Eminescu – moartea misterioasa a unui geniu
La prima vedere, pare greu de crezut ca tocmai Eminescu, marele poet national, sa faca subiectul uneia dintre cele mai mari conspiratii nationale, ale carei interese si implicatii depaseau la acea vreme granitele tarii noastre. Nu exista nicio indoiala asupra valorii operei eminesciene, fie ca vorbim despre poezie, fie ca vorbim despre proza. Insa cat de multe lucruri stim noi, romanii, despre activitatea jurnalistica a lui Eminescu?
Cine este Eminescu?
Din articolele lui Eminescu scrise in perioada in care profesa ca redactor pe la diferite ziare, dar mai ales din vremea in care ocupa functia de redactor-sef la ziarul conservatorilor, Timpul, transpare nu numai o mare putere de analiza, un spirit critic si intrasingent, neiertator cu cei corupti si lacomi, dar mai ales, spiritul scrierilor sale aduce in lumina reflectoarelor un mare nationalist. Acesta va face tot ceea ce ii sta in puteri pentru a-i sustine pe moldoveni si pe ardeleni, care luptau, separat, impotriva marilor puteri care se pregateau sa ii absoarba, va crea o societate secreta, va ignora toate avertismentele primite de la apropiati, si se va intoarce chiar si impotriva conducerii Partidului Conservator si, implicit, a lui Maiorescu. Tocmai acest nationalism si patriotismul sau aproape naiv in acel context politic aveau sa-l piarda. Informat asupra a ceea ce i se pregatea, Eminescu nu a incetat sa lupte pana la sfarsit.
Ne-am mutat ! Citeste articolul pe www.2012en.ro
45 comentarii »
Lasă un comentariu
Romania Misterioasa- Blestemul domniilor fanariote
- Adaugă un articol .
- Tunelurile lui Ștefan cel Mare din Botoșani, reabilitate
- Istoria misterioasei Insule a Șerpilor
- Proiectele militare secrete ale lui Ceaușescu
- File de istorie pe romania-misterioasa.eu
- Pătimașele iubiri ale lui Marin Preda
- Nadia Gray, iubirea neîmpărtășită a lui Ionel Teodoreanu
- Lungul drum al apelor menajere din Bucuresti
- Top 10 criminali români ai secolului trecut
Facebook & Feedburner
Feed
![[Valid RSS]](valid-rss.png "Validate my RSS feed")
Sponsor
- Iesirea din matrix
- CLIMA - Adevărul Gol Goluț
- „Adevărul” contra lui Alex Jones
- În căutarea paranormalului
- Dezvăluirea Ucrainei
- Chiar ne îmbolnăvesc microbii?
- Experimentatorii Fenomenului de Răpire ET
- Rezident ET - un serial comic despre lucruri serioase
- ExtraTereștrii Printre Noi
- DOFTORICIȚI - Big Pharma, o industrie a bolii, condusă de psihopați
- SFÂRȘITUL DRUMULUI - Cum au devenit banii lipsiți de valoare
Comentarii
Parteneri
- Mistere si Enigme
- Magazin Cultural Științific este acum ... Online
- Misterele Groenlandei
- Vrei să vezi o bufniţă goală ?
- Imagini incredibile și inexplicabile de pe Marte
- Extraterestrii sunt prietenii lui Dumnezeu ! Vor fi in curand pe Pamant !
- Istoria unei arme celebre si a inventatorului ei : Kalaşnikov
- Cea mai inaltă biserică din lume e erodată de .. urină
- Barbatul sau femeia ? Cine are memoria mai buna ?
- Povestea Atlantidei
- Bizarul crater din Siberia
- Mistere si Paranormal
- Ne-am mutat pe https://ift.tt/2G34iQi
- Omul, creatie a extraterestilor ?
- Artiști celebri dispăruți în ultimul an
- Istoria Lăstunului, cea mai mică Dacie produsă în Romănia
- Soluția Google pentru salvarea monumentelor istorice amenințate
- Grand Theft Auto V a devenit cel mai profitabil titlu din istoria gamingului
- Top 10 invenții bizare din secolul trecut (foto)
- A apărut autostrada care te alimentează cu energie electrică
- Star Wars, o epopee care a fost la un pas să nu existe
- Istoria pâinii feliate
FORUM MISTERE
2012 Era Noastra 
Inainte de a merge mai departe in stabilirea unor unor puncte de reper reale-si nu cele „inchipuite”de unii sau de altii de-a lungul timpului-in privinta procesului intern care s-a derulat in chip real in sufletul si constiinta lui Eminescu,credem ca este necesar sa spunem cateva impresii personale si asupra articolului pe care-l avem in fata ochilor,si in privinta caruia am evitat pana acum sa facem vreun comentariu.Articolul in sine este destul de bine structurat si argumentat teoretic,si cu citate ,dar si cu fapte reale petrecute in mod special in perioada ,,ultimilor 6 ani din viata”ai Poetului,adica tocmai perioada concret istorica in care un Titu Maiorescu,ori un G.Calinescu,au refuzat in mod sistematic sa vorbeasca ,,in clar”si pe intelesul tuturor-aveau si motive speciale sa n-o faca-lucru pe care autorii articolului il fac totusi.Nu stim autorii reali ai articolului-dar ii banuim totusi-dar stim destul de clar ,,sursele”din care s-au inspirat ei.In fapt, sunt doar doua surse mari si late:,,A doua viata a lui Eminescu”,a eminescologului N.Georgescu,si cercetarile neurologice si articolele doctorului Ovidiu Vuia,grupate in mod generic sub titlul,,Boala lui Eminescu.”Cei doi autori mai sus citati aduc dovezi clare-si istorice si literare si medicale-in privinta modului precar si chiar FALS in care a fost conceput asa-zisul,,mit Eminescu.”Asa cum demonstreaza si argumenteaza lucrurile cei doi eminescologi modermi,nu este vorba despre un mit autentic-cel autentic este doar mitul popular,despre care nu prea se vorbeste pe nicaieri-ci este vorba doar de Prejudecati omenesti,si de FALSURI INTELECTUALE,de care se fac responsabili chiar ,,dumnealor domnii”:Titu Maiorescu si G. Calinescu,care au alterat si datele istorice si cele literare dupa bunul lor plac,creand un pseudomit,si un pseudoadevar literar in care unii mai cred si astazi-in ciuda dovezilor contrarii-ca in Sfintele Moaste!Tuturor acestor”credinciosi”,care nu accepta nici o dovada contrara prejudecatilor lor,nu li se poate raspunde decat in doua feluri:fie asa cum scria doctorul Ovidiu Vuia,,In fata unor astfel de probe stiintifice,trebuie sa fii :ori prost,ori de rea credinta…”ca sa mai sustii presupusa ,,nebunie”a lui Eminescu;fie asa cum scria Eminescu insusi:,,Prostul rade de ce vede,si nebunul de ce aude.”Acum depinde ,,ce vede si ce aude”fiecare individ uman in parte,referitor la Eminescu…
Dar asa cum se spune de obicei-in ,,buna traditie”latina si crestina totodata-ca ,,nu exiata doi fara trei”,putem detecta,in cazul special al lui Eminescu,si o ,,a treia cale”care s-a urmat de-a lungul timpului,si ca aceasta a fost cea mai ,,fecunda spiritual”dintre toate.Adica aceasta este calea pe care au urmat-o in special poetii,filozofii,eminescologii si o parte a criticii literare care s-a ocupat in mod onest si responsabil de Scrierile lui Eminescu,si nu de ocultisme si de” barfoteca literara”,asa cum au inteles unii in trecut sa o faca.Ne place sau nu ne place,admitem sau nu admitem acest,,adevar cultural”evident,putem conchide si subiectiv si obiectiv,ca avem de-a face cu ,,doua curente de opinie antagoniste”-Curentul Pro si curentul Anti Eminescu-care se manifesta tot mai fatis si in exterior,asa ca avem de-a face cu ,,dubla lupta a contrariilor”-si interna si externa-in cazul special al lui Eminescu!Sau,ca sa ne continuam ideea de la care am pornit la inceput,putem sa tragem o concluzie intermediara-ca la Eminescu nu poti sa tragi ,,concluzii finale”-Eminescu a fost si a ramas terenul de lupta al contrariilor,fie ca acestea au fost si sunt interne sau externe,fie ca ne place sau nu ne place aceasta permanenta lupta a contrariilor,care naste si energii si polemici la fel de acute.Un singur lucru final se poate spune si despre Eminescu:Ca fara el nu se poate…
Ala,alo!Vedeti ca mai este un comentariu,si n-o faceti pe NIZNZII…
Cu toate acestea insa nu avem nimic cu miturile sau credintele populare legate de nasterea lui Eminescu,chit ca si acestea sunt macar in forma,daca nu si in fondul lor,irationale.Cunoastem si noi vreo doua astfel de variante populare ale nasterii lui Eminescu,care nu sunt chiar „fantasmagorii sau narozii populare”,asa cum le-au etichetat unii,ci sunt mai degraba ,,germenii nasterii spirituale”a lui Eminescu,decat cei ai nasterii sale fizice.Aici exista cel putin doua explicatii logice de luat in calcul:1)fie la vremea respectiva poporul,in naivitatea sa specifica n-a stiut-sau poate n-a vrut-sa discrimineze lucrurile in mod real,astfel ca nasterea fizica pare sa fie totuna cu nasterea spirituala,ceea ce nici la origini,si nici ca mod de manifestare nu este acelasi lucru-in cel mai bun caz este un …paradox!-;2)fie ,,biografii”lui Eminescu au folosit acest ,,filon popular”nu in spiritul adevarului,ci in spiritul PROPRIULUI LOR INTERES,caci nu se poate admite cu nici un chip-nici natural si nici logic-ca Eminescu putea sa aiba TREI NASTERI succesive din ACEEASI MAMA,asa cum sugera ,,ILUMINATUL”Titu Maiorescu dupa…23 de ani de la moartea sa fizica,sau chiar SAPTE-asta cu atat mai putin probabil-asa cum sugera MARELE MISTIFICATOR-si al Nasterii si al Mortiilui Mihai Eminescu-G.Calinescu,ca sa-i iasa opozitia perfecta din …,,Cartea de zodii a lui Zoroastru”,adica ACROSTIHUL EI:AXA G(e)si C(a),adica Axa Gemeni(15 iunie 1889)-Capricorn(15 ianuarie 1850)lucruri care sunt ,,cusute cu ata alba”pe un ,,fond negru”,lucru pe care nu l-ar face nici o gospodina priceputa de la tara,dar l-a facut…si Titu Maiorescu si G.Calinescu!…
Dupa ce am vazut cum stau lucrurile la nivel general/filozofic,sa vedem cum au stat ele la nivel particular/psihologic in cazul special al lui Mihai Eminescu.Credem ca este destul de clar pentru oricine,ca daca privim lucrurile prin prisma ,,dualismului filozofie/psihologie”noi am ales calea rationala de explicare a procesului intern care s-a derulat in mod dramatic in ,,omul Eminescu”,si nu calea irationala,”misterios/ocolta”pe care au marsat atatia pana astazi!Alegand dar acest,,unghi de atac”al problemei/problematice a cazului Eminescu,poate multi vor fi tentati sa creada ca noi ,,sustinem rationalismul criticii literare”ai caror exponenti de frunte au fost:Maiorescu,Ibraileanu,G.Calinescu et co.din ziua de astazi!Nimic mai fals decat o astfel de inchipuire,ca noi nu sustinem nimic din ceea ce au sustinut ei,referitor la Eminescu!Si cum am putea sa sustinem oare niste aberatii,care doar ,,se vor”rationale,care in forma si in fondul lor STIINTIFIC,sunt de drept si de fapt…IRATIONALE!Nu putem sustine asa ceva,asa cum nu putem recomanda nimanui sa creada ca un ,,proces de mistificare”vadita si demonstrabila la orice ora din zi si din noapte,e totuna cu ,,un proces de mitizare”,ceea ce in mod real este o eroare totala,si de fond,si de forma.Prin urmare este vorba de o abordare ,,paralela”a aceleeasi chestiuni,dar cu totul a altor mijloace a celor enumerati mai sus,si care au creat un PSEUDOMIT al lui Eminescu,bazat pe mistificari de tot felul,si nu un MIT EXISTENTIAL real,cu atat mai putin unul FONDATOR asa cum incearca unii,din zilele noastre,sa traga lucrurile se par,ori ,,sa dreaga busuiocul”cu…apa plata!…
Pe cat se pare Bachelard avea perfecta dreptate sa priveasca lucrurile acestea asa,cu atat mai mult cu cat a existat si exista destui anteriori si posteriori de-ai sai,care au privit lucrurile in mod analog.Nu ne propunem neaparat sa scriem „un pomelnic”in acest sens,dar credem totusi ca niste exemple similare nu strica sa le cunoastem si noi,cei de astazi.Deci,pe aceasta lista ar putea sa figureze oricand si urmatorii ganditori ai umanitatii:Empedocle,Platon,Aristotel,Zoroas-tru,Hegel,Kant,Schopenhauer,Nietzsche,si poate,nu in ultimul rand ,si Eminescu!Deci dualismul,nu doar cel extern,ci si cel intern,se poate proba oricand ca o stare de fapt a sufletului omenesc,si ca acest lucru nu este valabil doar pentru cei pe care i-am enumerat mai sus,ci este valabil pentru toti indivizii umani,cu diferenta neta totusi:ca cei mai multi-majoritatea covarsitoare-il recunosc doar pe Ego,nu si pe Physis/Psyche,ca apartinand naturii interne a Sufletului.Neadmitand acest dualism esential si existential in natura lor interna-care pare sa fie chiar ,,amestecul primordial ”al Vietii,ei exclud de fapt Psychea,si raman doar cu Anima,adica doar cu ,,entelechia”Materialitatii,cum o numeaAristotel,sau doar cu ,,lutul inert”cum il numea Eminescu pe Ego…
Vom porni in acest demers al nostru de la cazul general spre cel particular,adica vom cauta mai inainte o definitie,ori o proiectie generala asupra ,,naturii interne”a indivizilor umani in genere,si dupa aceea sa ajungem si la cazul particular al lui Eminescu.Referitor la acest lucru,filozoful francez G.Bachelard dadea urmatoarea definitie asupra Sufletului/Eu-lui indivizilor umani:,,In natura interna a oricarui lucru exista doua suflete:sufletul lucrului insusi,si sufletul creatorului sau,al celui care i-a dat viata.”Asadar,filozoful francez din sec.Xlll -XlV admitea existenta a ,,doua suflete”in natura interna a,,oricarui lucru”[deci si in natura lucrurilor inanimate,nu doar a celor animate n.n],pe care le diferentia totusi intre ele in felul urmator:un suflet apartinand Naturii,sau Materiei,pe care el il denumea,,sufletul lucrului insusi”-lucru pe care il putem identifica si noi ca fiind EGO-si un suflet imaterial,de natura spirituala,sau EUL PUR,pe care el il denumea generic ca fiind,,sufletul creatorului sau,al celui care i-a dat viata.”Cu alte cuvinte,al doilea suflet-sau Celalalt-este de natura metafizica,ori divina,si prin urmate el ,,se opune”lui Ego,fiind de ,,alta natura”,dar il si ,,conduce”pe acesta,fiindu-i superior si ca forma si ca esenta,chit ca Ego este constient sau inconstient de acest lucru,fie ca vrea sau nu vrea sa accepte aceasta superioritate de buna-voie.Deci cum dualismul este deja prezent,inca de la nastere in ,,natura noastra interna”[EU+RGO],nu putem schimba nimic fundamental in acest dualism preexistent,dar putem conchide totusi,ca de felul in care stim sau nu stim sa ne adaptam ,,si mental”la aceasta stare de lucruri,depinde si fericirea noastra,si succesul si insuccesul gandurilor si actelor noastre egotice.Sau, ca sa concluzionam si poetic aceasta disertatie filozofica,putem spune si metaforic acelasi lucru :Materia a ramas gravida cu un Suflet!Dar depinde cu care dintre ele…
Nu vom incerca sa facem nici un fel de analiza literara sau sintactica a formelor poetice prezente in cele doua poezii pe care le-am luat drept ,,baza de referinta”-nu ca nu ne-am pricepe si la asa ceva,ci pentru ca au facut-o deja altii inaintea noastra-ci,din contra,vom incerca sa facem ceea ce nu prea s-a facut[ori daca s-o fi facut totusi si asa ceva,nu avem noi cunostinte…ca s-a facut!],adica o analiza de substanta a poeziilor respective,avand in vedere doua dimensiuni ale lor:cea psihologica si cea filozofica.Abordand astfel lucrurile,din aceasta perspectiva duala,ne putem astepta si la reactii analoage duale,din partea unora sau altora care se cred deja ,,mari invatati”,ori ,,unicii posesori ai adevarului”despre Eminescu si poeziile sale,ceea ce in mod vadit este o eroare flagranta, si de fond si de forma,caci nu poti cunoaste nimic cu adevarat,daca ignori natura interna a lucrurilor,ori procesul/fenomenul care a avut loc in interiorul acelei naturi psihice pe care o numim totusi Eminescu,dar la fel de bine o putem numi…Geneza Poeziei si a marilor poeti!Din aceste pricini,pe care noi le consideram juste,orice proces care are loc in lumea asta, implica si dualismul pe de-o parte,cum implica si suferinta si lupta contrariilor pe de alta,caci altfel n-ar exista nici dialectica,si nici devenirea lucrurilor,unele din altele.In aceste conditii credem ca nu mai este nevoie de niste explicatii prea mari,ori prea ,,filozofarde”,caci din moment ce am admis ca exista dualism nu doar in lumea externa,in chip similar trebuie sa admitem ca exista si dualism in natura interna a poetilor,si ca ei sunt mai degraba cauze ajutatoare,decat cauze miscatoare[desi la Eminescu e vorba si de una si de cealalta],prin care natura{substanta poetica}parcurge drumul de la Ne-fiinta la Fiinta,dau de la starea de Haos Primordial,la starea de Cosmos poetic sau de Idei!Adica,mai pe intelesul tuturor,vom umbla un pic la Cauze,chit ca lucrul acesta o sa le placa sau nu unora…
Putem exemplifica acest,,fel de a fi”a lui Eminescu cu o sumedenie de citate,atat din poezie cat si din gazetarie,in care se vadeste destul de clar si starea sa interna,cat si efectele care apar in afara, ca o consecinta a acestor stari de lucruri speciale,specifice lui Eminescu,in care suferinta interna a ,,omului”contribuie la ridicarea spiriruala a ,,poetului”,dandu-i acestuia din urma si atributele primului.Momentan ne vom rezuma doar la doua exemple poetice,in care suferinta omului, in acest raport dialectic al contrariilor, este cat se poate de evidenta,dar in care valorificarea ei in plan artistic depaseste cadrul strict omenesc,si-l pune in valoare pe cel spiritral,metafizic.Iata,in cele ce urmeaza,poeziile la care facem in mod expres referinta,cu mentiunea ca astfel exemple sunt mult mai multe,si poate la fel de dureroase,atat pentru om,cat si pentru sufletul sau,prins,, in acest mecanism”al luptei contrariilor:,,Ce suflet trist mi-au daruit/Parintii din parinti,/De-au incaput numai in el/Atatea suferinti!//Ce suflet trist si far’de rost/Si din ce lut inert,/Ca dup-atatea amagiri/Mai spera in desert?//Cum nu se simte blestemat/De-a duce-n veci nevoi?/O,valuri ale sfintei mari,/Luati-ma cu voi!”{Ce suflet trist}si:,,Nu credeam sa-nvat a muri vrodata;/Pururi tanar,infasurat in manta-mi,/Ochii mei naltam visatori la steaua/Singuratatii.//Cand deodata tu rasarisi,in cale-mi,/Suferinta tu,dureros de dulce…/Pan-in fund baui voluptatea mortii/Nenduratoare.//Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,/Ori ca Hercul inveninat de haina-i,/Focul meu a-l stinge nu pot cu toate/Apele marii.//De-al meu propriu vis,mistuit ma vaiet,/De-al meu propriu rug,ma topesc in flacari…/Pot sa mai revin luminos din el ca/Pasarea Phoenix?//Piara-mi ochii turburatori din cale,/Vino iar in san,nepasare trista;/Ca sa pot muri linistit,pe mine/Mie reda-ma!”{Oda-in metru antic}…
La Eminescu-omul si nu poetul-avem de-a face cu o scindare a Eu-lui in cele doua parti primordiale ale sale,in sensul metafizic al lucrurilor,adica Materia si Spiritul,si nu in sensul fizic,sau biologic,pe care si omul si poetul Eminescu le-a intrgrat destul de bine atat in poezie si proza,dar si in ziaristica sa de la Timpul,unde se vadeste destul de clar,din articolele sale,ca nu era deloc vorba de pierdere de memorie sau de constiinta,asa cum au insinuat unii,ci din contra,este vorba de luciditate,de spirit analitic si critic exemplar,care poate sa dea si astazi multora ,,clasa.”Deci nu la cap[creier]a fost problema omului Eminescu,ci la suflet,adica la felul in care simtea si se obiectiva in natura sa interna[sufletul sau]si lumea si formele sale de manifestare,atat cele materiale,cat si cele spirituale,care se afla intr-o permanenta dialectica intre ele.Aceasta permanenta ,,lupta a contrariilor”-caci despre asa ceva a fost vorba,si nu de nebunie,asa cum afirna ignorantii,ori detractorii sai ”intelectuali”{?!!!}-care se da in sufletul sau,in natura sa interna,au facut din omul Eminescu nu numai un hipersensibil-cum a si fost-dar si un adversar si un dusman necrurator a ,,lucrurilor caldute”,din lume/societate,cat si din Univers.La el astfel de lucruri,ori frig pana la incandescenta,ori sunt reci ca gheata.Se pare ca Eminescu nu cunostea calea de mijloc-sau calea de mijloc era tocmai dialectica-,si din acest motiv,la el,lucrurile erau ori prea fierbinti,ori prea reci…
Revin la ideea pe care incepusem s-o dezvolt privitoare la felul in care isi scria Eminescu poeziile,si fenomenul intern pe care il traia el insusi in mod dramatic,ca ”om” si nu ca ”poet”.Si desi astazi nu mai putem discrimina chiar asa de usor intre omul si poetul Mihai Eminescu,asta nu inseamna deloc ca lucrurile au stat asa de la bun inceput,ori ca n-au existat tensiuni ori energii interne care l-au consumat pe om in mod prematur,ori ca nu l-au facut sa arda ,,ca o torta vie”,in acest proces dialectic,dintre Materie si Spirit,pe care noi il numim Poezie!Toate aceste lucruri au existat,dar in loc sa se analizeze ,,procesul intern”,pe care il traia in mod dramatic omul Eminescu,s-a mers pe varianta facila si utopica ,cum ca omul era bolnav de …,,un nu stiu ce,si nu stiu cum”,ca varianta aceasta prindea mult mai usor la mintile unor ignoranti si,in plus de aceasta, crea premisele unei ,,false mebunii”si unei,la fel de ,,false boli venerice”[asa zisul ,,sifilis congenital ”{sic!}]prin care sa se falsifice si,, Viata si Opera lui Mihai Eminescu.”Si se cam stiu cine sunt falsificatorii,atata doar ca nu se recunoaste pe fata adevarul,si nu se dau nici numele reale ale ,,carturarilor si fariseilor ” lui Eminescu,ci se cauta in permanenta…,,tapi ispasitori”pentru a acoperi mizeriile altora…
Odata cu disparitia lui Adrian Paunescu de pe ,,scena Vietii”-ca ,,actor social si ca maestru spiritual”a multora dintre noi-lucrurile nu numai ca se complica[erau ele si asa destul de complicate si de complexe],dar isi pierd si din consistenta, din dinamismul si din ,,inflacararea”pe care o dadea el aspiratiilor si ideilor noastre de Unitate Nationala,si de Unitate de Spirit a tuturor romanilor,atat din Tara,cat si din Diaspora.Adrian Paunescu este O PIERDERA IMINSA,care nu poate fi conpensata prin nimic la ora actuala,si care lasa in urma sa UN GOL LA FEL DE IMENS.Personal m-am abtinut sa postez ceva pana acum,despre Adrian Paunescu-asa cum m-am abtinut sa privesc si imaginile ,,mortii sale fizice”-pentru ca nu-mi gaseam cuvintele ca sa scriu asa cum doream eu sa scriu despre Omul si Poetul Adrian Paunescu…Sper ca macar acum sa-mi gasesc cuvintele adevarate,pe care as fi vrut sa le scriu,si cu sufletul si cu mintea laolalta,asa, ca un om simplu,din popor,care si-a incalzit si el sufletul,si si-a luminat si mintea-atat cat a fost posibil si asa ceva-la FLACARA si la SPIRITUL lui Adrian Paunescu!Din acest motiv-dar mai sunt si altele pe care nu le pot dezvolta acum-cred ca munca si stradaniile lui Adrian Paunescu trebuiesc duse mai departe,chiar si in …Lipsa sa!Sau poate tocmai de aceea,sa nu i se simta lipsa chiar asa de acut…
Revin astazi,21-11-2010,la articolul sau eseul -nu stiu nici eu exact cum va arata el in final,sau ce forma voi reusi sa-i dau in cele din urma-pe care am inceput sa-l scriu la aflarea vestii mortii lui Adrian Paunescu.Desi personal sunt convins ca Marii Poeti ai neamului si ai lumii nu mor niciodata-unii doar mai exerseaza si aceasta ,,varianta poetica”a propriei morti-,nu m-am mai simtit capabil,in aceasta perioada,sa mai scriu ceva si aici.Vestea mortii lui Adrian Paunescu m-a blocat-eu chiar nu credeam ca o ca moara acum-,dar mi-a si verificat unele banuieli in legatura cu felul in care unii oameni inteleg-eu nu vreau sa inteleg ,,acest inteles”pe care il dau ei la disparitia unui Poet de pe scena vietii-sa participe si sa comenteze acest fenomen numit,in mod bizar:Moartea Poetului…La mine exista doar anuntul,de pe postul Tv Realitatea:,,Astazi,la ora 7,15min,poetul Adrian Paunescu,a incetat din viata,la spitalul Floreasca.”,dar nu exista si imaginea mortii lui.Eu am refuzat sa privesc la Tv. asa ceva,si am preferat sa ascult cu ochi inchisi,dar cu urechile destupate,melodiile,,Cenaclului Flacara”,si sa AUD GLASUL lui Adrian Paunescu,din anii tineretii,decat sa vad si sa aud cum ,,ii celebrau”unii moartea,trandformand-o in :,,Weck-endul Paunescu!”Pentru toti acesti oameni,care au participat la asa ceva,Adrian Paunescu…a murit,pentru mine,care n-am participat, el …E VIU!Si eu prefer sa-l pastrez asa in amintirea mea,decat asa cum il pastreaza ei.Poate ca, peste cativa ani, o sa ma obisnuiesc si eu cu ideea ca el nu mai exista,ca persoana fizica printre noi,dar va continua sa existe ca Poet…
Eminescu se pare ca avea totusi o viziune sensibil diferita decat a lui Nichita Stanescu asupra Poeziei.El ,,o plasmuia”din doua directii diferite:din suferinta sufletului sau ,care cauta in permanenta formele pure,ale Sensibilitatii si ale Ideilor,dar si din dorinta de a se smulge cu totul din materialismul si din nihilismul acestei lumi,si de a deveni el insusi un punct imaterial[spiritual]al Cosmosului insusi.Prin acest procedeu poetic,cumva paradoxal,cumva ,,intra” si ,,supra”existential,atat Eminescu,cat si poezia lui,ni se prezinta cumva ca doi vectori,care pornesc din acelasi punct[din interiorul sufletului sau],in doua directii total diferite:unul spre adancimile abisale ale propriului sau suflet,si celalalt vector spre adancimile la fel de abisale ale Inaltului,ale Infinitului cosmic.Prin acest Fenomen,care nu este unic totusi-ca-l mai traiesc si altii,fara sa stie de ce il traiesc,si fara sa stie cum sa-i faca fata-Sufletul Poetului simte ca,,se rupe ceva in el”,si ca apar tensiuni interne,care-i provoaca si suferinta[fara sa fie totusi vorba de ,,o boala” in sensul clasic al termenului],dar in acelasi timp genereaza si ,,energii psihice”suficient de mari,care ii permite sa si creeze intr-un ritm intensiv,dar sa se si consume la fel de intensiv.In ciuda acestui imens consum de energie interna,Constiinta lui Eminescu ramane aproare intacta.Caci nu este vorba de pierdere de Constiinta aici,ori de,,ratacire mentala”asa cum au scris unii in totala necunostinta de cauza,ci din contra,este vorba de-o luciditate aproape supraomeneasca,care ii permite poetului sa vada si in Trecut si in Viitor,cu,,ochi senini si reci”,dar vederea asta Suprasensibila pe care a dobandit-o,i-a provocat in final si Moartea si Nemurirea…
==Despre nemurirea Poetilor==Marii Poeti ai neamului si ai lumii s-au nascut-si se vor mai naste si altii in viitor-direct din Zeita numita POEZIE!Nu exista date reale nici despre Momentul Nasterii unui Poet,si nici despre modalitatea in care isi naste Aceasta Zeitate copiii,pe care lumea ii recunoaste sau nu ca fiind Poetii Poeziei.Din acest motiv multi nu pot sa spuna nimic in chip esential nici despre Poeti,si nici despre Poezie,ci doar isi dau cu presupusul,sau baiguie si ei niste cuvinte tembele,si despre unii si despre cealalta,ca lumea sa-i creada mari invatati,sau mari cunoscatori ai poetilor sau poeziei.De la Eminescu incoace,poetii s-au tot nascut mereu,dar nimeni n-a stiut sa spuna cu adevarat cum s-au nascut Acesti Poeti,si care este partenogeneza lor culturala!Se pare ca Nichita Stanescu a fost primul Poet care a inteles acest fenomen al nasterii poetilor direct din Zeita Poeziei,si nu invers cum cred toti muritorii acestei lumi,cum ca poetii ar da nastere Poeziei.Astfel ca atunci cand Nichita Stanescu afirma ca:,,Nu exista poeti mici,sau mari,ci exista doar Poezie”,el se referea in mod cert la acest proces al nasterii poetilor direct din Poezie,si poate si la procesul invers,al mortii unora dintre ei prin Noroaiele acestei lumi,pe care poetii se incapataneaza sa o schimbe mereu,fie s-o transfigureze,fie sa-i dea puritate si nemurire, chiar din sufletul si din constiinta eterna si nemuritoare.De aceea toti aceia care lovesc in poeti,si le vor moartea,lovesc in temeliile acestei lumi,si in viitorul el.Caci atunci cand se naste un Poet,se naste si un colt de lume si de univers,si atunci cand mai moare si cate un Poet,si lumea si universul se prabuseste in ea insasi.Din acest motiv Poetii nu pot muri de-adevaratelea,ci doar se intorc in Poezie,la Mama care le-a dat viata…[Va urma]06-11-2010
==Poetii nu mor…==Lui Adrian Paunescu ,la parasirea scenei Vietii== /Poetii nu mor cum se stie/De cand e lumea pe pamant,/Ci doar se muta-n Poezie-/Cu suflet,lacrimi si cuvant!//In tragedia ce se joaca/Pe scena lumii tot mai des,/Cuvintele au promoroaca-/Si alte tragedii se tes!//Piesa-i aceeasi,doar actorii/Se randuiesc ei intre ei,/Sa nu priceapa spectatorii-/Ca scena nu mai are zei!//Am devenit cu toti pagani/In viata tulbure si moarta/Si ne-nchinam tot la nebuni-/La fel si azi,ca alta data!//Ca nu mai stim sa ne trezim/Din drogul ce ni-l dau nebunii/Decat in prag de tintirim/-Cand mai purtam pe cate unii!//Caram la dricul vietii toti/Pana cadem franti din picioare,/Si-abia atunci cand suntem morti/-Ne mai trezim…la lumanare! 06-11-2010 BUCURESTI V.Scanteianu
Cand m-am dus din nou,dupa o saptamana,la Nicolae Dragos,am fost primit si privit cu totul altfel decat prima data.Adica nu mai era vorba de primirea si privirea rece si circumspecta de prima data,ci de una calda si amicala aproape.Nici privirea si nici nasul vulturesc al lui Nicolae Dragos parca nu mai erau chiar asa de „salbatece”,cum parusera sa fie la prima noastra intalnire particulara.Parea sa fie transformat aproape cu totul:si ca om,si ca stare de spirit.Cand am intrat in biroul sau s-a ridicat destul de sprinten in picioare,si chiar a facut vreo 2-3 pasi in directia mea,intinzandu-mi mana ca unui cunoscut,sau,ma rog,nu ca „un sef”,ci ca un poet mai mare,catre unul mai mic.Chestia asta mi-a aratat-o de la inceput,atat prin gesturile spontane pe care le facuse,cat si prin cuvinte.Facusem o impresie buna asupra sa,poate nu atat ca om-ca persoana fizica venind din mediul „de jos”-,ci prin ceea ce-i adusesem,si-i pusesem pe birou:maldarul de poezii,pe care il scosese din fisetul sau,si-l pusese din nou pe birou;o parte in stanga sa,ceva mai voluminoasa,si alta in dreapta sa,ceva mai subtire.,,Mi-ai cam dat ceva de munca tinere…poet-imi zice Nicolae Dragos,privindu-ma direct in fata,cu privirea sa „vultureasca”,pe deasupra ramei ochelarilor sai-dar,in fine…cred ca munca a meritat efortul!Nu stiu daca m-as fi descurcat singur,cu atata poezie de-odata cum mi-ai adus,dar l-am chemat in ajutor si pe Dan Fruntelata,sa vedem mai bine despre ce este vorba aici…”Nicolae Dan Fruntelata era redactorul-sef al revistei ,,Luceafarul”pe vremea aceea-adica prin luna iunie-iulie 1983,cand se petreceau aceste lucruri-si lucrul acesta a facut sa ma ia cu calduri peste tot:si prin interior,si prin exterior.Personal nu ma asteptasem la asa ceva,si facusem treaba asta cumva”la deruta”-sa vad ce-o sa iasa-,si cumva impins de la spate si de ,,Mama Elena”,care ma incurajase sa fac pasul respectiv:,,Du-te,Vasile mama,ca Nicolae Dragos e om de treaba!Poate te ajuta si pe tine…”Si cu impulsurile acestea plecasem eu la drum,si imi facusem curajul sa urc cu poeziile mele pana in biroul lui Nicolae Dragos…
Din 2003 incoace,de cand am aflat de boala Poetului Adrian Paunescu,la fiecare aniversare a zilei sale de nastere i-am scris cate o poezie,sperand ca,in felul acesta,gandindu-ma la el cu dragoste-prin poezie-se va insanatosi,sau ca isi va duce boala pe picioare ,ca un adevarat Titan al poeziei ce este,inca multi ani de zile.Din modestie-sau poate din prejudecata de anonim-n-am avut curajul sa-i trimit poeziile dedicate,mergand pe premisa ca iubindu-l cu gandul si cu sufletul,fara sa clamam asa ceva,tot ii va fi bine.Astazi am aflat de la Tv-din stirile care se dau din ora in ora-,ca starea de sanatate a poetului Adrian Paunescu este mai mult decat critica,motiv pentru care m-am hotarat sa scriu nu umai aceste randuri,in mod public,dar si una din poeziile dedicate,in speranta ca si altii vor face la fel,si ca-si vor indrepta spre Titanul poeziei romanesti gandurile lor frumoase,si pline de recunostinta,si ca acesta ne va simti pe toti care il iubim,si va continua sa lupte cu boala,si isi va recapata din nou sanateta si puterea de creatie cunoscuta.Fie ca Dumnezeu,si gandurile pozitive ale celor care il iubim:Sa il ocroteasca pe Adrian Paunescu,in aceste clipe grele si pentru el,si pentru familia sa! ==Suferinta Titanului==lui Adrian Paunescu la implinirea varstei de 63 de ani///Nu e mare cine-i mare,/Ci e mare cine-l doare:/Si de grai si de popor,/Chiar in contra tuturor/-Doamne ocroteste-l pe Titan!//Plange raul,plange ramul,/Si cu el plange si neamul,/Plange totul in Poet,/Si cu drept si fara drept:/-Doamne ocroteste-l pe Titan!//Plang si pietrele din munte/C-au ramas sterpe pe frunte,/Si samanta din ogor,/Striga si ea :Ajutor!/-Doamne ocroteste-l pe Titan!//De izbeliste si-ocara/Am ajuns la noi in Tara,/Si plecam spre alte zari/Si prin ploi si prin ninsori:/-Doamne ocroteste-l pe Titan!//Ca nici painea nu e paine/De-o mananci precum un caine,/Si nici viata nu e viata/De ti-o risipesti prin ceata:/-Doamne ocroteste-l pe Titan!//Din Carpati si pan’la Mare/Numai plans si numai jale,/Si pe deal,si pe campie/Plange neamul ca o vie:/-Doamne ocroteste-l pe Titan!//Cad stejari si cad goruni/Sub o sleatha de nebuni,/Si in locul lor rasare/Numai balarii si jale:/-Doamne ocroteste-l pe Titan!//Balaria multiforma/Da legi strambe de reforma,/Reformand in chip bizar/Doar sfintii din calendar:-Doamne ocroteste-l pe Titan!//Din reforma in reforma/Ne-am pierdut si cheag si forma,/Din tranzitii in tranzitii/Ne-au mancat toti parazitii:/-Doamne ocroteste-l pe Titan!//Balarie suprapusa/Cu instincte de capusa,/Care suge tot ce creste,/Si pe hauri si pe creste:/-Doamne ocroteste-l pe Titan!//Dar-ar Dumnezeu sa dea/Toata bruma peste ea/Si s-o vad pe balarie/Un scaiet cu maciulie:-Doamne ocroteste-l pe Titan!// 20-07-2006,BUCURESTI,V.Scanteianu
In cele ce urmeaza vom da lista cu Poetii si Scriitorii cu care am facut cunostinta,in perioada 1983-1988 cat a functionat micul nostru cenaclu uzinal,asta in eventualitatea ca pe unii cititori ii intereseaza din pura curiozitate,iar pe altii ii intereseaza din interes;poate,cine stie,sa ne confectioneze si noua vreun Dosar retroactiv…Ca poet fara dosar nu se poate!Macar asa de-o ,,mica biografie subtire”,cum zicea chiar Eminescu.Iata lista scrisa din memorie,adica asa cum ne vin in minte numele respective:Gh.Tomozei,Gh.Pitut,Iulian Neacsu,Radu Carneci,Ion Baiesu,Nicolae Dragos,Ana Blandiana,Ioan Alexandru,Ion Lancranjan,Mircea Ciobanu,Gellu Naum,Cezar Baltag,Cezar Ivanescu.Daca o mai fi scapat vreunul prin”sita memoriei”asta e:a scapat!Dintre cei enumerati mai sus, am avut o relatie ceva „mai speciala”cu Nicolae Dragos,care nu numai ca s-a oferit sa ne ajute,sa publicam ceva in 1983-inainte de intalnirea cu Nichita Stanescu-,dar a avut si rabdarea si bunavointa sa ne corecteze vreo 50-60 poezii,adica sa le aduca la o forma publicabila.Cand a vazut Nicolae Dragos cu ce dosar de poezii ne-am prezentat la biroul sau ,de la Casa Scanteii,i-au cazut ochelarii de pe nas pe birou,si si-a dat cu palma peste frunte:,,Eu ti-am zis sa-mi aduci vreo 10-15 poezii,care le crezi mai reusite,sa-mi fac si eu o idee despre ce fel de poezie scrii,si dumneata ce mi-ai adus aici?Un maldar intreg…Cand citesc eu atatea poezii?M-ai lasat fara grai.Nici nu stiu ce sa mai cred.Toate sunt scrise de dumneata?”,,Da,toate.Dar daca nu va incredeti,mai am vreo 10 caiete studentesti la camin.Daca vreti vi le aduc si pe acelea sa le vedeti!”,,Nu,nu!Lasa ca sunt de ajuns si acestea pe care mi le-ai adus acum.Ia loc pe fotoliu,sa ma uit si eu prin poeziile dumitale.”Si Nicolae Dragos a inceput sa citeasca,si nu s-a mai oprit din citit decat dupa vreo ora si jumatate.Si tot nu terminase de citit ce-i adusesem.,,Vino,te rog,saptamana viitoare,ca acum nu mai sunt capabil sa mai citesc nici macar un vers!La ce munca m-ai supus…”Si si-a scos un Batistoi impatratat,cat un prosop de mare,cu care a inceput sa-si tamponeze fruntea imbrobonata de transpiratie.O facusem si eu!Ma dusesem cu un dosar intreg de poezii,sa aiba de unde alege.De unde era sa stim care or sa-i placa?…
==Zicere de UNSPREZECE==In mersul stelelor prin zodii,/La ceas de taina,sorocit,/De focul ce se-ascunde-n rodii-/Sa te aprinzi,METEORIT!//Vor incerca,in van,sa-ti puna,/Sechestru grabnic,pe CUVANT,/Sa schimbe SOARELE in LUNA-/Si AERUL in greu PAMANT!//Te vor pandi,sa TE SFASIE,/Cu viclesugul ce li-l STII,/Sa nu mai arzi in POEZIE-/COROLA TOAMNELOR…tarzii!//Dar in DUREREA ce destrama,/Urzeala unui GAND MESCHIN,/Tu esti O SABIE de-arama-/Si rubiniul UNUI VIN!//Te vor lovi CU INTUNERIC,/Asa cum le e FIREA STRAMBA,/Sa nu mai fii ODATA SFERIC-CI UN MULTIPLU stand in UMBRA!//Dar tu ESTI UNUL pan ‘la capat,/Caci SINELE nu se divide…/Si TOATE PARTILE ce scapat’/In UNUL SINGUR se inchide!//In contul tau VOR VINDE,poate,/INTELEPCIUNE de DOI BANI,/Si ORBII VOR VEDEA in toate/-Doar adevaruri…DE PROFANI!//Vor bubui IN MIT cu salve,/Cu DESANTATE TEORII,/Cand vor porni FLORILE DALBE/-Sa ninga-n Ceruri…SIMFONII!//Ori ce AR ZICE si AR FACE,/Nu vor putea SA SCHIMBE-N VECI,/Caci cel ce SINELE-SI DEZICE/-De SINE E DEZIS prin LEGI!//Asa cum umbra NU EXISTA,/De nu exista SI COPACI,/Tot astfel IN CUVANT subzista/-Si CRINI CELESTI si CIUMAFAGI!//Ramane doar,ca fiecare,/Sa-nstrune HARFELE in vint,/Ca NEMURIREA sa-l omoare/-Sau sa ramana…RAS-PLANGAND!//21-12-1996,BUCURESTI,V.SCANTEIANU Poezia aceasta a fost si scrisa,la data la care este consemnata acolo,si a fost si PUBLICATA ,in VREMEA lui Adrian Paunescu,la data de…14 DECEMBRIE 1996!Cine nu crede …SA SE INFORMEZE!Ca noi nu ne temem de …7 dobitoci ignoranti!Incepand cu 17 DECEMBRIE 2012 si pana in 23 DECEMBRIE 2012 TOATA ROMANIA-inclusiv BASARABIA-va fi…SUB ZAPEZI!Vor veni….ZAPEZILE LUI EMINESCU! Cine nu crede…o sa vada!…
De cine sunt ,,grupat”,mai Dyy/Deey:de voi,,Cei 7 magnifici inculti?”Nici nu ma asteptam la altceva din partea voastra.Mai baieti,eu n-am avut si nu am nimic cu voi-ca persoane fizice-,ci am avut si am, cu PROSTIA,nu numai a voastra…ci a TUTURORA!Daca voi credeti ca eu ma sperii de amanintatile voastre:VA INSELATI!Daca voi credeti ca o sa cedez,ori ca ma puteti SANTAJA:iar VA INSELATI!Nu avem TRECUT MURDAR ca sa ne temem de voi!Nu acem nici CAZIER si nici DOSAR:nici la Militie,nici la Politie,nici la Securitate,asa ca nu putem fi santajati,pe directia asta,pe care voi sunteti de-a dreptul…MIZERABILI!Singurele noastre „antecedente”sunt …ANTECEDENTELE CULTURALE!Dar nici acestea chiar asa de evidente,ca sa ne puteti face macar un …,,grupaj literar.”Asteptati mai intai postarile noastre-sa vedeti ce avem de scris /spus celorlalti-,si abia dupa aceea sa mai ,,ciripiti”si voi ceva…PAPAGALILOR!
esti deja grupat
Va multumim si noi,D-le Administrator al Sitelui,pentru aprecieri,si ,poate,cine stie?!chiar grupati cele scrise de noi-dar ceva mai incolo,nu acum-intr-un articol,sau poate chiar mai multe,care sa ilustreze cumva,nu neaparat „munca”,ca poate de muncit muncesc multi,si poate „mai cu spor”,decat am facut-o si o facem noi,ci IDEILE,si ZBUCIUMUL SI CAUTARILE,pe care poate le veti regasi in postarile noastre.Poate acestea sunt importante,cu adevarat…si nu rutina muncii!Inca odata,va multumim de aprecieri!…
frumos spus, DubluE.
Apreciez comentariile – care, sincer, ar merita grupate in articole – precum si efortul pe care il faci.
Femeia aceia inimoasa-care pentru noi a jucat rolul de Mama Spirituala-a reusit sa adune in jurul sau pe cei mai pasionati cititori ai Bibliotecii uzinale,care,”intamplator sau nu”,s-au dovedit a fi si niste …potentiali poeti!Adica noi,,cei patru”,impreuna cu bibliotecara uzinei,am stat la sfat,si am comis si noi o „antecedenta culturalá”:am format un cenaclu literar.Cinci am plecat la drum,si tot cinci am ramas pana la final,ca nu s-a mai adaugat niciunul grupului nostru de …poeti uzinali.Ne intalneam si noi impreuna de doua ori pe luna,in biblioteca,si ne citeam unul altuia propriile creatii,mai mult sau mai putin poetice.Trei dintre noi chiar aveam Metafore,adica aveam putinta de a transfigura lumea in care traiam in poezie,fara a poseda totusi,in chip real,si …Stiinta Poeziei!Adica posedam doar ,,arta”‘,nu si ,,stiinta”.Ne mai trebuia si un pic de rigoare si de stiinta a Formelor poetice,lucru pe care nu-l puteam capata doar prin citit,sau prin experimentari proprii,ci prin contactul direct cu poetii si scriitorii consacrati ai momentului respectiv. De lucrul acesta s-a ocupat si Mama Elena,si conducerea uzinei,care” au facut si au dres”,si prin cunostinte,si prin invitatii,si prin cine stie ce „alte interventii”,si ne-au adus si Poeti si Scriitori adevarati-in carne si oase-ca sa ne ajute si pe noi,sau macar sa ne cunoasca.Adica mai eram niste „poeti rataciti”printre muncitori…
In ceea ce ne priveste a mai existat si „al patrulea lucru secundar”-desi,poate ca este nedrept ca punem pe locul doi asa ceva-,care ne-a schimbat cumva optica,nu doar in privinta lui Nichita Stanescu,ci si asupra literaturii in general.A existat la vremea aceea[astazi nu mai exista decat in amintirea noastra,si a acelora care au cunoscrt-o personal,caci viata insasi mai este si nedreapta uneori]o Femeie inimoasa-Elena Ivan o chema-,care a stiut sa atraga in jurul sau nu numai pe cei pasionati de lectura,din lumea muncitorilor,ci chiar ceva mai mult:sa aduca in randurile noastre o parte din ,,Zeii Culturii”momentului respectiv,care au fost dispusi sa coboare si pe Pamant,in lumea „de jos”,a celor lipsiti si de cultura si de stiinta.E drept ca lucrul acesta nu l-a realizat singura-dar ,,s-a batut si s-a zbatut”pentru asa ceva-ci si cu ajutorul nostru,dar si a celor din conducerea uzinei.A mai vorbi/scrie astazi despre asa ceva,poate trece oricand in ochii unora drept:,,nostalgie…”sau ,,retrograd…”judecandu-se totul”la gramada”,uitandu-se faptul real si esential totodata,ca si cum atunci n-ar fi fost OAMENI,care s-au luptat si ei,in limitele posibilitatilor pe care le aveau cu…Balaurul IGNORANTEI!Atunci a fost:O FEMEIE si un ,,manunchi de scriitori”-ii vom nominaliza in postarile viitoare-,care si-au asumat acest rol:de a se lupta cu acest ,,Balaur”numit Ignoranta,dar astazi cine isi mai asuma acest rol?Si de data aceasta chiar este o intrebare retorica:,,CINE?…”
Al treilea „lucru secundar”este legat de perceptia ,de prejudecatile si de mediul in care isi desfasoara activitatea diversi indivizi umani,care intra sau nu „in rezonanta”cu un anumit fenomen cultural,bunaoara.Daca in lumea literara Nichita Stanescu avea parte in 1983 de tracasarile si „dezarticularile poetice”ale lui Eugen Barbu ,din Saptamana,in lumea muncitoreasca,unde ne desfasuram activitatea atunci,,,imaginea poetica”a lui Nichita Stanescu era aproape ca si inexistenta,sau daca exista totusi si ea,era mai degraba la nivel de”zvon”si de prejudecata,de genul:,,Ce-a mai scris,ma,si nebunul ala?”Din pacate aceasta era si mentalitatea si perceptia lui Nichita Stanescu,ca poet,la nivel de masa muncitoreasca,si nu exageram cu nimic.Imaginea lui fie nu exista,fie exista…dar te durea capul de felul in care exista!Chiar si imaginea lui Adrian Paunescu,care patrunsese si in „lunea de jos”,mai ales prin emisiunile radio:,,Cenaclul Flacara in direct”,avea parte de comentarii din cele mai diverse,si chiar de glume de prost gust[asa-zisele bancuri care se faceau pe seama sa],pe care nu mai este cazul sa le reluam si noi.Totusi,ca o concluzie particulara,eram printre putinii muncitori la momentul respectiv,care mai citeam si carti,si reviste literare.Si cu toate acestea imaginea lui Nichita Stanescu,ca poet,nu era nici la noi prea grozava.Ea s-a schimbat insa dupa Momentul Confluente.In ce fel s-aschimbat ea? Un bob,doi,zabava…
Ce bine ca i-ai retras pe toti,poate asa numai exista tensiuni inutile!
Anonimul [Anoninul] stie sa scrie mai bine ca tine , chiar daca nu are facultate . parerea si ideile sunt doar ale tale . Oricum sunt in concediul de [paternitate] , asa ca orice comentariu este nesemnificativ . de aceea i-am retras pe toti -[baietii rai]- din acest site.
care idei
,,arhivele straine-[Kremlinul]stiu mai bine situatia lui Eminescu.”scrie Dyy-Deey[Anoninul],care pare sa fie singurul dintre”baietii rai”,care mai face Glas[Vac]la noi de vreo 2-3 saptamani incoace.Dar, mai Dyy/Deey,de ce nu vrei sa fii tu responsabil,si sa-ti asumi „paternitatea”propriilor Idei?Dupa cum bine imi aduc aminte-si sper sa-ti aduci si tu la fel de bine aminte-din „grupul vostru”-tu ai fost Singurul care te-ai bucurat de un statut/tratament special din partea noastra.Crezi oare ca nu te mai recunoastem,ori nu mai stim pe cine am crutat?De ce nu vrei tu sa fii baiat de treaba-daca tot vrei sa reiei „dialogul”cu noi-,si sa fii barbat onest si responsabil,adica sa „ne dai un semn si noua”,ca ai inteles si gestul,si valoarea lui reala,pe care l-am facut pentru tine?…Atat pentru Dyy/Deey,deocamdata.Mai departe vreau sa-i scriu lui Vasco,din Italia.Mai Vasco,tu de ce te-ai dat la fund,si nu mai vrei sa postezi nimic pe aici?Oare nu intelegi ca avem nevoie de TOTI ROMANII,inclusiv de ce din Diaspora,care „s-au Trezit”,sa vina cu totii ACASA,fie si cu Spiritul,sa ne ajute sa NE TREZIM cat mai multi dintre noi?!Te rog sa te gandesti ,Vasco,la acest lucru,si sa intelegi ca ESTE NEVOIE si de tine,sa vii langa noi,asta cu atat mai mult cu cat UNUL DINTRE MARILE SPIRITE ale Neamului Romanesc,Poetul Adrian Paunescu,se afla internat in spital,intr-o stare de sanatate destul de critica.Eu ma rog,pentru Adrian Paunescu,si la Dumnezeu,si la Marii Stramosi,sa-l insanatoseasca,si sa-i prelungeasca viata!Sper sa faci acelasi lucru si tu Vasco,si toti romanii care-l iubim pe Adrian Paunescu.Pentru POETUL Adrian Paunescu[si pentru toti aceia care-l Iubim]voi posta mai jos o poezie de-a noastra, care sper s-o aprecieze si Poetul,si toti ceilalti:De Eu,si de libertate…//Egou legat de-un alt egou/In propagare inelara,/Absoarbe Timpul orice Eu-/Din viata asta cauzala!//Efect si cauza,efect-/Venind de nu se stie unde/Ne-nchipuim totul perfect-/In lumea noastra de secunde!//Mereu avizi de libertate/Taram chiar lantu-i dupa noi,/Mintindu-ne c-avem de toate-/Prin stropii vesnicelor ploi!//Doar amagire e,si basta,/Caci libertatea n-a fost,nu-i,/Decat-ati duce singur viata ,asta-/Si-a capata cate-un cucui!//La mincinos sa-i crape teasta/De va striga in gura mare,/Ca liber este-n lumea asta-/Cum libera-i raza de soare!//Dara si ea este legata/De soarele ce arde-n Cer,/Facandu-se mareu o roata-/De libertate si mister!//Doar Moartea-i libera,se pare,/Si Dumnezeu ce sta in Cer-/Noi suntem umbre trecatoare-/Prin viata asta care pier!//….30-04-1999,BUCURESTI,Vasile Scanteianu…P.S.Dumnezeu sa-i dea sanatate lui Adrian Paunescu,si sa-l mai tina inca vreo 10-15 ani,de aici incolo”legat”de viata asta,inainte de a deveni un…EU LIBER IN ABSOLUT!…
arhivele straine-[Kremlinul] stiu mai bine situatia lui Eminescu .
Un alt,,lucru secundar”este felul in care isi reprezinta fiecare poet-ori natura poetica pe cale sa devina,sau nu,si asa ceva-fie Poezia,fie imaginea ei reflectata in propria sa natura interna.Un astfel de lucru,care nu este chiar unul de neglijat,poate determina si valoarea individuala a insului respectiv,dar si raportul primar de apropiere sau de indepartare a lui de celelalte individualitati poetice.Prin acest prim criteriu de judecata, este cat se poate de clar ca nu toti poetii se aseamana intre ei,si nu toti pot fi judecati-apreciati sau respinsi-cu aceeasi unitate de masura.Lucrul acesta este cu atat mai dificil de facut in cazul acelora care inca n-au facut pasul decisiv pe calea Poeziei,si care „se mai cauta”-cum era cazul nostru atunci.In astfel de situatii devine prioritar-si pentru tine si pentru el-modul in care stii tu,”persoana exterioara”,sa ti-l apropii sau nu.Pentru asa ceva iti trebuie si tact,si iti trebuie chiar si stiinta.In situatia noastra ,bunaoara,un poet,ca Ioan Alexandru,a stiut cum sa se apropie,in timp ce altul-Nichita Stanescu-n-a stiut!Tocmai el:,,Trimisul lui Eminescu pe Pamant!…”Probabil ca nu a stiut nu pentru ca ii lipsea cunoasterea/stiinta necesara sa stie si aceste lucruri,ci poate mai degraba datorita unor prejudecati personale:cine stie?Oricum,in cele din urma ,lucrurile au iesit asa cum ni le imaginasem noi,adica prost! Sau poate pe Opozitii,ca nici astea nu-s bune…
Dintre ,,lucrurile secundare”poate cel mai important dintre ele este un,,pre-sentiment”pe care l-am avut tot timpul,legat de Nichita Stanescu.Unii oameni-senzitivii in special-mai au si astfel de stari psihice,care fie ii blocheaza,fie ii determina sa evite”din instinct”,anumiti oameni,sau anumite situatii care le-ar putea produce „un rau”,chiar inainte ca acesta sa se produca.Or la vremea respectiva asemenea stari psihice le aveam,dar nu aveam si ,,stiinta”,sau cunoasterea psihologica necesara pentru a depasi acele blocaje/inhibitii psihice care apareau in chip paradoxal cand era vorba de Nichita.In cartea sa:,,Logica sentimentelor”,Th.Ribot descrie ceva analog cu starile si sentimentele pe care le aveam pe atunci destul de acute:,,Aceasta dispozitie primara,aceasta materie afectiva este transformata printr-o acumulare de judecati de valoare[sau prejudecati n.n],printr-o apreciere subiectiva a oamenilor si a evenimentelor.Este transformarea timiditatii brute si spontane intr-o timiditate mediata si sistematica.Demersul spiritului,mai degraba irational,procedeaza in special prin intuitii[si astea le aveam si noi n.n]”Dar la fel de bine a zis-o si Murphy,printr-una din legile sale:,,Daca exista posibilitatea ca un lucru sa mearga si prost,atunci,in modul cel mai sigur cu putinta,va merge prost!”Nici legea aceasta n-o stiam la vremea respectiva,si in genere,nu cunosteam o multimede lucruri,pe care le inveti cu timpul,sau te obliga viata sa le inveti.Dar,uneori,degeaba le inveti tu mai tarziu,daca nu le-ai stiut atunci cand trebuia,si cand ai incasat-o ca un prost,fara sa poti para nimic,cu toate pre-sentimentele avute…
Oricat ar vrea sa nege,sau sa tina ascuns cei prezenti acolo,la Confluente,aceste lucruri,ele sunt relativ bine cunoscute in cazul lui Nichita Stanescu.Adica acesta avea cunostinte destul de avansate[cunostea Secrete]nu numai de domeniu literar,ci si de domeniu filozofic[metafizic],de domeniul ocultismului[,,O alta matematica”],de domeniul magiei si al stiintei sacre[citise ,,Cartea Mortilor”cea egipteana,poate si pe cea tibetana…],asa ca lucrurile acestea nu pot fi negate,si nici tinute ascunse,din moment ce se cunosc destul de bine si de catre oamenii de cultura,si de ctre cei de stiita,si poate chiar si de unii,,profani”,cum eram si noi pe vremea aceea.De asemeni se mai stie despre ,,obsesia”[sau poate ,,ritualul poetic”]pe care o avea Nichita Stanescu-am regasit asa ceva si la Dan Botta-legata de ,,Plopii fara sot”,ai lui Mihai Eminescu.De asemenea se zice[dar nu putem baga mana in foc pentru ceea ce ,,se zice”,dar poate ca,, nu iese fum fara foc”]ca Nichita Stanescu avea un obicei al sau,ca orice poet care-i trecea pragul apartamentului din Piata Amzei,trebuia musai sa scrie ceva ,,despre Plopi”,chiar sub ochii amfitrionului,inainte de a fi recunoscut si ,,uns poet”de catre acesta.Dar cum noi n-am trecut printr-o asemenea proba,si nici nu-l intalnisem in alta parte pe Nichita Stanescu,decat acolo,la Confluente,aici scriem si noi ,,din auzite.” Din citite stim insa cu totul altceva,si lucrul acesta nu-l poate nega nimeni,ca la momentul respectiv,Nichita Stanescu era,,tocat marunt-marunt…”in Saptamana,de catre Eugen Barbu,si lucrul acesta nu avea cum sa ne dea o imagine prea buna a lui Nichita Stanescu,ca poet.Astfel de lucruri ,,se mai intampla”prin lumea literara,si nu poate fi facut raspunzator pentru asa ceva cel „care citeste”ce se scrie,ci „cel care scrie”,si care induce in mentalul altora ideile sale!Dar mai sunt si alte lucruri „secundare”pe care le vom lamuri,speram,in postarile viitoare…
Cu siguanta ca este nu numai dificil,dar poate si greu de imaginat-sau de acceptat pentru unii o astfel de situatie,cum e cea descrisa de noi aici-,si la fel de dificil este de explicat altora care n-au avut nici un fel de contact,nici cu lumea literara,si nici n-au fost de fata la acel „moment…”,cum s-au petrecut lucrurile acestea si in viata,sau in lumea fenomenala.Dificultatea poate fi la fel de mare si pentru cei din lumea literara,care ii cunosc destul de bine si pe Eminescu,si pe Nichita Stanescu,dar care nu au fost totusi de fata nici ei la acel moment.Se pare ca Nichita Stanescu a recurs la…Magie!Si chiar una dubla!A fost vorba de un soi de magie prin Poezie-si lucrul acesta l-a recunoscut si el,si-l poate confirma ORICARE din cei prezenti acolo,in acel moment…-,dar este vorba si de magie prin… Magie!Felul in care a despartit Nichita Stanescu Numele lui Eminescu atunci,indica -pentru cunoscatori,nu si pentru ignoranti[cum eram si noi la momentul respectiv]-UN ACT MAGIC!Cand ne spusese ca noi vom fi ,,Contemporanii lui Eminescu”,el ii rostise numele pe SILABELE SACRE existente in numele lui Eminescu,adica:E-MIN-E-SCU-si nu pe silabele comune,sau gramaticale,adica:E-MI-NES-CU.Nu numai ca ii pronuntase Numele pe Silabele Sacre,dar si felul in care fecuse pronuntia-de jos in sus-indica acelasi lucru:Magia Cuvintelor!A patra silaba:SCU,a rostit-o dinamic si apasat,ca si cum ar fi…,,bubuit-o pur si simplu…de toti peretii!”Toate cele PATRU SILABE din Numele lui Eminescu,in felul in care le rostise Nichita Stanescu sunt silabe SACRE si MAGICE,dar care vin din lumi diferite:doua vin de sus,din Cer,si doua vin de jos,de pe Pamant!Acum le stim si noi,pe toate Patru,si de unde vin,si ce inseamna fiecare dintre ele in parte!Nu le dam Traducerea,pentru ca nu vrem sa le dam altora Idei,dar le zicem atat:LINISTITI-VA…!
De asemeni nu stim cati din cei prezenti acolo,in acea noapte,si in acel loc de CONFLUENTA SPIRITUALA,in care si Eminescu si Nichita Sanescu pare sa se fi intalnit totusi,daca nu ca Suflete,macar ca Spirite,vor fi facut public,prin scris sau prin vorbe,dezvaluiri despre cele petrecute acolo,in acea Noapte si in acel Loc.Dar cu toata aceasta ignoranta a noastra-in aceasta privinta desigur-credem ca nu se poate face abstractie nici de Nichita Stanescu,si nici de Cuvintele rostite de el-caci sunt Cuvinte si nu Necuvinte-la adresa lui Mihai Eminescu.Asta cu atat mai mult cu cat, si Viata si Destinul, pare sa-i fi unit pe cei doi mari poeti ai Neamului si in Vesnicie!Si daca ducandu-te la Bellu,sa pui o floare,sau sa aprinzi o lumanare la Mormantul lui Eminescu,nu poti sa nu dai cu ochii si de Mormantul lui Nichita Stanescu,credem ca la fel stau lucrurile si in viata:adica nu poti sa scrii nimic esential despre Eminescu,daca ii intorci spatele lui Nichita Stanescu!Pur si simplu NU AI CUM sa faci asa ceva!Cu siguranta ca in lumea literara lucrurile acestea sunt cunoscute-si nu stim ce valoare vor mai avea ,pentru ei,cele scrise de noi aici-,dar cu siguranta nu sunt cunoscute de catre cei din lumea neliterara[lumea obisnuita],si pentru care cele scrise de noi,poate sa insemne totusi ceva.Valoarea celor scrise/povestite,i-o da fiecare individ in parte,in functie de sensibilitatea si constiinta sa,si,poate,nu in ultimul rand ,de credinta si de afinitatea culturala pe care o are fiecare pentru unul sau celalalt Poet.Deci nu pentru cei din lumea literara scriem noi aceste lucruri,ci pentru ceilalti,care vor sa cunoasca si ei cate ceva…INEDIT,despre cei doi POETI NEPERECHE ai Romaniei!Si poate tocmai lucrul acesta da valoare-nu stim cat de mare sau de mica poate fi ea-si celor scrise de noi astazi, despre acel moment cultural inedit la care am fost partas,fie si ca spectator neutru ,si noi…
Mai inainte de a discuta despre,,Moartea misterioasa”a lui Eminescu,credem ca este mult mai important,pentru noi,cei de astazi,sa cautam raspunsul corect la alte doua intrebari la fel de „misterioase”:Unde s-a nascut Mihai Eminescu?Si in ce zi anume?Abia dupa ce vom fi gasit raspunsurile corecte la aceste doua intrebari esentiale in legatura cu NASTEREA LUI MIHAI EMINESCU,vom putea sa abordam si cealalta chestiune ,la fel de misterioasa/oculta,care este MOARTEA SA!Dar cum si nasterea si moartea lui Mihai Eminescu se afla inca sub TIRANIA MODELULUI CULTURAL,impus de TRIADA:Maiorescu,Ibraileanu,Calinescu,se pare ca foarte putini dintre noi,cei de astazi,putem avea accesul la cunoasterea adevarului despre Eminescu!Cu 27 de ani in urma,la Confluente,ultimul mare poet al neamului,Nichita Stanescu-intamplarea a facut sa fim si noi martori la acel moment cultural,care ne-a marcat si sufleteste si mental destinul-facea urmatoarele Marturisiri literare celor prezenti acolo impreuna cu el:,,Daca as sti ca printre voi,cei care va aflati ,ACUM si AICI,impreuna cu mine,in aceasta sala,si in aceasta NOAPTE MAGICA a POEZIEI,s-ar afla nu viitorul Eminescu al Romaniei,caci nu se stie daca Romania va mai avea vreodata sansa sa aiba si un ALT EMINESCU decat cel care la avut,daca as sti…O, DACA AS STI!…Ca nu viitorul,ci chiar SUFLETUL celui care a fost in trecut in Mihai Eminescu,suflet pe care eu,Nichita Stanescu l-am cautat in fiecare poet pe care l-am cunoscut,si voi continua sa-l caut pana in ultimul ceas,pana in ultima clipa a vietii mele…Daca as sti dar,ca acel Suflet al lui s-ar afla intrupat in vreunul dintre voi,indiferent care ar fi acela dintre voi,atunci ,eu,Nichita Stanescu,n-as putea sa fac decat un singur lucru in fata Sufletului lui:Sa INGENUNCHEZ in fata aceluia dintre voi,in care s-ar afla EL,si sa-i pup mana!Dar oricat de mult mi-as dori eu ca acest lucru sa se intample aevea,si sa am macar o clipa bucuria de a-l fi intalnit macar O DATA IN VIATA,,si sa ma pot inchina lui cu tot sufletul,si cu toata viata mea,tot n-as putea sa fac acest lucru in public!…Pentru ca ar insemna sa procedez exact ca IUDA!Dar eu nu pot sa fiu,si nici nu vreau sa fiu vreodata asa ceva pentru Eminescu!…Mai bine mort in pamant,si cu sufletul nemangaiat,ca nu mi-a fost dat si mie sa-l intalnesc in Viata,macar o clipa,pentru care as sacrifica orice,decat viu pe pamant,si cu sufletul chinuit de remuscari ,ca al lui Iuda!…Dar va spun voua,ca lucrul acesta nu l-am mai spus nimanui pana acum,si nici nu stiu daca il voi mai spune vreodata si altora ca…Voi,nu si eu,veti fi…Contemporanii lui E-MIN-E-SCUUUUUU!DA,voi veti fi!…”Nu stim cati din cei prezenti atunci,in acea sala,de la Confluente ,isi mai aduc aminte de cuvintela rostite de Nichita Stanescu,dar in sufletul si in mintea noastra ele au ramas asa cum le-a rostit el in Noaptea aceia,care a ramas a lui toata…
DRAGA LILI,tie nu stiu nu stiu ce-o sa-ti raspund in viitor-ca nu sunt ghicitor nici in palma,nici in cafea,depinde ce-o sa ma intrebi totusi…-dar d-lui Radu Mihai Crisan o sa-i raspund,intre limitele posibilitatilor mele actuale[sper sa nu-mi ceara totusi IMPOSIBILUL],pentru simplul si bunul fapt…constatativ,ca avem PAROLE COMUNE:ZIARISTICA LUI EMINESCU!Deci,d-le R.M.Crisan,ne mai puteti astepta”cativa bobi”,asa cum v-am rugat?Ca doar n-au intrat zilele in sac?…
DRAGA LILI si Mihai -Radu-Crisan,puteti sa mai asteptati vreo doi „doi-trei bobi zabava”amandoi,pana sa va dau raspunsul si voua?Va multumesc frumos de intelegere!Veti fi si voi onorati in viitor.Momentan,precum vedeti,avem alt meci…
Felicitari pentru initiativa si pentru blog!
EMINESCU SECRETUL POLITIC
ECONOMISTUL MIHAI EMINESCU
Aceste carti sint publicate cu CopyLIBER (au copierea, traducerea, difuzarea neingradite si gratuite).
Daca aveti html-ul dezactivat: cu PASTE asezati link-ul in browser si, apoi, apasati ENTER.
[…] Eminescu – moartea misterioasa a unui geniu […]
Pingback de MISTERE,ENIGME,INTREBARI… « BLOGUL CIRESA | mai 20, 2010 |
misto pe bune aiu un 10! :))
da.eminescu,marele nostru geniu.ma intreb de ce nu se poate invata in scoala toate aceste informatii.ar fi mult mai interesant,eleviii ar arata un interes deosebit de mare .de ce dupa atata timp inca suntem supusi unui sistem cu limite,margini,secrete.si inca ceva de ce eminescu nu este asa de cunoscut si in strainatate
Interesant articolul…