Giulgiul din Torino

Giulgiul din Torino, numit de unii creştini Sfântul Giulgiu, este o pânza de in, păstrată la capela regală a Catedralei Sfântul Ioan Botezătorul din Torino şi pe care se află imprimată imaginea corpului unui om care prezintă semne de agresiune fizică şi în special de crucificare. De-a lungul timpului, a generat numeroase controverse între, pe de o parte, credincioşii creştini care îl consideră ca fiind o relicvă şi anume linţoliul în care a fost învelit Iisus Christos după crucificare şi, pe de altă parte, oamenii de ştiinţă şi o parte din opinia publică (inclusiv persoane creştine), care consideră că este vorba de un artefact. Neîncrederea în autenticitatea giulgiului nu se opune dogmei sau cultului creştin.

Giulgiul are lungimea de 4,36 m, lăţimea de 1,10 m şi este alcătuit din fire de in tors manual, iar urzeala este executată tot manual. Pe ţesătură apar două amprente: partea din faţă si cea din spate a unui bărbat neîmbrăcat, biciuit şi probabil crucificat. Corpul a fost aşezat pe spate, pe jumătatea inferioară a giulgiului, petrecându-se cealaltă jumătate pe deasupra. Materialul prezintă numeroase găuri (în prezent peticite), locurile presupuse a fi ars la incendiul din 1532 şi mai multe pete de apă de la stingerea flăcărilor.

Conform textului biblic, a treia zi de la moartea lui Iisus Hristos, apostolii Ioan şi Petru au intrat în mormânt, dar acesta era gol. Trupul lui Iisus dispăruse, dar giulgiul în care fusese înfăşurat era aruncat pe jos şi într-un colţ, împăturită, se afla pânza cu care chipul Mântuitorului fusese şters de sudoare şi sânge.

Istoria giulgiului din Torino este învăluită în mister. Prima dovadă a existenţei giulgiului apare într-una din scrisorile Episcopului din Saragosa, la mijlocul secolului al VII-lea.^[1] Provenienţa giulgiului nu este pe deplin elucidată. După unele surse istorice, giulgiul ar fi fost dus din Ierusalim, după moartea lui Iisus, regelui Abgar din Edessa (azi: Urfa, Turcia), care l-ar fi ascuns într-un perete al cetăţii. Sfântul Ioan Damaschinul, în lucrarea sa anti-iconoclastă „Despre icoane”, face o descriere a giulgiului şi îl identifică cu acea „imagine de la Edessa”.^[2]

Ulterior, această presupunere s-a dovedit a fi eronată, prin studiile cercetătorului contemporan Averil Cameron, expert în istorie antică şi bizantină.^[3] În secolul al VI-lea, se pare că giulgiul ar fi fost redescoperit, iar în anul 944 ar fi fost dus de la Edessa în capitala bizantină, Constantinopol. Gregorius Refendarius, arhidiacon al Hagia Sophia (Sfânta Sofia) declară sub jurământ că pânza de la Edessa conţine urmele trupului lui Iisus Hristos şi pete de sânge ce ar corespunde unei răni laterale^[4].

Ne-am mutat ! Citeste articolul pe www.2012en.ro

Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI

 

Sponzorizat de

CRAMA NOBLESS

 

Druizii – vechii preoti ai popoarelor celtice si misterele lor.

Înţelepţii unui popor misterios

Druzii, vechii preoţi ai popoarelor celtice, şi-au păstrat până în zilele noastre toate misterele. 

Dacă celţii nu au lăsat decât puţine mărturii scrise, druizii nu au aproape nici o moştenire de acest gen pentru istorie. Învăţăturile lor, transmise tradiţional pe cale orală, sunt cunoscute numai prin intermediul scrierilor adversarilor lor istorici sau datorită cronicilor greceşti şi romane. Vagi urme ale tradiţiei preoţilor druizi s-au păstrat, de multe ori deformate, în miturile şi basmele folclorului popoarelor celtice.

Druizii celţi şi brahmanii indieni

Regiunile care au păstrat cel mai bine tradiţia celţilor sunt: Irlanda, Scoţia de Sus, Ţara Galilor, ţinutul Cornway din Marea Britanie. Există păstrate la British Museum numeroase pergamente în care se descrie istoria unui popor misterios, ale cărui cunoştinţe şi nivel de civilizaţie sunt absolut uimitoare. 

Ne-am mutat ! Citeste articolul pe www.2012en.ro

Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI

 

Sponzorizat de

CRAMA NOBLESS

 

Extraterestrii din dosarele secrete englezesti

Extraterestrii si obiectele zburatoare neidentificate (UFO) au vizitat frecvent Marea Britanie, mai ales dupa lansarea filmului SF „Close Encounters”, din 1977, potrivit dosarelor secrete britanice, relateaza Reuters.

Navele cu care au venit extraterestrii aveau forme, culori si marimi diferite, dar ocupantii lor erau, de obicei, verzi, conform rapoartelor Ministerului Apararii.

90% dintre cazuri au fost solutionate de autoritati prin gasirea unor explicatii lumesti, restul de 10% fiind lasate cu un semn de intrebare, dar cu asigurarea ca nu reprezinta o amenintare pentru securitatea nationala.

Ne-am mutat ! Citeste articolul pe www.2012en.ro

Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI

 

Sponzorizat de

CRAMA NOBLESS

 

Catedrala Chartres

Cultul marial este larg raspandit in Europa, in special in Franta unde o multime de asezaminte se numesc Nôtre Dame. Printre acestea pot fi amintite catedralele din Rouen, Amiens, Reims, Bayeux, Evreux si Laon. Cea din Paris este un adevarat simbol al orasului, iar cea din Chartres una dintre cele mai misterioase. Orasul, asezat pe malurile raului Eure, a cunoscut o civilizatie infloritoare inainte de cea a galilor instalati aici. Dovada sunt dolmenele, cum este cel, care, impreuna cu movila si putul sapat dedesubt, a fost adorat ca un loc sacru.

Ne-am mutat ! Citeste articolul pe www.2012en.ro

Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI

 

Sponzorizat de

CRAMA NOBLESS

 

Mistere pagane

La 30 de kilometri sud de Saumur (Maine-et-Loire) se afla unul dintre cele mai insolite situri din Franta. Aici a fost descoperita o pestera ai carei pereti sunt ornamentati cu peste 400 de mici personaje, sculpturi realizate in roca calcaroasa cu granule de cuart si mica, in jurul unui vechi put, sub gradinile unei vechi case parohiale. O pestera ascunsa multa vreme sub tone de moloz. In clarobscurul camerei subterane, in care se ajunge pe o scara din piatra, creaturile cu fete grotesti, crispate sau ilare sunt implicate in unele scene orgiastice. Sa fie vorba de ritualuri secrete? Opere ale unui grup adamic, o secta olandeza din secolul XVI care il adora pe Adam? Cine au fost autorii acestui act monstruos? Arhivele nu au oferit informatii importante asupra acestui sit descoperit oficial in 1956. Ne-am mutat ! Citeste articolul pe www.2012en.ro Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI   Sponzorizat de CRAMA NOBLESS

Alte enigme neelucidate !

– Stiinta a avansat uluitor in ultimele decenii, iar rapiditatea cu care se dezvolta noile tehnologii este socanta. Cu toate acestea exista inca numeroase locuri, personaje si obiecte invaluite intr-un soi de „ceata”.

Va prezentam in continuare cateva dintre aceste „mistere” care parca nu vor sa se lase patrunse de mintea omului. Mary Celeste Nava Mary Celeste a fost lansata la apa, pentru prima data, in 1860 in Scotia. Numele original a fost „Amazon”. In primii zece de ani a fost implicata intr-o serie de accidente si a avut mai multi proprietari. In cele din urma a fost cumparata la un targ de nave vechi pentru suma de 3000 de dolari si dupa multe reparatii a fost inregistrata sub numele de „Mary Celeste”. Pe 7 noiembrie 1872, nava a plecat din New York sub co manda lui Benjamin Briggs, la bord aflandu-se sotia si fetita acestuia, dar si un echipaj de 8 oameni. Transporta 1700 de butoaie de alcool nerafinat avand ca destinatie Genova, Italia. Nava a fost descoperita navigand in largul insulelor Azore, in acelasi an, fara oameni la bord, dar perfect functionala. Nu erau urme de atac, insa, toate documentele, in afara de jurnalul de bord, disparusera. La inceputul lui 1873, doua barci de salvare au acostat pe tarmurile Spaniei, intr-una fiind un cadavru si un steag american, in cealalta alte cinci cadavre. S-a presupus ca acestea erau ramasitele echipajului de pe Mary Celeste insa nu au fost identificate niciodata. Ne-am mutat ! Citeste articolul pe www.2012en.ro Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI   Sponzorizat de CRAMA NOBLESS

Fantomele din Dealul Lunganilor

Salcamul lui Delavrancea .

Cititorule, de vrei sa-ti desfeti privirea cu meleagurile unde a trait autorul trilogiei Apus de soare, Luceafarul si Viforul, al schitelor Hagi-Tudose, Domnul Vucea, cat si al povestirii Norocul Dracului, Barbu Stefanescu Delavrancea, ia trenul din gara Iasului catre Pascani si coboara in statia Sarca. Sosit acolo, porneste „per pedes apostolorum” catre satul Goesti al comunei Lungani, asezat pe culmi de dealuri. Pe tot drumul vei fi intampinat de o mare pustietate si lipsa a oamenilor. Rar intalnesti vreun drumet, dar ajuns in aceasta mica asezare moldava, orice satean intrebat de tine despre Delavrancea iti va indica, cu legitima mandrie, conacul lui Misu Stefanescu, fost boier, nepot al fecundului scriitor, ingradire in interiorul careia se inalta mandru salcamul japonez sub care Delavrancea si-a scris vestita trilogie istorica a Moldovei, in timp ce se afla in vizita la rubedenia sa.
Insa, iubitorule de drumetie si cunoastere, sa nu te impinga pacatul sa pleci din gara Sarca catre Goesti in pas de seara, mai ales daca ai sufletul curat, fiindca o sa ti se intample „o nefacuta”. Aceasta recomandare ii apartine domnului Vasile Baciu, om de adevar, frunte a satului, batand catre tomnatica varsta de 53 de ani, si mi-a facut-o si mie, pe cand ne indreptam catre tinta propusa de mine, „salcamul lui Delavrancea”.

Ne-am mutat ! Citeste articolul pe www.2012en.ro

Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI

 

Sponzorizat de

CRAMA NOBLESS