Nibiru, cunoscuta din antichitate ?

In cele ce urmeaza voi evidentia legatura dintre planeta Eris (denumirea intermediara a fost 2003-UB-313) si scrierile Antichitatii unde aparea, cel mai frecvent, sub numele de Nibiru 
  
- In anul 2003, an in care a fost observata (comunicarea oficiala), revista Science et Vie (nr. din februarie) prezinta traiectoria (Foto 1) eliptica a unei planete suplimentare a sistemului nostru solar, IDENTICA cu traiectoria planetei Nibiru/Marduk prezentata de Z. Sitchin in lucrarea A Douasprezecea Planeta (Foto 2), asa cum era foarte bine cunoscuta de sumerieni.
- In iulie 2005, la cateva luni dupa ce a fost descoperita, astronomi eminenti din 19 tari s-au reunit la Vatican (Castelul Gandolfo) unde exista un Centru Astronomic aflat in legatura prin Internet cu Observatorul Astronomic al Vaticanului (unul dintre cele mai performante din lume) aflat pe muntele Tucson, Arizona (SUA).
- Pe 1 august 2005 ziarele din intreaga lume scriau ceva de genul: “Corpul ceresc a primit denumirea provizorie de 2003-UB-313. Savantii care au denumit astfel planeta Nibiru cunosteau foarte bine scrierile sumeriene, deoarece prin “UB” anticii se refereau la grupul de 7 planete (3+1+3) format din: Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto, Nibiru. Cealalta grupa era formata din restul de 5 planete (2+0+0+3): Soare, Mercur, Venus, Pamant, Luna. Nici totalul cifrelor din denumirea intermediara nu este intamplator. Este 12. Atatea corpuri ceresti cunosteau sumerienii.

In acest sens, in lucrarea A Douasprezecea Planeta (Ed. Aldopress, Bucuresti), Z. Sitchin scria: “UB-ul consta din sapte parti, numite (in acadiana, ;adapost pentru noapte;). Nu e niciun dubiu ca aceasta e originea credintei anticilor in “sapte ceruri”.
- Un articol din Nature (februarie 2005) scris de profesorul Bertoldi si colaboratori de la Institutul de Radioastronautica Max Planck (Bonn) a dat masura planetei 2003-UB-313 de 3000+300 km. La sfarsitul lui aprilie 2006 a fost data publicitatii o noua observatie realizata de telescopul spatial Hubble, conform careia diametrul este de 2400 km, cu o marja de incertitudine de 97 km.

In anul 1991, in lucrarea Biblia si OZN-urile, bazandu-ma pe datele Apocalipsei/Revelatiei, am dat dimensiunea unei posibile statii planetare. Aceasta era de 2400 km. Ultima Carte a Bibliei da detalii despre planeta Eris (capitolul 21:2,12,16) pe care o denumeste NOUL IERUSALIM (ERIS-SALIM), dandu-i diametrul si suprafata:
a) diametrul: 12000 x 200 m (1 stadiu) = 2400 km
b) suprafata: 2400 km (lungimea) x 2400 km (latimea) x 12 (temelii sau etaje) = 69.120.000 km2.
Detalii in lucrarea Sosirea zeilor (www.miracol.ro).
Scrierile antice notau si aspectul de cometa (cauzatoare de mari dezastre) al planetei Nibiru. Explicatia acestui comportament, de schimbare din planeta in cometa, a fost furnizata recent chiar de catre unul dintre descoperitoii ei, profesorul Mike Brown.
1. Anticii:
a) Scrierile sumeriene, acum 7200 de ani: “O planeta care se misca foarte repede, dupa o orbita eliptica, asemanatoare cu cea a unei comete” (Z. Sitchin, A Douasprezecea Planeta);
b) “Stralucirea Lui (Zahweh /Aru/ Conducatorul planetei Zeilor – n.a.) este ca lumina soarelui…, o flacara arzatoare calca pe urmele Lui” (Biblia, Nabacuc, 3:4-5).
c) Acum 3.600 de ani: “O cometa… la mijlocul mileniului al II-lea I. Ch… s-a apropiat foarte mult de Pamant” (I. Velikovsky, Ciocnirea lumilor, Ed. Lucman, Bucuresti).
2. Situatia prezinta: Concluziile profesorului Mike Brown (21 ianuarie 2007, interstars.net; rubrica: sistem solar).

Cateva fragmente:
- o planeta pitica (Eris sau/si unul din satelitii ei) situata dupa orbita lui Neptun ar putea deveni o cometa de o foarte mare stralucire.
- o planeta, mai probabil satelitul, se roteste foarte repede in jurul axei proprii. Orbita sa eliptica il va aduce aproape de planeta Neptun, unde ar suferi o atractie gravitationala spre interiorul sistemului solar devenind astfel cometa, pentru o perioada scurta de timp.
Trecerea planetei Eris printre Marte si Jupiter este asteptata in perioada 2010-2012, acesta fiind punctul maxim al apropierii de Pamant.
Nu intamplator, pe 20 iunie 2007, NASA va lansa sonda spatiala Dawn (Aurora, zorile) care va ajunge in Centura de asteroizi (Asteroid Bett) dintre Marte si Jupier in 2011. Detalii pe Internet (Google) la Dawn Mission Home Page.
Explicatia logica a procesului de incalzire a Pamantului, ca si a celorlalte planete din sistemul nostru solar, la apropierea lui Eris-Nibiru a fost furnizata de I. Velikovsky, in 1950, in lucrarea mentionata: “Doua corpuri ceresti au fost atrase unul spre celalalt. Masele interioare ale Pamantului au suferit o impingere spre periferie. Pamantul, perturbat in miscarea sa de rotatie, s-a incalzit”.

Descrierile antice ale Genezei sistemului solar, confirmate de stiinta

Descifrarea textelor mesopotamiene a evidentiat faptul ca nu numai ca erau identice, dar chiar precedeau unele fragmente biblice. Sa vedem, pe scurt, cum descrie textul mesopotamian ?Enuma Elis? (?Cand in inaltimi?) creatia cerului si a Pamantului, detalii putand fi gasite in lucrarea A Douasprezecea Planeta, de Z. Sitchin (Ed. Aldopress, Bucuresti) .
Etapele Creatiei:
1) Existenta a trei corpuri ceresti: Apsu (Soarele), Mummu (Mercur), Tiamat, ?monstrul care a fost taiat in doua? de catre un satelit al planetei Nibiru/Eris.
2) Apar Lahmu ( Marte ) si Lahamu (Venus).
3) Apar Anshar (Saturn) si Kishar (Jupiter).
4) Apar Gaga (Pluto), Nudimud (Neptun) si Anu (Uranus) .
Deci era un sistem solar format din Soare si alte noua planete. Planeta Tiamat, foarte bogata in apa, avea un comportament instabil , punand in pericol corpurile ceresti primordiale , prin dezorganizarea orbitelor lor, motiv pentru care planeta Nibiru, insotita de cei 7 sateliti ai sai, s-au indreptat spre ea. Rezultatul:
- Kingu, principalul satelit al lui Tiamat, va fi protejat de coliziune, devenind Luna .
- Un satelit al planetei Nibiru a despicat-o, jumatate formand Cerul, centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter, iar din cealalta jumatate luand nastere Pamantul, cu o orbita independenta.
Aceasta ultima etapa, aspect foarte bine sesizat de Z. Sitchin, este descrisa in Biblie: ?La inceput Dumnezeu (Elohim, Dumnezeirea, plural referitor la Consiliul Suprem al anunnakilor – n.a) a creat cerurile si Pamantul? (Geneza 1:1).
Cateva date recente despre sistemul nostru solar:
Dincolo de Pluto, reamintesc, exista 8 corpuri ceresti: planeta Eris/Nibiru si cei 7 sateliti ai sai: 2003 EL 61 (Santa), 2005 Fy 9, Sedna, Orcus, Quaoar, Ixion si Varuna, majoritatea fiind descoperiti de catre M.Brown, C. Trujillo si D. Rabinowitz.
Pe 28 martie 2007, sub titlul 2003 EL 61 obiectul cel mai fascinant al centurii Kuiper (www.futura science.net), puteau fi citite, printre altele, urmatoarele:
- planeta pitica 2003 EL 61 face sa se vorbeasca din nou despre ea (informatiile anterioare au aparut pe 19.01.2007 la www.techno – science.net). A treia dupa Pluto si Eris, pare a fi la originea unei familii intregi de asteroizi apropiati de orbita sa.
- EA ESTE VESTIGIUL UNEI PLANETE CARE A SUFERIT O COLIZIUNE CU UN ALT CORP CERESC, LA INCEPUTUL FORMARII SISTEMULUI SOLAR, acum 4 ,5 miliarde de ani.
- in revista Nature, unde si-a comunicat rezultatele cercetarilor sale, profesorul M. Brown afirma ca in urma impactului s-a produs o imensa bila de foc, fiind ejectate bucati intregi din scoarta corpului initial, de care s-a lovit.
Biblia consemneaza impactul cu planeta Tiamat, extrem de bogata in apa: ?Duhul lui Dumnezeu (observatoarele, aparatura elohimilor -n.a) se plimba peste intinderea apelor (Tiamat – n.a). Si Dumnezeu a zis: <> (bila de foc – n.a) (Geneza 1:2- 3) . De la primele versete ale primei Carti din Biblie (Geneza) pana la ultimele capitole ale ultimei Carti (Apocalipsa/Revelatia), unde este data dimensiunea planetei Eris/Nibiru, referirile la planeta Imparatiei sant de ordinul miilor.
- rotatia planetei 2003 EL 61, capatata in urma impactului, este atat de rapida incat a sfarsit prin a lua o forma elipsoidala triaxiala. Drept comparatie, Pluto face 0,266 revolutii/zi, iar 2003 EL 61 are 6,1 revolutii/zi .
- actualmente, zona unde este 2003 EL 61 este variabila din punct de vedere al orbitelor posibile, putand, datorita instabilitatii gravitationale a mecanicii celeste, sa devina cometa , in urma atractiei ei de catre Neptun si sa intre in coliziune cu Terra. Va fi atunci cometa cea mai luminoasa observata vreodata, de cel putin 6.000 de ori mai stralucitoare decat cometa Hale Bopp, sustine M. Brown.
Prezint si doua relatari despre geneza ?cerului ? si a Pamantului din Cartea lui Enoh (contemporana cu scrierile sumeriene) si Biblie:
- Cerul (centura de asteroizi – n.a) a fost despartit de ape (Tiamat – n.a )… Pamantul s-a ridicat deasupra apelor ? (Cartea lui Enoh, cap. LXVIII:24-27).
- Cine a inchis marea cu porti, cand s-a aruncat din pantecele mamei ei (Tiamat – n. a), cand i-am facut haina din nori?? (Iov 38:8-9).
Faptul ca ultimul raport ONU privind Schimbarea Climei e sumbru, nu cred ca reprezinta o noutate. Altceva mi-a atras atentia: dezghetarea permafrostului (strat profund de sol si roci care nu s-a mai dezghetat de mii de ani) din Siberia.
In opinia mea, un asemenea fenomen poate avea doar doua cauze:
1) Externa – intensificarea activitatii solare, razboi nuclear extins pe tot globul etc, care sa produca o asemenea crestere a temperaturii incat sa ajunga in profunzime, la permafrost. Ca sa pui asa ceva pe seama ?efectului de sera?, cred ca e nevoie de multa imaginatie si foarte multa credinta, chiar habotnicie, care sa estompeze total orice logica elementara.
2 ) Interna – caldura sa se propage de la interior spre exterior. Un astfel de proces are loc odata la 3.600 de ani, fiind legat de trecerea planetei Eris/Nibiru prin sistemul nostru solar. Reamintesc explicatia corecta, furnizata de I. Velikovsky, in lucrarea Ciocnirea Lumilor? (Ed. Lucman, Bucuresti), argumentata prin sute de dovezi din toate zonele globului, legata de ultima trecere a planetei Zeilor:
?Doua corpuri ceresti au fost atrase unul spre celalalt. Masele interioare ale Pamantului au suferit o impingere spre periferie. Pamantul, perturbat in miscarea sa de rotatie, s-a incalzit.

sursa : rohub