descoperire epocala, beduinii din desertul Iudeii pasteau caprele si oile în regiunea Wadi Qurman. Un tânar beduin, Mohamed eb-Dib (Mohamed Lupul) cautând o capra ratacita de restul turmei a descoperit într-una din multele pesteri raspândite în zona, niste suluri din piele scrise în ebraica si care mai târziu s-au dovedit a avea o vechime de peste 2000 de ani.

 

Ne-am mutat ! Citeste articolul pe www.2012en.ro

Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI

 

Sponzorizat de
CRAMA NOBLESS

 

noiembrie 19, 2009 Posted by | Misterele Istoriei, Religie | , , , , , , , | 4 comentarii

Dracula – Legenda lui Vlad Tepes.


Se presupune că Vlad Ţepeş, fiul lui Vlad Dracul s-a născut în 1431, mai probabil la curtea domnească din Târgovişte ca majoritatea voievozilor munteni, sau poate la Sighişoara în timp ce tatăl său se afla în Ardean între anii 14311436…(vezi: [1] (din păcate sursa, oricum controversată, este în limba germană)) numele lui oficial fiind „Valdislaus I Basarab-Luxemburg”, botezat în sfânta cristelniţă de la biserica „Sfânta Maria”.
El obişnuia însă să se semneze cu numele tatălui său, „Dracula”, fapt dovedit de o primă însemnare documentară de la Bucureşti, datată 20 septembrie 1459, şi de portretul datorat lui Odhsenbach Stambuch (Stuttgart).
Termenul de Dracula este derivat din românescul – Drăculea – fiul lui Dracul, tatăl său având acest titlu datorită decoraţiei, primită de la regele Ungariei, care înfăţişa un dragon.

Legendă

Scriitorul britanic Bram Stoker putea uşor consulta la Royal Library din Londra câteva din acele gravuri săseşti din secolul XV, ce se găseau şi în colecţiile de la British Museum, în care Vlad Ţepeş este descris ca un monstru, un vampir ce bea sânge de om şi un mare amator de cruzimi. A avut probabil acces şi la cartea History of Moldavia and Wallachia a lui Johann Christian Engel, care îl descrie pe Vlad Ţepeş ca un tiran sângeros, ceea ce i-a dat probabil ideia să ia prinţul Valahiei ca model pentru personajul său fictiv, „Dracula„. Unii istorici au propus ideea că Stoker ar fi avut o relaţie de amiciţie cu un profesor maghiar de la Universitatea din Budapesta, Arminius Vambery (Hermann Vamberger), şi este posibil ca acesta să îi fi dat informaţii despre Vlad Ţepeş. Mai mult, faptul că Dr. Abraham Van Helsing îl menţionează pe prietenul său Arminius în romanul din 1897 ca sursă a cunoştinţelor sale despre Vlad al III-lea numit Dracula, pare să sprijine această ipoteză. Trebuie reţinut şi faptul că aceasta pare să fie singura cauză, neexistând o legătură reală între Vlad Drăculea din istorie (14311476) şi mitul literar modern al vampirului care este cartea lui Bram Stoker. Acesta s-a folosit de surse folclorice, menţiuni istorice şi experienţe personale pentru a realiza un personaj complex. Pe de altă parte, merită menţionat faptul că detractorii politici principali ai lui Vlad – în general saşii – se foloseau de sensul de diavol al cuvântului drac pentru a umbri reputaţia voievodului. Astfel ar putea asocierea dintre cele două sensuri ale cuvântului, dragon şi diavol, să explice o legătură mai puternică între Vlad Ţepeş şi vampirism?

Tot Bram Stoker a avut ideia să asociaze acestei legende europene un animal sud-american: liliacul hematofag zis Vampir (Desmodus rotundus).

Originea poreclei „Ţepeş”

Citeste tot articolul

AICI

Abonare la Newsletter.

octombrie 17, 2008 Posted by | Mistere din Romania | , , , , , , , , , , , , , , , , , | 25 comentarii

O enigma istorica: romanizarea Daciei.


 

Istoria noastra este plina de intrebari si umbre, carora cercetatorii refuza sa le dea contur. Romanizarea, de pilda, este un exemplu foarte incomod: se vorbeste cu convingere numai despre rezultatele sale – limba si poporul roman -, dar daca vrem sa cercetam felul in care dacii au fost romanizati, ne prabusim in cea mai adanca gaura neagra a istoriei noastre.

Ce este romanizarea?

Indiferent cat de mult au construit, investit si civilizat romanii intr-un teritoriu ocupat, despre fenomenul de romanizare nu putem vorbi decat atunci cand populatia cucerita si-a insusit limba latina, renuntand definitiv la limba proprie. Or, romanii nu si-au propus niciodata sa romanizeze pe nimeni, deci romanizarea nu a avut nicaieri un caracter intentionat, programatic, organizat. Nu exista nici un document care sa dovedeasca asa ceva. Imperiul Roman era foarte intins la vremea apogeului sau (in anul 117 d.Cr. a atins extinderea maxima), dar in cea mai mare parte a teritoriului ocupat, limba latina nu a putut inlatura limbile locale, in ciuda faptului ca stapanirea romana a durat multe sute de ani: in primul rand Grecia si Egiptul, care aveau o cultura superioara celei romane, nu au fost romanizate niciodata; apoi tot restul Orientului elenistic, cu Asia Mica, Siria, Palestina etc.; teritoriile din Africa de Nord – Mauretania, Numidia, Cyrenaica; Britannia, Germania, Illyricum, tot restul Peninsulei Balcanice, cu Tracia, Macedonia si cele doua Moesii, apoi Pannonia, Noricum si alte teritorii. Nicaieri limba latina nu a persistat: fie nu s-a impus niciodata, fie s-a impus pentru un timp limitat, disparand sub presiunea altor limbi (a celor slave, de exemplu). Se considera ca, din acest imens teritoriu, au ramas romanice doar Hispania, Gallia, Italia, micul teritoriu al Raetiei, Dalmatia si Dacia, dand nastere celor zece limbi romanice: spaniola, portugheza, catalana, franceza, provensala, italiana, sarda, reto-romana, dalmata (azi disparuta) si romana. Cum de in unele teritorii romanizarea limbii a reusit, iar in altele (cele mai multe) nu? Hazardul? Cine poate raspunde?

Romanizarea Daciei

Dacia a fost ultima cucerita si prima abandonata de romani, durata sederii lor efective fiind de mai putin de 150 de ani. …..

citeste tot articolul

AICI

Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI

septembrie 23, 2008 Posted by | Misterele Istoriei | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 28 comentarii

Ziduri din piatra topita.


Ziduri vitrificate

Se gasesc peste tot, in Ungaria, Norvegia, Franta, in Scotia, etc. Varsta fortificatiilor este estimata la 1800 de ani i.e.n si 200 e.n. Pentru a topi aceste ziduri de granit trebuie o temperatura situata intre 1100 si 1300 grade Celsius, combinata cu un procedeu de combustie lenta. Au fost emise numeroase teorii pentru a justifica vitrificarile si unele au fost chiar experimentate, dar fara succes.

Cea mai plauzibila dintre ele a fost a geologului Alain Ploquin, ca urmare a aducerii la suprafata in 1988, a unui murrus gallicus in orasul Affrique. Vitrificarea s-a obtinut prin calcinarea pietrelor de calcar, a marnei si a argilei cu ajutorul cuptoarelor deasupra si se distrug in timpul arderii. Dar se pare ca acest procedeu nu se poate aplica zidurilor scotiene. In scotia se gasesc ziduri vitrificate la: Craig Phoedrick, Ord Hill of Kissock, Barry Hill, Castel de Spinie, in Vernesshire, top-o-Noth, in Comitatul Aberdeen, si Cairns, insula Sandy. In Franta, la Allier, Cantal (Castelul Contier si la Mauriac), la Corraze, Cote d’or, Cotes d’Armor, Charente, Creuse (castelul Jarnaques), Dordagne, Haut-Rhin, Loire, Mayenne (castelul Meygnan), Meurthe si Moselle, Niavre, Orne, etc.

Vitrificarea in toate aceste locuri diferite pare sa se fi efectuat pe o lungime de circa 3 metri, in inaltime, uneori, pana la 1 metru de la sol, alteori doar pe partea superioara a zidului. In adancime vitrificarea poate fi superficiala, cu o grosime de aproximativ 2 cm, uneori doar partea interioara a zidului este topita.

 

Citeste tot articolul

AICI http://www.2012en.ro/?p=479

Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI

 

septembrie 19, 2008 Posted by | Fenomene Inexplicabile | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat asta: