Let’s do it, Romania.La final.

Sâmbătă, 25 septembrie a fost Ziua Z pentru Let’s Do It, Romania. O zi superbă de toamnă care a venit ca şi un bine-meritat cadou pentru oamenii care au depus atâta efort în organizarea ei de-a lungul întregului an. Acum mai bine de o lună m-am implicat şi eu, aducând o modestă contribuţie acestui proiect. Acesta articol reprezintă jurnalul acelei zile deosebit de interesante. Pentru mine ziua a început dimineaţa la ora 7, când am ajuns în parcarea Iulius Mall din Cluj-Napoca, unde urmau să se strângă voluntarii. Mulţi dintre colegii mei, deşi abia puseseră geană pe geană în noaptea precedentă, preocupaţi fiind în stabilirea ultimelor detalii, erau deja acolo împărţind sarcini în stânga şi în dreapta. În scurt timp au început să sosească maşinile cu tricouri şi materiale de curăţat (mănuşi şi saci menajeri) care urmau să fie împărţite voluntarilor. După descărcarea şi ordonarea lor, echipele de coordonatori s-au împărţit pe grupe, în funcţie de culoarea tricourilor pe care le purtau. Am „nimerit” în grupa roşie care urma să preia voluntarii care nu aveau o echipa gata formată şi să îi cupleze în grupuri de câte 5,10,15 sau chiar 20 de persoane, în funcţie de disponibilitatea lor şi accesul la un mijloc de transport.

Nu se făcuse încă nici ora 8, când parcarea a început să se aglomereze. Într-o oră era deja plină. Părinţi cu copii, tineri – mulţi tineri şi clase întregi de elevi cu profesorii lor. Echipele care erau gata formate, aveau un morman de gunoi pre-ales online şi un mijloc de transport, primeau echipamentul de curăţenie şi plecau direct pe teren. Ceilalţi voluntari trebuiau să aştepte sosirea altor persoane „singure” care să li se alăture. O dată ce grupul era format şi liderul de echipă era ales, cu materialele de curăţenie în mână aceştia erau îndrumaţi spre autocarele şi microbuzele care urmau să îi transporte în zonele alocate. Deşi în unele cazuri timpul de aşteptare nu a fost nesemnificativ, participanţii au dat dovadă de înţelegere, aşteptându-şi răbdători rândul. Astfel că în jurul orei 11, toţi cei aproximativ 5000 de voluntari erau deja pe teren sau în drum spre zonele de curăţat. Împreună cu câţiva voluntari sosiţi mai târziu şi cu câţiva colegi care au ajutat la organizare, am format o echipă de 8 persoane (distribuiţi „strategic” – 4 băieţi şi 4 fete) şi am plecat cu două maşini spre Valea Ierii, o zonă pitorească cu relief predominant muntos, aflată la aproximativ 50 de km distanţă faţă de Cluj-Napoca.

După un drum anevoios, dar animat, am ajuns la cele două mormane de gunoi alocate, undeva în jurul prânzului. Primul „morman” era de fapt un luminiş plin cu gunoaie „uitate” de „iubitorii” de iarbă verde, ieşiţi la ghiftuială în natură. Da, ştiu că am folosit prea multe ghilimele, dar le consider necesare. Pe lângă tradiţionalele peturi şi pungi de plastic care adiau mlădios agăţate printre crengile brazilor, am colectat de aici mult prea multe doze de bere şi sticle (majoritatea sparte). În acest loc neconvenţional am găsit şi primul Pampers. Cum aşchia nu sare departe de trunchi, deduc că acel copil va avea aceleaşi obiceiuri ca şi părinţii lui când va creşte. Dar, revenind la oile noastre, bilanţul primului morman a fost de 18 saci de gunoi plus încă unul umplut pe drum în timp ce ne îndreptam spre al doilea morman, aflat pe marginea drumului, lângă o râpă mărişoară, la vreo 500 de metri distanţă. Deşi strângerea gunoiului a fost mult mai anevoioasă aici, recolta a fost mai bogată şi mai variată: de la clasicele gunoaie de toate zilele până la materiale de construcţiii (bârne de lemn, ciment „cimentat” de ploi). Vedetele zilei au fost un coteţ răsturnat (la propriu), un WC şi un cântar pare-se încă funcţional ( după cum au dat verdictul toţi membrii echipei împreună cu câţiva copii de şcoală generală aflaţi în zonă şi care l-au încercat în prealabil).

Cu acest morman, sacii de gunoi strânşi au ajuns la aproximativ 50. Gunoiul a fost transportat prin bunăvoinţa celor doi colegi care şi-au pus la dispoziţie maşinile (şi benzina! în centrul localităţii de unde a fost ridicat ulterior de către maşinile de la salubrizare. Echipele întâlnite pe teren de-a lungul zilei, precum şi sacii apăruţi pe marginea drumului mi-au arătat că zona a fost împânzită de curăţitori, aşadar impactul nu a fost tocmai nesemnificativ asupra mediului. Când am ajuns acasă, se făcuse deja ora 19! Concluzii De ce am făcut asta? Pentru mine. Am văzut pe durata întregii zile numeroşi conaţionali care treceau nepăsători pe lângă noi minunându-se probabil de „prostia” noastră. Ei aruncă şi alţii culeg. Sunt probabil „descurcăreţii” care trăiesc bine şi aşteaptă ca statul să le strângă gunoiul. Asta nu se va întâmpla. Nu v-aţi lămurit de 20 de ani? Cât timp la noi grevele se fac cu dansul pinguinului, cât timp statul ne dă câte-o palmă şi a doua zi uităm, revenind la ciudaţii şi paraşutele care apar non-stop la televizor, cât timp stăm numai şi comentăm pe forumuri, dar nu mişcăm un deget să facem ceva, ghiciţi ce?, nu o să se întâmple nimic.

Eventual o să fie mai rău. Românul nu se trezeşte din letargie decât când îl doare prea tare. Şi de obicei atunci este prea târziu. Mi-a luat o jumătate de zi treaba asta, prin urmare chiar nu mă interesează că am strâns gunoiul după altcineva. Mă interesează cum a rămas acel loc după aceea: un pic mai curat. Au ieşit 150.000 de oameni la curăţenie. În mod sigur se putea şi mai bine. Proporţia dintre participanţi şi numărul de locuitori nu s-a mai păstrat la fel ca şi în celelalte ţări participante. Au fost judeţe care au avut peste 10.000 de participanţi, dar au fost judeţe care au avut abia 1000 (voi posta situaţia exactă de îndată ce va fi disponibilă). Vremea nu poate fi folosită ca şi scuză: a fost perfectă. În Portugalia au ieşit pe ploaie 100.000 de voluntari! Ce se întampla la noi dacă era vreme urâtă? Dar, la urma urmei era de aşteptat oarecum: asta este România. Românii aşteaptă şi aşteaptă… Poate o să le fie bine cândva. Mai ştii ce minune se întâmplă? Ce am câştigat din asta? În afara faptului că am cunoscut nişte oameni deosebiţi, atât în echipa de organizare, cât şi în echipa cu care am fost pe teren (nu îi cunoşteam de dinainte pe nici unul din cei 7 colegi), că am petrecut o zi plină de voie-bună alături de ei, că am experimentat lucruri noi, altceva nimic. Da, da, ştiu că e greu pentru cei cu creierul de trilobit să priceapă cum pot alţii să facă ceva fără să le iasă un câştig material, ba mai mult să şi investească timp, energie sau bani…

Nu mai încercaţi să înţelegeţi. Una peste alta, Let’s Do It Romania a fost cel mai mare proiect de implicare socială din România post revoluţionară. Pe asta am făcut-o!

Autor: Mădălin Filip
Blog: Gândeşte raţional

Fantomele de la Cap Aurora.

Hotel Topaz – 1996 Adriana Milea si Bogdan Faur, ambii in varsta de 36 de ani, se aflau pe litoral in concediu, cazati la Hotel Topaz, la camera 204. Au petrecut 4 zile relaxante si foarte linistite, apoi s-a intamplat un eveniment pe care cu siguranta nu-l vor uita niciodata. In noaptea de 18 spre 19 august, cei doi tineri s-au intors in camera dupa o plimbare pe plaja din fata hotelului. Au luat o mica gustare pe balcon si au stat cateva minute in sezlonguri privind superba priveliste a marii luminate de o Luna aproape plina. S-au schimbat apoi pentru noapte si au adormit amandoi adanc. Pe la ora 0.30, Bogdan s-a trezit cu o stare stranie de panica: iEra o teama ciudata, pe care mi-e greu sa o descriu pentru ca nu seamana cu nimic din ce am mai trait pana acum. Imi simteam trupul foarte greu si deasupra mea parca era un aer strain, greu, apasator, amenintator. Nu stiu cat timp a trecut pana cand am incercat sa ma misc… Primul gand a fost sa aprind veioza. Dar n-am putut! Ma simteam paralizat complet. Am vrut sa-mi ridic mana, sa ma inchin. Nu puteam, oricat m-as fi fortat. Simteam din ce in ce mai clar o prezenta straina in camera… Spun prezenta, pentru ca stiam ca nu era nici om, nici animal. Simteam doar ca in camera exista ceva nevazut care ma apasa si ma face sa simt o frica ciudata. Cu foarte mare greutate am reusit sa-mi fac o cruce cu limba in cerul gurii… Am incercat sa o strig pe Adi. N-am reusit decat sa scot un fel de suierat. Am simtit apoi o adiere ca de vant rece si imediat dupa asta am avut o alta traire greu de descris. Nu stiam ce este in camera, dar stiam ca acea prezenta se afla in coltul dintre usa si sifonierul de pe hol. M-am ridicat repede si am aprins veioza. In acea clipa, parca am auzit un fel de cantec sau ras, departe, in afara camerei. Am strigat-o pe Adi. Ea s-a ridicat imediat si m-a privit cu o fata transfigurata de spaima. Am incercat sa vorbesc, dar iarasi nu puteam. Adi m-a intrebat tremurand: . Dupa 3 minute mi-am mai revenit si am aprins toate luminile. Adi mi-a povestit tot ce a simtit. Era identic cu ce traisem si eu, cu exceptia faptului ca ea a auzit un fel de cantec de mai multe ori.

Ne-am mutat ! Citeste articolul pe www.2012en.ro
Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI
Sponzorizat de
CRAMA NOBLESS

Istoria Vampirilor.

Vampirii, de la inceputul lumii si pana azi

n Sumer,  prima civilizatie a lumii, se vorbea acum peste 6000 de ani de Lilitu , o entitate infricosatoare asociata cu furtuna, desertul, visele negre si moartea copiilor. Atat de puternica era o astfel de creatura incat oamenii acelor timpuri nu o puteau combate decat printr-un compromis groaznic, anume invocandu-l pe regele demonilor, pe Pazuzu, cel  mai vechi spirit malefic al umanitatii. Demonologia iudaica preia mitul sumerian si aminteste inca de  acum 2700 de ani de Lilith, un demon stravechi care se hranea cu sangele si maduva nou-nascutilor. Mai tarziu, in Roma, bantuia temuta Strix, o femeie inaripata ce consuma intestinele pruncilor, in timp ce in Grecia antica haladuiau lamiile, entitati demonice se sugeau sangele barbatilor si al copiilor.

Tot in acele vremuri apar sumbrele spirite ale noptii, incubus si succubus dupa denumirea lor latina, demoni fara corp ce se materializau in timpul noptii pentru a poseda sexual pe cei adormiti, de a le tulbura gandurile si uneori pentru a-i ucide. Triburile germanice pomeneau de Krampus – gheara, in vechile dialecte nordice- un monstru imblanit si incornorat care, asa cum o spune si numele, obisnuia sa-si sfasie victimele cu ghearele inainte de a le consuma. Odata cu aparitia credintei crestine in nordul Europei, temutul Krampus avea insa sa devina doar ajutorul Sfantului Nicolae, un spiridus hidos menit sa sperie copiii care nu erau cuminti. Tot in nord, de data aceasta in tarile scandinave, vechea religie pagana a locurilor vorbeste despre Valkyrii, femei frumoase si tinere care zburau, calare pe cai inaripati, deasupra campurilor de batalie, alegeau spiritele celor care urmau sa moara in lupta si le insoteau in Walhalla, salasul ceresc al zeilor peste care stapanea divinitatea suprema, Odin. Putini stiu insa de obiceiul macabru al frumoaselor semi-zeite, acela de a consuma cadavrele celor cazuti in lupta si de a bea sangele acestora de pe lesurile sau trupurile muribunde.

Ne-am mutat ! Citeste articolul pe www.2012en.ro
Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI
Sponzorizat de
CRAMA NOBLESS

Strigoii si moroii. Mortii vii ai romanilor.

Strigoiul nu-i frate cu moroiul…

…dupa cum ati fi tentati sa credeti la prima vedere; cele doua denumiri trimitand, de fapt, la entitati malefice diferite. Si daca strigoiul nu-i e frate moroiului, moroiul, in schimb, pare mai apropiat statutului de odrasla, de copil al strigoiului, fara a-i fi urmas direct al acestuia. Iar cum „copii” trebuie lasati din politete inainte, voi insista putin asupra diferentelor dintre cele doua tipuri de duhuri malefice far’de odihna.

Deseori, chiar si in anumite regiuni ale Romaniei rurale, se confunda cele doua denumiri. In trecut, studiile de teren efectuate de folcloristi si antropologi au aratat ca sinonimia dintre strigoi si moroi nu este decat partiala. Astfel, in Bucovina si Moldova, cuvantul moroi se foloseste in raport cu strigoii morti numai atunci cand este vorba de copii strigoidizati. Dincolo de Carpati, in majoritatea zonelor etnografice ardelene, cu deosebire in Tara Motilor si in zona Padurenilor din judetul Hunedoara, prin moroi (si forma sa feminina – moroinita -) se inteleg exclusiv vrajitorii (vrajitoarele) care fura laptele si mana vacilor, intr-un exemplu unic de vampirism indreptat impotriva belsugului alimentar adus de animalele domestice. In schimb, in Oltenia si in Teleorman, moroii sunt absolut identici cu strigoii, oamenii fiind convinsi ca daca mortul a fost in viata sa un om cu inima rea, a dusmanit pe rudele sale si s-a purtat aspru si fara mila cu ai lui, atunci – inevitabil – se face moroi.

Conceptul de moroi este autentic romanesc, fiind unul dintre cuvintele care provin din daco-romana, deoarece, dupa cum a demonstrat marele folclorist Tudor Pamfile, termenul era folosit de populatia daco-romana inainte de migratia slavilor de sud in Balcani. Astfel, moroiul din graiul proto-romanesc a fost preluat de la daco-romanii cu care intrasera in contact de catre sarbi, care denumesc copii morti din folclorul propriu sub numele de Mora. Ca o paranteza edificatoare, in limbile slavice, sufixul mor-mora-more, nu are semnificatie de moarte, inca o dovada asupra influentei lingvistice a limbii proto-romanesti asupra dialectelor slave stravechi.

Ne-am mutat ! Citeste articolul pe www.2012en.ro
Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI
Sponzorizat de
CRAMA NOBLESS

Comoara din Afganistan – adevaratul motiv al invaziei americane?

O scurgere recenta de informatii privind zacamintele naturale care se ascund in subsolul afgan ne ofera o perspectiva diferita a campaniei internationale impotriva terorismului, initiata de administratia Bush dupa atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 si concretizata in ocuparea Afganistanului. Banuielile diversilor analisti politici internationali care invinuiau Statele Unite ale Americii ca doresc, de fapt, cotropirea si insusirea bogatiilor naturale ale Afganistanului (despre care circulau cifre imense in cercuri restranse), sunt pe cale sa fie confirmate. Unii estimeaza ca valoarea bogatiilor subterane depaseste suma astronomica de 1 trilion de dolari. Se zice ca razboaiele si banii impart acelasi miros. Razboiul din Afganistan poarta cu sine aroma ametitoare a peste 1000 de miliarde…

Un simplu comunicat de presa

Cate poate spune sau cate poate ascunde un simplu comunicat de presa? Mai ales atunci cand acesta este remis cu girul oficial al Pentagonului si preluat de marile agentii de presa ale lumii? Subiectul este extrem de sensibil si actual: razboiul impotriva terorismului, pacificarea Afganistanului, vanatoarea de talibani, distrugerea Al-Qaeda, normalizarea vietii dintr-o tara care nu a mai cunoscut pacea de peste 30 de ani si, nu in ultimul rand, goana dupa metale pretioase si gaze naturale, ambele aflate la mare pret in zilele noastre.

Revenind la comunicatul in cauza, acesta a trecut aproape neobservat chiar si in presa internationala. A lasat in urma doar comentarii acide sau resemnate venite din partea analistilor specializati in politica internationala, economia mondiala si impartirea zonelor de influenta. In luna noiembrie a anului trecut, surse din interiorul Pentagonului declarau sub anonimat ca mai multe expeditii geologice americano-afgane sustineau ca rezultatele obtinute pana la acea data indica prezenta a mari depozite minerale in adancurile acestei tari din inima Asiei.

Ne-am mutat ! Citeste articolul pe www.2012en.ro
Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI
Sponzorizat de
CRAMA NOBLESS

Istoria orasului Aksum.

Axum sau, mai bine zis, Aksum este un oraș în statul Tigray din nordul Etiopiei, aflat în apropiere de baza munților Adoua. Acesta a fost centrul Regatului Axumit, ridicat în jurul nașterii lui Iisus și căzut în secolul XII datorită mutării centrului de putere a Imperiului Etiopian mai la sud. Șaptezeci și cinci la sută dintre locuitorii orașului sunt creștini ortodocși etiopieni. Restul populației se împarte în musulmanisunniți și P’ent’ay.

Datorită valorii sale istorice, ruinele sale au fost include de către UNESCO, în 1980, în lista siturilor de moștenire mondială.
Regatul din Axum are propria limbă scrisă numită Ge’ez, dezvoltându-și totodată o arhitectură distinctivă exemplificată de obeliscuri gigantice. Regatul a ajuns la apogeul său în timpul domniei regelui Ezana, botezat Abriha, în Anii 300 d.Hr. (tot atunci îmbrățișând șicreștinismul).

Biserica Ortodoxă Etiopiană susține că Biserica Fecioarei noastre Maria din Zion din Axum găzduiește biblicul Chivot al Legământului în care se află tabletele pe care sunt scrise Cele zece porunci. Tot la această biserică au fost încoronați împărații etiopieni timp de secole la rândul, până la domnia lui Fasilidos, iar apoi începând de la Yohannes al IV-lea și până la sfârșitul imperiului. Axum este considerat cel mai sfânt oraș din Etiopia și este o destinație importantă a pelerinajelor. Aici au loc festivale religioase semnificante precum Festivalul T’imk’et (cunoscut ca Boboteaza în creștinătatea vestică) la 7 ianuarie șiFestivalul lui Maryam Zion la sfârșitul lunii noiembrie.

Ne-am mutat ! Citeste articolul pe www.2012en.ro
Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI
Sponzorizat de
CRAMA NOBLESS

Misterele Bibliei.

SFANTUL GRAAL
Misterul: Unde este Sfantul Graal?

Potrivit mitologiei crestine, Sfantul Graal a fost amfora, vasul sau cupa folosita de catre Iisus la Cina cea de Taina, recipient despre care se spune ca ar poseda puteri miraculoase. Exista o legenda care vorbeste despre Iosif din Arimateea, un apropiat al lui Iisus si cel care i-a ingropat trupul lipsit de viata, cel care a intrat in posesia Graalului dupa ce o aparitie chiar a Mantuitorului i l-ar fi inmanat. Iosif ar fi luat vasul si le-ar fi cerut apostolilor sai sa il transporte pe teritoriul Britaniei. Credinta in Graal si interesul fata de posibilele locuri unde s-ar putea afla nu au palit niciodata. S-a presupus, de-a lungul timpului, ca el ar fi in posesia mai multor grupuri. Cele mai multe suspiciuni in acest sens le-au trezit Cavalerii Templieri, probabil pentru ca acestia se aflau la apogeul influentei lor in perioada in care povestile despre Graal au inceput sa circule.

Exista, in unele biserici, cupe asupra carora cade banuiala ca ar fi, fiecare, Graalul. Un astfel de exemplu este cel al Catedralei Sfanta Maria din Valencia, al carei Sfant Potir se crede ca ar fi fost transportat de Sfantul Petru la Roma in primul secol, si apoi in Huesca, Spania, de catre Sfantul Laurentiu, in secolul III. Potirul din Valencia prezinta unele caracteristici pentru care s-ar califica in pozitia de adevarat Graal, originile lui fiind aproximate intre secolul IV i.Ch. si sec I d.Ch., undeva in Orientul Mijlociu. Alte istorii sustin ideea ca Graalul ar fi ingropat sub Capela Roslin sau zace adanc in pivnitele Turnului Sfantului Mihail, de pe dealul Glastonbury, Marea Britanie. In acelasi timp, unele izvoare avanseaza ideea ca membrii secreti ai unei linii de sange oculte protejeaza Graalul. Totusi, poate cea mai sumbra suspiciune care planeaza in jurul acestei idei, nascuta de la forma latina a termenului „San Graal” – „Sang real”, adica „sange regal”, vizeaza existenta unor posibili urmasi ai lui Iisus Hristos, urmasi pe care i-ar mentiona chiar unele din numeroase scripturi apocrife (scripturi scrise in acelasi timp sau chiar mai devreme decat cele biblice, dar care nu au intrat in alcatuirea Bibliei). Dar aceasta ramane, pana la probe elocvente, doar o nascocire de impact a unui best-seller contemporan.

CHIVOTUL LEGAMANTULUI
Misterul: Unde este Chivotul Legamantului?

Chivotul Legii, cum se mai numeste artefactul mentionat in capitolul Exodului din Biblie, reprezinta cea mai importanta comoara a „Poporului Ales”. Pentru israeliti, el constituia cel mai sacru obiect de pe Pamant, creat de Dumnezeu Insusi, prin intermediul lui Moise, pe Muntele Sinai. Chivotul era un cufar masiv, poleit cu aur, lung de 118 centimetri, inalt si lat de 78 centimetri, cu o pereche de manere din lemn de o parte si de cealalta si cu doi heruvimi din aur dispusi fata in fata, cu aripile intinse, deasupra capacului. Cufarul trebuia sa adaposteasca relicvele sacre, printre care cele doua table de piatra pe care erau scrise Cele Zece Porunci si un vas cu mana din cer, care cazuse spre hrana evreilor in pustie, dupa ce trecusera Marea Rosie, cand au fost eliberati din robia Egiptului. Ierusalimul, capitala regatului israelian si casa Templului lui Solomon, era si locul in care era gazduit Chivotul Legamantului.

Ne-am mutat ! Citeste articolul pe www.2012en.ro
Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI
Sponzorizat de
CRAMA NOBLESS