2012 Era Noastra

Mistere.Enigme. Civilizatii disparute.Organizatii secrete.Enigme romanesti.Piramidele.Misterele istoriei.Fenomene inexplicabile.Paranormal.Disparitii.Ipoteze.2012.Apocalipsa.

Religia dacilor si importanta lui Zamolxe.


BENDIS – Zeita din mitologia dacică adorată de strămosii nostri ca zeită a Lunii, a pădurilor, a farmecelor, a noptii si poate ca zeită magiciană. Unele reprezentări plastice ca bustul de bronz de la Piatra Rosie o arată cu sâni proeminenti ca si presupunerea că era o divinitate adorată mai ales de femei, ar fi un indiciu ca era socotită poate în primul rând zeita dragostei si a maternitătii. Herodot ne spune în Istorii(IV,94;V,7) că tracii au împrumutat-o de la daci.

CAVALERUL TRAC – Tânăr zeu al tracilor balcanici si danubieni, reprezentat călare, adesea în scene de vânătoare. Atributele si originea zeului sunt deocamdată obscure. Numit „Theos Heros” – stăpân căpetenie, mai apoi semizeu de origine muritoare iar în varianta romană, „Deus sanctus Heron”, unele imagini ale calaretului trac sunt însotite de inscriptii unde numelui „Heron”, „Heros” îi urmează adesea diverse epitete: „Invictus” – Nebiruitul, „Aeternus” – Vesnicul, „Katahtonios” – Stăpânul mortilor, „Ktistes” – întemeietorul de neamuri, mai des „Vetespios”. Iconografia românească l-a păstrat în chipul Sf.Gheorghe.

DERZELAS – Zeu apartinând mitologiei daco-getice, având un cult de origine autohtonă. E considerat fie zeu al sănătătii, al energiei vitale (I.I.Russu) fie o divinitate subpământeană (I.H.Crisan). Un templu al lui Derzelas s-a zidit la Histria în sec al III-lea îen.

Citeste tot articolul

AICI

Poate e mai simplu sa va abonati la Newsletter . Primiti zilnic un rezumat al ultimelor articole .CLICK AICI

august 15, 2008 - Posted by | Civilizatii Enigma, Mistere din Romania | , , , , , , , ,

4 comentarii »

  1. Pe calea lui Zamolxe – Trezirea strabunilor

    Pe calea lui Zamolxe – Renasterea neamului romanesc

    Comentariu de MOS MARTIN | decembrie 8, 2009 | Răspunde

  2. ba scrieti mai la obiect

    Comentariu de Anonim | noiembrie 17, 2009 | Răspunde

  3. Legat de tema, ceva interesant se poate vedea aici: http://www.zamolxis.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=76
    Personal, cred ca Kogaionon-ul,este un nume generic pentru locurile in care se retrageau sacerdotii (spre a medita sau a face observatii astronomice sau de alta natura), locuri ce comunicau intre ele prin acea retea subterana de tunele (nu „tuneluri” cum scrie acolo). Daca urmariti desenul, se observa in imaginea data, ca reteaua cu pricina atinge toate presupusele localizari ale acestuia (Vf. Gugu, Omul, Ceahlaul, Gradistea, si poate si altele pe care nu le cunoastem inca). un alt argument ar fi acela ca, desi initial Zamolxe a fost un patronimic, finalmente a devenit numele adoptat de catre toti Marii Preoti daci, pentru ca important era statutul, nu persoana in sine.
    In ceea ce priveste numele preotilor ktistai, eu cred ca deriva din Ktistes – atribuit cavalerului trac, caz in care se justifica ideea de-a fi numiti „intemeietori de neamuri”
    Repet ! e doar parerea mea ! 🙂

    Comentariu de Di.Modi | aprilie 11, 2009 | Răspunde

  4. Balada Lui Zamolxe

    P-un picior de plai,
    pe-o gură de rai,
    strânsu-ne-am în vale,
    o mulţime mare.

    Rugul am aprins,
    focul am încins.
    La Zamolxe vrem,
    să ne închinăm.

    Doamne ne-om ruga,
    la puterea ta,
    trezire ne dai,
    pe-o gură de rai.
    Doamne, tu Stăpâne,
    cuvinte ne spune,
    de înţelepciune.

    Focul sa-nteţit,
    Zamolxe a privit,
    Şi-astfel ne-a grăit:

    – Tu poporul Meu,
    să ai Dumnezeu,
    căci preotul tău,
    e un deceneu.
    Oriunde umblaţi,
    voi să nu uitaţi,
    rugul aţâţaţi,
    la Domn vă rugaţi.
    Că din zori de zi,
    Eu cu voi voi fi.
    Iar de o fi noapte,
    să priviţi departe,
    ochiul de Mi-oţi vede,
    atuncea veţi crede,
    că la voi Mă uit,
    vrerea v-o ascult.
    Să mai luaţi aminte,
    crestele sunt sfinte,
    la popor de zei,
    Carpaţii-s temei.
    ’N codru de umblaţi,
    aminte să luaţi,
    când frunza foşneşte,
    Deceneu vorbeşte.
    Voi să-l ascultaţi,
    şi să vă-nchinaţi,
    binecuvântează,
    s-aveţi mintea trează.
    Sacru vă e plaiu,
    sfânt vă este graiu,
    inimii de foc,
    viaţa-i cu noroc.
    Voi oameni frumoşi,
    să fiţi drăgăstoşi.
    Drepţi vă ridicaţi,
    oamenii vi-s fraţi,
    ajutor să daţi.
    Pe cei oropsiţi,
    să nu-i părăsiţi.
    Cel ce vă mângâie,
    la Mine-o să vie.
    Viaţa de v-o daţi,
    să vă apăraţi,
    asta nu uitaţi:
    Veţi fi înviaţi!
    Vieţile-n dreptate,
    sunt nenumărate.
    Cel ce-n Mine crede,
    lacrima nu vede,
    iau suspinul greu.
    De poporul Meu,
    voi vorbi mereu,
    sus la Dumnezeu.
    Când hora-ţi încinge,
    la Mine-o ajunge,
    cântec bucuros,
    din omul frumos.
    Atunci şi alţi zei,
    vor avea temei,
    să se-nveselească,
    doina să pornească,
    şi să vă iubească.
    Şi când vă vorbiţi,
    să vă amintiţi,
    graiul omenos,
    e cel mai frumos.
    C-al zeilor grai,
    e-n cântul de nai,
    p-un picior de plai,
    pe-o gură de rai.

    Comentariu de Sacru | aprilie 10, 2009 | Răspunde


Lasă un comentariu